DECIZIE Nr.
967 din 25 iunie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) si (2) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor în Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 629 din 22 septembrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor „art. 98 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România",
excepţie ridicată de Ye Shuanping în Dosarul nr. 7.480/2/2007 al Curţii de Apel
Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă domnul Ioan
Budura, interpret autorizat de limba chineză.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând
jurisprudenţa deja existentă a Curţii Constituţionale referitoare la
constituţionalitatea textelor de lege criticate în prezenta cauză.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 29 octombrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 7.480/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a prevederilor „art. 98 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în
România". Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Ye
Shuanping într-o cauză având ca obiect menţinerea regimului tolerării acesteia
pe teritoriul României.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textele de lege criticate sunt lipsite de
precizie şi claritate, întrucât noţiunile de „motive obiective"şi
de „împrejurări independente de voinţa străinului, imprevizibile şi de
neînlăturat" sunt prea vagi şi imprecise. Arată că statele semnatare
ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale au obligaţia negativă de a se abţine de la orice amestec în
exercitarea de către o persoană a dreptului său la viaţa de familie, obligaţie
care implică şi obligaţia pozitivă de a lua acele măsuri necesare pentru ca
exercitarea acestui drept să fie reală şi efectivă, ceea ce, în cazul de faţă,
s-ar concretiza prin menţinerea regimului tolerării.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 98 alin. (1) şi (2)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor
în România. Ordonanţa a fost însă republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, iar ca urmare a renumerotării, textele de
lege criticate se regăsesc la art. 102 alin. (1) şi (2), asupra
constituţionalităţii acestora urmând să se pronunţe Curtea Constituţională.
Dispoziţiile de lege criticate au următorul conţinut:
-Art. 102 alin. (1) şi (2): „(1) Tolerarea rămânerii
pe teritoriul României, denumită în continuare tolerare, reprezintă
permisiunea de a rămâne pe teritoriul ţării acordată de Oficiul Român pentru
Imigrări străinilor care nu au dreptul de şedere şi, din motive obiective, nu
părăsesc teritoriul României.
(2)Prin motive
obiective, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, se înţelege acele
împrejurări independente de voinţa străinului, imprevizibile şi care nu pot fi
înlăturate, datorită cărora străinul nu poate părăsi teritoriul României."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din
Constituţie şi celor ale art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, care garantează dreptul la viaţă
familială şi privată.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, prin numeroase decizii, printre care Decizia nr. 785 din 3 iulie
2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 1
august 2008, ori Decizia nr. 554 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 10 iunie 2009, a mai exercitat
controlul de constituţionalitate asupra prevederilor art. 102 alin. (1) şi (2)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, prin prisma aceloraşi
critici ca şi cele formulate în cauza de faţă şi prin raportare la aceleaşi
texte din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauză. Cu acele prilejuri,
Curtea a statuat că prevederile legale criticate nu impietează exercitarea
dreptului persoanei la respectarea vieţii private şi de familie, ele
reglementând, în mod clar, precis şi explicit, condiţiile de acordare a
tolerării rămânerii străinilor pe teritoriul României.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 102 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Ye
Shuanping în Dosarul nr. 7.480/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 iunie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu