DECIZIE Nr. 86 din 3 octombrie 1995
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 252 din 3 noiembrie 1995
Ioan Muraru - presedinte
Costica Bulai - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Victor Dan Zlatescu - judecator
Raul Petrescu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol pronuntarea asupra recursului declarat de Duta Marin impotriva
Deciziei Curtii Constitutionale nr. 104 din 2 noiembrie 1994.
Dezbaterile au avut loc in sedinta din 12 septembrie 1995, in prezenta
recurentului si a reprezentantului Ministerului Public, si au fost consemnate in
incheierea de la acea data, cand Curtea Constitutionala, avand nevoie de timp
pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru 19 septembrie 1995, pentru 26
septembrie 1995 si apoi pentru 3 octombrie 1995. La termenul de pronuntare din
3 octombrie 1995, recurentul depune, in copie, acte apreciate ca probe privind
neconstitutionalitatea Legii nr. 18/1991.
CURTEA
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
In Dosarul nr. 4.819/1993 al Tribunalului Prahova, Duta Marin a invocat exceptia
de neconstitutionalitate a Legii nr. 18/1991, precum si a hotararilor
Guvernului si a deciziilor prefecturilor date in baza acestei legi, cu care
Curtea Constitutionala a fost sesizata prin Incheierea din 11 februarie 1994.
In esenta, in sustinerea exceptiei, arata ca Legea fondului funciar nr.
18/1991: are un caracter politic, in contradictie cu actele
colectivizarii-cooperativizarii, fiind in fapt legea desfiintarii cooperatiei
agricole, a decimarii cadrelor agricole si a distrugerii potentialului agrar al
tarii; este zonala, nu nationala, deoarece zona montana necooperativizata nu
face parte din fondul funciar national si nu se regaseste in registrul agricol;
este dubla - Legea nr. 59/1974 si Decretul-lege nr. 42/1990; are carente
tehnice, organizatorice si juridice, unele in contradictie cu prevederile
constitutionale si ale Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, respectiv
cu Conventia Europeana a drepturilor omului, cu pactele si conventiile
internationale adiacente, si anume: nu garanteaza proprietatea si dreptul la
proprietate conform art. 41 si 135 din Constitutie, comisiile de aplicare a
Legii nr. 18/1991, constituite in baza art. 11 si 26 din Legea nr. 18/1991,
neavand nici o raspundere nici pentru stabilirea dreptului de proprietate
funciara, nici pentru nerealizarea activului si neplata pasivului; nu
protejeaza interesele nationale si exploatarea resurselor naturale in
concordanta cu interesul national, potrivit art. 134 din Constitutie; prin
prevederile art. 14, 18, 20, 39 si 43 contravine prevederilor art. 25 din
Constitutie privind libera circulatie, prevederilor art. 13 din Declaratia
Universala a Drepturilor Omului si celor ale art. 2 din Protocolul nr. 4 la
Conventia europeana a drepturilor omului, prevederile art. 95 si ale art. 17
alin. 2 din Legea nr. 18/1991 contravin celor ale art. 134 alin. (2) lit. b) si
c) din Constitutie, intrucat necesitatile economiei nationale se satisfac numai
de catre exploatatii agricole mari, viabile.
Cat priveste hotararile Guvernului si deciziile prefecturilor, emise in
baza Legii nr. 18/1991, recurentul nu motiveaza neconstitutionalitatea acestora
si nici nu sunt identificate.
Prin Decizia nr. 104 din 1 noiembrie 1994, Curtea Constitutionala a respins
ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr. 18/1991,
precum si a hotararilor Guvernului si a deciziilor prefecturilor date in baza
acestei legi, retinandu-se, in esenta: criticile vizand motivele politice ce au
condus la adoptarea Legii nr. 18/1991 sunt inlaturate, deoarece se refera la un
proces legislativ anterior Constitutiei din 1991, caruia nu i se poate aplica
ordinea constitutionala actuala; unica problema care s-ar putea pune in
discutie ar fi contrarietatea legii cu prevederile Constitutiei; dispozitiile
art. 14, 18, 20, 39, 43 si 94 din Legea nr. 18/1991 se refera la stabilirea
domiciliului in localitatile in care titularii au primit teren, ele nefiind in
contradictie cu art. 25 din Constitutie, cu art. 13 din Declaratia Universala a
Drepturilor Omului si cu art 2 din Protocolul nr. 4 la Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale; art. 95 din Legea
nr. 18/1991 nu contravine art. 134 alin. (2) lit. b) si c) din Constitutie,
deoarece acest din urma articol este irelevant in ce priveste art. 95 din Legea
fondului funciar, care are in vedere suprafata de teren atribuita cadrelor de
specialitate; constitutionalitatea hotararilor Guvernului si a deciziilor
prefecturilor nu intra in competenta de solutionare a Curtii.
Impotriva acestei decizii Duta Marin a declarat recurs, in esenta, pentru
urmatoarele motive:
- Curtea Constitutionala nu a examinat cu atentie motivele de
neconstitutionalitate ale Legii nr. 18/1991 din cererea refacuta ca urmare a
disparitiei cererii-exemplar 1, depusa in Dosarul nr. 4.819/1993, si din
inscrisurile aflate la dosarul de fond si in plicul expediat cu recomandata nr.
7/01/03/1994;
- zona necooperativizata - montana - nu este reglementata de Legea nr.
18/1991 datorita unor interese politice;
- sunt omise motivele politice care stau la baza Legii nr. 18/1991;
- se invoca numai art. 25 alin. (1) din Constitutie, care se refera la
dreptul la libera circulatie, dar se nesocoteste alin. (2) al aceluiasi articol
care se refera la domiciliu si la resedinta, nu la dreptul la libera
circulatie. Legea nr. 18/1991 instituie domiciliul fortat.
Deoarece solutionarea exceptiei s-a facut in temeiul art. 24 alin. (2) din
Legea nr. 47/1992, fara citarea partilor, dupa declararea recursului s-au
solicitat puncte de vedere, conform art 24 alin. (3) din aceeasi lege, Camerei
Deputatilor, Senatului si Guvernului.
In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate ridicata cu privire la Legea nr. 18/1991 nu este
intemeiata si deci nici recursul declarat impotriva Deciziei Curtii
Constitutionale nr. 104/1994, deoarece: art. 18, 20, 39 si 43 din Legea
fondului funciar, privind stabilirea si intemeierea unei noi gospodarii,
reglementeaza conditii pentru ca persoanele respective sa beneficieze de
constituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor ce nu le-au apartinut,
fara a incalca vreo dispozitie constitutionala, deci nu se contravine art. 25
si art. 134 alin. (2) lit. b) si c) din Constitutie, intrucat stabilirea domiciliului
depinde de vointa beneficiarului dreptului, care, daca nu accepta conditia
legii pentru constituirea dreptului de proprietate este liber sa renunte la
cerere sau la dreptul constituit, avand posibilitatea sa-si stabileasca
domiciliul unde doreste.
Prevederile art. 18, 29, 39 si 43 din Legea nr. 18/1991 nu sunt in
contradictie cu prevederile art. 134 alin. (2) lit. b) si c) din Constitutie,
care se refera la protejarea intereselor nationale in activitatea economica,
financiara si valutara si, respectiv, la stimularea cercetarii stiintifice
nationale. Cu privire la neconstitutionalitatea art. 95 din Legea nr. 18/1991,
analizata in decizia recurata, chiar petentul arata, in motivele de recurs, ca
nu a ridicat aceasta problema.
In punctul de vedere al Senatului se arata ca toate aspectele invocate
pentru neconstitutionalitatea Legii nr. 18/1991 sunt analizate in Decizia
Curtii Constitutionale nr. 104/1994 si apreciate ca vadit neintemeiate.
Camera Deputatilor nu si-a exprimat punctul de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, decizia atacata, motivele de recurs, punctele
de vedere ale Guvernului si Senatului, raportul intocmit de judecatorul
-raportor, concluziile orale ale recurentului si notele scrise insotite de
anexe, depuse in sedinta din 12 septembrie 1995, concluziile reprezentantului
Ministerului Public sustinute in sedinta publica din 12 septembrie 1995, precum
si dispozitiile legale atacate ca neconstitutionale, raportate la prevederile
Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, precum si dispozitiile Regulamentului de
organizare si functionare a Curtii Constitutionale, retine urmatoarele:
Motivul de recurs, potrivit caruia Curtea Constitutionala nu a examinat cu
atentie motivele de neconstitutionalitate ale legii, invocat in Dosarul nr.
C/4.119/1993 al Judecatoriei Prahova, inscrisurile aflate in dosarul de fond si
in plicul expediat cu recomandata nr. 7/01/03/1994, urmeaza a fi respins ca
neintemeiat.
Curtea Constitutionala a fost sesizata cu exceptia de neconstitutionalitate
a Legii nr. 18/1991 prin Incheierea din 11 februarie 1994, pronuntata de
Tribunalul Prahova in Dosarul nr. 4.819/1993, insotita de copia de pe
sustinerile recurentului in motivarea exceptiei, precum si de dosarul
instantei, in care este depus exemplarul original al acestei sustineri,
identice cu cele inaintate Curtii. Cat priveste celelalte inscrisuri la care
recurentul face trimitere, acestea privesc exclusiv situatii de fapt, ce nu
intra in competenta Curtii, care, potrivit art. 29 din regulamentul sau de
organizare si functionare, statueaza numai asupra problemelor de drept.
Motivul de recurs prin care se arata ca zona necooperativizata montana nu
este reglementata de Legea nr. 18/1991 urmeaza, de asemenea, sa fie respins,
intrucat, pe de o parte, intreaga reglementare data prin lege regimului juridic
al terenurilor ce alcatuiesc fondul funciar al tarii se aplica tuturor
suprafetelor de pamant, indiferent unde sunt situate, iar pe de alta parte, o
serie de texte ale legii se refera in mod expres la terenuri din zonele montane
necooperativizate, ca de pilda art. 21 (privind atribuirea, in proprietatea
asezamintelor religioase, a unor suprafete de teren), art. 39 (care
reglementeaza atribuirea, in proprietatea familiilor tinere de tarani, a unor
suprafete de pana la 10 hectare, in zona montana, defavorizata de factori
naturali), art. 56 lit. c) (privind posibilitatea schimbarii categoriei de
folosinta a terenurilor situate in zonele de deal si de munte).
Cel de-al treilea motiv de recurs, prin care se sustine ca sunt omise
motivele politice care stau la baza Legii nr. 18/1991, nu poate fi retinut,
intrucat competenta Curtii Constitutionale este stabilita prin art. 144 din
Constitutie, art. 1 si art. 2 din Legea nr. 47/1992, potrivit carora Curtea
este autoritate de jurisdictie constitutionala care asigura controlul
constitutionalitatii legilor, a regulamentelor Parlamentului si ordonantelor
Guvernului. In consecinta, motivele politice ce au stat la baza adoptarii Legii
nr. 18/1991, invocate ca temei de casare a Deciziei sale nr. 104 din 2
noiembrie 1994, nu intra in competenta de solutionare a Curtii.
Ultimul motiv de recurs, prin care se sustine ca prin dispozitiile Legii
nr. 18/1991 se stabileste "domiciliul fortat", ca urmare a aplicarii prevederilor
art. 18 si 20 din Legea fondului funciar, personalului de specialitate prevazut
la art. 95 din aceeasi lege, ceea ce ar contraveni art. 25 si art. 134 lit. b)
si c) din Constitutie, este neintemeiat. Aceasta deoarece reglementarea data
prin Legea fondului funciar instituie conditia stabilirii domiciliului in
anumite localitati exclusiv in considerarea atribuirii, la cerere, a unor
terenuri in proprietate; ca atare, asumarea unei asemenea obligatii depinde
exclusiv de vointa si de interesul persoanei in cauza. Pe de alta parte,
dispozitiile art. 134 alin. (2) lit. b) si c) din Constitutie, care prevad ca
statul trebuie sa asigure protejarea intereselor nationale in activitatea
economica, financiara si valutara, precum si stimularea cercetarii stiintifice
nationale, sunt irelevante in sustinerea aspectului neconstitutionalitatii art.
95 din Legea nr. 18/1991.
Fata de cele aratate, recursul declarat de Duta Marin impotriva Deciziei
Curtii Constitutionale nr. 104 din 2 noiembrie 1994 urmeaza a fi respins.
Curtea Constitutionala, din oficiu, in conditiile art. 304^1 din Codul de
procedura civila, a examinat decizia atacata si nu a constatat existenta unor
motive pentru casarea Deciziei nr. 104 din 2 noiembrie 1994, atacata cu
prezentul recurs.
Cele solicitate prin cererea depusa la dosar in sedinta publica din 12
septembrie 1995 urmeaza, de asemenea, a fi inlaturate. Cat priveste violarea
corespondentei transmise de Curte recurentului, Curtea nu este competenta sa
intreprinda investigatii in acest sens. In legatura cu faptul ca ar fi existat
inscrisuri pe care recurentul le-ar fi adresat Curtii acestea nu au fost
inregistrate, se constata ca ele se afla in dosarul cauzei si au fost luate in
considerare la pronuntarea solutiei.
Pentru motivele aratate, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin.
(2) din Constitutie, precum si al art. 1, art. 3 si art. 13 alin. (1) lit. A.c)
din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Duta Marin impotriva Deciziei Curtii
Constitutionale nr. 104 din 2 noiembrie 1994.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta din 3 octombrie 1995.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat - asistent,
Gabriela Dragomirescu