DECIZIE Nr.
935 din 23 iunie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 ?i art. 31 din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolventei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 612 din 9 septembrie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Antonia Constantin - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 şi art. 31 din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială Laton
Cons - S.R.L. din Ovidiu în Dosarul nr.9.675/118/2007 al Tribunalului Constanţa
- Secţia comercială.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 29 ianuarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 9.675/118/2007, Tribunalul Constanţa - Secţia comercială a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 6 şi art. 31 din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială Laton Cons - S.R.L.
din Ovidiu într-o cauză comercială, în baza Legii nr. 85/2006.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege sunt
neconstituţionale, deoarece stabilesc o diferenţiere între creditori diferiţi
în ceea ce priveşte instanţa competentă să judece cauza privind realizarea
creanţei fiecăruia, iar, pe de altă parte, susţine că stabilirea posibilităţii
de a introduce direct cererea de declanşare a procedurii falimentului, fără o
procedură prealabilă de verificare a stării de insolvenţă a debitorului,
creează o limitare a libertăţii comerţului şi poate genera încălcarea
concurenţei loiale.
Tribunalul Constanţa - Secţia
comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, cu referire la
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 6 şi art. 31 din Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr.
359 din 21 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii
care au următorul cuprins:
- Art. 6: „Toate procedurile prevăzute de prezenta
lege, cu excepţia recursului prevăzut la art. 8, sunt de competenţa tribunalului
în a cărui rază teritorială îşi are sediul debitorul, astfel cum figurează
acesta în registrul comerţului, respectiv în registrul societăţilor agricole
sau în registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, şi sunt exercitate de un
judecător-sindic.";
- Art. 31: „(1) Orice creditor îndreptăţit să
solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui
debitor prezumat în insolvenţă poate introduce o cerere introductivă, în care
va preciza:
a) cuantumul şi temeiul creanţei;
b) existenţa unei garanţii reale, constituite de către
debitor sau instituite potrivit legii;
c) existenţa unor măsuri asigurătorii asupra
bunurilor debitorului;
d) declaraţia privind eventuala intenţie de a
participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel
puţin la nivel de principiu, modalitatea în care înţelege să participe la
reorganizare.
(2) Creditorul va anexa documentele justificative ale
creanţei şi ale actelor de constituire de garanţii.
(3) Dacă între momentul înregistrării cererii de către
un creditor şi cel al judecării acestei cereri sunt formulate cereri de către
alţi creditori împotriva aceluiaşi debitor, tribunalul va verifica, din oficiu,
la data înregistrării, existenţa dosarului pe rol, va dispune conexarea
acestora şi va stabili îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1)
referitoare la cuantumul minim al creanţelor, în raport cu valoarea însumată a
creanţelor tuturor creditorilor care au formulat cereri şi cu respectarea
valorii-prag prevăzute de prezenta lege.
(4) Dacă există o cerere de deschidere a procedurii
insolvenţei formulată de către debitor şi una sau mai multe cereri formulate de
creditori, nesoluţionate încă, toate cererile de deschidere a procedurii se
conexează la cererea formulată de debitor.
(5) Dacă s-a deschis o procedură într-un dosar,
celelalte eventuale dosare aflate pe rol, cu acelaşi obiect, vor fi conexate la
acelaşi dosar."
Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la
dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în faţa
legii, în art. 45 privind libertatea economică şi în art. 135 referitor la
economia României.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor de lege criticate -
raportate la aceleaşi prevederi din Constituţie ca şi cele invocate în prezenta
cauză -, prin Decizia nr. 1.144 din 16 octombrie 2008, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 19 noiembrie 2008, constatând că
acestea sunt constituţionale. Referindu-se la condiţiile în care orice creditor
poate introduce cerere pentru deschiderea procedurii de insolvenţă, Curtea a
arătat că acestea sunt stabilite cu rigurozitate de lege şi că introducerea
cererii nu duce în mod automat la deschiderea procedurii de insolvenţă. Astfel,
cererile introductive care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege nu vor
putea produce efecte juridice şi vor fi respinse de judecătorul-sindic. De
asemenea, Curtea a reţinut că, în virtutea prevederilor art. 126 alin. (2) din
Constituţie, legiuitorul, în considerarea unor situaţii deosebite, poate să
stabilească şi reguli de procedură speciale, derogatorii de la regulile
dreptului comun. In legătură cu aceasta, Curtea a arătat că procedura
insolvenţei este o procedură specială, caracterizată de celeritate şi care are
drept scop protejarea patrimoniului debitorului şi reîntregirea acestuia, în
cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmărind, în
acelaşi timp, valorificarea cu eficienţă sporită a activelor debitorului, în
vederea satisfacerii într-o măsură cât mai mare a creanţelor creditorilor. Prin
aceeaşi decizie Curtea a mai arătat că debitorul poate face opoziţie la cererea
de deschidere a procedurii insolvenţei şi poate combate prin toate mijloacele
legale de probă susţinerile creditorilor pentru a dovedi faptul că, în
realitate, nu se află în stare de insolvenţă ori că nu sunt reale creanţele
pretinse, astfel că, atât debitorul, cât şi creditorii, se bucură de toate
garanţiile procesuale care asigură desfăşurarea unui proces echitabil.
In final, Curtea a constatat că procedura prevăzută de
Legea nr. 85/2006 este o procedură specială, derogatorie de la cea reglementată
de dreptul comun referitoare la litigiile în materie comercială, care se
aplică, fără nicio discriminare, debitorilor aflaţi în stare de insolvenţă,
fără ca prin aceasta să fie îngrădit accesul persoanei la o activitate
economică.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia,
cât şi considerentele cuprinse în deciziile anterioare îşi păstrează
valabilitatea şi în cauza de faţă.
Cu privire la susţinerea autorului excepţiei de
neconstituţionalitate potrivit căreia dispoziţiile de lege criticate instituie
discriminări între creditori în ceea ce priveşte instanţa competentă să judece
cauza privind realizarea creanţei fiecăruia, Curtea constată că aceasta este
neîntemeiată, deoarece creditorii care uzează de calea dreptului comun,
potrivit regulilor stabilite prin Codul de procedură civilă, se află într-o
situaţie juridică diferită de acei creditori care îşi întemeiază acţiunea pe
dispoziţiile Legii nr. 85/2006 şi, prin urmare, nu pot beneficia de acelaşi
tratament juridic.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 6 şi art. 31 din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială Laton Cons - S.R.L. din
Ovidiu în Dosarul nr. 9.675/118/2007 al Tribunalului Constanţa - Secţia
comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 iunie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean