DECIZIE Nr. 90 din 9 mai 2000
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. IV pct. 3
din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind masuri pentru intarirea
disciplinei financiare a agentilor economici, aprobata, cu modificari, prin
Legea nr. 12/1995
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 383 din 16 august 2000
![SmartCity3](https://citymanager.online/wp-content/uploads/2018/09/b2-700x300.jpg)
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ioan Muraru - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Paula C. Pantea - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
prevederilor art. IV pct. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind masuri
pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobata, cu
modificari, prin Legea nr. 12/1995, exceptie ridicata de Societatea Comerciala
"Cuore Impex" - S.R.L. din Braila in Dosarul nr. 248/2000 al
Judecatoriei Braila.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, Societatea Comerciala
"Cuore Impex" - S.R.L. din Braila si Directia generala a finantelor
publice si controlului financiar de stat Braila - Directia controlului
financiar de stat, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public
solicita respingerea exceptiei ca nefondata. Se apreciaza ca motivele invocate
in sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate privesc fondul litigiului in
fata instantei de judecata, asupra caruia Curtea Constitutionala nu este
competenta sa se pronunte. De asemenea, se mai arata ca in legatura cu
prevederile art. IV pct. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 Curtea
Constitutionala a pronuntat mai multe decizii prin care a constatat constitutionalitatea
acestora.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 3 februarie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 248/2000,
Judecatoria Braila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate
a prevederilor art. IV pct. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind
masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobata,
cu modificari, prin Legea nr. 12/1995, exceptie ridicata de Societatea Comerciala
"Cuore Impex" - S.R.L. din Braila, intr-o cauza avand ca obiect
plangerea introdusa de aceasta societate impotriva procesului-verbal de
constatare si sanctionare a unor contraventii, proces-verbal intocmit in baza
Ordonantei Guvernului nr. 18/1994.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca textele
criticate incalca art. 134 alin. (2) lit. a) si b) si art. 135 alin. (1) si (6)
din Constitutie, prin aceea ca limiteaza libertatea comerciala a agentilor
economici privati in realizarea unor afaceri profitabile cu parteneri straini
si contin dispozitii inflexibile, de natura sa descurajeze initiativa acestei
categorii de agenti. Se mai arata ca in speta a intervenit stingerea
obligatiei, prin compensare, in temeiul art. 1143 si urmatoarele din Codul
civil, dar, in interpretarea data Ordonantei Guvernului nr. 18/1994 prin
Instructiunile nr. 15.086/1995 ale Bancii Nationale a Romaniei, Ministerului
Finantelor si Ministerului Comertului, prevederile ordonantei se aplica chiar
si in cazul unor produse necuprinse in actele normative care conditioneaza
exportul de obtinerea unor licente. In cauza, masurile privind repatrierea
valutei au avut ca efect sistarea, de catre partenerii straini a operatiunilor
comerciale.
Judecatoria Braila, exprimandu-si opinia, apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata, textele criticate nefiind contrare
prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) si b) si nici ale art. 135 alin. (1) si
(6) din Constitutie. Se arata ca, potrivit acestor dispozitii constitutionale,
statul trebuie sa asigure protejarea intereselor nationale in activitatea
economica, financiara si valutara, iar obligatia de repatriere a valutei se
circumscrie acestui interes, in sensul asigurarii disponibilitatilor in valuta,
necesare economiei. Se arata, de asemenea, ca prin mai multe decizii Curtea
Constitutionala s-a pronuntat cu privire la dispozitiile art. IV pct. 3 din
Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, aprobata, cu modificari, prin Legea nr.
