Decizia Nr.85 din 07.02.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282 alin. 2 şi art. 299 alin. 1 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Emil Balaure în Dosarul nr. 7.017/99/2006 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 180D/2011.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282 alin. 2 şi art. 299 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 16 decembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 7.017/99/2006, Tribunalul Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282 alin. 2 şi art. 299 alin. 1 din Codul de procedură civilă, precum şi celor ale art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.Excepţia a fost ridicată de reclamantul Emil Balaure într-o cauză civilă având ca obiect pretenţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul nu arată care sunt prevederile constituţionale sau convenţionale afectate de dispoziţiile art. 282 alin. (2) şi art. 299 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Cât priveşte dispoziţiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, susţine că acestea contravin art. 21 alin. (3) din Constituţie, deoarece „unii judecători, incorecţi şi corupţi, din interese total nelegale, refuză să trimită excepţiile de neconstituţionalitate invocate la Curtea Constituţională, spre competentă soluţionare“.Tribunalul Iaşi - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1) şi (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 282 alin. 2 şi art. 299 alin. 1 din Codul de procedură civilă, precum şi cele ale art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, dispoziţii care au următoarea redactare:– Art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă: „Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecăţii.“;

– Art. 299 alin. 1 din Codul de procedură civilă: „Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului. Dispoziţiile art. 282 alin. 2 sunt aplicabile în mod corespunzător.“;

– Art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992: „Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. Dacă excepţia a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi susţinerile părţilor, precum şi dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanţa de judecată va trimite Curţii Constituţionale şi numele părţilor din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora.“Autorul criticii susţine că acest din urmă text de lege contravine prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil. Examinând excepţia, Curtea constată că autorul acesteia nu motivează critica referitoare la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 282 alin. 2 şi art. 299 alin. 1 din Codul de procedură civilă, ci invocă aspecte ce nu aparţin competenţei instanţei constituţionale. În consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii de lege este inadmisibilă. În legătură cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, Curtea reţine că acestea au mai format obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, din perspectiva unor critici similare. Respingând, prin Decizia nr. 840 din 8 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 590 din 6 august 2008, excepţia de neconstituţionalitate invocată, Curtea Constituţională a statuat că dispoziţiile legale criticate sunt norme de procedură pe care instanţa care a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate este obligată să le aplice în vederea selectării doar a acelor excepţii care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, unica autoritate de jurisdicţie constituţională. Această procedură nu face însă posibilă respingerea sau admiterea excepţiei de neconstituţionalitate de către instanţa judecătorească, al cărei rol este numai acela de filtru al excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de părţi, instanţa având obligaţia de a respinge ca inadmisibile acele excepţii care nu îndeplinesc cerinţele legii. Pentru aceste considerente, care îşi menţin valabilitatea, Curtea nu poate reţine nici înfrângerea dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Faţă de motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282 alin. 2 şi art. 299 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Emil Balaure în Dosarul nr. 7.017/99/2006 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilă. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe de judecată. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 februarie 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent-şef, Doina Suliman