DECIZIE   Nr. 82*) din 29 aprilie 1997

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. 3 din Legea organizarii si disciplinei muncii in unitatile socialiste de stat nr. 1/1970

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 333 din 27 noiembrie 1997

    *) Definitiva prin nerecurare.

    Viorel Mihai Ciobanu   - presedinte
    Mihai Constantinescu   - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Raul Petrescu          - procuror
    Valer-Vasilie Bica     - magistrat-asistent

    Pe rol, pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. 3 din Legea organizarii si disciplinei muncii in unitatile socialiste de stat nr. 1/1970, invocata de recurenta Societatea Comerciala "T.M.U.C.B." - S.A., Filiala Suceava, in Dosarul nr. 1.794/1996 al Curtii de Apel Suceava.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta din data de 16 aprilie 1997, in absenta partilor legal citate si in prezenta reprezentantului Ministerului Public, si au fost consemnate in incheierea din aceeasi data, cand, avand nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amanat pronuntarea la data de 23 aprilie 1997 si, apoi, la data de 29 aprilie 1997.

    CURTEA ,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 26 noiembrie 1996, Curtea de Apel Suceava a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. 3 din Legea organizarii si disciplinei muncii in unitatile socialiste de stat nr. 1/1970, invocata de recurenta Societatea Comerciala "T.M.U.C.B." - S.A., Filiala Suceava, in Dosarul nr. 1.794/1996.
    Motivul invocarii exceptiei este, potrivit incheierii de sesizare, faptul ca Legea nr. 1/1970, "fiind un act normativ specific sistemului socialist, contravine principiilor de functionare a societatilor comerciale care, avand caracter privat, sunt supuse prevederilor contractului colectiv de munca". In plus, prin note scrise, autoarea exceptiei sustine ca Legea nr. 1/1970 este caduca, neavand suport in cazul societatilor comerciale particulare, ca disciplina muncii in sistemul socialist "a reprezentat o frana in realizarea productivitatii muncii", prevederile art. 13 alin. 3 fiind doar in avantajul salariatului, ca practica Plenului Tribunalului Suprem a statuat ca litigiul trebuie judecat in fond, in lipsa cercetarii prealabile a faptei ce constituie abatere, si ca Legea nr. 1/1970 ar trebui sa fie abrogata in temeiul art. 150 alin. (1) din Constitutie.
    Asupra exceptiei de neconstitutionalitate invocata de recurenta, Curtea de Apel Suceava isi exprima opinia, in sensul ca exceptia trebuie respinsa ca nefondata, aratand, in esenta, urmatoarele:
    - dispozitiile art. 13 alin. 3 din Legea nr. 1/1970, respectiv ca sanctiunea disciplinara se aplica numai dupa cercetarea prealabila a faptei ce constituie abatere, ascultarea salariatului si verificarea sustinerilor facute de acesta in aparare, au caracterul unor masuri de protectie a personalului impotriva unor sanctiuni disciplinare nejustificate, de asigurare a respectarii dreptului de aparare prevazut de art. 24 din Constitutie;
    - in asigurarea ordinii de drept, art. 13 alin. 3 din Legea nr. 1/1970 dezvolta norma generala cuprinsa in art. 100 alin. (1) din Codul muncii, potrivit caruia abaterea disciplinara se sanctioneaza "in conditiile legii", ceea ce pune in cauza ordinea publica care, sub sanctiunea nulitatii absolute, nu poate fi modificata prin dispozitii judecatoresti arbitrare si "prin clauze incluse in contractul colectiv de munca, defavorabile salariatilor";
    - normele atacate de recurenta ca neconstitutionale "concorda" cu prevederile Constitutiei, nefiind in situatia de a fi abrogate in temeiul art. 150 alin. (1) din aceasta.
    In temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea a solicitat celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului puncte de vedere.
    In punctul sau de vedere, Guvernul apreciaza ca nu se poate retine neconstitutionalitatea art. 13 alin. 3 din Legea nr. 1/1970, in esenta pentru urmatoarele motive:
    - exceptia de neconstitutionalitate a fost invocata fara a se mentiona care sunt prevederile constitutionale incalcate de art. 13 alin. 3 din Legea nr. 1/1970;
    - textul atacat nu contravine art. 24 din Constitutie, potrivit caruia "Dreptul la aparare este garantat", si constituie o garantie procedurala pentru stabilirea cat mai exacta a faptelor ce constituie abateri disciplinare, pe de o parte, iar pe de alta parte, reprezinta garantarea dreptului angajatului de a se apara impotriva invinuirilor care i se aduc;
    - art. 13 alin. 3 din Legea nr. 1/1970 concorda si cu dispozitiile art. 16 alin. (2) din Constitutie, care consacra principiul suprematiei legii, "intrucat regimul raspunderii disciplinare a salariatilor si procedura de stabilire a acestei raspunderi juridice sunt reglementate prin lege";
    - faptul ca Legea nr. 1/1970 este anterioara Constitutiei nu este prin el insusi un motiv intemeiat de a considera neconstitutional art. 13 alin. 3, de vreme ce acesta este in concordanta cu regimul unitar de protectie a cetatenilor din punct de vedere al drepturilor si indatoririlor fundamentale, instituit de Constitutie prin art. 16 alin. (1) si (2), prin art. 24 si prin art. 38 alin. (1).
    Camera Deputatilor si Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit in cauza, concluziile procurorului, precum si prevederile art. 13 alin. 3 din Legea nr. 1/1970, raportate la dispozitiile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate, desi dispozitia legala atacata este anterioara Constitutiei, deoarece instanta judecatoreasca in fata careia a fost invocata nu s-a pronuntat asupra abrogarii textului potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie si pentru ca, pe baza prevederilor legale atacate ca neconstitutionale, s-au stabilit raporturile juridice dupa intrarea in vigoare a Constitutiei din anul 1991.
    In fond, se constata ca textul art. 13 alin. 3 din Legea nr. 1/1970 este atacat fara a se arata ce prevederi constitutionale ar incalca si ca motivul invocarii exceptiei se reduce doar la aplicabilitatea acestuia societatilor comerciale, "care, avand caracter privat, sunt supuse prevederilor contractului colectiv de munca".
    In aceasta situatie, fata de sustinerile autoarei exceptiei, trebuie stabilit daca prevederile art. 13 alin. 3 din Legea nr. 1/1970, raportate la noile realitati economico-sociale de dupa 22 decembrie 1989 si la dispozitiile constitutionale, isi mai pastreaza puterea obligatorie fata de orice categorie de patroni.
    Legea nr. 1/1970, astfel cum rezulta din titlul si din continutul ei, se refera la disciplina muncii in fostele unitati socialiste de stat, pentru celelalte persoane juridice existand doar recomandarea, cuprinsa in art. 28 alin. 2 din lege, de a stabili reglementari corespunzatoare cu privire la organizarea si disciplina muncii.
    Potrivit art. 1 din lege, "organele de conducere ale unitatilor socialiste de stat" raspund "pentru adoptarea masurilor necesare in vederea indeplinirii integrale si la timp a sarcinilor de plan, pentru respectarea principiilor si normelor disciplinei socialiste", avand printre atributii si "organizarea stiintifica a productiei si muncii prin repartizarea tuturor salariatilor pe locuri de munca si precizarea atributiilor si raspunderilor lor", cat si prin "exercitarea unui control permanent si exigent asupra modului de indeplinire a sarcinilor" [art. 1 alin. 2 lit. b) din Legea nr. 1/1970]. In mod corespunzator, conform art. 3 alin. 2 din aceeasi lege, inginerii-sefi, sefii de sectii si de ateliere, sefii de servicii, conducatorii tuturor compartimentelor de munca au datoria de a asigura intarirea disciplinei in munca, in vederea indeplinirii integrale a planului si imbunatatirii activitatii sectoarelor respective. Or, in aceste conditii, este evident ca legea a avut in vedere ca prin respectarea regulilor de disciplina a muncii sa se asigure productia, bunul mers al activitatii unitatilor de stat, afirmatia ca disciplina muncii ar fi constituit "o frana in realizarea productivitatii muncii", din acest punct de vedere si cel putin teoretic, neavand vreun suport. In fond, incadrarea salariatilor intr-o anumita disciplina, ceruta de buna functionare a persoanelor juridice cu care au incheiat contract individual de munca, este o cerinta general valabila, indiferent de sistemul economic in care se stabilesc raporturile de munca.
    Sustinerea ca prevederile art. 13 alin. 3 din Legea nr. 1/1970 ar crea o situatie favorabila doar salariatului nu este intru totul exacta, pentru ca, efectuand cercetarea prealabila a faptei ce constituie abatere, ascultarea salariatului si verificarea sustinerilor facute de acesta in aparare impiedica pe cel ce poate dispune sanctionarea disciplinara, mai ales in cazul desfacerii contractului individual de munca, sa ia aceasta masura impotriva unui salariat disciplinat, constiincios si util, care este victima unei reclamatii neintemeiate, abuzive sau facute cu rea-credinta.
    In ceea ce priveste practica fostului Tribunal Suprem, acesta a fost constant in a aprecia ca neefectuarea formalitatilor prevazute la art. 13 alin. 3 din Legea nr. 1/1970 constituie cauza de nulitate absoluta a desfacerii contractului individual de munca din initiativa unitatii. Nici decizia Plenului fostului Tribunal Suprem, data drept exemplu de Societatea Comerciala "T.M.U.C.B." - S.A., Filiala Suceava, nu contrazice aceasta pozitie, ea referindu-se la situatia in care salariatul, convocat sa dea explicatii asupra abaterii savarsite, se sustrage cercetarii faptelor savarsite si cand instanta, din acest motiv, judeca litigiul in fond.
    Cu privire la abrogarea Legii nr. 1/1970 in temeiul art. 150 alin. (1) din Constitutie, este de observat ca sesizarea Curtii s-a facut numai asupra art. 13 alin. 3 din lege. Or, prevederile acestuia, care in fapt asigura protectia salariatului in fata eventualelor abuzuri ale celui ce are puterea de a-l sanctiona disciplinar, nu contravin dispozitiilor constitutionale privind egalitatea cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii sau discriminari, principiului suprematiei legii, garantarii dreptului la aparare si neingradirii dreptului la munca, cuprinse in art. 16 alin. (1) si (2), in art. 24 si in art. 38 alin. (1) din Constitutie.
    Stabilind ca art. 13 alin. 3 din Legea nr. 1/1970 nu contravine in general normelor constitutionale, se constata totusi ca in ceea ce priveste persoanele juridice care, in prezent, au obligatia ca, in cadrul raporturilor de munca stabilite cu angajatii lor, sa se conformeze prevederilor acestuia, trebuie distins intre continuatoarele fostelor unitati socialiste de stat, respectiv agentii economici proveniti din transformarea acestora, in temeiul Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale, precum si institutiile publice, pe de o parte, si societatile comerciale private, constituite potrivit Legii nr. 31/1990, pe de alta parte.
    Astfel, Legea nr. 15/1990, prin art. 1, statueaza ca fostele unitati economice de stat, indiferent de organul in subordinea caruia isi desfasoara activitatea, se organizeaza si functioneaza sub forma de regii autonome sau societati comerciale. Aceste societati comerciale, prin transferul proprietatii de stat catre sectorul privat, respectiv prin distribuirea echivalentului a 30% din capitalul lor social catre cetatenii romani indreptatiti, au devenit, in conditiile Legii privatizarii societatilor comerciale nr. 58/1991, societati comerciale private. In consecinta, numai regiile autonome infiintate ca rezultat al transformarii fostelor unitati socialiste de stat sunt persoanele juridice carora, in prezent, li se pot aplica prevederile art. 13 alin. 3 din Legea nr. 1/1970, intrucat aceasta transformare nu a avut ca semnificatie schimbarea regimului juridic al raporturilor de munca. De asemenea, aceste prevederi sunt aplicabile si institutiilor publice, ca organe ale statului care intrau in sfera de reglementare a art. 13 alin. 3 din Legea nr. 1/1970.
    In ceea ce priveste societatile comerciale constituite conform prevederilor Legii nr. 31/1990, ca si in cazul societatilor comerciale cu capital majoritar de stat, privatizate in conditiile Legii nr. 58/1991, acestea fiind cu capital privat si neavand vreun corespondent in economia socialista, in contextul careia a fost elaborata si aplicata si Legea nr. 1/1970, este evident ca prevederile art. 13 alin. 3 din lege nu le pot fi aplicabile. Daca li s-ar aplica prevederile acestui articol, ar insemna sa se extinda aplicarea legii dincolo de vointa legiuitorului, care, asa cum s-a aratat pentru alte unitati economice decat cele de stat, si anume cele cooperatiste si obstesti, a precizat ca legea are numai semnificatia unei recomandari. In reglementarea raporturilor de munca stabilite intre aceste societati comerciale si salariatii lor, o importanta deosebita a are contractul colectiv de munca.
    Avand in vedere toate aceste considerente, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Admite in parte exceptia de neconstitutionalitate privind art. 13 alin. 3 din Legea organizarii si disciplinei muncii in unitatile socialiste de stat nr. 1/1970, invocata de Societatea Comerciala "T.M.U.C.B." - S.A., Filiala Suceava, in Dosarul nr. 1.794/1996 al Curtii de Apel Suceava, si constata ca prevederile acestuia sunt abrogate in temeiul art. 150 alin. (1) din Constitutie, in masura in care se refera la societatile comerciale.
    Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
    Pronuntata in sedinta publica din 29 aprilie 1997.

                   PRESEDINTE,
                   prof. univ. dr. Viorel Mihai Ciobanu

                               Magistrat asistent,
                               Valer Vasilie Bica