Decizia Nr.90 din 21.02.2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, excepţie ridicată de Călin Petrică Ardelean în Dosarul nr. 4.571/111/CA/2016 al Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 794D/2017.2. La apelul nominal răspunde domnul avocat Paul Călinescu, având împuternicire depusă la dosar, pentru autorul excepţiei. Lipseşte cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 2.279D/2017 şi nr. 1.223D/2018, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Anicuţa Balica în Dosarul nr. 1.036/44/2016 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi de Sindicatul Salariaţilor Penitenciarului din Bistriţa în Dosarul nr. 7.587/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că Administraţia Naţională a Penitenciarelor a depus în toate dosarele concluzii scrise, prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Avocatul autorului excepţiei din Dosarul nr. 794D/2017 şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.279D/2017 şi nr. 1.223D/2018 la Dosarul nr. 794D/2017, care a fost primul înregistrat.6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul avocatului autorului excepţiei din Dosarul nr. 794D/2017, care solicită admiterea acesteia, deoarece textul de lege criticat încalcă dispoziţiile art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie. În acest sens, arată că ocuparea posturilor de conducere şi de execuţie se referă la modul de executare a raportului de serviciu al funcţionarului public, implicând o modificare a acestui raport, şi, în consecinţă, trebuie reglementată prin lege organică, iar nu prin ordin al ministrului. De asemenea, dispoziţiile de lege criticate încalcă şi art. 1 alin. (4) din Constituţie, deoarece se deleagă unui membru al Guvernului o prerogativă care aparţine în exclusivitate legiuitorului. Totodată, se încalcă şi art. 1 alin. (5) din Constituţie, referitor la previzibilitatea legii. În acest sens se invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 392 din 2 iulie 2014 şi nr. 172 din 24 martie 2016, prin care s-au admis excepţii de neconstituţionalitate în situaţii asemănătoare.7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 306 din 8 mai 2018.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:8. Prin Încheierea din 22 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 4.571/111/CA/2016, Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor. Excepţia a fost invocată de Călin Petrică Ardelean în cadrul soluţionării acţiunii privind anularea unor acte administrative referitoare la concursul privind ocuparea unor posturi vacante de conducere din sistemul administraţiei penitenciare.9. Prin Sentinţa nr. 154 din 4 iulie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 1.036/44/2016, Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor. Excepţia a fost invocată de Anicuţa Balica în cadrul soluţionării acţiunii privind anularea unor acte administrative referitoare la concursul privind ocuparea unor posturi vacante de conducere din sistemul administraţiei penitenciare.10. Prin Încheierea din 9 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. 7.587/2/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor. Excepţia a fost invocată de Sindicatul Salariaţilor Penitenciarului din Bistriţa în cadrul soluţionării acţiunii privind anularea Ordinului ministrului justiţiei nr. 2.478/C/2010.11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (4) şi (5) din Constituţie, prin aceea că deleagă unui membru al Guvernului atribuţia de a reglementa ocuparea funcţiilor de conducere şi de execuţie, prin emiterea unor acte cu caracter administrativ, ceea ce determină o stare de incertitudine juridică şi nu respectă cerinţele de stabilitate şi previzibilitate impuse de textele constituţionale.12. De asemenea, se susţine că dispoziţiile de lege criticate aduc atingere şi art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, întrucât modul de ocupare a funcţiilor de conducere şi de execuţie a funcţionarilor publici cu statut special ar trebui reglementat prin lege organică, iar nu prin ordin al ministrului justiţiei. Astfel, modul de ocupare a funcţiilor de conducere şi de execuţie priveşte în mod direct desfăşurarea raportului de serviciu al unui funcţionar public cu statut special, raport de serviciu care trebuie reglementat prin lege organică, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, având în vedere şi considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 392 din 2 iulie 2014. Ţinând cont de dispoziţiile constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. j), se susţine că aspectele esenţiale ale ocupării posturilor de conducere ale poliţiştilor trebuie reglementate prin lege organică, respectiv Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, lege specială în sensul art. 1 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Or, dispoziţiile legale criticate nu numai că nu reglementează procedura ocupării posturilor de conducere ale poliţiştilor, ci deleagă reglementarea acestor aspecte importante ministrului de resort, care este abilitat să adopte ordine. Întrucât, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, statutul funcţionarilor publici se reglementează prin lege organică şi ţinând cont de faptul că aspectele esenţiale privind ocuparea posturilor de conducere vizează o modificare a raporturilor de muncă, aceste aspecte esenţiale, cum sunt, spre exemplu, condiţiile generale de participare la examen/concurs, condiţiile de vechime necesară participării la examen/concurs, tipul probelor de examen/ concurs, condiţiile în care candidaţii sunt declaraţi „admişi" şi posibilitatea de contestare trebuie reglementate prin lege organică, urmând ca regulile specifice procedurii de ocupare a funcţiilor de conducere să fie explicate şi detaliate prin ordin al ministrului de resort. În consecinţă, prevederile de lege criticate care instituie reglementarea acestor aspecte prin acte administrative contravin dispoziţiilor art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie. Totodată, potrivit dispoziţiilor de lege criticate, se ajunge la situaţia ca un aspect esenţial care vizează executarea raporturilor de serviciu să fie reglementat printr-un act administrativ. Or, normele privind ocuparea posturilor de conducere trebuie să respecte anumite cerinţe de stabilitate şi previzibilitate. Astfel, delegarea atribuţiei de a stabili aceste norme unui membru al Guvernului, prin emiterea unor acte cu caracter administrativ, infralegale, determină o stare de incertitudine juridică, acest gen de acte având, de obicei, un grad sporit de schimbări succesive în timp. În final, se invocă şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 172 din 24 martie 2016 şi se susţine că, având în vedere principiile enunţate prin acestea, dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile constituţionale invocate.13. Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, deoarece prin dispoziţiile de lege criticate nu este reglementată în niciun fel procedura ocupării posturilor de conducere din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, ci este delegată ministrului de resort, care, astfel, este abilitat să reglementeze în întregime asupra acesteia prin act administrativ. Întrucât, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, statutul funcţionarilor publici se reglementează prin lege organică, consideră că, prin nereglementarea procedurii de ocupare a posturilor de conducere a funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, s-au încălcat prevederile constituţionale amintite.14. Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal nu şi-a exprimat opinia asupra temeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate.15. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal nu şi-a exprimat opinia asupra temeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate, considerând, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, că instanţa de judecată „are facultatea de a prezenta o opinie", atunci când titularul excepţiei de neconstituţionalitate este una dintre părţile litigante.16. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.17. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că, în aplicarea prevederilor art. 31 din Legea nr. 293/2004, a fost emis Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.478/C/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind condiţiile de participare, organizare şi desfăşurare a concursurilor pentru ocuparea, prin avansare în funcţie, trecerea agenţilor în corpul ofiţerilor şi din sursă externă, a posturilor vacante de funcţionar public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare. Prevederile criticate sunt indisolubil legate de cele ale art. 13 alin. (1) lit. a), art. 26 alin. (1)-(3), art. 29, art. 30 şi art. 11 din Legea nr. 293/2004, care au relevanţă în materia ocupării funcţiilor funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare. În materia ocupării funcţiilor specifice funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, legiuitorul primar a reglementat cele mai importante aspecte, după cum urmează: regula conform căreia „încadrarea ca funcţionar public cu statut special" - ceea ce semnifică numirea într-o funcţie vacantă de ofiţer sau de agent - se face cu prioritate prin repartizarea absolvenţilor instituţiilor de învăţământ pentru pregătirea personalului de penitenciare, ofiţeri şi agenţi; dreptul funcţionarilor publici cu statut special de a avansa (promova) în funcţie şi în grad profesional, în cariera profesională, în urma rezultatelor obţinute la evaluarea activităţii profesionale, conform prevederilor legii; avansarea (promovarea) în funcţii publice vacante a funcţionarilor publici cu statut special, care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege, se realizează pe bază de concurs, în limita posturilor prevăzute în statele de organizare [art. 26 alin. (1) şi (2) din lege]; avansarea (promovarea) funcţionarilor publici cu statut special într-o funcţie imediat superioară la aceeaşi poziţie din stat se face fără examen, pe baza criteriilor stabilite prin ordin al ministrului justiţiei [art. 26 alin. (3) din lege]; posibilitatea trecerii agenţilor în corpul ofiţerilor din sistemul administraţiei penitenciare, prin concurs, în limita posturilor prevăzute în statele de organizare ale unităţilor de penitenciare; acordarea gradului profesional de ofiţer agenţilor care au promovat concursul se face în funcţie de vechimea ca agent sau subofiţer în instituţii publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională ale statului, conform metodologiei stabilite prin ordin al ministrului justiţiei (art. 29 din lege). Acest procedeu semnifică nu doar trecerea agentului în corpul ofiţerilor, ci şi ocuparea unei funcţii (de execuţie) vacante, prevăzută cu grad profesional de ofiţer de penitenciare. În ceea ce priveşte ocuparea din sursă externă a funcţiilor de execuţie vacante din sistemul administraţiei penitenciare, art. 30 alin. (1) din lege prevede că acestea se ocupă prin concurs, la care pot participa persoanele care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 11. În situaţia neocupării posturilor vacante, acestea pot fi ocupate prin transferul cadrelor militare şi al funcţionarilor publici cu statut special din alte instituţii publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională ale statului şi din Ministerul Justiţiei, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 11. În ceea ce priveşte ocuparea funcţiilor de conducere vacante din sistemul administraţiei penitenciare, regula este că acestea se ocupă prin avansarea ofiţerilor şi agenţilor, prin concurs. Pot participa la concurs pentru ocuparea posturilor vacante de conducere persoanele care au o vechime de cel puţin 3 ani în sistemul administraţiei penitenciare. Funcţiile de conducere din sistemul administraţiei penitenciare, rămase vacante ca urmare a neocupării, în condiţiile anterior menţionate, se ocupă prin concurs din sursă externă, iar, în subsidiar, prin transferul cadrelor militare şi al funcţionarilor publici cu statut special din alte instituţii publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională ale statului şi din Ministerul Justiţiei, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 11 din lege. Din ansamblul prevederilor legal enunţate, Guvernul consideră că prevederile de lege criticate nu aduc atingere art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, modalitatea de reglementare încadrându-se în marja de apreciere a legiuitorului şi în dreptul său de a delega în mod expres reglementarea anumitor aspecte, mai ales a celor de natură organizatorică, prin acte administrative de nivel inferior (hotărâri ale Guvernului sau ordine ale miniştrilor). Astfel, aspectele esenţiale în materie sunt reglementate la nivel primar, prin lege organică, iar nu printr-un act administrativ. De altfel, situaţia este diferită faţă de cea reţinută în Decizia nr. 803 din 24 noiembrie 2015. În plus, modalitatea de organizare şi desfăşurare a concursurilor de ocupare a funcţiilor de conducere şi de execuţie vacante sunt chestiuni concrete, care variază în funcţie de funcţia vacantă şi sunt stabilite în raport cu cerinţele angajatorului (autorităţii publice) la un moment dat. Reglementarea lor ţine de marja de apreciere a autorităţii publice, fiind o chestiune de management al sistemului, nefiind necesar să fie reglementate la nivel de lege. Legiuitorul primar a legiferat aspectele care conturează cadrul general în materia ocupării funcţiilor funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, tot el delegând autorităţii responsabile modul de a reglementa aspectele privind organizarea şi desfăşurarea concursurilor specifice. Totodată, instanţele de contencios administrativ au competenţa de a aprecia asupra conformităţii cu legea a ordinului emis în aplicarea dispoziţiilor art. 31 din Legea nr. 293/2004, iar atunci când constată că dispoziţiile acesteia contravin legii, pot dispune anularea acestora.18. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, se arată că aspectele esenţiale privind organizarea şi funcţionarea activităţii funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare sunt reglementate prin lege organică, Legea nr. 293/2004: selecţia, numirea, evidenţa, evaluarea, avansarea, pregătirea şi perfecţionarea funcţionarilor publici cu statut special, încetarea raporturilor de serviciu, răspunderea acestora, fiind astfel respectate prevederile art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, potrivit cărora statutul funcţionarilor publici se reglementează prin lege organică. Ţinând cont de faptul că aspectele esenţiale privind activitatea funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare sunt reglementate prin Legea nr. 293/2004, iar prin ordin al ministrului justiţiei se detaliază doar anumite aspecte procedurale privind organizarea concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante şi modul de desfăşurare a concursului, apreciază că susţinerile autorilor excepţiei sunt neîntemeiate. De altfel, cu privire la critici similare, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 239 din 19 aprilie 2016.19. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile avocatului autorului excepţiei prezent la şedinţa publică, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:20. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.21. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 31 din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 10 aprilie 2014, cu modificările şi completările ulterioare, cu următorul cuprins: „Regulamentul privind ocuparea funcţiilor de conducere şi de execuţie se aprobă prin ordin al ministrului justiţiei."22. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) şi (5) privind principiul separaţiei puterilor în stat şi cel al obligativităţii respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 31 privind dreptul la informaţie, art. 73 alin. (3) lit. j) privind reglementarea prin lege organică a statutului funcţionarilor publici şi art. 78 privind intrarea în vigoare a legii.23. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, referitor la statutul funcţionarului public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 109 din 8 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 23 mai 2018, paragraful 17, că, în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, funcţionarul public cu statut special este învestit cu exerciţiul autorităţii publice [art. 3 alin. (1)-(3) din Legea nr. 293/2004]. În considerarea acestor prevederi legale, statutul său juridic cunoaşte elemente derogatorii de la dispoziţiile generale care reglementează raporturile de muncă, respectiv Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011. Astfel, potrivit art. 53 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 293/2004, funcţionarul public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare este subiect al unui raport de serviciu, raport care ia naştere, se execută şi încetează în condiţii speciale. Pe cale de consecinţă, elementele esenţiale în ceea ce priveşte naşterea, executarea şi încetarea raportului de serviciu se vor referi în mod intrinsec la statutul special al funcţionarului public din sistemul administraţiei penitenciare, statut care trebuie reglementat prin lege organică - respectiv Legea nr. 293/2004 (a se vedea în acelaşi sens Decizia nr. 803 din 24 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 18 ianuarie 2016, paragraful 15).24. În ceea ce priveşte ocuparea posturilor de conducere de către poliţişti, prin Decizia nr. 172 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 25 aprilie 2016, paragrafele 18-20, Curtea a reţinut că ocuparea posturilor de conducere se referă la modul de executare a raporturilor de serviciu, implicând o modificare a acestor raporturi. Aspectele privind ocuparea posturilor de conducere ţin în mod evident de cariera poliţistului şi presupun o modificare atât a atribuţiilor (a felului muncii), cât şi a salarizării. Exercitarea raportului de serviciu al poliţistului se realizează de la naşterea acestuia, prin actul de numire, şi până la încetarea lui, în condiţiile legii. Astfel, situaţiile juridice care pot interveni pe parcursul perioadei dintre naşterea şi încetarea raportului de serviciu, cum sunt, de exemplu, modificarea sau suspendarea acestuia, ţin de modul de executare a raportului de serviciu. Statutul juridic al unei categorii de personal este reprezentat de dispoziţiile legale referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea raportului juridic de muncă în care se află respectiva categorie. În consecinţă, regulile esenţiale privind ocuparea posturilor de conducere ţin de statutul poliţistului, mai exact de exercitarea raportului de serviciu care se realizează de la naşterea până la încetarea acestuia. Ca atare, ţinând cont de dispoziţiile constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. j), Curtea a constatat că aspectele esenţiale ale ocupării posturilor de conducere ale poliţiştilor trebuie reglementate prin lege organică, respectiv Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, lege specială în sensul art. 1 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.25. La paragraful 21 al acestei decizii, Curtea a constatat că - ţinând cont de faptul că aspectele esenţiale privind ocuparea posturilor de conducere vizează o modificare a raporturilor de muncă - aceste aspecte esenţiale, cum sunt, spre exemplu, condiţiile generale de participare la examen/concurs, condiţiile de vechime necesară participării la examen/concurs, tipul probelor de examen/concurs, condiţiile în care candidaţii sunt declaraţi „admişi" şi posibilitatea de contestare, trebuie reglementate prin lege organică, urmând ca regulile specifice procedurii de ocupare a funcţiilor de conducere să fie explicate şi detaliate prin ordin al ministrului de resort. În consecinţă, Curtea a constatat că prevederile de lege criticate, care instituie reglementarea acestor aspecte prin acte administrative, contravin dispoziţiilor art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie.26. Referitor la ocuparea posturilor de execuţie de către poliţişti, prin Decizia nr. 306 din 8 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 22 iunie 2018, paragraful 23, Curtea a reţinut că procedura ocupării posturilor vacante de poliţist, prin concurs sau examen, chiar şi în situaţiile speciale, conduce la naşterea unui raport de serviciu, care se realizează prin actul de numire a poliţistului în funcţie. Aşadar, aspectele esenţiale privind ocuparea posturilor de execuţie ţin în mod evident de cariera poliţistului şi presupun reglementarea cerinţelor care pot conduce la naşterea raportului de serviciu al poliţistului. Or, dispoziţiile legale criticate nu numai că nu au reglementat procedura ocupării posturilor de execuţie ale poliţiştilor, ci au delegat reglementarea acestor aspecte ministrului de resort, care este abilitat să adopte ordine. La paragraful 24 al acestei decizii, Curtea a reţinut că, având în vedere că statutul funcţionarilor publici se reglementează prin lege organică, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, şi ţinând cont de faptul că aspectele esenţiale privind ocuparea posturilor de execuţie ţin de naşterea raportului de serviciu, aceste aspecte esenţiale - cum sunt condiţiile generale de participare la examen/concurs, condiţiile de vechime necesară participării la examen/concurs, tipul probelor de examen/concurs, condiţiile în care candidaţii sunt declaraţi „admişi" şi posibilitatea de contestare - trebuiau reglementate prin lege organică, urmând ca regulile specifice procedurii de ocupare a funcţiilor de execuţie să fie explicate şi detaliate prin ordin al ministrului de resort.27. Curtea a mai constatat că dispoziţiile de lege criticate generează situaţia ca un aspect esenţial care vizează naşterea raporturilor de serviciu să fie reglementat printr-un act administrativ. Or, normele privind ocuparea posturilor de execuţie trebuie să respecte anumite cerinţe de stabilitate şi previzibilitate. Astfel, delegarea atribuţiei de a stabili aceste norme unui membru al Guvernului, prin emiterea unor acte cu caracter administrativ de nivel infralegal, determină o stare de incertitudine juridică, acest gen de acte având, de obicei, un grad sporit de schimbări succesive în timp. În consecinţă, Curtea a constatat că dispoziţiile de lege criticate contravin şi prevederilor art. 1 alin. (4) şi (5) din Constituţie (a se vedea în acest sens Decizia nr. 172 din 24 martie 2016, paragraful 22, şi Decizia nr. 306 din 8 mai 2018, paragraful 25).28. În cauza de faţă, Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate - art. 31 - fac parte din secţiunea a 5-a: „Avansarea funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare" a capitolului III - „Selecţia, numirea, evidenţa, evaluarea, avansarea, pregătirea şi perfecţionarea funcţionarilor publici cu statut special" din Legea nr. 293/2004. Potrivit art. 30 din Legea nr. 293/2004, „(1) Funcţiile de execuţie vacante din sistemul administraţiei penitenciare se ocupă prin concurs, la care pot participa persoanele care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 11. (2) În situaţia neocupării posturilor vacante prevăzute la alin. (1), acestea pot fi ocupate prin transferul cadrelor militare şi al funcţionarilor publici cu statut special din alte instituţii publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională ale statului şi din Ministerul Justiţiei, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 