DECIZIE Nr.
845 din 3 iunie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 34 din Legea nr. 3/2000 privind
organizarea si desfasurarea referendumului
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 524 din 30 iulie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 din Legea nr. 3/2000 privind
organizarea şi desfăşurarea referendumului, excepţie ridicată de Asociaţia
„Solidaritatea pentru Libertatea de Conştiinţă" din Buzău în Dosarul nr.
4.426/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 26 mai
2009, în prezenţa reprezentantului autorului excepţiei şi al Ministerului
Public, şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea a
admis cererea de amânare a pronunţării formulată de partea prezentă în vederea
depunerii de concluzii scrise şi, în consecinţă, a dispus amânarea pronunţării
pentru data de 3 iunie 2009.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 21 octombrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 4.426/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 3/2000 privind
organizarea şi desfăşurarea referendumului.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de
Asociaţia „Solidaritatea pentru Libertatea de Conştiinţă" din Buzău într-o
cauză având ca obiect o acţiune în anulare a unui act administrativ, respectiv
a unei hotărâri emise de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării. In
motivarea acţiunii introductive, reclamantul invocă excepţia de
neconstituţionalitate ce vizează „reglementările din România cu referire la
desfăşurarea referendumului pentru demiterea Preşedintelui României din
19.05.2007", „materializate în prevederile art. 1 alin. (3) din Hotărârea
nr. 21/2007 a Parlamentului României, coroborate cu prevederile art. 34 din
Legea nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, preluate şi
prin Hotărârea Guvernului nr. 372/2007, pct. 29 şi 30 din Anexă." Prin
încheierea de sesizare, instanţa de contencios administrativ a respins ca
inadmisibilă cererea de soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate
referitoare la prevederile art. 1 alin. (3) din Hotărârea Parlamentului nr.
21/2007 şi ale pct. 29 şi 30 din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 372/2007 şi,
totodată, a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 3/2000 privind
organizarea şi desfăşurarea referendumului.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că, prin reglementarea desfăşurării
referendumului pentru demiterea Preşedintelui României din data de 19 mai 2007
într-o zi de sâmbătă, în intervalul orar 8.00 - 20.00, cetăţenii aparţinând
cultelor religioase care au ca zi săptămânală de rugăciune sâmbăta - conform
practicilor şi ritualurilor religioase a căror alegere este garantată prin
prevederi constituţionale şi internaţionale - nu şi-au putut exercita dreptul
fundamental de a vota. Or, libertatea conştiinţei este garantată, iar
libertatea credinţelor religioase nu poate fi îngrădită sub nicio formă;
libertatea religioasă cuprinde dreptul oricărei persoane de a avea sau de a
adopta o religie, de a şi-o manifesta în mod individual sau colectiv, în public
sau în particular, prin practici şi ritualuri specifice cultului. Autorul
excepţiei face referire la demersurile legale prin care a solicitat Biroului
Electoral Central şi Guvernului României să dispună modificarea cu numai două
ore a programului secţiilor de votare în cel puţin o secţie de votare din
fiecare localitate sau din localităţile în care există cetăţeni aparţinând
confesiunilor religioase care au declarată sâmbăta ca zi săptămânală de
închinare. Demersurile nu au fost, însă, soluţionate în mod favorabil
petentului, astfel că s-a adresat, în cele din urmă, Consiliului Naţional
pentru Combaterea Discriminării, pentru ca, prin hotărâre, acesta să confirme
caracterul discriminatoriu - pe motive de apartenenţă religioasă - al modului
în care instituţiile abilitate au organizat şi supravegheat corecta
desfăşurare a referendumului naţional pentru demiterea Preşedintelui României,
din data de 19 mai 2007. Hotărârea Consiliului Naţional pentru Combaterea
Discriminării de respingere a cererii formulate a fost ulterior atacată de
Asociaţia „Solidaritatea pentru Libertate şi Conştiinţă" în faţa instanţei
de contencios administrativ.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile
art. 34 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului
nu încalcă prevederile din Constituţie invocate, susţinerile autorului
excepţiei vizând mai mult o lipsă de reglementare, în sensul stabilirii prin
lege a unei reglementări care să aibă în vedere şi persoanele aparţinând
confesiunilor religioase care au sâmbăta ca zi săptămânală de rugăciune, astfel
încât aceştia să-şi poată exercita dreptul de vot. Mai mult, textul criticat nu
se referă decât la orele între care se desfăşoară scrutinul şi nu stabileşte o
anumită zi din săptămână în care trebuie să aibă loc referendumul.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Textul legal criticat
stabileşte doar intervalul orar în care se poate desfăşura scrutinul, data -
şi, implicit, ziua din săptămână în care acesta se desfăşoară - fiind
stabilită, în condiţiile art. 15 lit. b) din Legea nr. 3/2000, prin Hotărârea
Parlamentului nr. 21/2007. Or, faptul că dispoziţiile art. 34 din legea
atacată, doar coroborate cu alte acte administrative adoptate în aplicarea
legii, creează premisele vătămării unui drept sau interes legitim al autorului
excepţiei, excedează competenţei Curţii Constituţionale, controlul revenind
instanţei de contencios administrativ, la care reclamantul a recurs deja. Mai
mult, opţiunea legiuitorului exprimată prin art. 34 din Legea nr. 3/2000 nu
poate fi interpretată ca o încălcare a prevederilor art. 1 alin. (1), art. 4,
art. 11, art. 20, art. 16 alin. (1), art. 29, art. 36 sau ale art. 53 din
Constituţie, iar majoritatea dispoziţiilor fundamentale invocate nu au
incidenţă în cauză.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi
desfăşurarea referendumului, cu modificările şi completările ulterioare, sunt
constituţionale. Textul legal criticat nu instituie privilegii sau discriminări
pe criterii arbitrare şi nu restrânge exerciţiul unor drepturi sau libertăţi
constituţionale, astfel cum pretinde autorul excepţiei. Se observă, în plus, că
acesta vizează, în susţinerile sale, aspecte ce ţin de omisiuni de
reglementare, ceea ce excedează controlului Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 3/2000 privind
organizarea şi desfăşurarea referendumului, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 84 din 24 februarie 2000, având următorul conţinut:
„Scrutinul se va deschide la ora 8,00 şi se va încheia la ora 20,00."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 1
alin. (3) cu privire la valorile supreme ale statului român, art. 4 alin. (2)
şi art. 16 alin. (1), sub aspectul egalităţii cetăţenilor în drepturi, fără
deosebire de religie, art. 29 alin. (1), (2) şi (3) referitoare la libertatea
conştiinţei, art. 36 - Dreptul de vot şi ale art. 53 - Restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Invocând prevederile art.
11 alin. (1) şi ale art. 20 alin. (1) din Legea fundamentală, autorul excepţiei
apreciază că sunt încălcate şi Declaraţia universală a drepturilor omului,
Declaraţia cu privire la eliminarea tuturor formelor de intoleranţă şi de
discriminare bazate pe religie sau credinţă, adoptată de Adunarea Generală a
Naţiunilor Unite prin Rezoluţia 36/55 din 25.11.1981, „actele şi celelalte
tratate la care România este parte", care consacră principiile
nediscriminării şi al egalităţii în faţa legii, precum şi dreptul la libertatea
de gândire, de conştiinţă şi de religie.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
Criticile de neconstituţionalitate formulate reclamă
existenţa unui raport de contrarietate între prevederile art. 34 din Legea nr.
3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, pe de o parte, şi
normele constituţionale şi convenţionale care garantează libertatea de gândire,
de conştiinţă şi cea religioasă, precum şi dreptul de vot, pe de altă parte.
Conflictul dintre reglementarea legii atacate şi textele fundamentale invocate
se bazează pe ideea discriminării pe criterii de apartenenţă religioasă, având
în vedere situaţia de fapt şi de drept expusă de autorul excepţiei:
împiedicarea efectivă a cetăţenilor aparţinând cultelor religioase care au ca
zi săptămânală de rugăciune ziua de sâmbătă de a participa la referendumul
pentru demiterea Preşedintelui României din data de 19 mai 2007, sâmbătă, în
intervalul orar 8.00 - 20.00.
Curtea constată că susţinerile autorului excepţiei nu
sunt întemeiate.
Scopul dispoziţiilor art. 9 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 18 din
Declaraţia universală a drepturilor omului, al Declaraţiei cu privire la
eliminarea tuturor formelor de intoleranţă şi de discriminare bazate pe religie
sau credinţă, precum şi al art. 29 din Constituţia României, invocate, este
acelaşi: protejarea şi garantarea libertăţii individuale de gândire, de
conştiinţă şi de religie. Dacă sub aspectul laturii interioare, intime, aceste
drepturi au caracter absolut, este recunoscut caracterul lor relativ din
perspectiva componentei externe, de exteriorizare sau manifestare a acestora.
Garantarea libertăţilor amintite presupune din partea statului respectarea unor
obligaţii specifice, fie negative, fie pozitive, acestea din urmă fiind
concretizate în măsuri adecvate, astfel încât să fie evitată perturbarea
exerciţiului libertăţii individuale de gândire, de conştiinţă şi de religie.
Contrar susţinerilor autorului excepţiei, Curtea
constată că dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi
desfăşurarea referendumului nu materializează o ingerinţă din partea
autorităţilor statale în ceea ce priveşte exercitarea nestingherită a
libertăţii conştiinţei, consacrată de art. 29 din Constituţie, şi nici a
dreptului fundamental de vot, prevăzut de art. 36 din aceasta.
Sub un prim aspect, Curtea reţine că sursa pretinsului
conflict de constituţionalitate rezidă în imposibilitatea exercitării
concomitente, în cazul în speţă, a unui drept electoral - dreptul de vot - şi a
libertăţii religioase, manifestate prin practicarea unor ritualuri specifice
cultului care are declarată zi de rugăciune ziua a şaptea a săptămânii,
sâmbăta. Atât stabilirea zilei de sâmbătă ca dată în care a avut loc
referendumul pentru demiterea Preşedintelui României din 19 mai 2007, prin art.
1 alin. (3) din Hotărârea nr. 21/2007 a Parlamentului României, cât şi
intervalul orar prevăzut de textul legal criticat, au împiedicat adepţii
acestui cult să-şi poată exprima votul în cadrul referendumului atunci
organizat, aceştia având obligaţii religioase de îndeplinit pe durata întregii
zile de sâmbătă, până la apusului soarelui.
Or, faţă de aceste susţineri ale autorului excepţiei,
Curtea constată că nu există stare de incompatibilitate între calitatea de
cetăţean, în virtutea căreia o persoană are dreptul de vot, şi cea de
practicant al unui cult religios recunoscut de statul român. Nicio prevedere
legală conformă cu normele Constituţiei nu poate reglementa o interdicţie în
ceea ce priveşte exercitarea dreptului de vot, astfel că, nici în cazul de
faţă, nu se pune problema unei restricţii sub aspectul art. 53 din Legea
fundamentală. Faptul că, prin modalitatea de organizare şi desfăşurare a
referendumului pentru demiterea Preşedintelui României din data de 19 mai 2007,
reglementată prin lege cu aplicabilitate generală pentru toţi cetăţenii ţării,
adepţii unei minorităţi religioase din România au fost în imposibilitate de
a-şi exercita efectiv dreptul la vot, alegând, în schimb, ca, în acelaşi
interval orar destinat scrutinului, să-şi îndeplinească obligaţiile şi
practicile religioase specifice cultului, nu se poate converti într-un motiv de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 din Legea nr. 3/2000 şi nici
într-o restrângere fie a exerciţiului dreptului de vot, fie a libertăţii religioase.
Dreptul de vot exprimă esenţa relaţiei cetăţean - stat,
independentă de relaţia cetăţean - biserică, iar, potrivit art. 2 alin. (1) din
Constituţie, referendumul, alături de alegerile organizate pentru constituirea
organelor reprezentative ale poporului român, reprezintă modalitatea
constituţională de exercitare a suveranităţii naţionale. Totodată, conform art.
29 alin. (5) din Legea fundamentală, „Cultele religioase sunt autonome faţă
de stat şi se bucură de sprijinul acestuiaf...]", însă organizarea acestora
urmează să aibă loc potrivit statutelor proprii, în condiţiile legii, fără să
perturbe ordinea de drept a statului şi să afecteze drepturile şi libertăţile
fundamentale ale cetăţenilor. Or, importanţa unui referendum sau a alegerilor
ce au loc, la un moment dat, într-un stat, primează net sub aspectul nivelului
de interes general faţă de interesul restrâns, de grup sau individual, pe care
îl proclamă o anumită minoritate religioasă, astfel încât adepţii unui astfel
de cult nu pot pretinde în mod justificat ca organizarea operaţiunilor
specifice unui scrutin naţional să aibă loc în funcţie de practicile proprii
acelui cult. In materie electorală, şi nu numai, legiuitorul are în vedere
interesul general al societăţii şi nu poate legifera în funcţie de opţiunea
religioasă a fiecărui cetăţean, fără ca astfel să se poată susţine încălcarea
prevederilor art. 29 din Constituţie, referitoare la libertatea conştiinţei.
Totodată, această politică legislativă nu poate avea semnificaţia unei
discriminări pe criterii de apartenenţă religioasă, cum susţine autorul
excepţiei, ci exprimă mecanismul firesc al unui stat de drept, democratic şi
social, în care drepturile şi libertăţile cetăţenilor sunt protejate astfel
încât să se realizeze un echilibru rezonabil între interesul general al
societăţii, pe de o parte, şi drepturile şi libertăţile individuale, pe de altă
parte.
Spre deosebire de legislaţia electorală pentru alegerea
Camerei Deputaţilor şi a Senatului, Preşedintelui României şi autorităţilor
administraţiei publice locale, care stabileşte că acestea se desfăşoară într-o
singură zi, care poate fi numai duminica, în materia referendumului art. 15
alin. (1) lit. b) din Legea nr. 3/2000 prevede că obiectul şi data
referendumului naţional se stabilesc „prin hotărâre a Parlamentului, în cazul
referendumului privind demiterea Preşedintelui României, cu respectarea art. 95
alin. (3) din Constituţie", potrivit căruia „Dacă propunerea de suspendare
din funcţie este aprobată, în cel mult 30 de zile se organizează un referendum
pentru demiterea Preşedintelui." Aşadar, ziua în care are loc referendumul
pentru demiterea Preşedintelui României trebuie stabilită în funcţie de data
hotărârii Parlamentului privind suspendarea din funcţie a Preşedintelui
României, în cel mult 30 de zile. In acest cadru constituţional şi legal,
Parlamentul prin Hotărârea nr. 20 din 19 aprilie 2007 a decis suspendarea din
funcţie a Preşedintelui României, iar prin art. 1 alin. (3) din Hotărârea nr.
21 din 24 aprilie 2007 a stabilit că „Referendumul naţional pentru demiterea
Preşedintelui României va avea loc la data de 19 mai 2007". Aceste acte
normative, potrivit art. 146 din Constituţie, nu intră, însă, în sfera
controlului de constituţionalitate.
De altfel, sugestiile autorului excepţiei privind anumite
soluţii practice pentru evitarea, cu prilejul referendumului din data de 19 mai
2007, a pretinsului conflict legat de imposibilitatea exercitării dreptului de
vot al cetăţenilor aparţinând cultului religios ce are declarată ca zi de
rugăciune ziua de sâmbătă, pe lângă faptul că au caracterul unor propuneri de
lege ferenda, ce nu pot fi reţinute de Curtea Constituţională, prezintă,
totodată, numeroase impedimente sub aspectul derulării tuturor procedurilor şi
operaţiunilor specifice procesului electoral în condiţii de maximă siguranţă şi
transparenţă. Calendarul specific organizării alegerilor, ca de altfel şi al
organizării unui referendum, nu permite niciun fel de abatere de la paşii
prestabiliţi în acest sens de actele normative în materie, deoarece toate
operaţiunile trebuie să se desfăşoare în acelaşi interval de timp pe întreg
teritoriul ţării, fără excepţii sau întârzieri, pentru a nu fi pusă sub semnul
întrebării corectitudinea desfăşurării scrutinului. Aşa fiind, critica
autorului excepţiei vizează mai degrabă o problemă de ordin practic şi
organizatoric al desfăşurării referendumului din data de 19 mai 2007, şi nu de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 din Legea nr. 3/2000 privind
organizarea şi desfăşurarea referendumului, care să revină competenţei Curţii
Constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 34 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea
referendumului, excepţie ridicată de Asociaţia „Solidaritatea pentru Libertatea
de Conştiinţă" din Buzău în Dosarul nr. 4.426/2/2008 al Curţii de Apel
Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 iunie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi