Ordinul Nr.24 din 13.01.2014

pentru aprobarea Normelor privind stabilirea procedurii şi a condiţiilor de autorizare a antrepozitului de taxă pe valoarea adăugată, prevăzut la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 8 liniuţa a doua din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi pentru instituirea Comisiei pentru autorizarea antrepozitelor de taxă pe valoarea adăugată şi a regulamentului de organizare şi funcţionare a acesteia
ACT EMIS DE: Ministerul Finantelor Publice
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 47 din 21 ianuarie 2014

Având în vedere prevederile art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 8 liniuţa a doua din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare,în temeiul art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare,viceprim-ministrul, ministrul finanţelor publice, emite următorul ordin: Articolul 1Se aprobă Normele privind stabilirea procedurii şi a condiţiilor de autorizare a antrepozitului de taxă pe valoarea adăugată, prevăzut la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 8 liniuţa a doua din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, prevăzute în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezentul ordin. Articolul 2Se instituie Comisia pentru autorizarea antrepozitelor de taxă pe valoarea adăugată. Comisia este formată din 5 membri, în componenţa prevăzută în anexa nr. 2 care face parte integrantă din prezentul ordin. Articolul 3Se aprobă Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei pentru autorizarea antrepozitelor de taxă pe valoarea adăugată, prevăzut în anexa nr. 3 care face parte integrantă din prezentul ordin. Articolul 4Referirile la Codul fiscal din cuprinsul normelor prevăzute la art. 1 reprezintă trimiteri la Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare. Articolul 5Direcţiile generale regionale ale finanţelor publice, structurile teritoriale subordonate acestora, precum şi Direcţia generală de administrare a marilor contribuabili vor lua măsuri pentru ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin. Articolul 6La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.219/2006 pentru aprobarea Normelor privind stabilirea procedurii şi a condiţiilor de autorizare a antrepozitului de taxă pe valoarea adăugată, prevăzut la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 8 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.040 din 28 decembrie 2006. Articolul 7Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice, Daniel Chiţoiu
ANEXA Nr. 1NORME privind stabilirea procedurii şi a condiţiilor de autorizare a antrepozitului de taxă pe valoarea adăugată, prevăzut la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 8 liniuţa a doua din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal Articolul 1Potrivit art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 8 din Codul fiscal, sunt scutite de taxă pe valoarea adăugată livrările de bunuri care urmează să fie plasate în regim de antrepozit de taxă pe valoarea adăugată, definit după cum urmează: a)pentru produse accizabile, orice locaţie situată în România, care este definită ca antrepozit fiscal, în sensul art. 206³ pct. 4 din Codul fiscal; b)pentru bunuri, altele decât cele de la lit. a), locaţiile definite ca atare prin prezentele norme. Articolul 2Antrepozitul de taxă pe valoarea adăugată trebuie să fie autorizat să funcţioneze în această calitate de către Ministerul Finanţelor Publice, cu excepţia antrepozitului de taxă pe valoarea adăugată menţionat la art. 1 lit. a), pentru care autorizaţia de funcţionare ca antrepozit fiscal este valabilă în mod automat şi pentru funcţionarea ca antrepozit de taxă pe valoarea adăugată. Articolul 3(1) Autorizaţia de funcţionare a antrepozitului de taxă pe valoarea adăugată prevăzut la art. 1 lit. b) se emite de către Ministerul Finanţelor Publice, prin comisia instituită în acest scop prin ordin al ministrului finanţelor publice, denumită în continuare Comisia.(2) În vederea obţinerii autorizaţiei, pentru ca o locaţie să funcţioneze ca antrepozit de taxă pe valoarea adăugată, persoana care intenţionează să fie antrepozitar autorizat pentru acea locaţie trebuie să depună o cerere la organul fiscal competent însoţită de documentele prevăzute în prezentele norme.(3) Cererea va fi întocmită utilizând modelul prevăzut în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezentele norme şi trebuie să fie însoţită de documentele prevăzute la art. 4.(4) Persoana care îşi manifestă în mod expres intenţia de a fi antrepozitar autorizat pentru mai multe antrepozite de taxă pe valoarea adăugată poate depune la organul fiscal competent o singură cerere. Articolul 4 (1) Cererea prevăzută la art. 3 va fi însoţită de următoarele documente:a)cazierul judiciar al solicitantului; b)cazierele judiciare ale administratorilor, în cazul societăţilor comerciale; c)certificat constatator, eliberat de oficiul registrului comerţului, din care să rezulte: capitalul social, asociaţii, obiectul de activitate, administratorii, precum şi copia certificatului de înregistrare eliberat potrivit reglementărilor legale în vigoare; d)copie de pe actul de proprietate sau, după caz, de pe contractul de închiriere/concesionare/administrare ori dovada deţinerii sub orice formă legală a locaţiei unde va fi amplasat antrepozitul de taxă pe valoarea adăugată; e)copie de pe planul de amplasare a antrepozitului de taxă pe valoarea adăugată; f)declaraţie pe propria răspundere a solicitantului/ reprezentantului legal al solicitantului, din care să rezulte că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a) şi d). (2) Persoana care îşi manifestă în mod expres intenţia de a fi antrepozitar autorizat pentru mai multe antrepozite de taxă pe valoarea adăugată va prezenta documentele prevăzute la alin. (1) lit. d), e) şi f) pentru fiecare locaţie. Articolul 5(1) Organul fiscal competent verifică realitatea şi exactitatea informaţiilor şi a documentelor depuse de persoana care intenţionează să fie antrepozitar autorizat. La această verificare se au în vedere îndeplinirea condiţiilor de autorizare, precum şi capacitatea persoanei impozabile de a respecta obligaţiile de antrepozitar autorizat.(2) Persoana care intenţionează să fie antrepozitar autorizat este obligată ca pe durata acţiunii de verificare să asigure condiţiile necesare bunei desfăşurări a acesteia.(3) În acţiunea de verificare, organul fiscal competent poate solicita sprijinul organelor cu atribuţii de control şi, după caz, al Ministerului Afacerilor Interne, pentru furnizarea unor elemente de preinvestigare în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor de autorizare prevăzute la art. 6.(4) În termen de 30 de zile calendaristice de la depunerea documentaţiei complete, aceasta va fi înaintată Comisiei, însoţită de un referat întocmit de organul fiscal competent care să cuprindă punctul de vedere asupra oportunităţii emiterii autorizaţiei de antrepozit de taxă pe valoarea adăugată şi, după caz, aspectele sesizate privind neconcordanţa cu datele şi informaţiile prezentate de persoana care intenţionează să fie antrepozitar autorizat. Aceste referate vor purta semnătura şi ştampila organului fiscal competent.(5) Comisia poate să solicite persoanei care intenţionează să fie antrepozitar autorizat orice informaţie şi documente pe care le consideră necesare pentru verificarea îndeplinirii condiţiilor de autorizare. Articolul 6 (1) Condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru autorizarea unui antrepozit de taxă pe valoarea adăugată sunt următoarele:a)locaţia urmează a fi folosită pentru depozitarea bunurilor prevăzute la art. 2 alin. (3) din Normele de aplicare a scutirilor de taxă pe valoarea adăugată pentru traficul internaţional de bunuri, prevăzute la art. 144 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.218/2006, cu modificările şi completările ulterioare, şi prestarea serviciilor prevăzute în anexa nr. 2 la aceste norme; b)locul este amplasat, construit şi echipat astfel încât să se prevină scoaterea bunurilor din acest loc fără plata taxei. În acest sens, locul care urmează să fie autorizat ca antrepozit de taxă pe valoarea adăugată trebuie să fie strict delimitat (acces propriu, împrejmuire), iar activitatea ce se desfăşoară în acest loc trebuie să fie independentă de alte activităţi desfăşurate de persoana care solicită autorizarea şi care nu au legătură cu activitatea de antrepozit de taxă pe valoarea adăugată; c)locul nu va fi folosit pentru vânzarea cu amănuntul a bunurilor, cu excepţiile prevăzute la art. 2 alin. (4) din Normele de aplicare a scutirilor de taxă pe valoarea adăugată pentru traficul internaţional de bunuri, prevăzute la art. 144 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.218/2006, cu modificările şi completările ulterioare; d)în cazul unei persoane fizice care urmează să-şi desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat, aceasta să nu fi fost condamnată în România în mod definitiv pentru infracţiunea de abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare ori luare de mită, să nu fi fost condamnată pentru o infracţiune dintre cele reglementate de Codul fiscal, de Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare, de Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; e)în cazul unei persoane juridice care urmează să-şi desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat, nici persoana însăşi, nici administratorii acesteia să nu fi fost condamnaţi pentru infracţiunile enumerate la lit. d); f)persoana care urmează să îşi desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat trebuie să dovedească faptul că poate îndeplini cerinţele prevăzute la art. 11; g)persoana care urmează să îşi desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat să nu înregistreze obligaţii fiscale restante la bugetul general consolidat, de natura celor administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală; h)persoana care urmează să îşi desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat să fie înregistrată în scopuri de taxă pe valoarea adăugată, conform prevederilor art. 153 alin. (9) din Codul fiscal; i)persoana care urmează să îşi desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat nu se află în procedura falimentului sau de lichidare.(2) Locurile de depozitare pentru bunurile din rezerva de stat şi din rezerva de mobilizare se asimilează antrepozitelor de taxă pe valoarea adăugată, potrivit prevederilor alin. (3) şi (4).(3) Rezerva de stat şi rezerva de mobilizare vor fi autorizate ca un singur antrepozit de taxă pe valoarea adăugată, indiferent de numărul locurilor de depozitare pe care le deţine.(4) Pentru obţinerea autorizaţiei, instituţiile care gestionează rezerva de stat şi rezerva de mobilizare vor depune o cerere la autoritatea fiscală centrală, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1, fără a depune documentaţia prevăzută la art. 4. Articolul 7 (1) Comisia emite autorizaţia de antrepozit de taxă pe valoarea adăugată sau, după caz, decizia de respingere a cererilor persoanelor care intenţionează să devină antrepozitari autorizaţi, după analizarea referatelor întocmite de organele fiscale competente şi a documentaţiilor complete de autorizare depuse de solicitant.(2) Comisia va comunica autorizaţia de antrepozit de taxă pe valoarea adăugată sau, după caz, decizia de respingere a cererii de autorizare, conform art. 44 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în termen de 60 de zile de la data depunerii documentaţiei complete de autorizare. Decizia de respingere a cererii de autorizare va conţine şi motivele care au condus la luarea acestei decizii.
(3) În cazul respingerii cererii de autorizare ca antrepozit de taxă pe valoarea adăugată, persoana care a depus cererea poate contesta această decizie, conform prevederilor legislaţiei privind contenciosul administrativ. (4) Autorizaţia pentru un antrepozit de taxă pe valoarea adăugată este valabilă 3 ani, începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care a fost emisă.(5) În exercitarea atribuţiilor sale, Comisia poate solicita orice informaţii şi documente de la structurile din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, de la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi de la alte instituţii ale statului, pe care le consideră necesare în soluţionarea cererilor înregistrate.(6) În cazul în care solicitarea Comisiei este adresată structurilor din cadrul Ministerului Finanţelor Publice sau Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, aceasta este obligatorie, constituindu-se ca sarcină de serviciu pentru personalul acestor instituţii. Nerespectarea acestei obligaţii atrage măsurile sancţionatorii prevăzute de legislaţia în vigoare.(7) Comisia poate solicita, după caz, participarea la şedinţe a organelor de control care au încheiat actele de control, precum şi a reprezentantului legal al societăţii comerciale în cauză.(8) Activitatea curentă a Comisiei se realizează prin intermediul secretariatului care funcţionează în cadrul Direcţiei generale management al domeniilor reglementate specific din cadrul Ministerului Finanţelor Publice.(9) În exercitarea atribuţiilor sale, secretariatul Comisiei poate solicita de la diferite structuri centrale şi teritoriale din cadrul Ministerului Finanţelor Publice şi, respectiv, de la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală orice alte informaţii şi documente pe care le consideră necesare în soluţionarea cererilor înregistrate.(10) Dacă în urma analizării documentaţiei anexate la cererea înregistrată, secretariatul Comisiei constată că aceasta este incompletă, dosarul în cauză va fi restituit organului fiscal competent. Articolul 8 (1) Autorizaţia al cărei model este prevăzut în anexa nr. 2 care face parte integrantă din prezentele norme va conţine următoarele:a)numărul autorizaţiei va fi un număr format din nouă caractere numerice, numerotarea începând de la 000000001; b)data emiterii acesteia; c)elementele de identificare ale antrepozitarului de taxă pe valoarea adăugată, inclusiv codul său de înregistrare în scopuri de TVA; d)descrierea şi amplasarea antrepozitului de taxă pe valoarea adăugată; e)tipul bunurilor; f)perioada de valabilitate a autorizaţiei; g)orice alte informaţii relevante pentru autorizare. (2) Procedura de autorizare a antrepozitelor de taxă pe valoarea adăugată nu intră sub incidenţa prevederilor legale privind procedura aprobării tacite. Articolul 9(1) Autorizaţiile pot fi modificate de către Comisie din oficiu sau la cerere.(2) În cazul modificării din oficiu, înainte de a fi modificată autorizaţia, Comisia trebuie să îl informeze pe antrepozitarul autorizat asupra modificării şi asupra motivelor acesteia.(3) Antrepozitarul autorizat poate solicita Ministerului Finanţelor Publice modificarea autorizaţiei, în condiţiile prevăzute în prezentele norme.(4) În cazul pierderii autorizaţiei de antrepozit de taxă pe valoarea adăugată, titularul autorizaţiei va anunţa pierderea în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a.(5) În baza documentului care atestă că anunţul referitor la pierdere a fost înaintat spre publicare în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, autoritatea emitentă a autorizaţiei va elibera la cerere un duplicat al acesteia.(6) Antrepozitarii autorizaţi pot solicita Comisiei modificarea autorizaţiei atunci când constată erori în redactarea autorizaţiei de antrepozit de taxă pe valoarea adăugată ori în alte situaţii în care se justifică acest fapt.(7) Modificarea autorizaţiilor de antrepozitar autorizat ca urmare a schimbării sediului social, a denumirii sau a formei de organizare nu intră sub incidenţa art. 7 alin. (4) şi este valabilă de la data aprobării modificării de către Comisie.(8) Modificarea prevăzută la alin. (7), precum şi orice altă modificare intervenită asupra autorizaţiilor de antrepozitar autorizat în perioada de valabilitate a autorizaţiei nu atrag prelungirea acelei perioade de valabilitate.(9) Decizia de respingere a cererii de modificare se comunică în scris, conform art. 44 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, odată cu motivele luării acestei decizii. Articolul 10 (1) Antrepozitarii autorizaţi care, după expirarea perioadei de valabilitate a autorizaţiei de antrepozit de taxă pe valoarea adăugată, doresc reautorizarea locului ca antrepozit de taxă pe valoarea adăugată, vor depune la organele fiscale teritoriale, cu cel puţin 60 de zile înainte de expirarea termenului de valabilitate a autorizaţiei, o cerere de reautorizare, după modelul prevăzut în anexa nr. 1, la care se vor anexa documentele prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. a), precum şi orice alte documente în cazul în care intervin modificări asupra datelor prezentate anterior la autorizare.(2) În situaţia prevăzută la alin. (1), perioada de valabilitate a autorizaţiei de antrepozit de taxă pe valoarea adăugată se prelungeşte până la data soluţionării cererii de reautorizare.(3) În cazul în care cererile de reautorizare sunt depuse fără respectarea termenului prevăzut la alin. (1), organele fiscale solicită completarea documentaţiei necesare soluţionării potrivit procedurii de autorizare.(4) În termen de 30 de zile de la depunerea cererilor potrivit prevederilor alin. (1), organele fiscale competente vor înainta documentaţiile complete către Comisie, însoţite de un referat care să cuprindă punctul de vedere asupra legalităţii şi oportunităţii reautorizării antrepozitului de taxă pe valoarea adăugată şi, după caz, aspectele sesizate privind neconcordanţa cu datele şi informaţiile prezentate de antrepozitarul autorizat. Aceste referate vor purta semnătura şi ştampila organelor fiscale competente.(5) Decizia de respingere a cererii de reautorizare se comunică în scris, conform art. 44 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, odată cu motivele luării acestei decizii.(6) În cazul în care Comisia a respins cererea de reautorizare a unui loc ca antrepozit de taxă pe valoarea adăugată, persoana care a depus cererea poate contesta această decizie, conform prevederilor legislaţiei privind contenciosul administrativ.(7) Comisia poate să solicite antrepozitarului autorizat orice informaţie şi documente pe care le consideră necesare pentru verificarea îndeplinirii condiţiilor de reautorizare. Articolul 11Orice antrepozitar autorizat are obligaţia de a îndeplini următoarele cerinţe: a)să instaleze şi să menţină încuietori necesare asigurării securităţii bunurilor amplasate în antrepozitul de taxă pe valoarea adăugată, precum şi să deţină instrumente de măsură sau alte instrumente similare adecvate; b)să depoziteze în antrepozit numai bunurile prevăzute la art. 2 alin. (3) din Normele de aplicare a scutirilor de taxă pe valoarea adăugată pentru traficul internaţional de bunuri, prevăzute la art. 144 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.218/2006, cu modificările şi completările ulterioare; c)să ţină evidenţe în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 2.218/2006 privind aprobarea Normelor de aplicare a scutirilor de taxă pe valoarea adăugată pentru traficul internaţional de bunuri, prevăzute la art. 144 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările ulterioare, cu modificările şi completările ulterioare; d)să asigure accesul organelor fiscale competente în orice zonă a antrepozitului de taxă pe valoarea adăugată, în orice moment în care antrepozitul de taxă pe valoarea adăugată este în exploatare sau este deschis pentru primirea ori expedierea bunurilor; e)să prezinte bunurile deţinute în antrepozitul de taxă pe valoarea adăugată pentru a fi inspectate de organele fiscale competente, la cererea acestora; f)să înştiinţeze organele fiscale competente despre orice modificare adusă datelor iniţiale în baza cărora a fost emisă autorizaţia de antrepozitar, în termen de 15 de zile de la data înregistrării modificării; g)să se conformeze cu alte cerinţe impuse prin prezentele norme. Articolul 12(1) Autorizaţiile emise sunt nominale şi netransferabile.(2) Atunci când are loc vânzarea spaţiului utilizat ca antrepozit sau încetează contractul de închiriere/ concesionare/administrare, autorizaţia nu se transferă noului deţinător al spaţiului. Articolul 13 (1) Comisia poate revoca autorizaţia pentru un antrepozit de taxă pe valoarea adăugată în următoarele situaţii:a)în cazul unui antrepozitar autorizat, persoană fizică, dacă:1. persoana a decedat; 2. persoana a fost condamnată pentru una dintre infracţiunile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. d); 3. a fost anulată înregistrarea în scopuri de TVA conform prevederilor art. 153 alin. (9) din Codul fiscal; b)în cazul unui antrepozitar autorizat, care este persoană juridică, dacă se află în una dintre următoarele situaţii:1. în legătură cu persoana juridică a fost deschisă o procedură de faliment ori de lichidare; 2. persoana juridică însăşi sau oricare dintre administratorii persoanei juridice a fost condamnat pentru una dintre infracţiunile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. d); 3. a fost anulată înregistrarea în scopuri de TVA conform prevederilor art. 153 alin. (9) din Codul fiscal; c)antrepozitarul autorizat nu respectă oricare dintre cerinţele prevăzute la art. 11; d)când antrepozitarul încheie un act de vânzare a locului sau încetează contractul de închiriere/concesionare/ administrare a spaţiului respectiv; e)pentru situaţia prevăzută la alin. (12).(2) Comisia revocă autorizaţia pentru un antrepozit de taxă pe valoarea adăugată şi în cazul în care i s-a adus la cunoştinţă că s-a pronunţat o hotărâre definitivă pentru o infracţiune dintre cele reglementate de Codul fiscal, de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 86/2006, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 241/2005, cu modificările ulterioare, de Legea nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) La propunerea organelor de control, Comisia poate suspenda autorizaţia pentru un antrepozit de taxă pe valoarea adăugată pe o perioadă de 1-12 luni, în cazul în care s-a constatat încălcarea prevederilor art. 11 lit. d).(4) Măsura suspendării sau a revocării autorizaţiilor se va dispune de către Comisie, în baza actelor de control emise de organele de specialitate, prin care s-au constatat încălcări ale prevederilor legale care atrag aplicarea acestor măsuri, cu excepţia situaţiilor prevăzute la alin. (2).(5) Actele de control prevăzute la alin. (4) vor fi înaintate, în termen de două zile lucrătoare de la finalizare, Comisiei, care va analiza propunerea organului de control şi va dispune în consecinţă. (6) Decizia prin care Comisia a hotărât suspendarea sau revocarea autorizaţiei de antrepozit de taxă pe valoarea adăugată va fi comunicată antrepozitarului deţinător al autorizaţiei conform art. 44 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Totodată, această decizie va fi adusă şi la cunoştinţa organelor fiscale competente.(7) Decizia de suspendare sau revocare a autorizaţiei de antrepozit de taxă pe valoarea adăugată produce efecte de la data comunicării sau de la o altă dată, ulterioară, menţionată în aceasta, după caz. (8) Antrepozitarul autorizat nemulţumit poate contesta decizia de suspendare sau de revocare a autorizaţiei de antrepozit de taxă pe valoarea adăugată, potrivit legislaţiei privind contenciosul administrativ.(9) Contestarea deciziei de suspendare sau de revocare a autorizaţiei de antrepozit de taxă pe valoarea adăugată nu suspendă efectele juridice ale acestei decizii pe perioada soluţionării contestaţiei în procedură administrativă. (10) În toate situaţiile în care a intervenit revocarea sau suspendarea autorizaţiei, aceasta atrage aplicarea regimului normal de TVA.(11) În cazul revocării autorizaţiei, o nouă autorizaţie poate fi emisă de Comisie numai după o perioadă de 6 luni de la data la care decizia de revocare a autorizaţiei devine definitivă în sistemul căilor administrative de atac sau de la data hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile.(12) În cazul în care antrepozitarul autorizat doreşte să renunţe la autorizaţia pentru un antrepozit de taxă pe valoarea adăugată, acesta are obligaţia să depună o cerere în acest sens la comisie cu cel puţin 60 de zile înainte de data de la care renunţarea la autorizaţie îşi produce efecte.(13) Atunci când renunţarea la autorizaţia de antrepozit de taxă pe valoarea adăugată intervine ca urmare a unei operaţiuni de fuziune a antrepozitarului autorizat cu un alt operator economic sau de divizare totală ori parţială a activităţii, antrepozitarul autorizat va notifica acest fapt organelor fiscale competente cu cel puţin 60 de zile înainte de data efectuării operaţiunii.(14) În cazul prevăzut la alin. (13), în situaţia în care se intenţionează continuarea aceleiaşi activităţi, în aceleaşi condiţii, antrepozitarul autorizat împreună cu antrepozitarul autorizat propus pot solicita ca revocarea autorizaţiei de antrepozitar să producă efecte începând cu data la care produce efecte noua autorizaţie.(15) În cazul antrepozitelor de taxă pe valoarea adăugată pentru care autorizaţia a fost suspendată sau revocată, ori pentru care antrepozitarul autorizat renunţă la autorizaţie se consideră că bunurile aflate în antrepozit la data suspendării, revocării sau renunţării încetează a mai fi plasate în regim de antrepozit de taxă pe valoarea adăugată.(16) Persoanele impozabile care deţin bunuri într-un antrepozit de taxă pe valoarea adăugată pentru care autorizaţia a fost suspendată sau revocată, precum şi antrepozitarii autorizaţi care renunţă la autorizaţia pentru antrepozit de taxă pe valoarea adăugată trebuie sa notifice organelor fiscale competente bunurile aflate în stoc în antrepozitul de taxă pe valoarea adăugată la data suspendării, revocării sau renunţării. ANEXA Nr. 1la norme

Nr. înregistrare ...........

Data ...............

CERERE privind acordarea autorizaţiei de antrepozit de taxă pe valoarea adăugată (Ataşaţi numărul suplimentar de pagini necesar pentru a asigura informaţii complete.) Secţiunea I:

I. Informaţii privind persoana care solicită să devină antrepozitar autorizat
1. Numele
2. Adresa
3. Telefon
4. Fax
5. Adresa e-mail
6. Numărul de înregistrare la registrul comerţului
7. Codul de înregistrare în scopuri de TVA
8. Numele şi numărul de telefon ale reprezentantului legal sau ale persoanei împuternicite de acesta să îl reprezinte
9. Dacă solicitantul este persoană juridică: numele, adresa şi codul numeric personal ale fiecărui administrator sau, după caz, numele, adresa şi codul numeric personal/codul de înregistrare fiscală ale fiecărui asociat
II. Informaţii privind antrepozitul de taxă pe valoarea adăugată a cărui autorizare a fost solicitată
(Pentru fiecare antrepozit de taxă pe valoarea adăugată se completează separat această parte, precum şi oricare alte informaţii necesare.)
1. Adresa antrepozitului de taxă pe valoarea adăugată
2. Descrierea activităţilor ce urmează a se desfăşura în antrepozitul de taxă pe valoarea adăugată
3. Menţiuni cu privire la situaţii anterioare de respingere, revocare sau suspendare a autorizaţiei de antrepozit de taxă pe valoarea adăugată pentru locul respectiv
4. Enumeraţi tipurile şi cantităţile de bunuri (utilizând coduri NC) depozitate în locul respectiv în fiecare dintre ultimele 12 luni (dacă este cazul), precum şi cantităţile estimate pentru fiecare dintre următoarele 12 luni
5. Specificaţi capacitatea maximă de depozitare (cantitatea de bunuri ce poate fi depozitată la un moment dat în locul respectiv)

Secţiunea II: La prezenta cerere sunt anexate următoarele documente: o cazierele judiciare ale administratorilor; o documente din care să rezulte dacă solicitantul (în cazul în care solicitantul este persoană juridică, oricare dintre administratorii săi) a fost condamnat definitiv în ultimii 5 ani, pentru infracţiunile prevăzute în legislaţia fiscală; o certificatul de atestare fiscală, din care să rezulte că persoana care urmează să îşi desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat nu înregistrează obligaţii fiscale restante la bugetul general consolidat, de natura celor administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală; o cazierul fiscal al solicitantului; o copii ale situaţiilor financiare anuale din ultimii 2 ani; o copie de pe documentul care atestă calitatea de persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA conform art. 153 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare; o certificat constatator, eliberat de oficiul registrului comerţului, din care să rezulte: capitalul social, asociaţii, obiectul de activitate, administratorii, precum şi copia certificatului de înregistrare eliberat potrivit reglementărilor legale în vigoare; o copie de pe actul de proprietate a sediului unde va fi amplasat antrepozitul de taxă pe valoarea adăugată; o copie de pe contractul de închiriere/concesionare/administrare a sediului unde va fi amplasat antrepozitul de taxă pe valoarea adăugată; o copie de pe alte acte care fac dovada deţinerii sub orice formă legală a sediului unde va fi amplasat antrepozitul de taxă pe valoarea adăugată; Menţionaţi care sunt acestea: ........ ................ ................ ................ ................ ................ ................ ................ ................ ................ ........ ........ ........ ................ ................ ................ ................ ................ ................ ................ ................ ................ ........ ........ ........ ................ ................ ................ ................ ................ ................ ................ ................ ................ ........ ........ o copie de pe planul de amplasare a antrepozitului de taxă pe valoarea adăugată; o copiile licenţelor, autorizaţiilor sau avizelor privind desfăşurarea activităţilor din antrepozitul de taxă pe valoarea adăugată; o declaraţia semnată de proprietar, care confirmă permisiunea de acces pentru personalul cu atribuţii de control. Cunoscând dispoziţiile art. 292 din Codul penal, privind falsul în declaraţii, declar că datele înscrise în acest formular sunt corecte şi complete. ........ ................ ................ ........ ........ ........ ................ ........ (Semnătura solicitantului sau a reprezentantului fiscal) (Data) ANEXA Nr. 2la norme AUTORIZAŢIE de antrepozit de taxă pe valoarea adăugată Nr. 000000001 din data de: ........ ........ .............. Pag. ........

În baza Deciziei Comisiei pentru autorizarea antrepozitelor de taxă pe valoarea adăugată din data de ........ ............, se autorizează funcţionarea antrepozitului de taxă pe valoarea adăugată conform prevederilor titlului VI „Taxa pe valoarea adăugată“ din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare. Autorizaţia de antrepozit de taxă pe valoare adăugată este emisă pe numele antrepozitarului autorizat: ........ ................ ................ ................ ................ ................ ................ ................ ................ ................ ................ .............., (denumirea persoanei fizice sau juridice autorizate) cu următoarele date de identificare: Domiciliul fiscal: localitatea ........ ................ ................ ............., str. ........ ................ .......... nr. ............., bl. ........., ap. .............., etaj............, judeţul/sectorul ........ ................ ........ ..........., cod poştal ........ ................ .........., cod de înregistrare în scopuri de TVA ........ ................ ................ ................ ........... . Antrepozitul de taxă pe valoarea adăugată este situat la adresa: localitatea ........ ........ ..............., str. ........ ........ ............. nr. ............., bl. .........., ap. .............., etaj ............., judeţul/sectorul ........ ................, cod poştal ........ .............. . Tipul bunurilor plasate în antrepozitul de taxă pe valoarea adăugată: ........ ................ ................ ................ ................ ................ ................ ................ ................ ................ ................ ........ ........ ........ ................ ................ ................ ................ ................ ................ ................ ................ ................ ................ ........ ........ ........ ................ ................ ................ ................ ................ ................ ................ ................ ................ ................ ........ ........ ........ ................ ................ ................ ................ ................ ................ ................ ................ ................ ................ ........ ........ Această autorizaţie permite funcţionarea locaţiei sus-menţionate ca antrepozit de taxă pe valoarea adăugată în sensul art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 8 liniuţa a doua din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare. Condiţii: Antrepozitarul autorizat numit mai sus este îndreptăţit să menţină în funcţiune antrepozitul de taxă pe valoarea adăugată numai în locul menţionat în prezenta autorizaţie, cu respectarea prevederilor legale în vigoare referitoare la regimul de antrepozit de TVA, reglementate de Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, şi de Normele de aplicare a scutirilor de taxă pe valoarea adăugată pentru traficul internaţional de bunuri, prevăzute la art. 144 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.218/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Preşedintele comisiei, Emisă la data de: ../../.... Valabilă de la data de: ../../.... până la data de: ../../....

ANEXA Nr. 2COMPONENŢA Comisiei pentru autorizarea antrepozitelor de taxă pe valoarea adăugată 1. Directorul general al Direcţiei generale de legislaţie Cod fiscal şi reglementări vamale din cadrul Ministerului Finanţelor Publice - membru preşedinte 2. Directorul general adjunct coordonator al activităţii serviciilor de TVA din cadrul Direcţiei generale de legislaţie Cod fiscal şi reglementări vamale din cadrul Ministerului Finanţelor Publice - membru vicepreşedinte 3. Directorul general al Direcţiei generale juridice din cadrul Ministerului Finanţelor Publice - membru 4. Directorul general al Direcţiei generale management al domeniilor reglementate specific din cadrul Ministerului Finanţelor Publice - membru 5. Şeful de serviciu al Serviciului TVA 2 din cadrul Direcţiei generale de legislaţie Cod fiscal şi reglementări vamale, din cadrul Ministerului Finanţelor Publice - membru În cazuri justificate, preşedintele Comisiei pentru autorizarea antrepozitelor de taxă pe valoarea adăugată este înlocuit de vicepreşedinte, care exercită atribuţiile preşedintelui, inclusiv dreptul de vot. În cazuri justificate, la şedinţele Comisiei pentru autorizarea antrepozitelor de taxă pe valoarea adăugată, în locul membrilor titulari vor putea participa înlocuitorii desemnaţi în scris de aceştia. ANEXA Nr. 3REGULAMENTUL de organizare şi funcţionare a Comisiei pentru autorizarea antrepozitelor de taxă pe valoarea adăugată Capitolul IPrevederi generale Articolul 1Activitatea curentă a Comisiei pentru autorizarea antrepozitelor de taxă pe valoarea adăugată, denumită în continuare Comisie, se realizează prin intermediul secretariatului care funcţionează în cadrul Direcţiei generale management al domeniilor reglementate specific din Ministerul Finanţelor Publice, denumită în continuare direcţia de specialitate. Articolul 2(1) Comisia funcţionează în prezenţa tuturor membrilor, prin participarea acestora în mod direct sau în baza desemnării realizate în condiţiile prevăzute în anexa nr. 2 la ordin. (2) Lucrările Comisiei sunt conduse de preşedintele acesteia, care conduce şi coordonează întreaga activitate a Comisiei. În cazul în care preşedintele Comisiei lipseşte, acesta este înlocuit de vicepreşedinte, care exercită atribuţiile preşedintelui, inclusiv dreptul de vot. Capitolul IIOrganizarea şedinţelor de lucru ale Comisiei Articolul 3(1) Comisia se convoacă de preşedinte sau de vicepreşedinte, la propunerea direcţiei de specialitate, în scris, cu cel puţin 3 zile lucrătoare înainte de data la care va avea loc şedinţa Comisiei. Odată cu aprobarea ordinii de zi, preşedintele sau vicepreşedintele, la propunerea direcţiei de specialitate, stabileşte şi persoanele ce urmează a fi invitate la şedinţă.(2) Convocarea Comisiei poate fi făcută în mod extraordinar şi fără respectarea dispoziţiilor alin. (1), cu prezentarea de către direcţia de specialitate a unei motivări însuşite de preşedintele sau vicepreşedintele Comisiei, după caz, cu privire la situaţia extraordinară apărută. Articolul 4(1) Secretariatul Comisiei pune la dispoziţia membrilor Comisiei, cu 3 zile lucrătoare înaintea şedinţei, ordinea de zi şi notele de prezentare întocmite de direcţia de specialitate.(2) În situaţia prevăzută la art. 3 alin. (2), termenul în care notele de prezentare se pun la dispoziţia membrilor Comisiei se reduce.(3) Notele de prezentare se întocmesc de direcţia de specialitate în urma analizării documentaţiei, care constă, în principal, în referatele cu privire la oportunitatea emiterii autorizaţiei de antrepozitar autorizat întocmite de autorităţile fiscale competente şi solicitările depuse în vederea obţinerii autorizaţiilor de funcţionare a antrepozitelor de taxă pe valoarea adăugată, precum şi în sesizările primite de la organele cu atribuţii de control referitoare la activitatea antrepozitului de taxă pe valoarea adăugată.(4) Direcţia de specialitate analizează documentele prevăzute la alin. (3) sub aspectul conţinutului legal obligatoriu al dosarului, înaintând Comisiei note de prezentare care conţin propuneri de soluţionare motivate. Articolul 5 (1) Notele de prezentare întocmite de direcţia de specialitate se prezintă în plenul Comisiei de către preşedintele sau vicepreşedintele Comisiei, după caz.(2) Suplimentar faţă de nota de prezentare întocmită de direcţia de specialitate, pot fi puse la dispoziţia membrilor Comisiei, la cerere, orice acte care se află în documentaţia prevăzută la art. 4 alin. (3). Articolul 6(1) Comisia analizează situaţia prezentată, cu respectarea prevederilor prezentului regulament şi a legislaţiei incidente în vigoare, având în vedere competenţele Comisiei.(2) Direcţia de specialitate sau Comisia are dreptul de a solicita orice alte documente, declaraţii sau informaţii atât de la solicitanţi, cât şi de la instituţii ale statului.(3) În cazul în care solicitarea Comisiei este adresată structurilor din cadrul Ministerului Finanţelor Publice sau Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, soluţionarea acesteia este obligatorie, constituindu-se ca sarcină de serviciu pentru personalul acestor instituţii. Nerespectarea acestei obligaţii atrage măsurile sancţionatorii prevăzute de legislaţia în vigoare.(4) Informaţiile suplimentare prezentate în cadrul termenului de 3 zile lucrătoare, de natură să schimbe propunerile făcute de direcţia de specialitate, prin nota de prezentare, duc la amânarea soluţionării notei de prezentare şi, implicit, la reanalizarea situaţiei de fapt, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 3 alin. (2).(5) În cazuri excepţionale, analiza informaţiilor suplimentare de natură a schimba propunerile direcţiei de specialitate prin nota de prezentare se poate face fără amânarea soluţionării cererii, cu obligativitatea menţionării în procesul-verbal de şedinţă a motivelor care au impus soluţionarea cu celeritate.(6) Dacă în urma analizării documentaţiei anexate la cererea înregistrată direcţia de specialitate constată că aceasta este incompletă, dosarul în cauză poate fi restituit autorităţii fiscale teritoriale. Articolul 7 (1) Comisia ia hotărâri cu votul majorităţii membrilor, care sunt validate prin semnarea de către toţi membrii prezenţi, în mod direct sau în baza împuternicirii acordate conform anexei nr. 2 la ordin, a procesului-verbal în care sunt menţionate acestea. Membrii Comisiei pot vota „pentru“ sau „împotrivă“.(2) În baza hotărârilor Comisiei se emit deciziile, care se semnează de către preşedintele Comisiei, indiferent dacă a condus sau nu şedinţa la care s-au luat respectivele hotărâri. (3) În cazuri justificate preşedintele poate delega vicepreşedintelui atribuţia prevăzută la alin. (2). Articolul 8 (1) La şedinţele Comisiei participă funcţionari din cadrul direcţiei de specialitate, care consemnează într-un registru de procese-verbale aspectele analizate şi toate deciziile adoptate în cadrul şedinţei.(2) La lucrările Comisiei pot fi invitaţi reprezentanţii autorităţilor, care pot oferi informaţii relevante asupra aspectelor supuse dezbaterii Comisiei, precum şi persoanele fizice sau juridice ale căror situaţii de fapt şi de drept sunt supuse analizei Comisiei, în mod direct sau prin reprezentant.(3) Comisia poate solicita, după caz, participarea la şedinţe a organelor de control care au încheiat actele de control, precum şi a reprezentantului legal al persoanei impozabile în cauză.(4) Invitaţii nu participă la luarea deciziei de către Comisie, punctele de vedere exprimate de aceştia în cadrul lucrărilor Comisiei având caracter consultativ. Capitolul IIIDeciziile Comisiei Articolul 9 (1) Deciziile Comisiei sunt acte administrative emise numai în formă scrisă.(2) Deciziile cuprind următoarele elemente:a)denumirea Comisiei; b)numărul deciziei şi data la care a fost emisă; c)datele de identificare ale persoanei impozabile; d)obiectul deciziei; e)motivele de fapt; f)temeiul de drept; g)numele şi semnătura preşedintelui sau vicepreşedintelui Comisiei, după caz; h)ştampila Comisiei; i)indicarea posibilităţii ca decizia să fie contestată, calea de atac şi termenul în care aceasta poate fi exercitată. Articolul 10Decizia produce efecte din momentul în care este comunicată persoanei impozabile sau persoanei împuternicite de către aceasta, după caz, ori la o dată ulterioară menţionată în actul administrativ comunicat, potrivit legii. Articolul 11Lipsa unuia dintre elementele deciziei referitoare la calitatea persoanei care semnează actul administrativ, numele şi prenumele ori denumirea persoanei impozabile, a obiectului deciziei sau a semnăturii preşedintelui ori vicepreşedintelui Comisiei, după caz, atrage nulitatea actului administrativ. Nulitatea se constată de instanţa judecătorească de contencios administrativ, în condiţiile legii. Articolul 12Comisia poate îndrepta erorile materiale din decizie din oficiu sau la cererea persoanei impozabile ori a persoanei împuternicite de către acesta, după caz. Decizia corectată se comunică potrivit prevederilor art. 44 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.