11. (3) Funcţiile de conducere vacante din sistemul administraţiei penitenciare se ocupă prin avansarea ofiţerilor şi agenţilor, prin concurs. Pot participa la concurs pentru ocuparea posturilor vacante de conducere persoanele care au o vechime de cel puţin 3 ani în sistemul administraţiei penitenciare. (4) Funcţiile de conducere din sistemul administraţiei penitenciare, rămase vacante ca urmare a neocupării, în condiţiile stabilite la alin. (3), se ocupă prin concurs din sursă externă. (5) În situaţia în care posturile rămân vacante, ca urmare a neocupării în condiţiile prevăzute la alin. (3) şi (4), acestea pot fi ocupate prin transferul cadrelor militare şi al funcţionarilor publici cu statut special din alte instituţii publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională ale statului şi din Ministerul Justiţiei, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 11".29. În ceea ce priveşte condiţiile de accedere în funcţie a funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, art. 11 din Legea nr. 293/2004 prevede că „Pot dobândi calitatea de funcţionar public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare persoanele care îndeplinesc următoarele condiţii: a) au cetăţenia română şi domiciliul în România; b) cunosc limba română; c) îndeplinesc condiţiile de studii şi vechime prevăzute de lege; d) au capacitate deplină de exerciţiu şi sunt apte din punct de vedere medical şi psihologic pentru îndeplinirea funcţiei; e) nu au fost condamnate definitiv pentru săvârşirea de infracţiuni; f) îndeplinesc condiţiile specifice postului, inclusiv criteriul de înălţime pentru posturile din sectorul operativ, stabilit prin ordin al ministrului justiţiei; g) nu au fost eliberate din motive imputabile sau destituite dintr-o funcţie publică în ultimii 7 ani; h) au un comportament corespunzător cerinţelor de conduită admise şi practicate în societate; i) nu au fost agenţi sau colaboratori ai organelor de securitate ca poliţie politică". Potrivit art. 13 alin. (1) din aceeaşi lege, „Încadrarea ca funcţionar public cu statut special se face prin următoarele modalităţi: a) repartizarea cu prioritate a absolvenţilor instituţiilor de învăţământ pentru pregătirea personalului de penitenciare, ofiţeri şi agenţi; b) transferul pe funcţii publice al cadrelor militare şi funcţionarilor publici cu statut special de la alte instituţii publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională ale statului; c) concurs, din sursă externă".30. Analizând prevederile Legii nr. 293/2004, Curtea constată că aceasta reglementează doar modalităţile de încadrare a funcţionarului public cu statut special, condiţiile generale de ocupare a funcţiilor de execuţie şi de conducere vacante din sistemul administraţiei penitenciare, precum şi condiţiile de vechime necesare pentru ocuparea posturilor vacante de conducere. Celelalte aspecte esenţiale ale ocupării acestor funcţii (aspecte care au fost menţionate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale) - cum sunt tipul probelor de examen/concurs, condiţiile în care candidaţii sunt declaraţi „admişi" şi posibilitatea de contestare - sunt reglementate la nivel infralegal, prin regulament aprobat prin ordin al ministrului justiţiei.31. Astfel, Curtea reţine că, în aplicarea prevederilor art. 31 din Legea nr. 293/2004, a fost emis Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.478/C/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind condiţiile de participare, organizare şi desfăşurare a concursurilor pentru ocuparea, prin avansare în funcţie, trecerea agenţilor în corpul ofiţerilor şi din sursă externă, a posturilor vacante de funcţionar public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 751 din 10 noiembrie 2010. Acest ordin reglementează aspecte esenţiale ale ocupării funcţiilor de execuţie şi de conducere din sistemul administraţiei penitenciare, şi anume probele de concurs, condiţiile în care candidaţii sunt declaraţi „admişi" şi posibilitatea de contestare a rezultatelor concursului/examenului.32. Or, având în vedere că, potrivit dispoziţiilor de lege criticate, Regulamentul privind ocuparea funcţiilor de conducere şi de execuţie se aprobă prin ordin al ministrului justiţiei, Curtea constată că sunt aplicabile mutatis mutandis considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 172 din 24 martie 2016, referitoare la ocuparea posturilor de conducere, precum şi ale Deciziei Curţii Constituţionale nr. 306 din 8 mai 2018, referitoare la ocuparea posturilor de execuţie.33. Astfel, Curtea observă că procedura ocupării posturilor de execuţie vacante de funcţionar public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare - prin concurs sau prin transfer [în situaţia prevăzută de art. 30 alin. (2) din Legea nr. 293/2004] - conduce la naşterea unui raport de serviciu, care se realizează prin actul de numire a funcţionarului public cu statut special. Totodată, procedura ocupării posturilor de conducere vacante - prin concurs de avansare, prin concurs din sursă externă sau prin transfer - conduce la modificarea raportului de serviciu. Aşadar, aspectele esenţiale privind ocuparea posturilor de execuţie şi de conducere ţin în mod evident de cariera funcţionarului public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare. Or, dispoziţiile legale criticate nu numai că nu au reglementat aspectele esenţiale ale ocupării posturilor de execuţie şi de conducere ale funcţionarului public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, ci au delegat reglementarea acestor aspecte importante ministrului de resort, care este abilitat să adopte ordine.34. Întrucât, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, statutul special al funcţionarului public din sistemul administraţiei penitenciare trebuie reglementat prin lege organică - respectiv Legea nr. 293/2004 - şi ţinând cont de faptul că aspectele esenţiale privind ocuparea posturilor de execuţie şi de conducere ţin de naşterea şi, respectiv, de modificarea raportului de serviciu, Curtea constată că aceste aspecte esenţiale, cum sunt cele amintite la paragrafele 24 şi 25 ale prezentei decizii, trebuiau reglementate prin lege organică, urmând ca regulile specifice procedurii de ocupare a funcţiilor de execuţie să fie explicate şi detaliate prin ordin al ministrului de resort. Or, Legea nr. 293/2004 a reglementat, prin art. 11, numai condiţiile generale de participare la concurs şi, în art. 30 alin. (3), condiţiile de vechime pentru ocuparea posturilor vacante de conducere. Celelalte aspecte esenţiale, şi anume tipul probelor de examen/concurs, condiţiile în care candidaţii sunt declaraţi „admişi" şi posibilitatea de contestare, sunt reglementate prin ordin al ministrului justiţiei. În consecinţă, Curtea constată că prevederile de lege criticate care instituie reglementarea acestor aspecte prin acte administrative contravin dispoziţiilor art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie.35. Totodată, Curtea reţine că se ajunge la situaţia în care aspecte esenţiale care vizează naşterea sau modificarea raporturilor de serviciu ale funcţionarului public să fie reglementate printr-un act administrativ. Or, normele privind ocuparea posturilor de execuţie şi de conducere trebuie să respecte anumite cerinţe de stabilitate şi previzibilitate. Astfel, delegarea atribuţiei de a stabili aceste norme unui membru al Guvernului, prin emiterea unor acte cu caracter administrativ de nivel infralegal, determină o stare de incertitudine juridică, acest gen de acte având, de obicei, un grad sporit de schimbări succesive în timp. Aşadar, pe fondul lacunei legislative evidenţiate mai sus, soluţia legislativă prevăzută de art. 31 din Legea nr. 293/2004 contravine normelor de tehnică legislativă, de vreme ce, potrivit Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, ordinele cu caracter normativ se emit numai pe baza şi în executarea legii şi trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise, fără ca prin acestea să poată fi completată legea. În consecinţă, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate contravin şi prevederilor art. 1 alin. (4) şi (5) din Constituţie.36. Curtea constată că, pentru înlăturarea viciului de neconstituţionalitate, aspectele esenţiale privind ocuparea posturilor de execuţie şi de conducere de către funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare - cum sunt tipul probelor de examen/concurs, condiţiile în care candidaţii sunt declaraţi „admişi" şi posibilitatea de contestare - trebuie să fie reglementate prin lege organică, urmând ca regulile specifice acestei proceduri să fie explicitate şi detaliate prin ordin al ministrului justiţiei.37. În final, Curtea reţine că dispoziţiile art. 16 alin. (1), art. 31 şi art. 78 din Constituţie nu au incidenţă în prezenta cauză.38. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE: Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Călin Petrică Ardelean în Dosarul nr. 4.571/111/CA/2016 al Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Anicuţa Balica în Dosarul nr. 1.036/44/2016 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi de Sindicatul Salariaţilor Penitenciarului din Bistriţa în Dosarul nr. 7.587/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor sunt neconstituţionale.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 21 februarie 2019.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean