Decizia Nr.853 din 23.06.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 92 alin. 6 coroborat cu art. 92 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marcel Mugurel Ulea în Dosarul nr. 20.422/299/2010 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 17 august 2010, pronunţată în Dosarul nr. 20.422/299/2010, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 92 alin. 6 coroborat cu art. 92 alin. 4 din Codul de procedură civilă.Excepţia a fost invocată de Marcel Mugurel Ulea, într-un dosar având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine în esenţă că dispoziţiile legale privind comunicarea prin afişare a altor acte de procedură decât citaţiile, în cazul în care destinatarul lipseşte de la domiciliu, contravin dispoziţiilor art. 8 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 26 alin. 1 din Constituţie, întrucât sunt aduse la cunoştinţa publică, prin afişare într-un loc public, informaţii de natura datelor cu caracter personal, precum şi informaţii concrete ce se referă la o procedură judiciară. O astfel de ingerinţă nu poate fi justificată prin interesul public asociat înfăptuirii cu celeritate a actului de justiţie şi nici nu poate fi asimilată conceptului publicităţii procesului civil.De asemenea, în opinia autorului excepţiei, nu se mai poate vorbi despre caracterul secret al corespondenţei în situaţia în care conţinutul unei comunicări, destinată a fi înmânată personal celui care are calitatea de destinatar, este adus la cunoştinţa publicului, prin afişarea într-un loc public sau în care este permis accesul publicului.Mai mult, textul criticat consacră o prezumţie legală absolută, aceea a luării la cunoştinţă despre conţinutul actului de procedură la momentul afişării, fiind încălcat dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil.Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prin modalitatea afişării actelor de procedură pe uşa locuinţei destinatarului se aduce o atingere dreptului acestuia la viaţă privată, care include şi dreptul la secretul corespondenţei, însă este de necontestat faptul că ingerinţa autorităţii urmăreşte un scop legitim şi este necesară într-o societate democratică, fiind legitimată de necesitatea înfăptuirii actului de justiţie. Totodată, ingerinţa este proporţională cu scopul urmărit, ţinând seamă de necesitatea respectării drepturilor tuturor părţilor implicate întrun proces, prin lămurirea raporturilor juridice existente între părţi într-un termen rezonabil.De asemenea, nu există o ingerinţă a autorităţii în exerciţiul dreptului la apărare, dispoziţiile legale criticate fiind edictate tocmai în vederea respectării şi exercitării acestui drept, actul de procedură fiind adus la cunoştinţa destinatarului tocmai în acest scop.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 92 alin. 4 şi 6 din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut:– Art. 92: „Dacă persoanele arătate în alineatul precedent nu voiesc ori nu pot să semneze adeverinţa de primire, agentul va încheia proces-verbal, lăsând citaţia în mâna lor; dacă cei arătaţi nu voiesc să primească citaţia sau sunt lipsă, agentul va afişa citaţia, fie pe uşa locuinţei celui citat, fie, dacă nu are indicaţia apartamentului sau camerei locuite, pe uşa principală a clădirii, încheind de asemenea proces-verbal despre toate acestea. [...]Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi la comunicarea sau notificarea oricărui alt act de procedură.“ În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 24 - Dreptul la apărare, art. 26 alin. (1) - Viaţa intimă, familială şi privată, art. 28 - Secretul corespondenţei şi art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, sunt considerate a fi încălcate şi prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 8 privind dreptul la respectarea vieţii private şi de familie din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate, prin raportare la critici similare, constatând că acestea sunt constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 455 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 5 ianuarie 2004, Curtea a statuat că aceste prevederi constituie excepţii de la regula generală a înmânării în mod direct şi personal a citaţiei sau a oricărui alt act de procedură, prevăzută de art. 92 alin. 1 din Codul de procedură civilă, comunicarea prin afişare fiind operantă numai în situaţiile în care destinatarul, aflându-se la domiciliu, nu vrea să primească citaţia sau, primind-o, nu voieşte să semneze adeverinţa de primire ori în cazul în care, negăsindu-se la domiciliu, persoanele îndreptăţite să primească actul procedural refuză sau ele însele sunt lipsă. Aşa fiind, Curtea consideră că aceste excepţii nu sunt de natură a afecta vreun drept constituţional, ci reprezintă modalităţi derogatorii de îndeplinire a procedurii de citare, determinate de situaţia obiectiv diferită a persoanelor citate. De asemenea, Curtea a reţinut că obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale cu respectarea dispoziţiilor stabilite de lege, referitoare la comunicarea actelor de procedură, reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instituirea unor reglementări care să prevină abuzurile servind unei bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. Distinct de cele arătate prin decizia menţionată, Curtea mai reţine că dispoziţiile legale criticate oferă suficiente garanţii de natură să asigure respectarea dreptului la apărare sau ocrotirea vieţii private a persoanei. De altfel, dispoziţiile art. 92 alin. 1 din Codul de procedură civilă prevăd, cu caracter de principiu, că înmânarea citaţiei se va face personal celui citat şi numai dacă acest lucru nu este posibil operează dispoziţiile art. 92 alin. 4 din acelaşi cod. Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 92 alin. 4 şi 6 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marcel Mugurel Ulea în Dosarul nr. 20.422/299/2010 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 iunie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Fabian Niculae