DECIZIE Nr.
863 din 10 iulie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind
azilul in Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 590 din 6 august 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Valentina Bărbăţeanu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din
Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Pan Guanghua
în Dosarul nr. 3.755/302/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a
contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintă personal autorul
excepţiei, însoţit de domnul Juliu Vajda, interpret autorizat de limba chineză.
Se constată lipsa părţii Oficiul Român pentru Imigrări, faţă de care procedura
de citare este legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr.
567D/2008 şi nr. 970D/2008, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicată de Jiang
Lingping şi de Jin Meiqin în dosarele nr. 10.116/302/2007 şi, respectiv, nr.
26/302/2008 ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă,
precum şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 517D/2008, având ca obiect
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor „art. 5 alin. (1) şi (2) din
Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000, dispoziţii reluate prin art. 26 din Legea
nr. 122/2006", ridicată de Huang Yihua în Dosarul nr. 12.472/302/2006 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ si fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra faptului că toate
aceste dosare se află la al doilea termen de judecată, iar Oficiul Român pentru
Imigrări, parte în fiecare dintre aceste dosare, a depus note scrise prin care
a solicitat respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.
Autorul prezent şi reprezentantul Ministerului Public
sunt de acord cu conexarea.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea
dosarelor nr. 517D/2008, nr. 567D/2008 şi nr. 970D/2008 la Dosarul nr.
515D/2008, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul autorului prezent al excepţiei. Acesta solicită admiterea excepţiei,
învederând aspecte de fapt legate de aplicarea în China a legii planificării
familiale, care limitează numărul de copii pe care un cuplu chinez îl poate
avea şi care impune plata unor amenzi foarte mari pentru depăşirea acestui
număr.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. Precizează că
dispoziţiile de lege criticate au mai format obiect al controlului de
constituţionalitate, Curtea statuând în mod constant că acestea sunt conforme
dispoziţiilor Legii fundamentale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin încheierile pronunţate în dosarele nr.
3.755/302/2007, nr. 10.116/302/2007 şi nr. 26/302/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a
contencios administrativ şi fiscal şi Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti -
Secţia a II-a civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din
Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, iar în Dosarul nr. 12.472/302/2006, Tribunalul
Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor „art. 5
alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000, dispoziţii reluate prin
art. 26 din Legea nr. 122/2006". Excepţia a
fost ridicată de Pan Guanghua, Huang Yihua, Jiang Lingping şi Jin Meiqin în
cauze civile în materia acordării statutului de refugiat sau a protecţiei
subsidiare.
In motivările excepţiei de neconstituţionalitate, având un conţinut similar, se susţine, în esenţă, că textele de
lege criticate sunt imprecise cu privire la spectrul motivelor care permit
acordarea protecţiei subsidiare. Se arată că, „dat fiind lipsa de precizie şi
claritate, limitează sfera de aplicabilitate a interdicţiei cuprinse în art. 22
alin. (2) din Constituţie", potrivit căruia nimeni nu poate fi supus
torturii şi niciunui fel de pedeapsă sau tratament inuman sau degradant, „doar
la riscul de tortură, pedepse sau tratamente inumane ori degradante ca urmare a
unuia dintre cele cinci motive de persecuţie: rasă, religie, naţionalitate,
opinia politică şi apartenenţa la un anumit grup social". Se mai arată că
„dispoziţiile legale criticate permit interpretări eronate cu privire la natura
şi conţinutul pedepselor şi tratamentelor inumane ori degradante".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal şi Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a
civilă apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că stabilirea, prin dispoziţiile de lege criticate, a condiţiilor în care se
poate acorda protecţia subsidiară este în deplină concordanţă cu prevederile
constituţionale prin care se consfinţeşte dreptul la viaţă, integritate fizică
şi psihică. Apreciază că determinarea circumstanţelor specifice fiecărei
situaţii în parte, aplicarea şi interpretarea textului de lege criticat sunt
aspecte care excedează controlului de constituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile
autorului prezent al excepţiei şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie, în dosarele Curţii Constituţionale nr. 515D/2008, nr. 567D/2008 şi
nr. 970D/2008, prevederile art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr.
122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 428 din 18 mai
2006. In Dosarul nr. 517D/2008, obiect al excepţiei îl constituie, potrivit
încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale, „art. 5 alin. (1) şi (2) din
Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000, dispoziţii reluate prin art. 26 din Legea
nr. 122/2006". Aşadar, Curtea Constituţională urmează să se pronunţe
asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, care au
următorul conţinut: „(1) Protecţia subsidiară se poate acorda cetăţeanului
străin sau apatridului care nu îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea
statutului de refugiat şi cu privire la care există motive temeinice să se
creadă că, în cazul returnării în ţara de origine, respectiv în ţara în care îşi
avea reşedinţa obişnuită, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor
alin. (2), şi care nu poate sau, datorită acestui risc, nu doreşte protecţia
acelei ţări.
(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se
înţelege:
1. condamnarea la pedeapsa cu moartea ori executarea
unei astfel de pedepse; sau
2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori
degradante; sau
3. o ameninţare serioasă, individuală, la adresa
vieţii sau integrităţii, ca urmare a violenţei generalizate în situaţii de
conflict armat intern ori internaţional, dacă solicitantul face parte din
populaţia civilă."
In opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate,
textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din
Constituţie şi celor ale art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, ambele referitoare la interzicerea
torturii, a pedepselor şi a tratamentelor inumane ori degradante.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, în jurisprudenţa sa, a statuat în mod constant că dispoziţiile
legale criticate, reglementând condiţiile în care se poate acorda protecţia
umanitară condiţionată, sunt în deplină concordanţă cu prevederile
constituţionale şi convenţionale prin care se consfinţeşte dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi
psihică. Totodată, în ceea ce priveşte criticile referitoare la lipsa de
claritate şi precizie a textului de lege atacat, Curtea a reţinut că acesta
oferă suficiente repere şi elemente pentru ca persoana căreia i se adresează să
înţeleagă condiţiile în funcţie de care i se poate acorda forma solicitată de
protecţie umanitară. In plus, instanţa de contencios constituţional a arătat că
determinarea circumstanţelor specifice fiecărei situaţii în parte, a riscurilor
la care ar fi expusă o persoană în cazul returnării sale în ţara de origine sau
în ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuită, precum şi aplicarea sau
interpretarea textului de lege criticat sunt aspecte ce excedează obiectului controlului de constituţionalitate,
acestea fiind atribute ale organelor competente în această materie sau ale
instanţei de judecată. In acest sens pot fi amintite, dintre cele mai recente,
deciziile nr. 671 din 12 iunie 2008 (publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 518
din 9 iulie 2008) şi nr. 593 din 20 mai 2008 (publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 455 din 18 iunie 2008). Intrucât în cauza de faţă nu au intervenit elemente noi, de
natură să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, soluţiile pronunţate
cu acele prilejuri şi considerentele deciziilor amintite îşi păstrează
valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind
azilul în România, excepţie ridicată de Pan Guangh'ua şi de HuangYihua în
dosarele nr. 3.755/302/2007, respectiv nr. 12.472/302/2006 ale Tribunalului
Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi de Jiang
Lingping şi de Jin Meiqin în dosarele nr. 10.116/302/2007, respectiv nr.
26/302/2008 ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 iulie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu