DECIZIE Nr.
884 din 6 iulie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005
pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 520 din 27 iulie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005
pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de
Florin-Viorel Oprea în Dosarul nr. 89/211/2007 al Judecătoriei Cluj-Napoca -
Secţia penală.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor.
Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la
dosar de către autorul excepţiei prin care acesta solicită să fie citat la noua
sa adresă din Italia şi, în consecinţă, solicită acordarea unui nou termen de
judecată, pentru lipsă de apărare.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu este de
acord cu amânarea cauzei, deoarece încheierea de sesizare a Curţii
Constituţionale este din data de 29 octombrie 2009.
Având în vedere că autorul excepţiei de
neconstituţionalitate a fost citat atât la adresa de domiciliu indicată de
acesta prin cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, cât şi prin afişare
la sediul instanţei, Curtea constată că procedura de citare este legal
îndeplinită. Prin urmare, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992, coroborat
cu art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea respinge cererea de
acordare a unui termen de judecată şi constată cauza în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 29 octombrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 89/211/2007, Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea
evaziunii fiscale. Excepţia a fost ridicată de Florin-Viorel Oprea cu
ocazia soluţionării unei cauze penale având ca obiect săvârşirea infracţiunii
de evaziune fiscală.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 10 alin. (1) din Legea nr.
241/2005, prin folosirea sintagmei „până la primul termen de judecată",
încalcă egalitatea în drepturi şi accesul liber la justiţie, de vreme ce
statul, ca parte în proces, dobândeşte o poziţie privilegiată, iar inculpatul
nu beneficiază de acces la o instanţă care să se pronunţe asupra cuantumului
prejudiciului stabilit. Cauza de reducere a pedepsei sau de nepedepsire
prevăzută de textul de lege criticat ar trebui, în opinia autorului excepţiei,
să fie operabilă pe întreg parcursul procesului penal, până la pronunţarea unei
hotărâri definitive.
Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru
prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, având următorul cuprins: „Art.
10. - (1) In cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală
prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii,
până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral
prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită
se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii
este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate
aplica pedeapsa cu amenda. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi
condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se
aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează în cazierul
judiciar."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi
de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale
art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi şi ale art. 21 privind accesul
liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru
prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale au fost supuse, în numeroase
rânduri, controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la
aceleaşi prevederi din Legea fundamentală, invocate şi în prezenta cauză, şi cu
motivări similare.
Astfel, prin Decizia nr. 1.053 din 9 octombrie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie
2008, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor de lege criticate, reţinând, pe de-o parte, că principiul
egalităţii în drepturi nu implică tratarea juridică uniformă a tuturor
infracţiunilor, iar reglementarea unui regim sancţionator în funcţie de
acoperirea prejudiciului cauzat prin infracţiunea săvârşită este expresia
firească a principiului constituţional menţionat, care impune ca la aceleaşi
situaţii juridice să se aplice acelaşi regim, iar la situaţii juridice diferite
tratamentul juridic să fie diferenţiat.
Pe de altă parte, referitor la critica de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, prin aceeaşi
decizie, Curtea a constatat că cel în cauză are posibilitatea de a se adresa
instanţelor judecătoreşti în cazul în care consideră că drepturile, libertăţile
sau interesele sale legitime au fost încălcate şi de a beneficia de toate
garanţiile procesuale prevăzute de lege, inclusiv în ceea ce priveşte latura
civilă a cauzei, în deplină concordanţă cu imperativele dreptului la un proces
echitabil.
Intrucât nu au apărut elemente noi, de natură a
determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi
considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta
cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi
combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Florin-Viorel Oprea în
Dosarul nr. 89/211/2007 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean