HOTARARE Nr. 428 din 23 martie 2004
pentru aprobarea Normelor privind determinarea valorii in vama pentru bunurile
apartinand calatorilor si altor persoane fizice
ACT EMIS DE: GUVERNUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 307 din 7 aprilie 2004
In temeiul art. 108 din Constitutia Romaniei, republicata, si al art. 47
alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 59/2003 privind unele categorii de
bunuri scutite de la plata datoriei vamale, aprobata cu modificari prin Legea
nr. 545/2003, cu modificarile si completarile ulterioare,
Guvernul Romaniei adopta prezenta hotarare.
ARTICOL UNIC
Se aproba Normele privind determinarea valorii in vama pentru bunurile
apartinand calatorilor si altor persoane fizice, prevazute in anexa care face
parte integranta din prezenta hotarare.
PRIM-MINISTRU
ADRIAN NASTASE
Contrasemneaza:
p. Ministrul finantelor publice,
Gheorghe Gherghina,
secretar de stat
Ministrul delegat pentru
coordonarea autoritatilor de control,
Ionel Blanculescu
ANEXA 1
NORME
privind determinarea valorii in vama pentru bunurile apartinand calatorilor si
altor persoane fizice
CAP. 1
Dispozitii generale
Art. 1
Valorile in vama pentru bunurile introduse sau scoase din tara de catre
calatori sau de alte persoane fizice se stabilesc prin ordin comun al
ministrului finantelor publice si al secretarului de stat al Autoritatii
Nationale a Vamilor, sub forma unei liste de valori in vama.
Art. 2
Valorile in vama reprezinta baza de calcul a taxelor vamale si a celorlalte
drepturi vamale. Valorile in vama pentru bunurile introduse sau scoase din
tara, pe orice cale, de catre persoanele fizice se determina de catre
Autoritatea Nationala a Vamilor si sunt valorile in vigoare in momentul platii
datoriei vamale.
Art. 3
Pentru determinarea valorilor in vama se folosesc cataloage, documentatii
de preturi interne si externe sau facturi, conform prezentelor norme.
Art. 4
Valorile in vama din lista de valori in vama, pentru bunurile apartinand
calatorilor sau altor persoane fizice si care nu fac obiectul unor operatiuni
comerciale, se stabilesc in euro.
Art. 5
Transformarea in lei a valorilor in vama se face la cursul de schimb
valutar comunicat de Banca Nationala a Romaniei in fiecare zi de joi. Acest
curs se utilizeaza pe toata durata saptamanii urmatoare pentru chitantele
vamale eliberate in cursul acelei saptamani.
Art. 6
Atunci cand pentru bunul prezentat la vamuire nu exista suficiente date
necesare determinarii valorii in vama, acesta se va elibera titularului, in
custodie vamala, cu obligatia constituirii unei garantii suficiente care sa
asigure plata datoriei vamale, in conformitate cu prevederile art. 151 - 156
din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al Romaniei, cu modificarile
ulterioare, pe o perioada de maximum 30 de zile. La expirarea acestei perioade,
daca titularul nu a depus documente probatorii necesare determinarii valorii in
vama, autoritatea vamala va executa garantia constituita, prin emiterea din
oficiu a unui act constatator. In cazuri temeinic justificate, termenul de 30
de zile poate fi prelungit cu inca 30 de zile, daca cererea este depusa la
autoritatea vamala in cadrul acestui termen. Cuantumul garantiei vamale va fi
stabilit de autoritatea vamala si va fi determinat luandu-se in considerare
suma cea mai ridicata a datoriei vamale ce ar rezulta din operatiunea de
vamuire.
CAP. 2
Determinarea valorilor in vama pentru autovehiculele si vehiculele folosite
Reguli pentru determinarea valorilor in vama
Art. 7
Valorile in vama se stabilesc prin identificarea vechimii bunului prezentat
la vamuire si a caracteristicii tehnice esentiale a acestuia, in functie de
categoria de vehicul, cu cele din tabelele corespunzatoare, pe fiecare
categorie de vehicul, din lista de valori in vama.
Art. 8
Valorile in vama ale autovehiculelor si vehiculelor folosite se stabilesc
pornindu-se de la identificarea categoriei de vehicul cu cele din lista de
valori in vama, tinandu-se seama de Regulile generale de interpretare cuprinse
in Conventia internationala privind Sistemul armonizat de denumire si
codificare a marfurilor, inclusiv in anexa la aceasta, incheiata la Bruxelles
la 14 iunie 1983, la care Romania a aderat prin Legea nr. 98/1996.
Art. 9
Incadrarea bunului prezentat la vamuire in lista de valori in vama se face
folosindu-se caracteristicile principale inscrise in prima coloana, aferenta
fiecarei categorii de vehicul identificate potrivit art. 7. Incadrarea se face
prin identificarea caracteristicilor tehnice din documentele insotitoare emise
de autoritatile din tara de unde provine bunul, inclusiv din nota de constatare
tehnica emisa de Regia Autonoma "Registrul Auto Roman", in cadrul
datelor tehnice prezentate ca intervale in prima coloana din lista de valori in
vama. Caracteristicile tehnice avute in vedere sunt diferentiate pe fiecare
categorie de vehicul, dupa cum urmeaza:
a) numarul de persoane si lungimea mijlocului de transport - in cazul
autovehiculelor destinate transportului a minimum 10 persoane, inclusiv
soferul;
b) capacitatea cilindrica a motorului - in cazul autoturismelor, precum si
al motocicletelor, motoretelor, scuterelor si mopedelor;
c) greutatea totala maxima autorizata (greutate in sarcina maxima) - in
cazul autovehiculelor de transport de marfa, precum si al remorcilor si
semiremorcilor de transport de marfa.
Art. 10
Dupa identificarea caracteristicii tehnice a bunului in unul dintre
intervalele din lista de valori in vama, vechimea este cea de-a doua
caracteristica esentiala a bunului, care duce la stabilirea valorii in vama. In
lista de valori in vama "vechimea" este inscrisa in fiecare coloana
din tabel, pentru toate categoriile de vehicule, sub forma unei perioade si
incepe de la "an baza" ajungand pana la "dupa 5 ani",
valorile vehiculelor fiind in descrestere cu cat vechimea bunului este mai
mare.
Art. 11
Cuantificarea vechimii unui bun se raporteaza la existenta sa, la momentul
in care acesta a fost facut, adica, in cazul mijloacelor de transport, momentul
in care bunul a fost fabricat. Momentul fabricatiei sau data fabricatiei este
inscrisa in unul dintre documentele insotitoare prezentate la vamuire si este
exprimata prin: "zi, luna, an" sau "an, luna" sau
"an". Daca data fabricatiei mijlocului de transport nu este inscrisa
explicit in documentele insotitoare, se va lua in calcul data cea mai
indepartata de momentul vamuirii, asa cum rezulta din documentele prezentate la
vamuire.
Art. 12
Vechimea unui mijloc de transport se determina prin compararea urmatoarelor
elemente:
a) data fabricatiei, inscrisa in documentele mijlocului de transport, care
poate fi exprimata in "zi, luna, an", "luna, an" sau
"an" ori data cea mai indepartata de momentul vamuirii, asa cum este
inscrisa in unul dintre documentele prezentate la vamuire;
b) data efectuarii formalitatii vamale pentru mijlocul de transport.
Art. 13
Pentru autovehiculele si vehiculele prezentate in vama, apartinand
persoanelor fizice, biroul vamal este autorizat sa stabileasca valoarea in
vama, pornind de la identificarea bunului in lista de valori in vama. Atunci
cand bunul prezentat la vamuire nu se regaseste in una dintre pozitiile aflate
in listele prin care se stabilesc valorile in vama pentru autovehicule si
vehicule folosite, biroul vamal, tinand cont de circumstante, poate lua in
considerare: valoarea din lista de valori in vama a unui bun cu caracteristici
asemanatoare sau, daca acest lucru nu este posibil, pretul inscris in factura de
achizitie a bunului ori, in lipsa acestor posibilitati, valoarea declarata de
catre proprietar sau de persoana fizica cu drept de dispozitie asupra bunului.
Circumstantele vor viza in special suspiciunile cu privire la subevaluarea
bunului, devalorizarea monedei de tranzactie, perioada care s-a scurs de la
achizitie si pana la vamuirea bunului.
Art. 14
In cazul in care nu sunt indeplinite elementele de determinare a valorii in
vama de catre biroul vamal, valoarea in vama se va determina de catre Autoritatea
Nationala a Vamilor in baza solicitarii intocmite in acest sens, in scris, de
catre biroul vamal care are in evidenta operatiunea. Autoritatea Nationala a
Vamilor poate lua in considerare preturile inscrise in facturile externe ale
unor bunuri cu caracteristici asemanatoare, preturile din cataloage sau
documentatiile de preturi, preturile inscrise in rapoartele de expertiza
tehnica si valorica emise de societatile de expertizare ori preturile
comunicate de un agent economic care comercializeaza bunuri cu caracteristici
asemanatoare, inclusiv valoarea declarata de catre persoana fizica care are
dreptul de dispozitie asupra bunului.
Art. 15
In cazul in care se ia in considerare valoarea declarata de catre
proprietar sau de persoana fizica cu drept de dispozitie asupra bunului,
aceasta va depune la autoritatea vamala o declaratie-angajament, pe propria
raspundere, completata olograf, din care sa rezulte valoarea bunurilor in
cauza. Totodata declaratia va contine si angajamentul persoanei de a plati
eventualele diferente, in cazul in care la verificari ulterioare se constata ca
acestea se datoreaza.
CAP. 3
Determinarea valorilor in vama pe produse si grupe de produse
A. Reguli pentru determinarea valorilor in vama pe produse si grupe de
produse
Art. 16
Valorile in vama se stabilesc luandu-se in considerare nivelul preturilor
practicate in prezent, conform actiunii de liberalizare a acestora.
Art. 17
La determinarea valorilor in vama, precum si la stabilirea valorilor din
lista de valori in vama se folosesc caracteristicile tehnice inscrise pe produs
sau care se pot determina prin observare.
Art. 18
Pentru produsele care se prezinta intr-o gama sortimentala restransa, iar
preturile nu prezinta abateri semnificative, se stabileste o singura valoare in
vama.
Art. 19
In cazul produselor la care, pentru aceleasi caracteristici, preturile
prezinta abateri mari intre ele, in functie de marca de fabricatie, numarul de
exemplare fabricate (de exemplu, produsele electrotehnice profesionale sau cele
emise in serie mica), valorile in vama se vor determina de autoritatea vamala
distinct, tinandu-se cont de criteriile prevazute la lit. B.
Art. 20
Pentru produsele care constituie sortimente ce se deosebesc intre ele in
raport de variatia unei singure caracteristici de baza, valoarea in vama se
determina pe grupe stabilite intre anumite limite ale acelei caracteristici.
Art. 21
In cazul bunurilor compacte pentru care nu sunt stabilite preturi interne
si al caror pret nu se regaseste in cataloagele sau documentatiile de preturi
externe si care sunt formate din mai multe componente inseparabile, valoarea in
vama se stabileste prin insumarea valorilor fiecarei componente.
B. Criterii in cadrul procedurii de determinare a valorii in vama a unui
bun
Art. 22
Criteriul prioritar in determinarea valorii in vama a unui bun este
recunoasterea pretului efectiv platit pentru achizitionarea acestuia, care se
reflecta in pretul inscris in factura. Acest criteriu nu va fi luat in
considerare in situatia in care autoritatea vamala are suspiciuni cu privire la
subevaluarea bunului, devalorizarea monedei de tranzactie, perioada care s-a
scurs de la achizitie si pana la vamuirea bunului.
Art. 23
In situatia in care prevederile criteriului prioritar nu pot fi aplicate se
utilizeaza valorile in vama stabilite in lista de valori in vama.
Art. 24
Atunci cand bunurile nu pot fi identificate in lista de valori in vama,
biroul vamal este autorizat sa determine valoarea in vama luand in considerare
valoarea stabilita pentru bunuri cu caracteristici asemanatoare.
Art. 25
In situatii de exceptie, pentru bunurile la care valorile in vama nu pot fi
determinate conform prezentelor norme de catre birourile vamale, valorile in
vama se vor stabili de Autoritatea Nationala a Vamilor. Autoritatea Nationala a
Vamilor, in baza solicitarii de stabilire a valorii in vama, adresata in scris
de biroul vamal care are in evidenta operatiunea, poate lua in considerare valorile
din cataloage, preturile unor bunuri cu caracteristici, utilizari sau functiuni
asemanatoare, preturi care rezulta din facturile externe sau care sunt
practicate de catre societati comerciale producatoare de profil ori valorile
inscrise in avizul unei institutii specializate, inclusiv valoarea declarata de
catre persoana fizica care are dreptul de dispozitie asupra bunului.
Art. 26
Pentru bijuteriile din metale pretioase care depasesc uzul personal, astfel
cum acesta este definit prin reglementarile vamale, valoarea in vama se
stabileste pe baza pretului gramului de aur, comunicat de Banca Nationala a
Romaniei, precum si a expertizelor privind manopera, efectuate, la cererea si
pe cheltuiala persoanei fizice solicitante, de catre persoanele juridice sau
fizice autorizate, potrivit reglementarilor in vigoare, pentru efectuarea unor
astfel de activitati.
Art. 27
Pentru bunurile culturale, de colectie sau cu valoare numismatica ori
pentru trofeele de vanatoare, valoarea in vama se poate determina luandu-se in
considerare valoarea comunicata de catre o institutie abilitata sau o societate
comerciala de profil ori cea stabilita in urma unei expertize efectuate de
persoane autorizate.
Art. 28
Valorile in vama determinate pe baza preturilor interne se exprima in lei.
Art. 29
Pentru marfurile expediate prin colete postale de o persoana fizica unei
alte persoane fizice, valorile in vama se determina luandu-se in considerare,
in principal, valorile inscrise in documentele puse la dispozitia autoritatii
vamale de catre expeditor, inclusiv in facturi sau in alte documente fiscale.
Atunci cand nu exista aceasta posibilitate de determinare a valorii in vama sau
exista suspiciuni cu privire la subevaluarea bunurilor, valoarea in vama a bunurilor
se va stabili conform procedurii prevazute la art. 23, 24 si 25.
Art. 30
Valoarea in vama poate fi stabilita si in baza valorii declarate de
persoana fizica. Acest criteriu se ia in considerare in cazul in care
procedurile enumerate mai sus nu pot fi aplicate si poate fi operabil cand nu
sunt suspiciuni, fiind utilizat si in cazul bunurilor uzate, al tipariturilor,
medicamentelor, animalelor si pasarilor de companie si altele asemenea.
Art. 31
In cazul in care se ia in considerare valoarea declarata de catre persoana
fizica cu drept de dispozitie asupra bunului, aceasta va depune la autoritatea
vamala o declaratie angajament, pe propria raspundere, completata olograf, din
care sa rezulte valoarea bunurilor in cauza. Totodata declaratia va contine si
angajamentul persoanei de a plati eventualele diferente, in cazul in care la
verificari ulterioare se constata ca acestea se datoreaza.