DECIZIE Nr. 67 din 3 februarie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317 din
Codul penal si ale art. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 31/2002
privind interzicerea organizatiilor si simbolurilor cu caracter fascist, rasist
sau xenofob si a promovarii cultului persoanelor vinovate de savarsirea unor
infractiuni contra pacii si omenirii
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 146 din 18 februarie 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Marinela Minca - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 317 din Codul penal si ale art. 4 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizatiilor si simbolurilor cu
caracter fascist, rasist sau xenofob si a promovarii cultului persoanelor
vinovate de savarsirea unor infractiuni contra pacii si omenirii, exceptie
ridicata de Grigore Oprita in Dosarul nr. 49/P/Ap/2004 al Curtii de Apel Brasov
- Sectia penala.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost
legal indeplinita.
Autorul exceptiei a depus la dosar o cerere prin care solicita acordarea
unui nou termen de judecata in vederea angajarii unui aparator.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a cererii
formulate.
Deliberand asupra amanarii cauzei, in temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992
si al art. 156 din Codul de procedura civila, Curtea respinge cererea
formulata.
Cauza se afla in stare de judecata.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
ca neintemeiata, deoarece libertatea de exprimare nu poate fi absoluta, fiind
susceptibila de anumite restrictii, si, pe cale de consecinta, dispozitiile
legale criticate nu infrang prevederile Legii fundamentale invocate.
In ceea ce priveste invocarea neconstitutionalitatii extrinseci a
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 31/2002, reprezentantul Ministerului
Public arata ca aceasta este nefondata.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 8 noiembrie 2004, pronuntata in Dosarul nr.
49/P/Ap/2004, Curtea de Apel Brasov - Sectia penala a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 317
din Codul penal si ale art. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 31/2002
privind interzicerea organizatiilor si simbolurilor cu caracter fascist, rasist
sau xenofob si a promovarii cultului persoanelor vinovate de savarsirea unor
infractiuni contra pacii si omenirii.
Exceptia a fost ridicata de Grigore Oprita in dosarul cu numarul de mai
sus, avand drept obiect solutionarea unei cauze penale in calea de atac a
apelului.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine,
in primul rand, ca art. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 31/2002,
ca, de altfel, intregul act normativ, contravine dispozitiilor constitutionale
ale art. 115 referitoare la delegarea legislativa, deoarece la momentul
emiterii ordonantei, in lipsa unei legi de abilitare, era necesar ca aceasta sa
se circumscrie unei conditii de urgenta serioase si reale. Ordonanta are ca
scop incriminarea unor fapte care oricum erau infractiuni potrivit Codului
penal si nici un eveniment din perioada anterioara emiterii ei nu releva
necesitatea incriminarii imediate a unor astfel de fapte. Or, in cuprinsul
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 31/2002 nu rezulta nici macar implicit
in ce a constat urgenta reala si serioasa pentru emiterea acestui act normativ.
De asemenea, art. 317 din Codul penal si art. 4 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 31/2002 contravin celorlalte dispozitii constitutionale si
conventionale invocate, deoarece fiecare persoana are dreptul de a alege orice
orientare de ordin politic si de a se manifesta in mod pasnic potrivit
convingerilor sale. Faptul ca anumite precepte sunt contrare credintelor unei parti
imense a populatiei nu poate sa conduca la admiterea condamnarii penale a
prozelitismului politic, cat timp acesta se manifesta pasnic. De altfel,
libertatea de constiinta implica garantarea diversitatii, in timp ce
prevederile legale atacate implica, contrar acestui spirit de toleranta,
incriminarea unor manifestari pasnice ale acestei libertati.
Este cert faptul ca se interzice comunicarea de idei si informatii care sa
incite la razboi, ura rasiala etc., insa simpla comunicare a unor informatii cu
privire la trecutul istoric al Romaniei, chiar si regretabil, nu poate fi
asimilata cu o actiune de incitare la ura rasiala. Art. 30 din Constitutie are
ca scop principal realizarea unei linii de echilibru intre libertatea de
expresie si drepturile si libertatile altora sau interesele statului. In
stabilirea acestei linii de echilibru trebuie aplicat principiul
proportionalitatii, astfel incat dreptul individual sa nu fie negat de
drepturile colectivitatii. De vreme ce nu s-a probat faptul ca anumite activitati
ar fi condus la comiterea unor infractiuni, autorul exceptiei considera ca
interzicerea absoluta a acelor activitati inseamna tocmai negarea interesului
particular in raport cu cel general, adica negarea esentei unei societati
democratice.
Curtea de Apel Brasov - Sectia penala opineaza ca prevederile art. 317 din
Codul penal si ale art. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 31/2002
trebuie intelese ca masuri necesare pentru protejarea unor valori esentiale, in
sensul celor aratate in art. 1 din Codul penal si art. 9 din Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, si sunt in
concordanta cu dispozitiile art. 20 si 29 din Constitutie. Sub acest aspect,
instanta opineaza pentru respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca
neintemeiata.
In ceea ce priveste critica fundamentata pe art. 115 din Constitutie,
Curtea de Apel Brasov arata ca la momentul emiterii Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 31/2002 erau in vigoare dispozitiile art. 114 din Legea fundamentala
nerevizuita, care presupuneau existenta unor cazuri exceptionale pentru
emiterea unor astfel de acte normative. Or, prezenta unui caz exceptional
constituie o conditie de valabilitate, de legalitate a ordonantei, asa incat
instanta considera ca trebuie invocat in mod concret in chiar continutul
actului. Insa din cuprinsul ordonantei nu se constata existenta unei situatii
cu caracter exceptional care sa fi impus o astfel de reglementare in regim de
urgenta si, pe cale de consecinta, instanta opineaza ca, sub acest aspect,
exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a
fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului
si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul Romaniei apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata, deoarece, potrivit dispozitiilor art. 73 din Legea fundamentala,
legiuitorul este unica autoritate competenta sa stabileasca care fapte
constituie infractiuni, in vederea apararii valorilor statului de drept,
consacrate in art. 1 - 13 din Constitutie, precum si a garantarii efective a
exercitarii, potrivit legii, a drepturilor si libertatilor fundamentale ale
omului consacrate in titlul II - Drepturile, libertatile si indatoririle
fundamentale. Intrucat drepturile fundamentale nu sunt absolute, ele trebuie
folosite numai in limitele interne si externe stabilite de lege, cu respectarea
drepturilor altor persoane. De aceea legiuitorul stabileste aceste limite cu
observarea dispozitiilor constitutionale, precum si a tratatelor si
conventiilor la care Romania este parte.
Prin urmare, prevederile art. 317 din Codul penal si ale art. 4 din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 31/2002 au rolul de a transpune aceste
dispozitii constitutionale.
De asemenea, elementele prevazute in art. 53 din Constitutie si in art. 9
si 10 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale sunt intrunite, deoarece, in primul rand, restrangerea
exercitiului libertatii de exprimare si a libertatii constiintei este prevazuta
intr-o maniera clara si accesibila si, in al doilea rand, masura se impune
pentru apararea securitatii nationale, a ordinii, a moralei publice si a
drepturilor si a libertatilor cetatenilor.
Securitatea nationala, ordinea si morala publica sunt valori ale caror
existenta si dezvoltare depind de asigurarea bunei intelegeri intre cetateni,
indiferent de rasa sau nationalitate. Or, in lipsa unor masuri legislative de
protectie, drepturile fundamentale ale cetatenilor apartinand unor grupuri
nationale sau rasiale nu s-ar mai putea exercita cu deplina demnitate - art. 1
din Constitutie, in unitate si egalitate cu ceilalti - art. 4 din Constitutie,
dreptul la identitate al persoanelor apartinand minoritatilor nationale
consacrat in art. 6 din Constitutie ar fi eliminat, relatiile internationale
ale Romaniei nu s-ar mai desfasura in mod pasnic - art. 10 din Constitutie,
dreptul la viata si integritate fizica sau psihica consacrat de art. 22 din
Constitutie ar fi pus in pericol, iar libertatea constiintei a acestor grupuri
ar fi, de asemenea, serios afectata.
In ceea ce priveste sustinerea potrivit careia adoptarea Ordonantei de
urgenta a Guvernului nr. 31/2002 a incalcat dispozitiile art. 114 alin. (4) ale
Constitutiei din 1991, intrucat nu erau intrunite conditiile de existenta a
unui caz exceptional, Guvernul apreciaza ca este neintemeiata, deoarece necesitatea
elaborarii unui asemenea act normativ a decurs din necesitatea satisfacerii
cerintelor adoptate la nivelul Uniunii Europene in materia combaterii
fascismului, a rasismului si a xenofobiei, constituind un semnal important dat
de tara noastra in indeplinirea criteriilor politice de aderare la Uniunea
Europeana.
Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata, deoarece incriminarea propagandei nationalist-sovine reprezinta o
masura de ordin legislativ prin care statul garanteaza libertatea constiintei,
in conformitate cu art. 30 alin. (7) din Constitutie. Totodata, exercitarea
unei propagande nationalist-sovine reprezinta, in esenta, o manifestare abuziva
a libertatii de constiinta si a libertatii de exprimare.
In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4
din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 31/2002, fata de art. 115 alin. (4)
din Legea fundamentala, Avocatul Poporului apreciaza ca numai Curtea
Constitutionala are posibilitatea sa stabileasca daca actul normativ indicat a
fost adoptat cu respectarea dispozitiilor referitoare la delegarea legislativa.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
317 din Codul penal si ale art. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
31/2002 privind interzicerea organizatiilor si simbolurilor cu caracter
fascist, rasist sau xenofob si a promovarii cultului persoanelor vinovate de
savarsirea unor infractiuni contra pacii si omenirii, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 214 din 28 martie 2002, cu urmatorul
continut:
- Art. 317 din Codul penal: "Propaganda nationalist-sovina, atatarea
urii de rasa sau nationale, daca fapta nu constituie infractiunea prevazuta in
art. 166, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani.";
- Art. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 31/2002: "(1)
Raspandirea, vanzarea sau confectionarea de simboluri fasciste, rasiste ori
xenofobe, precum si detinerea, in vederea raspandirii, a unor astfel de
simboluri se pedepsesc cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani si interzicerea unor
drepturi.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si utilizarea in public a
simbolurilor fasciste, rasiste sau xenofobe.
(3) Nu constituie infractiune fapta prevazuta la alin. (1) sau (2), daca
este savarsita in interesul artei sau stiintei, cercetarii ori educatiei."
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prin dispozitiile
legale criticate sunt incalcate dispozitiile constitutionale ale art. 20
referitoare la Tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 29
referitoare la Libertatea constiintei, ale art. 30 referitoare la Libertatea de
exprimare si ale art. 115 referitoare la Delegarea legislativa, precum si
dispozitiile art. 9 care statueaza cu privire la Libertatea de gandire, de
constiinta si de religie si ale art. 10 privind Libertatea de exprimare, ambele
din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca asupra
dispozitiilor art. 317 din Codul penal s-a mai pronuntat, statuand ca acestea
sunt constitutionale. Astfel, prin Decizia nr. 480 din 9 noiembrie 2004,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.197 din 14
decembrie 2004, pronuntandu-se in legatura cu critica potrivit careia prevederile
legale criticate incalca dispozitiile constitutionale referitoare la anumite
drepturi si libertati fundamentale, cum ar fi libertatea constiintei si
libertatea de exprimare, Curtea a constatat ca exercitarea acestor drepturi si
libertati nu implica intoleranta nationala sau rasiala, adica negarea
drepturilor si libertatilor altor persoane pe criterii de apartenenta
nationala.
Libertatea, ca principiu fundamental al statului de drept, este temelia
tuturor principiilor morale si presupune elaborarea unor asemenea norme de
drept care sa garanteze tuturor persoanelor sa se manifeste potrivit propriilor
optiuni in relatiile cu ceilalti membri ai colectivitatii. Tocmai de aceea
exercitarea unei propagande nationalist-sovine reprezinta, in esenta, o manifestare
abuziva a drepturilor si libertatilor de mai sus.
Dimpotriva, tolerarea unor asemenea fapte ar contraveni tuturor
dispozitiilor constitutionale invocate de autorul exceptiei referitoare la
libertatea constiintei, libertatea de exprimare si tratatelor internationale
privind drepturile omului, precum si prevederilor din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale privind libertatea de
gandire, de constiinta si de religie.
Cele statuate prin decizia mentionata isi mentin valabilitatea si in
prezenta cauza, intrucat nu au intervenit elemente noi care sa justifice
schimbarea acestei jurisprudente.
Sub aspectul constitutionalitatii extrinseci a Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 31/2002, Curtea retine ca respectarea conditiilor delegarii
legislative trebuie analizata prin raportare la prevederile constitutionale in
vigoare la data la care Guvernul a emis ordonanta. Astfel, in prezenta cauza
Curtea urmeaza a stabili daca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 31/2002 s-a
adoptat cu respectarea conditiilor prevazute de dispozitiile constitutionale
ale art. 114 alin. (4), in redactarea sa anterioara revizuirii si republicarii
Constitutiei. In aceasta privinta, ordonanta este considerata de autorul
exceptiei ca fiind neconstitutionala in sensul ca adoptarea ei nu a fost
justificata de existenta vreunui caz exceptional.
Curtea retine ca, in absenta unei definitii constitutionale a notiunii de
"caz exceptional", asa cum s-a statuat prin Decizia nr. 65 din 20
iunie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 129 din
28 iunie 1995, acesta trebuie privit in raport cu "necesitatea si urgenta
reglementarii unei situatii care, datorita circumstantelor sale exceptionale,
impune adoptarea de solutii imediate, in vederea evitarii unei grave atingeri
aduse interesului public". Astfel, in speta examinata, existenta cazului
exceptional a fost determinata de urgenta reglementarii mai stricte a
domeniului vizat, datorita necesitatii promovarii principiilor statului de
drept, democratic si social, in care demnitatea omului, dreptatea, pluralismul
politic si egalitatea intre oameni reprezinta valori supreme. Or, impiedicarea
proliferarii manifestarilor extremiste de tip fascist, rasist sau xenofob a
constituit si constituie o preocupare constanta a comunitatii internationale,
atat la nivelul organismelor europene si internationale, cat si la nivelul
legislatiilor nationale. Prevenirea si combaterea incitarii la ura nationala,
rasiala sau religioasa corespund cerintelor Uniunii Europene in domeniu,
constituind, in acelasi timp, un semnal pozitiv dat de statul roman pentru
combaterea rasismului, antisemitismului si xenofobiei. Eficienta acestui semnal
depinde in mare masura de urgenta cu care statul roman adopta masurile
legislative necesare pentru sanctionarea acestor fapte.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit.
A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317 din
Codul penal si ale art. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 31/2002
privind interzicerea organizatiilor si simbolurilor cu caracter fascist, rasist
sau xenofob si a promovarii cultului persoanelor vinovate de savarsirea unor
infractiuni contra pacii si omenirii, exceptie ridicata de Grigore Oprita in
Dosarul nr. 49/P/Ap/2004 al Curtii de Apel Brasov - Sectia penala.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 3 februarie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Afrodita Laura Tutunaru