12/1995, pe care le-a declarat constitutionale.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca exceptia de
neconstitutionalitate ridicata este nefondata. Astfel, se arata ca, fata de
dispozitiile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie referitoare la
"libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului
favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie",
activitatea de comert exterior a agentilor economici se desfasoara pe baza
autonomiei lor juridice. Este necesar insa ca aceasta activitate sa fie in
concordanta cu interesul national, intrucat economia de piata si libertatea
comertului nu justifica incalcarea obligatiei de repatriere a valutei. In ceea
ce priveste sustinerea referitoare la existenta in speta a unui "caz tipic
de compensare, de stingere a doua obligatii de plata a pretului reciproc, un
caz de simplificare a dublei plati pana la concurenta celei mai mici", se
arata ca obligatia de repatriere a valutei este instituita printr-o
reglementare speciala, care nu prevede si posibilitatea compensarii datoriilor
reciproce cu partenerii din contractele externe. In continuare sunt mentionate
decizii ale Curtii Constitutionale prin care aceasta s-a pronuntat in sensul ca
prevederile art. IV pct. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, aprobata, cu
modificari, prin Legea nr. 12/1995, sunt constitutionale.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit
de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale
criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii
nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si
ale art. 1 alin. 2, ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,
sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
IV pct. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind masuri pentru intarirea
disciplinei financiare a agentilor economici, aprobata, cu modificari, prin
Legea nr. 12/1995, al caror continut este urmatorul: "In cazul
operatiunilor de incasare la vedere, repatrierea valutei rezultate in urma
producerii actului de comert international se va face in maximum 5 zile de la
data incasarii, dar nu mai tarziu de 90 de zile calendaristice, calculate de la
data atestarii documentare a trecerii marfii prin frontiera romana, sau, dupa
caz, a executarii lucrarilor si prestarii serviciilor in strainatate, in
functie de zona geografica a partenerului extern.
Pentru operatiunile cu incasare la termen intre 90 si 360 de zile, cat si
pentru cele pe credit de peste 1 an, pentru care Ministerul Comertului a
eliberat licente in limita unui plafon stabilit anual de Banca Nationala a
Romaniei, termenul de repatriere este de maximum 15 zile calendaristice
calculate de la data scadentei platii, stabilite conform clauzelor
contractuale.
In cazul platilor in avans pentru importuri, pentru care nu s-a livrat
marfa, nu s-a executat lucrarea sau nu s-a prestat serviciul, sau pentru care
nu s-a restituit avansul platit, se aplica aceeasi perioada de 15 zile
calendaristice calculate de la data ultimului termen de livrare contractual.
Ministerul Comertului, in raport cu obiectivele politicii comerciale, va
propune Guvernului, in vederea aprobarii, lista grupelor de produse care pot fi
exportate cu plata pana la 90 de zile calendaristice de la data livrarii,
precum si lista grupelor de produse cu plata peste 1 an de la data livrarii,
produsele necuprinse in cele doua categorii de grupe de produse putand fi
exportate cu plata la termene intre 90 si 360 de zile calendaristice."
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca aceste dispozitii
contravin prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) si b) si ale art. 135 alin.
(1) si (6) din Constitutie, prin aceea ca limiteaza libertatea comerciala a
agentilor economici privati in realizarea unor afaceri profitabile cu parteneri
straini si contin dispozitii inflexibile, de natura sa descurajeze initiativa
acestei categorii de agenti. Textele constitutionale, invocate ca fiind
incalcate, prevad:
Art. 134 alin. (2) lit. a) si b):
"Statul trebuie sa asigure:
a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului
favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;
b) protejarea intereselor nationale in activitatea economica, financiara si
valutara;"
Art. 135 alin. (1) si alin. (6):
"(1) Statul ocroteste proprietatea."
"(6) Proprietatea privata este, in conditiile legii,
inviolabila."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea
Constitutionala constata ca aceasta este neintemeiata si, in consecinta,
urmeaza a fi respinsa.
Dispozitiile art. IV pct. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, aprobata,
cu modificari, prin Legea nr. 12/1995, au mai facut obiectul controlului de
neconstitutionalitate, pentru motive identice cu cele aratate in cauza de fata,
invocandu-se, de asemenea, si incalcarea prevederilor art. 134 alin. (2) lit.
a) si b) din Constitutie.
Curtea Constitutionala a respins acele exceptii de neconstitutionalitate,
statuand ca dispozitiile art. IV pct. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994,
aprobata, cu modificari, prin Legea nr. 12/1995, sunt constitutionale.
Pentru a decide astfel Curtea Constitutionala a retinut, in esenta, ca,
potrivit art. 134 alin. (2) lit. b) din Constitutie, statul are obligatia de a
asigura protejarea intereselor nationale in activitatea financiar valutara.
Intr-o interpretare sistematica a art. 134 din Constitutie, aceasta prevedere
trebuie aplicata in concordanta si cu dispozitiile aceluiasi text, cuprinse in
alin. (1) privind economia de piata si in alin. (2) lit. b) privind libertatea
comertului. Aceasta presupune ca dispozitiile legale instituite pentru
consolidarea regimului valutar si intarirea disciplinei financiare privind
disponibilitatile in conturile valutare, dispozitii cum sunt cele ale art. IV
pct. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, aprobata, cu modificari, prin
Legea nr. 12/1995, sunt conforme cerintelor economiei de piata, in stadiul ei
actual de dezvoltare, ca si regulilor necesare pentru asigurarea, in ansamblul
economiei, a libertatii comertului. S-a mai retinut ca nici economia de piata
si nici libertatea comertului nu justifica incalcarea obligatiei de repatriere
a valutei si a termenului legal maxim de repatriere. In sensul aratat sunt, de
exemplu, Decizia nr. 15 din 28 ianuarie 1997, ramasa definitiva prin Decizia
nr. 149 din 3 iunie 1997, ambele publicate in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 251 din 24 septembrie 1997, precum si Decizia nr. 60 din 31
martie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 183 din
18 mai 1998.
Intrucat nu au intervenit elemente noi, care sa justifice modificarea
jurisprudentei Curtii Constitutionale, cele statuate anterior isi mentin valabilitatea
si in cauza de fata.
Curtea Constitutionala nu poate retine nici sustinerea potrivit careia
textele criticate incalca prevederile constitutionale ale art. 135 alin. (1),
conform carora statul ocroteste proprietatea, si ale alin. (6) care prevad ca
proprietatea privata este, in conditiile legii, inviolabila. Obligatia de
repatriere a valutei nu este contrara acestor prevederi din Constitutie,
intrucat garantarea constitutionala a proprietatii, precum si caracterul
inviolabil al proprietatii private nu justifica, intr-o interpretare
sistematica a normelor constitutionale, utilizarea bunurilor, proprietate
privata, indiferent de natura lor, prin incalcarea reglementarilor legale
privind protectia unui interes national, cum este cel al asigurarii disponibilitatilor
valutare necesare pentru achitarea obligatiilor externe de plata ale economiei.
Astfel a statuat Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 64 din 14 aprilie
1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 220 din 16
iunie 1998, intr-un dosar in care, invocandu-se exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV pct. 3 din Ordonanta Guvernului
nr. 18/1994, aprobata, cu modificari, prin Legea nr. 12/1995, s-a sustinut, ca
si in cauza de fata, ca aceste dispozitii incalca si art. 135 alin. (1) si (6)
din Constitutie.
Curtea Constitutionala constata ca nici prin raportare la prevederile art.
135 alin. (1) si (6) din Constitutie nu exista motive care sa justifice
schimbarea jurisprudentei sale si, in consecinta, exceptia de
neconstitutionalitate ridicata urmeaza a fi respinsa si sub acest aspect.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu
majoritate de voturi,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. IV pct. 3
din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind masuri pentru intarirea
disciplinei financiare a agentilor economici, aprobata, cu modificari, prin
Legea nr. 12/1995, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Cuore
Impex" - S.R.L. din Braila in Dosarul nr. 248/2000 al Judecatoriei Braila.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 9 mai 2000.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent,
Gabriela Dragomirescu