Decizia Nr.901 din 30.06.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Ioan N. Adam în Dosarul nr. 3.588/89/2009 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi care formează obiectul Dosarului nr. 4.379D/2010 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 4.389D/2010, nr. 4.410D/2010, nr. 4.411D/2010, nr. 4.423D/2010, nr. 4.431D/2010, nr. 4.445D-4.449D/2010, nr. 4.457D/2010, nr. 4.663D/2010, nr. 4.671D/2010 şi nr. 4.721D/2010, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Alexandru Domnica în Dosarul nr. 2.864/116/2010 (număr în format vechi 3.229/C/2010) al Tribunalului Călăraşi - Secţia civilă, Cătălin Ovidiu Petrescu şi Georgeta Ignat în Dosarul nr. 99/110/2010 al Tribunalului Bacău - Secţia civilă, Maria-Stela Petre şi Tiberiu Augustin Fodor în Dosarul nr. 3.753/84/2010 al Tribunalului Sălaj - Secţia civilă, Niculina Marin în Dosarul nr. 3.083/116/2010 (număr în format vechi 3.464/C/2010) al Tribunalului Călăraşi - Secţia civilă, Iulius Filip în Dosarul nr. 22.631/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă, Florian Soponea, Liviu Mehelean, Virginia Maxin (fostă Mehelan), Terezia Prodan (fostă Mehelan), Ianos Mehelan, Maria Vegh (fostă Mehelan), Petru Mehelean, Lucia Roşca, Tatiana Nedelea, Iuliana Damian, Aurelia Bodea şi Paraschiva Gâlgău în dosarele nr. 342/84/2010, nr. 72/112/2010, nr. 5.537/117/2009 şi nr. 6.313/117/2009 ale Curţii de Apel Cluj - Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, din oficiu, de către Curtea de Apel Cluj - Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie în Dosarul nr. 4.614/117/2009, Dumitra Mircea, Constantin Mircea şi Gheorghe Mircea în Dosarul nr. 318/89/2010 al Tribunalului Vaslui - Secţia civilă, Sandina Maria Cheţan în Dosarul nr. 1.321/102/2010 (număr în format vechi 2.742/2010) al Tribunalului Mureş - Secţia civilă, Gheorghe Kaizer în Dosarul nr. 853/108/2010 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia civilă şi Daniela Stănescu în Dosarul nr. 21.889/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra Dosarului nr. 4.389D/2010 şi arată că partea Direcţia Generală a Finanţelor Publice Călăraşi a depus o cerere de amânare a judecării cauzei, motivată de necesitatea obţinerii unui mandat special de la Ministerul Finanţelor Publice în vederea asigurării apărării în cauză.Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii de amânare, deoarece Ministerul Finanţelor Publice a fost citat în cauză în calitate de parte.Curtea, deliberând, respinge cererea formulată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Călăraşi.Magistratul-asistent referă asupra Dosarului nr. 4.411D/2010 şi arată că autorii excepţiei, Maria-Stela Petre şi Tiberiu Augustin Fodor, au depus la dosar o cerere privind judecarea cauzei în lipsă.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 4.379D/2010, nr. 4.389D/2010, nr. 4.410D/2010, nr. 4.411D/2010, nr. 4.423D/2010, nr. 4.431D/2010, nr. 4.445D-4.449D/2010, nr. 4.457D/2010, nr. 4.663D/2010, nr. 4.671D/2010 şi nr. 4.721D/2010, având în vedere că acestea au un obiect identic.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 4.389D/2010, nr. 4.410D/2010, nr. 4.411D/2010, nr. 4.423D/2010, nr. 4.431D/2010, nr. 4.445D-4.449D/2010, nr. 4.457D/2010, nr. 4.663D/2010, nr. 4.671D/2010 şi nr. 4.721D/2010 la Dosarul nr. 4.379D/2010, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă, deoarece, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.354/2010, textele de lege criticate au fost declarate neconstituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin Încheierea din 1 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3.588/89/2009, Curtea de Apel Iaşi - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente. Excepţia a fost ridicată de Ioan N. Adam cu prilejul soluţionării apelului împotriva Sentinţei civile nr. 876 din 29 iunie 2010, pronunţată de Tribunalul Vaslui într-o cauză având ca obiect pretenţii.Prin încheierile din 7 octombrie 2010, pronunţate în Dosarul nr. 2.864/116/2010 (număr în format vechi 3.229/C/2010) şi în Dosarul nr. 3.083/116/2010 (număr în format vechi 3.464/C/2010), Tribunalul Călăraşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010. Excepţia a fost ridicată de Alexandru Domnica şi Niculina Marin în cauze având ca obiect acordarea de despăgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009.Prin Încheierea din 11 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 99/110/2010, Tribunalul Bacău - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010. Excepţia a fost ridicată de Cătălin Ovidiu Petrescu şi Georgeta Ignat într-o cauză având ca obiect pretenţii.Prin Încheierea din 18 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3.753/84/2010, Tribunalul Sălaj - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010. Excepţia a fost ridicată de Maria-Stela Petre şi Tiberiu Augustin Fodor într-o cauză având ca obiect obligaţia de a face.Prin Încheierea din 20 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 22.631/3/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I şi ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010. Excepţia a fost ridicată de Iulius Filip într-o cauză civilă având ca obiect acordarea de despăgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009.Prin Încheierea din 22 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 342/84/2010 şi prin încheierile din 13 octombrie 2010, pronunţate în dosarele nr. 72/112/2010, 5.537/117/2009, 4.614/117/2009 şi nr. 6.313/117/2009, Curtea de Apel Cluj - Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010. Excepţia a fost ridicată de Florian Soponea, Liviu Mehelean, Virginia Maxin (fostă Mehelan), Terezia Prodan (fostă Mehelan), Ianos Mehelan, Maria Vegh (fostă Mehelan), Petru Mehelean, Lucia Roşca, Tatiana Nedelea, din oficiu, de către Curtea de Apel Cluj - Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, Iuliana Damian, Aurelia Bodea şi Paraschiva Gâlgău cu prilejul soluţionării apelurilor declarate împotriva Sentinţei civile nr. 1.986 din 1 aprilie 2010, pronunţată de Tribunalul Sălaj, împotriva Sentinţei civile nr. 4.501 din 14 iunie 2010, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, împotriva Sentinţei civile nr. 272 din 24 martie 2010, pronunţată de Tribunalul Cluj, împotriva Sentinţei civile nr. 288 din 26 martie 2010, pronunţată de Tribunalul Cluj, şi împotriva Sentinţei civile nr. 248 din 17 martie 2010, pronunţată de Tribunalul Cluj, în cauze având ca obiect despăgubiri solicitate în temeiul Legii nr. 221/2009.Prin Încheierea din 13 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 318/89/2010, Tribunalul Vaslui - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010. Excepţia a fost ridicată de Dumitra Mircea, Constantin Mircea şi Gheorghe Mircea într-o cauză civilă având ca obiect repararea unor prejudicii cauzate de erori judiciare, în temeiul Legii nr. 221/2009.Prin Încheierea din 19 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1.321/102/2010 (număr în format vechi 2.742/2010), Tribunalul Mureş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010. Excepţia a fost ridicată de Sandina Maria Cheţan într-o cauză civilă având ca obiect pretenţii formulate în temeiul Legii nr. 221/2009.Prin Încheierea din 20 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 853/108/2010, Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010. Excepţia a fost ridicată de Gheorghe Kaizer cu prilejul soluţionării apelului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 236 din 7 aprilie 2010, pronunţată de Tribunalul Arad într-o cauză civilă având ca obiect Legea nr. 221/2009.Prin Încheierea din 11 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 21.889/3/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010. Excepţia a fost ridicată de Daniela Stănescu într-o cauză civilă având ca obiect Legea nr. 221/2009.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate generează multiple discriminări atât între persoanele injust condamnate de regimul comunist, în funcţie de existenţa sau inexistenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive, cât şi între acestea şi alte persoane îndreptăţite la daune morale, în baza altor acte normative.Astfel, există persoane care au obţinut deja hotărâri judecătoreşti definitive sau irevocabile în temeiul Legii nr. 221/2009, nemodificată, prin care statul român a fost obligat la plata unor sume mai mari decât suma de 10.000 euro (cuantumul plafonat al despăgubirilor), iar persoanele care au obţinut în primă instanţă despăgubiri sau care vor introduce, în viitor, acţiuni similare vor obţine despăgubiri plafonate în raport cu cele deja acordate, prin hotărâri definitive, până la momentul intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, astfel încât unor persoane aflate în situaţii similare li se va aplica un tratament juridic diferit. Se creează totodată discriminări faţă de persoanele arestate în prezent, conform dreptului comun, care au posibilitatea de a obţine despăgubiri al căror cuantum nu este plafonat.În opinia autorilor se încalcă şi principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, deoarece ordonanţa menţionată se aplică şi situaţiilor în care există o hotărâre pronunţată în primă instanţă, care, deşi nu este definitivă, este legală şi temeinică în raport de legislaţia aflată în vigoare la momentul pronunţării acesteia. Prin actul normativ criticat se ajunge practic la situaţia în care temeiurile de drept invocate prin cererea de chemare în judecată sunt schimbate retroactiv, prin incidenţa unei legi modificatoare. Or, pentru cererile depuse anterior intrării în vigoare a ordonanţei menţionate, s-a dobândit vocaţia de a obţine despăgubiri în condiţiile Legii nr. 221/2009, nemodificată, fără posibilitatea aducerii unor limitări ulterioare. Dispoziţiile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 retroactivează, deoarece tind să rezolve o situaţie juridică care s-a născut anterior intrării în vigoare a actului normativ. Sunt invocate, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 830/2008 şi Decizia Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. LII (52) din 4 iunie 2007 privind examinarea recursului în interesul legii, prin care sa stabilit că legea aflată în vigoare la data formulării cererii este aplicabilă în tot cursul procesului.Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, instituită prin ordonanţa menţionată, nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele stabilite de prevederile art. 53 din Constituţie.Prin introducerea unor plafoane derizorii de despăgubiri, al căror cuantum nu mai este lăsat la libera apreciere a judecătorului, sunt afectate dreptul fundamental la egalitate şi dreptul la un proces echitabil şi sunt încălcate dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie.De asemenea, actul normativ menţionat prin care, contrar Constituţiei, a fost modificată o lege organică, Legea nr. 221/2009, a fost adoptat în absenţa unei situaţii extraordinare a cărei reglementare nu putea fi amânată. În acest sens, autorii excepţiei arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, fiind motivată formal, încalcă exigenţele constituţionale privind obligaţia de motivare a urgenţei, deoarece „motivaţia Guvernului pentru introducerea pragurilor la acordarea daunelor morale ţine strict de interesele acestuia de a nu fi obligat la plata prejudiciilor efectiv suferite de cei persecutaţi de regimul comunist“.Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 poate fi privită ca o reală expropriere, contrară jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului. Dreptul la despăgubiri, consacrat de Legea nr. 221/2009, intră în sfera noţiunii de „bun“, în sensul art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, iar limitarea acestuia prin dispoziţiile legale criticate, aplicabilă neuniform persoanelor vizate, determină o diferenţă de tratament, nepermisă de art. 14 din Convenţia europeană. Sunt invocate, de asemenea, aspecte din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în ceea ce priveşte acordarea de despăgubiri cu titlu de reparaţie morală, spre exemplu, hotărârile pronunţate în cauzele Konolos împotriva României, 2008, Crişan împotriva României, 2003, Rotaru împotriva României, 2000, Dalban împotriva României, 1999, Voiculescu împotriva României, 2009.Limitarea despăgubirilor este de natură a crea o contradicţie între valorile despăgubirilor impuse prin lege şi cele pe care un judecător independent le poate aprecia ca fiind echitabile într-o anumită cauză. Contrar principiul separaţiei puterilor în stat, prin introducerea unor plafoane derizorii, are loc o imixtiune în atribuţiile puteri judecătoreşti, singura în măsură să aprecieze gravitatea prejudiciului şi suma echitabilă cuvenită ca reparaţie.În fine, autorii excepţiei consideră că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 se caracterizează prin imprevizibilitate şi creează pentru stat o situaţie favorabilă, nejustificată.Curtea de Apel Iaşi - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie îşi exprimă opinia în sensul că dispoziţiile art. I pct. 1 şi ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 sunt neconstituţionale, în măsura în care încalcă principiul constituţional al neretroactivităţii legii civile prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie.Tribunalul Călăraşi - Secţia civilă, în Dosarul nr. 2.864/116/2010, apreciază că dispoziţiile invocate nu sunt neconstituţionale, iar în Dosarul nr. 3.083/116/2010, instanţa de judecată consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, întrucât art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 încalcă dispoziţiile art. 4 şi art. 16 din Constituţie, precum şi principiul neretroactivităţii legii civile. În opinia instanţei judecătoreşti, prevederile legale criticate nu contravin dreptului la un proces echitabil şi nici dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie.Tribunalul Bacău - Secţia civilă arată că dispoziţiile art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 sunt neconstituţionale în raport cu art. 1 alin. (5) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie.Tribunalul Sălaj - Secţia civilă opinează că prevederile art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 nu sunt conforme cu art. 16 din Constituţie şi că dispoziţiile art. II din actul normativ menţionat încalcă principiul neretroactivităţii legii civile prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie. Instanţa de judecată achiesează la punctul de vedere exprimat de reclamanţi cu privire la încălcarea dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată, întrucât plafonarea despăgubirilor la un anumit cuantum intră în marja de apreciere a statului, aspect ce nu vine în contradicţie cu prevederile constituţionale evocate.Curtea de Apel Cluj - Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie îşi exprimă opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.Tribunalul Vaslui - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată doar în ceea ce priveşte încălcarea, prin art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 53 din Constituţie. Prin apariţia acestei ordonanţe de urgenţă se creează premisele apariţiei unor situaţii juridice discriminatorii pentru persoanele care au obţinut hotărâri definitive, faţă de cele care nu au obţinut asemenea hotărâri, cauzele lor fiind încă în curs de judecată, sau care vor introduce în viitor asemenea acţiuni. O asemenea discriminare nu se circumscrie cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 53 din Constituţie, în care poate fi restrâns exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi. Instanţa judecătorească arată totodată că nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 20 şi art. 21 din Constituţie.Tribunalul Mureş - Secţia civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate invocată este întemeiată, prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 contravenind principiilor consacrate de art. 15 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie.Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 este întemeiată, întrucât se încalcă art. 4 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie, precum şi art. 124 alin. (3) şi art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală.Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că prevederile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 încalcă dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, iar cele ale art. I pct. 1 din actul normativ menţionat încalcă şi principiul egalităţii în drepturi şi al nediscriminării, consacrat de art. 1, art. 4 şi art. 16 din Constituţie şi de art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.În ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că, potrivit Încheierii de sesizare din 20 octombrie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă în Dosarul nr. 22.631/3/2010, acesta îl constituie prevederile art. I şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010. Cu toate acestea, din motivarea excepţiei cuprinsă în notele scrise ale autorului rezultă că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie doar prevederile art. I pct. 1 şi art. II din această ordonanţă de urgenţă. Cât priveşte celelalte încheieri de sesizare, Curtea constată că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. I pct. 1 şi ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010.În aceste condiţii, instanţa constituţională urmează să se pronunţe numai asupra prevederilor art. I pct. 1 şi art. II din ordonanţa de urgenţă menţionată, prevederi care au următorul cuprins:– Art. I pct. 1: „Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, se modifică şi se completează după cum urmează:1. La articolul 5 alineatul (1), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins: a)acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la:1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic; 2. 5.000 de euro pentru soţul/soţia şi descendenţii de gradul I; 3. 2.500 de euro pentru descendenţii de gradul al II-lea;».“; – Art. II: „Dispoziţiile Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate şi completate prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se aplică proceselor şi cererilor pentru a căror soluţionare nu a fost pronunţată o hotărâre judecătorească definitivă până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.“În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 privind statul român, ale art. 4 privind unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, ale art. 11 alin. (1) şi (2) privind obligaţia statului român de a îndeplini obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte şi tratatele ratificate de Parlament, ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 115 alin. (4), (5) şi (6) privind condiţiile adoptării şi intrării în vigoare a ordonanţelor de urgenţă, precum şi limitele adoptării acestora şi ale art. 148 alin. (2) şi (4) privind prioritatea reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu, faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, şi ducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării. De asemenea, în opinia autorilor excepţiei sunt încălcate prevederile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind interzicerea discriminării, ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie privind protecţia proprietăţii, ale art. 3 din Protocolul nr. 7 la Convenţie privind dreptul la despăgubiri în caz de eroare judiciară, ale art. 20 şi art. 21 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, referitoare la egalitatea în faţa legii şi nediscriminarea. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, a admis excepţia de neconstituţionalitate, constatând că dispoziţiile art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 sunt neconstituţionale. Cu acel prilej, Curtea a statuat că dispoziţiile legale criticate instituie o inechitate, fără o motivare temeinică, obiectivă şi raţională. Totodată, Curtea a observat că „tratamentul juridic diferenţiat aplicat celor care se consideră îndreptăţiţi la despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea politică, în funcţie de momentul în care hotărârea pronunţată de instanţă privind dreptul la despăgubiri rămâne definitivă, afectează drepturile persoanelor care nu deţineau o hotărâre definitivă la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010“. În consecinţă, Curtea a constatat că dispoziţiile art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea în drepturi. De asemenea, Curtea a constatat că „prevederile legale criticate încalcă şi principiul neretroactivităţii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, în sensul că se aplică inclusiv situaţiilor în care există o hotărâre judecătorească pronunţată în primă instanţă, care, deşi nedefinitivă, poate fi legală şi temeinică prin raportare la legislaţia aflată în vigoare la data pronunţării acesteia. Astfel, la data introducerii cererii de chemare în judecată, sub imperiul Legii nr. 221/2009, nemodificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, s-a născut un drept la acţiune pentru a solicita despăgubiri neplafonate sub aspectul întinderii, iar Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 nu constituie norme de procedură pentru a se invoca principiul aplicării sale imediate, ci este un act normativ care cuprinde dispoziţii de drept material, astfel că legea aflată în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată este aplicabilă pe tot parcursul procesului“. Pe de altă parte, Curtea a constatat că dispoziţiile art. I pct. 1 şi art. II ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 „înfrâng şi prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie, deoarece afectează un drept fundamental - egalitatea în drepturi a cetăţenilor, consfinţit în prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1)“. Având în vedere argumentele expuse, Curtea a observat că „nerespectarea acestor norme constituţionale atrage şi înfrângerea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), potrivit cărora, «În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie»“. În aceste condiţii, Curtea constată că în prezenta cauză sunt incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“. Reţinând că acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit după sesizarea Curţii, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca devenită inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Ioan N. Adam în Dosarul nr. 3.588/89/2009 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, Alexandru Domnica în Dosarul nr. 2.864/116/2010 (număr în format vechi 3.229/C/2010) al Tribunalului Călăraşi - Secţia civilă, Cătălin Ovidiu Petrescu şi Georgeta Ignat în Dosarul nr. 99/110/2010 al Tribunalului Bacău - Secţia civilă, Maria-Stela Petre şi Tiberiu Augustin Fodor în Dosarul nr. 3.753/84/2010 al Tribunalului Sălaj - Secţia civilă, Niculina Marin în Dosarul nr. 3.083/116/2010 (număr în format vechi 3.464/C/2010) al Tribunalului Călăraşi - Secţia civilă, Iulius Filip în Dosarul nr. 22.631/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă, Florian Soponea, Liviu Mehelean, Virginia Maxin (fostă Mehelan), Terezia Prodan (fostă Mehelan), Ianos Mehelan, Maria Vegh (fostă Mehelan), Petru Mehelean, Lucia Roşca, Tatiana Nedelea, Iuliana Damian, Aurelia Bodea şi Paraschiva Gâlgău în dosarele nr. 342/84/2010, nr. 72/112/2010, nr. 5.537/117/2009 şi nr. 6.313/117/2009 ale Curţii de Apel Cluj - Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, din oficiu, de către Curtea de Apel Cluj - Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie în Dosarul nr. 4.614/117/2009, Dumitra Mircea, Constantin Mircea şi Gheorghe Mircea în Dosarul nr. 318/89/2010 al Tribunalului Vaslui - Secţia civilă, Sandina Maria Cheţan în Dosarul nr. 1.321/102/2010 (număr în format vechi 2.742/2010) al Tribunalului Mureş - Secţia civilă, Gheorghe Kaizer în Dosarul nr. 853/108/2010 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia civilă şi Daniela Stănescu în Dosarul nr. 21.889/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 iunie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Simina Gagu