Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Liliana Teodoriu în Dosarul nr. 3.839/222/2015/a1 al Tribunalului Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 563D/2016.2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată, astfel, că reglementarea criticată se regăsea într-o formă similară şi în cuprinsul art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, prevederi asupra cărora Curtea s-a pronunţat în repetate rânduri statuând constituţionalitatea acestora, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a instanţei de contencios constituţional.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:4. Prin Încheierea din 15 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 3.839/222/2015/a1, Tribunalul Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia a fost ridicată de Liliana Teodoriu cu ocazia soluţionării unei cereri de reexaminare a taxei judiciare de timbru.5. Curtea menţionează, totodată, că prin încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, instanţa de judecată a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, în integralitatea sa, invocată, de asemenea, de autoarea excepţiei.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine că, la momentul emiterii Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, nu exista o lege specială de abilitare a Guvernului, învederând totodată faptul că această ordonanţă de urgenţă nu a fost supusă dezbaterii parlamentare. Arată, de asemenea, că nu poate fi abrogată o lege ordinară sau organică prin ordonanţă de urgenţă emisă de Guvern, acest fapt contravenind dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie. Aşa fiind, apreciază ca fiind abuzivă şi neconstituţională abrogarea, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, a Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Astfel, susţine că prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, cuantumul taxelor judiciare de timbru în materia contenciosului administrativ a fost majorat cu peste 100%, comparativ cu cel stabilit anterior de Legea nr. 146/1997. Arată că prevederile art. 11 alin. (1) din această lege stipulau că „Cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 50% din taxa datorată pentru cererea sau acţiunea neevaluabilă în bani, soluţionată de prima instanţă,", în timp ce art. 23 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 stipulează că „Cererile pentru exercitarea apelului împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 50% din: a) taxa datorată pentru cererea sau acţiunea neevaluabilă în bani, soluţionată de prima instanţă, dar nu mai puţin de 20 lei". În acest context, apreciază ca fiind neconstituţională sintagma „nu mai puţin de 20 lei" din cuprinsul art. 23 alin. (1), raportat la prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale omului şi art. 1 din Protocolul 1 la aceeaşi convenţie.7. Tribunalul Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013. Referitor la criticile formulate de autoarea excepţiei, instanţa de judecată arată că aceasta confundă ordonanţele cu ordonanţele de urgenţă, cele două categorii de acte normative având un regim diferit. În acest sens, precizează că ordonanţele simple se emit de către Guvern în baza unei legi de abilitare adoptate de Parlament şi doar în domenii care nu fac obiectul unei legi organice, în timp ce ordonanţele de urgenţă se emit chiar în acele domenii de reglementare rezervate legii organice, cu excepţiile strict prevăzute de art. 115 alin. (6) din Constituţie.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 este neîntemeiată. Arată, în esenţă, că, raportat la dispoziţiile constituţionale ale art. 76 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 115 din Constituţie, prin Decizia nr. 792 din 17 noiembrie 2015, Curtea a statuat că „interdicţia reglementării pe calea delegării legislative are în vedere adoptarea ordonanţelor Guvernului emise în temeiul unei legi de abilitare, iar nu în ceea ce priveşte ordonanţele de urgenţă."10. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 23 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 sunt constituţionale. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 717 din 9 decembrie 2014 sau Decizia nr. 721 din 29 octombrie 2015, prin care Curtea a reţinut că echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanţa de judecată prin hotărârea pe care o pronunţă în cauză, plata acestora revenind părţii care cade în pretenţii. Arată că, în acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiţie este aceea că nu este un drept absolut (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57). Astfel, acest drept, care cere prin însăşi natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări atât timp cât nu este atinsă însăşi substanţa sa.11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost reţinut în dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie prevederile art. 23 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, potrivit cărora, „(1) Cererile pentru exercitarea apelului împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 50% din:a)taxa datorată pentru cererea sau acţiunea neevaluabilă în bani, soluţionată de prima instanţă, dar nu mai puţin de 20 lei;"14. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, în integralitatea sa, contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 61 privind rolul şi structura Parlamentului, art. 108 referitoare la actele Guvernului şi celor ale art. 115 privind delegarea legislativă, iar în ceea ce priveşte art. 23 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, consideră că aceste prevederi sunt contrare art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale omului şi art. 1 din Protocolul 1 la aceeaşi convenţie. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că până la data pronunţării prezentei decizii, prevederile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 nu au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate. Soluţia legislativă cuprinsă în art. 23 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, cu excepţia sintagmei „dar nu mai puţin de 20 lei" se regăsea, însă, într-o formă similară în cuprinsul art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, prevederi asupra cărora Curtea s-a mai pronunţat, exemplu fiind, în acest sens, Decizia nr. 1.013 din 8 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 809 din 27 noiembrie 2007, Decizia nr. 451 din 15 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 20 mai 2008, sau Decizia nr. 1.476 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 17 ianuarie 2012, decizii prin care Curtea a constatat că reglementarea legală criticată este constituţională. 16. În jurisprudenţa sa în materia taxelor judiciare de timbru, Curtea a reţinut că accesul liber la justiţie nu înseamnă gratuitate. Nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiţie legală pentru începerea proceselor civile, obligaţia la plata anticipată a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanţa judecătorească) este justificată, ca şi sancţiunea anulării acţiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora. De altfel, contribuţia justiţiabilului poate fi recuperată la cererea acestuia, în temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă, de la partea care pierde procesul. Aşadar, regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 90 din Codul de procedură civilă, cel care nu este în stare să facă faţă cheltuielilor pe care le presupune declanşarea şi susţinerea unui proces civil, fără a primejdui propria sa întreţinere sau a familiei sale, poate beneficia de asistenţă judiciară, în condiţiile legii speciale privind ajutorul public judiciar. De asemenea, Curtea a constatat că legiuitorul are deplina legitimitate constituţională de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare în funcţie de obiectul litigiului, iar stabilirea modalităţii de plată a taxelor judiciare de timbru, precum şi a cuantumului lor reprezintă opţiunea legiuitorului, ce ţine de politica legislativă fiscală (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 109 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 22 aprilie 2014). 17. În ceea ce priveşte sintagma criticată de autoarea excepţiei, şi anume, „nu mai puţin de 20 lei" din cuprinsul art. 23 alin. (1) al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, prin raportare la prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 care prevedeau că „Cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 50% din taxa datorată pentru cererea sau acţiunea neevaluabilă în bani, soluţionată de prima instanţă", Curtea consideră că introducerea acestui plafon minimal de 20 lei nu poate fi apreciat ca fiind de natură a afecta justiţiabilul din punct de vedere financiar, şi nici nu are semnificaţia unei atingeri a dreptului la un proces echitabil sau a dreptului de proprietate privată al justiţiabilului, având în vedere cuantumul rezonabil al acestei taxe. 18. De asemenea, Curtea reţine că legiuitorul a instituit, prin prevederile art. 42 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, posibilitatea instanţei de judecată de a acorda scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru. Această reglementare vizează tocmai acele situaţii în care partea nu poate face faţă cheltuielilor unui proces din cauza lipsei mijloacelor materiale, constituind o garanţie a liberului acces la justiţie. Aprecierea legalităţii şi temeiniciei cererilor întemeiate pe dispoziţiile mai sus citate se realizează de către instanţa de judecată în temeiul prerogativelor conferite de Constituţie şi legi, pe baza probelor care însoţesc aceste cereri. 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Liliana Teodoriu în Dosarul nr. 3.839/222/2015/a1 al Tribunalului Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 23 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 februarie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora