DECIZIE Nr.
840 din 8 iulie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 29 alin. (4) si (6) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 590 din 6 august 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (4) şi (6) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie
ridicată de Ibolya Kocsis în Dosarul nr. 2.468/102/2006 al Curţii de Apel Târgu
Mureş - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa în materie a
Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 25 martie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 2.468/102/2006, Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia comercială,
de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (4) şi (6) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie
ridicată de Ibolya Kocsis.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile legale
criticate sunt neconstituţionale, întrucât instituie competenţa instanţei de
judecată de a se pronunţa asupra admisibilităţii unei excepţii de
neconstituţionalitate, deşi această competenţă revine în exclusivitate Curţii
Constituţionale.
Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia comercială, de
contencios administrativ şi fiscal consideră
excepţia neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale. In acest sens, invocă
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, prevederile de lege criticate, raportate
la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 29 alin. (4) şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, având următorul cuprins: „(4) Sesizarea Curţii
Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat
excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele
de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de
dovezile depuse de părţi. Dacă excepţia a fost ridicată din oficiu, încheierea
trebuie motivată, cuprinzând şi susţinerile părţilor, precum şi dovezile
necesare. [...]
(6) Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară
prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere
motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, încheierea poate fi
atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore
de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."
Textele constituţionale invocate sunt cele ale art. 11
privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 alin. (2) referitor la
tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul
liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 124 alin. (2)
referitor la înfăptuirea justiţiei, art. 146 privind atribuţiile Curţii
Constituţionale şi ale art. 148 alin. (2) privind integrarea în Uniunea
Europeană. Este invocată şi încălcarea art. 6 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia, Curtea constată că prevederile de
lege criticate sunt norme de procedură pe care instanţa care a fost sesizată cu
excepţia de neconstituţionalitate este obligată să le aplice în vederea
selectării doar a acelor excepţii care, potrivit legii, pot face obiectul
controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, unica
autoritate de jurisdicţie constituţională. Această procedură nu face însă
posibilă respingerea sau admiterea excepţiei de neconstituţionalitate de către
instanţa judecătorească, ci doar pronunţarea, în situaţiile date, asupra
oportunităţii sesizării Curţii Constituţionale. Instanţa de judecată are rol de
filtru al excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de părţi, având obligaţia
de a le respinge ca inadmisibile pe cele care nu îndeplinesc cerinţele legii.
Aşadar, Curtea nu poate reţine că prevederile de lege criticate contravin
dispoziţiilor constituţionale ale art. 21, 24, art. 124 alin. (2) si art. 146.
Referitor la susţinerea că prevederile art. 29 alin.
(4) şi (6) din Legea nr. 47/1992 sunt contrare dispoziţiilor art. 6 privind
dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale, Curtea constată că, deşi autorul nu arată în ce
constă această încălcare, afirmaţia sa este contrazisă chiar de existenţa
procesului în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate.
In ceea ce priveşte raportarea
la dispoziţiile art. 11 alin. (2), art. 20 alin. (2) şi la art. 148 alin. (2)
din Constituţie, Curtea constată că acestea nu sunt incidente în cauză.
Pe de altă parte, Curtea constată că prevederile alin.
(6) al art. 29 din Legea nr. 47/1992 au mai fost supuse controlului de
constituţionalitate, în esenţă pentru motive similare celor din prezenta cauză.
Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 228 din 4 martie 2008, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 24
aprilie 2008, şi Decizia nr. 421 din 10 aprilie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 5 mai 2008, Curtea a statuat că aceste prevederi sunt
constituţionale.
Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor de mai
sus îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 29 alin. (4) şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea
şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Ibolya Kocsis în
Dosarul nr. 2.468/102/2006 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia comercială,
de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iulie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu