INSTRUCTIUNI    din 14 aprilie 2004

privind aplicarea art. 5 din Legea concurentei nr. 21/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, in cazul intelegerilor verticale

ACT EMIS DE: CONSILIUL CONCURENTEI

PUBLICATE IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 437 din 17 mai 2004

    In temeiul art. 28 alin. (1) si (3) din Legea concurentei nr. 21/1996, cu modificarile si completarile ulterioare,

    Consiliul Concurentei adopta prezentele instructiuni.

    CAP. 1
    Introducere

    1. Scopul si obiectul prezentelor instructiuni

    (1) Prezentele instructiuni constituie cadrul de abordare si de analiza de catre Consiliul Concurentei si agentii economici interesati a intelegerilor verticale, asa cum sunt definite in "Regulamentul privind aplicarea art. 5 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996 in cazul intelegerilor verticale" (denumit in continuare "regulament"). Prezentele instructiuni nu aduc atingere posibilei aplicari, in paralel, a art. 6 din Legea concurentei nr. 21/1996 (denumita in continuare "lege") in cazul intelegerilor verticale.
    (2) Prevederile prezentelor instructiuni se aplica atat produselor intermediare, cat si produselor finale. De asemenea, se aplica tuturor verigilor din lantul productie-distributie. Termenul "produse" include si serviciile, iar termenii "furnizor" si "cumparator" se utilizeaza pentru toate verigile din lantul productie-distributie.
    (3) Principiile stabilite in prezentele instructiuni se vor aplica in conditiile specifice fiecarui caz in parte.

    2. Aplicabilitatea art. 5 din Legea concurentei nr. 21/1996 intelegerilor verticale

    (4) Art. 5 din lege se aplica intelegerilor verticale care au ca obiect sau pot avea ca efect restrangerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei pe piata romaneasca sau pe o parte a acesteia (denumite in continuare "restrictionari verticale"). Pentru restrictionarile verticale, art. 5 din lege asigura cadrul legal necesar pentru a distinge intre efectele anticoncurentiale si cele proconcurentiale: alin. (1) interzice intelegerile care restrang sau denatureaza in mod semnificativ concurenta, in timp ce alin. (2) permite exceptarea acelor intelegeri care confera avantaje economice suficiente pentru a compensa efectele lor anticoncurentiale.
    (5) Pentru majoritatea restrictionarilor verticale, probleme din punct de vedere al concurentei pot aparea in situatiile in care concurenta inter-marca este insuficienta (de exemplu: daca furnizorul si/sau cumparatorul are/au putere de piata). Daca pe piata relevanta respectiva concurenta inter-marca este insuficienta, atunci protectia concurentei inter- si intra-marca devine prioritara.

    CAP. 2
    Intelegeri verticale care nu intra sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege

    1. Intelegeri de importanta minora

    (6) Conform art. 8 alin. (1) din lege, prevederile art. 5 din lege nu sunt aplicabile agentilor economici sau gruparilor de agenti economici a caror cifra de afaceri nu depaseste plafonul stabilit de Consiliul Concurentei pentru anul financiar precedent convenirii intelegerii verticale si cota de piata a fiecarui agent economic implicat in intelegerea, decizia asociatiei de agentii economici sau practica concertata nu depaseste 10% pe nici una dintre pietele relevante afectate.
    Nu exista prezumtia ca intelegerile verticale convenite intre agentii economici care depasesc pragurile mentionate mai sus incalca automat art. 5 alin. (1) din lege. Se poate ca intelegerile dintre agentii economici care depasesc pragurile mentionate mai sus sa nu reprezinte o restrangere semnificativa a concurentei. Astfel de intelegeri trebuie analizate in contextul lor juridic si economic, tinandu-se cont de efectele pe piata.
    (7) In ceea ce priveste restrictionarile inacceptabile prevazute la art. 8 alin. (2) din lege, prevederile art. 5 alin. (1) din lege sunt aplicabile si sub pragurile stabilite prin art. 8 alin. (1) din lege.

    2. Intelegeri verticale convenite intre agenti economici care fac parte din acelasi grup

    (8) Prevederile art. 5 alin. (1) din lege nu sunt aplicabile intelegerilor verticale convenite intre agenti economici care fac parte din acelasi grup, asa cum acesta este definit in "Instructiunile cu privire la calculul cifrei de afaceri in cazurile de comportament anticoncurential, prevazute la art. 5 din Legea concurentei nr. 21/1996, si in cazurile de concentrare economica".

    3. Intelegeri de agent

    (9) Intelegerea de agent reprezinta cazul in care o persoana fizica sau juridica (agent/reprezentant) este investita cu puterea de a negocia si/sau de a incheia contracte pe contul altei persoane (comitent/reprezentat), in numele agentului sau in numele comitentului, in scopul:
    - cumpararii de produse sau servicii de catre comitent sau
    - vanzarii de produse sau servicii furnizate de comitent.
    (10) In cazul intelegerilor de agent propriu-zise, obligatiile agentului cu privire la negocierea contractelor si/sau incheierea lor pe contul comitentului nu cad sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege. Factorul determinant in stabilirea incidentei art. 5 alin. (1) din lege il reprezinta riscul financiar sau comercial al agentului legat de activitatile pentru care acesta a fost imputernicit ca agent de catre comitent. Este irelevant daca agentul actioneaza pentru unul sau mai multi comitenti.
    Celelalte intelegeri de agent cad sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege, caz in care se aplica regulamentul si prezentele instructiuni.
    (11) Exista doua tipuri de riscuri financiare sau comerciale concludente in evaluarea naturii intelegerilor de agent fata de incidenta art. 5 alin. (1) din lege. Primul tip il reprezinta riscurile care sunt in legatura directa cu contractele negociate si/sau incheiate de catre agent pe contul comitentului, cum ar fi finantarea stocurilor.
    Al doilea tip il reprezinta riscurile legate de investitiile specifice pietei. Acestea sunt investitii necesare activitatii pe care agentul o desfasoara in baza imputernicirii date de comitent, investitii care permit agentului sa negocieze si/sau sa incheie acest tip de contract. Investitiile specifice sunt de obicei nerecuperabile daca, dupa renuntarea la respectivul domeniu de activitate, investitiile nu pot fi folosite pentru alte activitati sau nu pot fi vandute decat cu o pierdere semnificativa.
    (12) Intelegerile de agent sunt considerate intelegeri propriu-zise si nu cad sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege, daca agentul nu suporta riscuri sau suporta riscuri nesemnificative in legatura cu contractele negociate si/sau incheiate pe contul comitentului si in legatura cu investitiile specifice pietei pentru acel domeniu de activitate. In aceasta situatie, functia de vanzare sau cumparare se incadreaza in activitatea comitentului, in pofida faptului ca agentul este o intreprindere distincta. Astfel, comitentul suporta riscurile financiare si comerciale corespunzatoare, iar agentul nu desfasoara o activitate economica independenta in ceea ce priveste activitatile pentru care a fost desemnat ca agent.
    Celelalte intelegeri de agent cad sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege. In acest caz, agentul suporta astfel de riscuri si va fi tratat ca un intermediar independent care are dreptul de a-si stabili strategia de piata necesara recuperarii investitiilor legate de contract sau a investitiilor specifice pietei. In evaluarea incidentei art. 5 alin. (1) din lege nu sunt esentiale riscurile asociate prestarii serviciilor de agent in general, cum ar fi asigurarea veniturilor agentului, dependente de prestanta profesionala sau investitiile generale in facilitati de productie si forta de munca.
    (13) Problema riscului trebuie evaluata de la caz la caz, tinand cont mai degraba de realitatea economica existenta decat de forma juridica.
    Consiliul Concurentei considera ca, in general, art. 5 alin. (1) din lege nu este aplicabil obligatiilor impuse agentului cu privire la contractele negociate si/sau incheiate pe contul comitentului, daca proprietatea asupra produselor care fac obiectul acordului nu este transferata agentului sau agentul nu furnizeaza el insusi serviciile prevazute in acord si daca agentul:
    a) nu contribuie la costurile legate de furnizarea/achizitionarea produselor sau serviciilor care fac obiectul acordului, inclusiv costurile de transport. Asigurarea transportului este in sarcina agentului, dar costurile sunt suportate de comitent;
    b) nu este obligat, direct sau indirect, sa investeasca in activitati de promovare a vanzarilor, cum ar fi contributia la cheltuielile de publicitate al comitentului;
    c) nu mentine, pe cheltuiala si riscul propriu, stocuri de produse care fac obiectul acordului, incluzand costuri de finantare a stocurilor si costuri privind pierderile legate de acestea, si poate returna comitentului produsele nevandute, fara daune-interese, cu exceptia cazurilor de culpa a agentului, cum ar fi nerespectarea masurilor de securitate necesare evitarii pierderilor legate de stocuri;
    d) nu creeaza si/sau nu furnizeaza servicii post-vanzare, servicii de reparatii sau de garantie, decat daca serviciile agentului sunt integral remunerate de catre comitent;
    e) nu efectueaza investitii specifice pietei in echipamente, facilitati de productie sau formare de personal, cum ar fi un tanc de depozitare, in vederea comercializarii, a produselor petroliere sau un program software specializat pentru comercializarea de polite de asigurare in cazul agentilor de asigurari;
    f) nu isi asuma responsabilitatea fata de terti pentru prejudiciile cauzate de produsul vandut, cu exceptia responsabilitatii pentru culpa agentului in aceasta privinta;
    g) nu isi asuma responsabilitatea in caz de neexecutare a contractului de catre client, cu exceptia pierderii comisionului cuvenit, in afara de cazul angajarii responsabilitatii pentru culpa sa, ca de exemplu, de a nu fi luat suficiente masuri de securitate sau contra furtului ori masuri rezonabile pentru a semnala un furt politiei sau comitentului ori de a nu fi comunicat comitentului orice informatie detinuta cu privire la credibilitatea financiara a clientului.
    Este suficient ca agentul sa isi asume unul din riscurile sau costurile enumerate mai sus pentru ca intelegerea de agent sa intre sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege.
    (14) Daca o intelegere de agent nu intra sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege, nici obligatiile agentului izvorand din contractele negociate si/sau incheiate pe contul comitentului nu intra sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege.
    Urmatoarele obligatii ale agentului vor fi, in general, considerate ca inerente intelegerii de agent, fiecare referindu-se la dreptul comitentului de a stabili domeniul de activitate al agentului cu privire la produsele si serviciile care fac obiectul acordului, si anume:
    a) limitarea teritoriului in care agentul poate vinde aceste produse sau servicii;
    b) limitarea clientilor carora agentul le poate vinde aceste produse sau servicii;
    c) preturile la care si conditiile in care agentul trebuie sa vanda sau sa achizitioneze aceste produse sau servicii.
    Obligatiile de mai sus sunt esentiale in cazul in care comitentul isi asuma riscurile, aflandu-se astfel in pozitia de a determina strategia comerciala.
    (15) Suplimentar conditiilor de vanzare sau cumparare a produselor sau serviciilor de catre agent pe contul comitentului, intelegerile de agent contin deseori prevederi referitoare la relatia dintre agent si comitent.
    Astfel, acestea pot prevedea interdictia comitentului de a desemna alti agenti pentru un anumit tip de tranzactie, client sau teritoriu (clauze de agent exclusiv), restrictionare care priveste doar concurenta intra-marca si nu conduce, in general, la efecte anticoncurentiale.
    De asemenea, acestea pot contine prevederi care interzic agentului sa actioneze ca agent sau distribuitor al unor agenti economici care concureaza cu comitentul (clauze de nonconcurenta, inclusiv clauze de nonconcurenta ulterioare terminarii intelegerii), restrictionari care privesc concurenta inter-marca si pot intra sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege, daca acestea conduc la restrangerea concurentei pe piata relevanta in care sunt vandute sau achizitionate produsele sau serviciile care fac obiectul acordului.
    (16) O intelegere de agent, chiar daca agentul suporta toate riscurile financiare sau comerciale, intra sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege atunci cand faciliteaza o intelegere anticoncurentiala secreta.
    Este cazul cand, spre exemplu, un numar de comitenti foloseste aceiasi agenti, restrictionand in mod concertat pe alti comercianti in obtinerea serviciilor oferite de agentii respectivi ori cand un numar de comitenti apeleaza la agenti pentru a se intelege asupra strategiei de piata sau pentru a schimba intre ei informatii importante despre piata.

    CAP. 3
    Aspecte privind aplicarea Regulamentului privind aplicarea art. 5 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996 in cazul intelegerilor verticale

    1. Siguranta creata de incadrarea intelegerilor verticale, in anumite conditii, in categoria definita la art. 4 alin. (1) din regulament

    (17) Regulamentul creaza o prezumtie de legalitate pentru intelegerile verticale, in functie de cota de piata detinuta pe piata relevanta de catre furnizor sau cumparator. In conformitate cu art. 7 din regulament, incadrarea in categoria exceptata se face in functie de cota de piata detinuta de furnizor pe piata in care acesta isi vinde produsele sau serviciile care fac obiectul acordului. Aceasta cota de piata nu trebuie sa depaseasca pragul de 30% pentru ca intelegerea verticala sa beneficieze de incadrare in categoria definita la art. 4 din regulament. Doar in cazul in care intelegerea contine o obligatie de vanzare exclusiva, cota de piata care se ia in considerare, in vederea compararii cu pragul de 30%, este cota de piata detinuta de cumparator pe piata de pe care acesta isi achizitioneaza produsele sau serviciile care fac obiectul acordului.
    (18) Din punct de vedere economic, intelegerile verticale pot afecta nu numai piata unde se intalnesc furnizorul si cumparatorul, ci si pietele din avalul pietei cumparatorului. Abordarea simplificata privind incadrarea in categoria exceptata, care ia in considerare doar piata dintre partile la acord, se justifica prin faptul ca sub pragul de 30% efectele asupra pietelor din aval sunt, in general, limitate. In plus, aceasta abordare usureaza aplicarea regulamentului, in timp ce posibilitatea de retragere a beneficiului exceptarii pe categorii este un instrument aflat la dispozitia Consiliului Concurentei pentru a remedia posibilele probleme aparute pe piata/pietele respective.

    2. Sfera de aplicabilitate a Regulamentului privind aplicarea art. 5 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996 in cazul intelegerilor verticale

    2.1. Definirea intelegerilor verticale
    (19) Intelegerile verticale sunt definite in art. 4 alin. (1) din regulament ca "acorduri sau practici concertate convenite intre doi sau mai multi agenti economici - fiecare operand, in scopul indeplinirii acordului respectiv, la niveluri diferite ale lantului productie-distributie - referitoare la conditiile in care partile pot cumpara, vinde sau revinde anumite bunuri sau servicii.
    (20) In aceasta definitie sunt 3 elemente principale:
    a) acordurile sau practicile concertate sunt convenite intre agenti economici. Intelegerile verticale cu consumatorii finali nu sunt acoperite de regulament; mai mult, nu cad sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege;
    b) acordurile sau practicile concertate sunt convenite intre agenti economici, fiecare operand la niveluri diferite ale lantului productie-distributie, ceea ce inseamna ca un agent economic poate fabrica bunuri pe care un alt agent economic le foloseste ca inputuri sau ca primul agent economic este producator, cel de-al doilea este comerciant en gros si al treilea este comerciant en detail;
    c) acordurile sau practicile concertate se refera la conditiile in care partile la acord pot cumpara, vinde sau revinde anumite produse. Aceasta reflecta scopul regulamentului de a acoperi acordurile de cumparare si de distributie. Atat intelegerile verticale referitoare la produse finite, cat si cele referitoare la bunuri intermediare intra in sfera de aplicabilitate a regulamentului. Singura exceptie o constituie sectorul autovehiculelor, pentru care Consiliul Concurentei a emis "Regulamentul privind aplicarea art. 5 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996 in cazul intelegerilor verticale din sectorul autovehiculelor". Produsele livrate de catre furnizor pot fi revandute de catre cumparator sau folosite de catre acesta ca inputuri pentru fabricarea propriilor produse.
    (21) In sfera de aplicabilitate a regulamentului intra si intelegerile verticale referitoare la produse vandute si cumparate in scopul inchirierii catre parti terte.

    2.2. Intelegerile verticale intre agenti economici concurenti
    (22) Art. 4 alin. (4) din regulament exclude de la incadrarea in categoria exceptata intelegerile verticale convenite intre agenti economici concurenti. Intelegerile verticale intre concurenti, in ceea ce priveste posibilele efecte ale concertarii frauduloase, sunt tratate in "Instructiunile privind aplicarea art. 5 din Legea concurentei nr. 21/1996 in cazul acordurilor de cooperare pe orizontala". Restrictionarile verticale ale unor astfel de intelegeri vor fi analizate drept cazuri individuale, conform abordarilor din prezentele instructiuni.
    Agenti economici concurenti sunt acei agenti economici care sunt furnizori actuali sau potentiali de produse ce fac obiectul acordului sau de produse substituibile acestora.
    Furnizor potential este un agent economic care nu fabrica in prezent un produs concurent, dar este capabil sa fabrice acel produs si probabil ar face acest lucru in absenta intelegerii, ca raspuns la o crestere mica, dar permanenta a preturilor relative. Aceasta inseamna ca agentul economic este capabil, intr-o perioada de un an, sa faca toate investitiile necesare si sa livreze efectiv produsul pe piata. Aceasta abordare trebuie sa se bazeze pe fapte concrete; posibilitatea teoretica de intrare pe piata nu este suficienta.
    (23) Exista trei exceptii de la excluderea generala a beneficiului exceptarii, aplicata intelegerilor verticale convenite intre agenti economici concurenti, care se refera la intelegerile verticale nereciproce.
    Un exemplu de intelegere nereciproca este acela in care un producator devine distribuitorul produselor unui alt producator, cel din urma nedevenind, la randul lui, distribuitor al produselor primului producator.
    Intelegerile nereciproce dintre concurenti sunt exceptate prin incadrare in categoria definita la art. 4 alin. (1) din regulament, daca indeplinesc conditiile stabilite la art. 4 alin. (4) din regulament.
    A doua exceptie acopera distributia duala, adica situatia in care producatorul unui anumit produs opereaza si ca distribuitor al produsului in concurenta cu distribuitorii independenti ai produsului sau. Un distribuitor care comanda unui producator fabricarea unui anume produs, dupa specificatiile si sub marca distribuitorului, nu este considerat producatorul acestora.
    A treia exceptie se refera la distributia duala in cazul serviciilor, atunci cand furnizorul este, de asemenea, un prestator de servicii la nivelul cumparatorului.

    2.3. Intelegerile intre comerciantii en detail
    (24) Intelegerile verticale convenite de o asociatie de agenti economici sunt exceptate prin incadrare in categoria definita in art. 4 alin. (1) din regulament daca indeplinesc anumite conditii. In consecinta, intelegerile verticale convenite intre o asociatie si membrii sai sau intre o asociatie si furnizorii acesteia beneficiaza de exceptare pe categorii numai daca toti membrii asociatiei sunt comercianti en detail de produse (nu si de servicii) si fiecare membru in parte nu are o cifra de afaceri care sa depaseasca 50 miliarde lei.
    (25) O asociatie de agenti economici poate implica atat intelegeri orizontale, cat si verticale. Intelegerile orizontale vor fi abordate conform prevederilor "Instructiunilor privind aplicarea art. 5 al Legii concurentei nr. 21/1996 acordurilor de cooperare pe orizontala". Daca analiza respectiva conduce la concluzia ca o cooperare intre agenti economici in domeniul cumpararilor sau vanzarilor este acceptabila, abia apoi o alta analiza va fi necesara pentru intelegerile verticale convenite intre asociatie si furnizorii sau membrii acesteia.

    2.4. Intelegerile verticale continand prevederi referitoare la drepturile de proprietate intelectuala
    (26) Intelegerile verticale continand prevederi referitoare la cesiunea catre cumparator sau utilizarea de catre acesta a drepturilor de proprietate intelectuala, beneficiaza de exceptare pe categorii conform art. 4 alin. (3) din regulament. Beneficiul exceptarii pe categorii se aplica intelegerilor verticale care contin prevederi referitoare la drepturi de proprietate intelectuala, daca sunt indeplinite urmatoarele 5 conditii:
    a) prevederile referitoare la drepturi de proprietate intelectuala trebuie sa fie parte componenta a unei intelegeri verticale asa cum acestea sunt definite la art. 4 alin. (1) din regulament (intelegeri continand conditiile in care partile pot cumpara, vinde sau revinde anumite bunuri sau servicii);
    b) drepturile de proprietate intelectuala trebuie cedate cumparatorului sau utilizate de catre acesta;
    c) prevederile referitoare la drepturi de proprietate intelectuala nu trebuie sa constituie obiectul principal al acordului;
    d) prevederile referitoare la drepturi de proprietate intelectuala trebuie sa fie direct legate de folosirea, vanzarea sau revanzarea de produse sau servicii de catre cumparator sau clientii lui. In cazul francizei, in care conceptia de marketing reprezinta obiectul exploatarii drepturilor de proprietate intelectuala, produsele sau serviciile sunt distribuite de catre beneficiarul principal sau de catre beneficiari;
    e) prevederile referitoare la drepturi de proprietate intelectuala privind produsele sau serviciile care fac obiectul acordului nu trebuie sa contina restrictii ale concurentei avand acelasi obiect sau efect ca restrictionarile verticale care nu sunt exceptate prin incadrare in categoria definita la art. 4 alin. (1) din regulament.
    In consecinta, toate celelalte intelegeri verticale continand prevederi referitoare la dreptul de proprietate intelectuala nu sunt exceptate prin incadrare in categoria definita la art. 4 alin. (1) din regulament.
    (27) Prima conditie exclude de la aplicarea prevederilor regulamentului acordurile privind cesionarea sau licentierea drepturilor de proprietate intelectuala privind productia si acordurile pure de licenta, cum ar fi:
    a) acordurile in care o parte furnizeaza celeilalte parti reteta si licenta de fabricatie a unei bauturi;
    b) acordurile in care o parte furnizeaza celeilalte parti o matrita sau o prima copie si ii acorda licenta de fabricatie si distributie a copiilor;
    c) licente pure de marca sau sigle comerciale in scopuri de comercializare;
    d) contractele de sponsorizare a unui eveniment care dau dreptul respectivilor agenti economici de a-si face reclama ca sponsori oficiali ai evenimentului;
    e) licentierea drepturilor patrimoniale de autor, cum ar fi acorduri privind transmisii radio si TV, continand dreptul de inregistrare si/sau dreptul de difuzare a unui eveniment.
    (28) A doua conditie exclude de la aplicarea prevederilor regulamentului acordurile prin care drepturile de proprietate intelectuala sunt transferate de la cumparator catre furnizor, indiferent daca acestea privesc productia sau distributia. Totusi, intelegerile verticale prin care un cumparator pune la dispozitia furnizorului doar specificatiile care descriu produsele sau serviciile ce urmeaza a fi livrate, sunt acoperite de prevederile regulamentului.
    In plus, subcontractarea care implica transferul de know-how unui subcontractat nu beneficiaza de exceptare pe categorii.
    (29) A treia conditie presupune ca obiectul principal al acordului trebuie sa fie cumpararea sau distributia de produse sau servicii, iar prevederile referitoare la drepturile de proprietate intelectuala sa serveasca punerii in practica a intelegerii verticale.
    (30) A patra conditie presupune ca prevederile din acord referitoare la drepturile de proprietate intelectuala faciliteaza folosirea, vanzarea sau revanzarea produselor sau serviciilor de catre cumparator sau clientii sai. De regula, produsele sau serviciile destinate folosirii ori revanzarii sunt furnizate de licentiator, dar pot fi achizitionate de catre licentiat si de la un tert furnizor.
    In general, prevederile referitoare la drepturile de proprietate intelectuala privesc politica de marketing aplicabila produselor sau serviciilor. Este, de exemplu, cazul unui acord de franciza in care francizorul vinde beneficiarului produse in scopul revanzarii si, in plus, da acestuia licenta de utilizare a marcii de comert si a know-how-ului in scopul comercializarii produselor.
    Este, de asemenea, acoperit de prevederile regulamentului cazul in care furnizorul unui extract concentrat licentiaza cumparatorul sa dilueze si sa imbutelieze extractul inaintea vanzarii acestuia ca bautura.
    (31) A cincea conditie semnifica faptul ca prevederile referitoare la drepturile de proprietate intelectuala nu trebuie sa aiba obiect sau efect similar restrictionarilor prevazute in art. 5 si art. 6 din regulament.
    (32) Drepturile de proprietate intelectuala care pot fi considerate ca servind la punerea in aplicare a intelegerilor verticale in sensul art. 4 alin. (3) din regulament privesc, in general, 3 domenii principale: marci de comert, drepturi de autor si know-how.

    Marcile de comert
    (33) Licenta de marca acordata unui distribuitor se poate referi la distributia produselor licentiatorului intr-un anumit teritoriu. Daca aceasta este o licenta exclusiva, acordul echivaleaza cu distributia exclusiva.

    Drepturile de autor
    (34) Revanzatorul produselor protejate printr-un drept de autor (carti, programe de software etc.) poate fi obligat de catre detinatorul copyright-ului sa revanda doar in conditiile in care cumparatorul, indiferent daca este vanzator sau consumator final, nu recurge la contrafacerea dreptului de autor. Aceste obligatii impuse revanzatorului, in masura in care acestea cad sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege, sunt acoperite de regulament.
    (35) Acordurile prin care CD-uri cu programe software sunt furnizate in scopul revanzarii, iar revanzatorul nu cumpara licenta vreunui drept asupra programelor software, ci are doar dreptul sa revanda CD-urile, trebuie privite ca acorduri de furnizare de produse in scopul revanzarii, in sensul regulamentului. In aceasta forma de distributie, licenta software priveste numai proprietarul dreptului de autor si utilizatorul de software si poate lua forma unei licente incluse in software, in sensul unui set de conditii incluse in pachetul software, pe care utilizatorul final este obligat sa le accepte in scopul utilizarii pachetului.
    (36) Cumparatorii de hardware care incorporeaza software protejat printr-un drept de autor pot fi obligati de catre destinatarul de copyright sa nu recurga la contrafacere, ca de exemplu copierea si revanzarea de software sau copierea si folosirea de software in combinatie cu alt hardware. Asemenea restrictionari de utilizare, in masura in care cad sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege, sunt acoperite de regulament.

    Know-how
    (37) Acordurile de franciza, cu exceptia acordurilor de franciza industriala, reprezinta cele mai clare exemple in care know-how-ul, in scopuri de marketing, este comunicat cumparatorului. Acordurile de franciza contin licente cu privire la drepturile de proprietate intelectuala asupra marcilor si siglelor comerciale si know-how pentru utilizarea si distributia produselor sau prestarea serviciilor. Suplimentar licentierii drepturilor de proprietate intelectuala, francizorul asigura, in mod normal, beneficiarului, pe perioada acordului, asistenta tehnica si comerciala, cum ar fi: servicii de aprovizionare, formare profesionala, consultanta imobiliara, planificare financiara etc. Licenta si asistenta sunt parti componente ale metodei de afaceri care face obiectul francizei.
    (38) Licentierea cuprinsa in acordurile de franciza este acoperita de regulament daca toate cele 5 conditii de la punctul (26) sunt indeplinite. Aceasta deoarece in cele mai multe acorduri de franciza, incluzand acordurile de franciza principale, francizorul furnizeaza beneficiarului produsele sau serviciile, in special serviciile de asistenta comerciala sau tehnica. Drepturile de proprietate intelectuala ajuta beneficiarul sa revanda produsele furnizate de francizor sau de catre un furnizor desemnat de acesta, ori sa utilizeze acele produse si sa vanda bunurile sau serviciile rezultate.
    In cazul in care acordurile de franciza se refera doar sau in principal la licentierea dreptului de proprietate intelectuala, aceste acorduri nu sunt acoperite de regulament.
    (39) Urmatoarele obligatii legate de dreptul de proprietate intelectuala sunt, in general, considerate ca fiind necesare protectiei drepturilor de proprietate intelectuala ale francizorului si sunt acoperite de regulament, in masura in care acestea cad sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege:
    a) obligatia impusa beneficiarului de a nu se angaja, direct sau indirect, in nici o afacere similara;
    b) obligatia impusa beneficiarului de a nu achizitiona participatii la capitalul agentilor economici concurenti, care i-ar conferi puterea de a influenta comportamentul economic al acestora;
    c) obligatia impusa beneficiarului de a nu divulga tertilor know-how-ul furnizat de catre francizor atata timp cat acesta nu este cazut in domeniul public;
    d) obligatia impusa beneficiarului de a comunica si de a pune la dispozitia francizorului orice experienta acumulata in exploatarea francizei, iar celorlalti beneficiari sa le acorde licenta neexclusiva pentru know-how-ul rezultat din aceasta experienta;
    e) obligatia impusa beneficiarului de a informa francizorul asupra contrafacerii drepturilor de proprietate intelectuala acordate sub licenta, de a intenta actiune in justitie impotriva autorilor contrafacerii sau de a acorda francizorului asistenta in cazul unei actiuni in justitie impotriva autorilor contrafacerii;
    f) obligatia impusa beneficiarului de a nu utiliza know-how licentiat de catre francizor in alte scopuri decat cel de exploatare a francizei;
    g) obligatia impusa beneficiarului de a nu ceda drepturile si obligatiile ce decurg din acordul de franciza fara acordul francizorului.

    2.5. Relatia cu alte acte normative referitoare la posibilitatea de obtinere a beneficiului exceptarii pe categorii de la interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) din lege
    (40) Prevederile regulamentului nu se aplica intelegerilor verticale care fac obiectul "Regulamentului privind acordarea exceptarii acordurilor pentru transfer de tehnologie si/sau know-how de la interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996" si "Regulamentului privind aplicarea art. 5 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996 in cazul intelegerilor verticale din sectorul autovehiculelor".
    Prevederile regulamentului nu se aplica nici intelegerilor verticale legate de intelegerile orizontale de cercetare-dezvoltare si de specializare, care sunt acoperite de "Regulamentul privind acordarea exceptarii acordurilor de specializare de la interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996" si de "Regulamentul privind acordarea exceptarii acordurilor de cercetare-dezvoltare de la interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996".

    3. Restrictionari grave ale concurentei care exclud intelegerile verticale de la incadrarea in categoria definita la art. 4 alin. (1) din regulament

    (41) Art. 5 din regulament prezinta o lista de restrictionari grave ale concurentei, care exclud intelegerile verticale de la incadrarea in categoria definita la art. 4 alin. (1) din regulament. Intelegerile verticale beneficiaza de exceptare pe categorii, cu conditia ca nici o restrictionare grava a concurentei, asa cum sunt descrise la art. 5 din regulament, sa nu faca obiectul intelegerii sau sa fie practicata in cadrul intelegerii respective. Este suficienta existenta uneia din aceste restrictionari grave ale concurentei pentru ca beneficiul exceptarii pe categorii sa fie retras pentru intreaga intelegere verticala. Exceptarea individuala a intelegerilor verticale continand astfel de restrictionari este improbabila.
    Mai mult, in cazul restrictionarilor prin obiect, cum sunt cele descrise la art. 5 din regulament, nu trebuie demonstrat efectul asupra concurentei, fiind interzise per se.
    (42) Restrictionarea grava a concurentei prevazuta la art. 5 lit. a) din regulament se refera la impunerea pretului de revanzare, care este un acord sau practica concertata avand ca obiect, direct sau indirect, stabilirea unui pret de revanzare fix sau minim sau a unui nivel de pret fix sau minim ce trebuie respectat de catre cumparator.
    Clauzele contractuale sau practicile concertate care stabilesc in mod direct pretul de revanzare au un caracter restrictiv clar. Impunerea pretului de revanzare se poate realiza si in mod indirect. Exemple de acest gen sunt acordurile care fixeaza adaosul comercial, acordurile care fixeaza nivelul maxim de discount pe care un distribuitor il poate oferi pentru un anume nivel de pret, acordurile care conditioneaza oferirea de catre furnizor de rabaturi sau de rambursari ale costurilor promotionale de respectarea de catre cumparator a unui nivel de pret stabilit, acordurile care leaga pretul de revanzare fixat de preturile de revanzare practicate de concurenti, acordurile care prevad amenintari, intimidari, avertismente, penalizari, intarzieri sau suspendari in livrare sau chiar rezilierea acordului in cazul nerespectarii unui anume nivel de pret.
    Modalitatile directe sau indirecte de impunere a pretului de revanzare devin mai eficiente atunci cand sunt insotite de masuri de identificare a distribuitorilor care fac reduceri de pret, cum ar fi implementarea unui sistem de monitorizare a pretului sau obligatia impusa comerciantilor en detail de a denunta membrii retelei de distributie care deviaza de la nivelul de pret standard. In mod similar, modalitatile directe sau indirecte de impunere a pretului de revanzare devin mai eficiente atunci cand sunt insotite de masuri care reduc interesul cumparatorului de a micsora pretul de revanzare, cum ar fi imprimarea pe produs, de catre furnizor, a pretului de revanzare recomandat sau obligarea cumparatorului, de catre furnizor, sa aplice "clauza clientului cel mai favorizat".
    Aceleasi modalitati indirecte si aceleasi masuri de "sustinere" pot fi folosite pentru a face preturile maxime sau recomandate sa actioneze in sensul impunerii pretului de revanzare. Totusi, lista cuprinzand preturile recomandate sau preturile maxime, transmisa de catre furnizor cumparatorului, nu este considerata in sine ca ducand la impunerea pretului de revanzare.
    (43) In cazul intelegerii de agent, comitentul stabileste pretul de vanzare, atata timp cat agentul nu devine proprietarul produselor. Totusi, in situatia in care un acord de agent cade sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege (a se vedea punctele (9) - (16)), o obligatie care interzice sau restrictioneaza agentul in a-si imparti comisionul, fix sau variabil, cu clientul sau se constituie in restrictionare grava a concurentei, conform art. 5 lit. a) din regulament. In consecinta, agentul trebuie sa fie liber sa micsoreze pretul platit efectiv de catre client atata timp cat aceasta nu reduce veniturile comitentului.
    (44) Art. 5 lit. b) din regulament se refera la alta restrictionare grava a concurentei, constand in impartirea pietei in functie de teritoriu sau de categoriile de clienti. Aceasta poate lua forma unor obligatii directe, cum ar fi obligatia de a nu vinde anumitor categorii de clienti sau clientilor din anumite teritorii sau obligatia de a transmite comenzile primite de la clientii respectivi catre alti distribuitori. De asemenea, restrictionarea poate rezulta din masuri indirecte avand ca tinta determinarea distribuitorului de a nu vinde acestor clienti, cum ar fi refuzul sau reducerea bonusurilor sau discounturilor, refuzul de livrare, reducerea sau limitarea volumelor furnizate la cererea aferenta teritoriului sau categoriei de clienti alocate, amenintari cu rezilierea contractului ori de diminuare a profitului. Aceste practici sunt si mai restrictive atunci cand sunt folosite impreuna cu introducerea de catre furnizor a unui sistem de monitorizare a destinatiei efective a produselor furnizate, cum ar fi utilizarea unor etichete sau serii diferentiate.
    Totusi, interdictia impusa tuturor distribuitorilor, de a vinde anumitor categorii de consumatori finali, nu este privita ca restrictionare grava a concurentei, neincadrabila in exceptare, daca exista o justificare obiectiva referitoare la produs, cum ar fi interdictia generala de comercializare a substantelor periculoase anumitor categorii de clienti din motive de siguranta sau sanatate. Aceasta inseamna ca nici furnizorul insusi sa nu poata sa vanda acestor categorii de clienti. Nici obligatia impusa revanzatorului de a afisa numele de marca al furnizorului nu este considerata o restrictionare grava a concurentei, neincadrabila in exceptare.
    (45) O prima exceptie de la restrictionarea grava a concurentei prevazuta la art. 5 lit. b) din regulament, consta in posibilitatea rezervata furnizorului de a interzice clientilor sai directi vanzarile active in teritoriile sau catre categoriile de clienti, pastrate de catre furnizor pentru sine sau alocate exclusiv altor cumparatori.
    Un teritoriu sau o categorie de clienti este alocata exclusiv daca furnizorul convine sa vanda produsele sale numai unui distribuitor in scopul distribuirii intr-un anume teritoriu sau unei anume categorii de consumatori, iar distribuitorul exclusiv este protejat impotriva vanzarilor active ale furnizorului si ale altor cumparatori ai furnizorului, in teritoriul sau sau catre categoria sa de clienti. Protectia teritoriilor sau categoriilor de clienti alocate in exclusivitate trebuie sa permita, totusi, vanzarile pasive in teritoriile respective sau catre categoriile de clienti respectivi.
    In aplicarea art. 5 lit. b) din regulament, Consiliul Concurentei caracterizeaza vanzarile "active" si "pasive" dupa cum urmeaza:
    - vanzari "active" inseamna: abordarea activa a clientilor individuali din teritoriile exclusive sau categoriile exclusive de clienti ale altor distribuitori, prin vizite sau prin posta; abordarea activa a unei categorii specifice de clienti sau a clientilor dintr-un teritoriu exclusiv al altui distribuitor prin publicitate in mass-media sau prin alte activitati promotionale care se adreseaza in mod expres unei categorii de clienti sau clientilor din acel teritoriu; stabilirea unor facilitati de depozitare sau de distributie in teritoriul exclusiv al altui distribuitor.
    - vanzari "pasive" inseamna onorarea comenzilor nesolicitate, primite de la clientii individuali, inclusiv livrarea produselor catre sau prestarea serviciilor cerute de acei clienti. Se considera vanzare "pasiva" publicitatea generala sau promovarea prin mass-media sau prin Internet care ajunge la clientii din teritoriile exclusive sau din categoriile exclusive de clienti ale altor distribuitori, dar care reprezinta o modalitate rezonabila de abordare a clientilor din afara acelor teritorii sau categorii de clienti (de exemplu abordarea clientilor din teritoriile neexclusive sau din propriul teritoriu).
    (46) Orice distribuitor este liber sa utilizeze Internetul pentru publicitatea sau vanzarea produselor. O restrictionare referitoare la utilizarea Internetului de catre distribuitor ar putea fi compatibila cu regulamentul de exceptare pe categorii numai in masura in care publicitatea prin Internet sau vanzarile prin intermediul Internetului ar conduce la vanzarea activa in teritoriile exclusive sau catre categoriile exclusive de clienti ale altor distribuitori. Atata timp cat un web site nu se adreseaza in mod expres clientilor din teritoriul sau din categoria de clienti alocate in mod exclusiv altui distribuitor, cum ar fi: utilizarea bannerelor sau hiperlegaturilor (link-urilor) cu paginile furnizorilor de Internet disponibile numai acelor clienti alocati in mod exclusiv, web site-ul nu este considerat o forma de vanzare activa. Transmiterea, fara a exista solicitare in acest sens, de e-mail-uri clientilor individuali este considerata vanzare activa.
    Aceleasi considerente se aplica si vanzarilor prin intermediul cataloagelor.
    In nici un caz, furnizorul nu-si poate rezerva numai pentru sine vanzarea si/sau publicitatea pe Internet.
    (47) Toate celelalte exceptii de la interdictia prevazuta la art. 5 lit. b) din regulament permit restrictionarea atat a vanzarilor pasive, cat si a celor active. Astfel, este permisa restrictia impusa comerciantului angro de a vinde catre consumatorii finali, restrictia impusa unui distribuitor desemnat intr-un sistem de distributie selectiva de a vinde catre distribuitori neautorizati, indiferent de nivelul de comercializare, pe piete in care opereaza astfel de sisteme de distributie, precum si restrictia impusa cumparatorului de parti componente, achizitionate in scopul prelucrarii, de a le revinde unor concurenti ai furnizorului.
    Termenul "parti componente" include orice produs intermediar, iar termenul "prelucrare" se refera la utilizarea oricarui input in scopul producerii de bunuri.
    (48) Prevederea art. 5 lit. c) din regulament se refera la faptul ca intermediarii dintr-un sistem de distributie selectiva nu pot fi restrictionati in ceea ce priveste utilizatorii sau agentii comerciali ai utilizatorilor carora le pot vinde produsele. De asemenea, intermediarii sunt liberi sa-si faca publicitate si sa vanda prin Internet.
    Totusi, intermediarii pot fi restrictionati in ceea ce priveste locul de desfasurare a activitatii. Daca magazinul acestuia este mobil, intermediarului i se poate stabili un teritoriu in afara caruia nu poate opera.
    Distributia selectiva poate fi combinata cu distributia exclusiva, cu conditia ca vanzarile active si pasive sa nu fie restrictionate.
    (49) Prevederea art. 5 lit. d) din regulament exclude de la exceptare intelegerea care are ca obiect, direct sau indirect, interzicerea sau limitarea vanzarilor, active sau pasive, de produse care fac obiectul acordului dintre distribuitorii selectionati. In consecinta, distributia selectiva nu poate fi combinata cu restrictionari verticale care obliga distribuitorii sa cumpere produsele ce fac obiectul contractului dintr-o sursa unica, cum ar fi cumpararea exclusiva. De asemenea, in cadrul sistemului de distributie selectiva, comerciantilor angro desemnati nu li se pot impune restrictii cu privire la vanzarile de produse catre comerciantii en detail desemnati.
    (50) Prevederea art. 5 lit. e) din regulament exclude de la exceptare o intelegere intre un producator de parti componente si un cumparator care le utilizeaza la fabricarea propriilor produse (fabricant de produse originale) prin care se restrictioneaza sau se limiteaza, direct sau indirect, vanzarile producatorului de parti componente catre consumatorii finali sau furnizorii de reparatii sau service. Restrictionarile indirecte se refera la restrictionarea furnizorului de parti componente in furnizarea informatiilor tehnice si a echipamentelor speciale necesare utilizarii partilor componente de catre consumatorii finali sau furnizorii de reparatii sau service.
    Totusi, intelegerea poate restrictiona furnizarea partilor componente catre furnizorii de reparatii sau de alte servicii alesi de catre fabricantul produselor originale pentru reparare si service la propriile produse, asigurandu-se astfel libertatea fabricantului produselor originale de a obliga propria retea de reparatii si service sa cumpere partile componente de la acesta.

    4. Restrictionari verticale neexceptate prin incadrare in categoria definita la art. 4 alin. (1) din regulament

    (51) Chiar in cazul in care cota de piata nu depaseste pragul de 30%, restrictionarile prevazute la art. 6 din regulament nu sunt acoperite de categoria definita la art. 4 alin. (1) din regulament, fara a afecta exceptarea celorlalte restrictionari verticale continute de intelegere prin incadrare in categoria definita.
    (52) Prima restrictionare se refera la obligatia de nonconcurenta, in cazul in care aceasta are durata nelimitata sau care depaseste 5 ani. Prin urmare, obligatia de nonconcurenta este exceptata in cazul in care aceasta este limitata la maximum 5 ani, reinnoirea obligatiei necesita acordul explicit al ambelor parti si cumparatorul nu este impiedicat prin diverse modalitati, cum ar fi rambursarea unui imprumut acordat de furnizor cumparatorului, sa renunte in mod efectiv la obligatia de nonconcurenta la sfarsitul perioadei de 5 ani.
    (53) A doua excludere de la exceptare, prevazuta la art. 6 lit. b) din regulament, se refera la obligatia de nonconcurenta ulterioara terminarii intelegerii.
    (54) A treia excludere de la exceptare, prevazuta la art. 6 lit. c) din regulament, se refera la vanzarea produselor concurente printr-un sistem de distributie selectiva. Prin aceasta excludere se urmareste evitarea situatiei in care un numar de furnizori utilizand aceleasi puncte de desfacere (magazine selective) impiedica un anume concurent sau anumiti concurenti sa utilizeze aceste puncte de desfacere pentru distributia propriilor produse (excluderea furnizorului concurent care poate fi o practica de boicot colectiv).

    CAP. 4
    Politica de abordare a cazurilor individuale

    Pentru evaluarea cazurilor individuale, Consiliul Concurentei va adopta cu privire la restrictionarile verticale o abordare economica in aplicarea art. 5 din lege. Acest lucru va limita domeniul de aplicare a art. 5 la agentii economici care detin o anumita putere pe piata, iar concurenta inter-marca este insuficienta. In aceste cazuri, protectia concurentei inter- si intra-marca devine importanta pentru asigurarea eficientei si a beneficiilor pentru consumatori.

    1. Cadrul de analiza

    1.1. Efectele negative ale restrictionarilor verticale
    (55) Efectele negative asupra pietei, induse de restrictionarile verticale, pe care Legea concurentei nr. 21/1996 urmareste sa le previna sunt urmatoarele:
    (a) obstructionarea altor furnizori sau a altor cumparatori prin ridicarea de bariere la intrarea pe piata;
    (b) reducerea concurentei inter-marca dintre agentii economici care opereaza pe o piata, incluzand facilitarea intelegerilor secrete ilegale dintre furnizori sau cumparatori; termenul "intelegere secreta ilegala" se refera atat la intelegerea secreta expresa, cat si la intelegerea tacita (comportament paralel constient);
    (c) reducerea concurentei intra-marca intre distribuitorii aceleiasi marci.

    1.2. Efectele pozitive ale restrictionarilor verticale
    (56) Este important sa se recunoasca faptul ca restrictionarile verticale au adeseori efecte pozitive mai ales prin promovarea concurentei nelegate de pret si imbunatatirea calitatii serviciilor. Daca un agent economic nu are putere pe piata, poate sa incerce sa-si mareasca profiturile prin optimizarea proceselor de fabricatie si distributie, cu ajutorul restrictionarilor verticale.
    (57) Fara pretentia de a alcatui o lista exhaustiva, urmatoarele avantaje pot justifica aplicarea anumitor restrictionari verticale:
    a) Rezolvarea problemei "pasagerului clandestin".
    Un distribuitor poate profita de eforturile de promovare ale altui distribuitor, problema frecvent intalnita la nivelul comercializarii angro si en detail. Distributia exclusiva sau restrictionari similare pot fi utile in evitarea acestei probleme.
    Problema "pasagerului clandestin" poate aparea si intre furnizori; daca un furnizor investeste in promovare la nivelul cumparatorului, in general la nivelul comercializarii en detail, acest fapt poate atrage clienti si pentru concurenta. Restrictionarile de tipul clauzei de nonconcurenta ajuta la depasirea problemei "pasagerului clandestin".
    Problema "pasagerului clandestin" trebuie sa fie reala. Aceasta poate aparea intre cumparatori numai la serviciile pre-vanzare, nu si la serviciile post-vanzare. Produsul trebuie sa fie relativ nou sau complex din punct de vedere tehnic deoarece, in caz contrar, clientul isi cunoaste deja preferintele pe baza achizitiilor anterioare. De asemenea, valoarea produsului trebuie sa fie rezonabil de mare, altfel nu este atractiv pentru client sa mearga la un magazin pentru informatii si la altul pentru a cumpara.
    Problema "pasagerului clandestin" intre furnizori se limiteaza la anumite situatii specifice, si anume la cazurile in care promovarea are loc pe amplasamentul cumparatorului si este generica, nu axata pe o anumita marca.
    b) "deschiderea sau patrunderea pe piete noi".
    Daca un producator doreste sa intre pe o piata geografica noua, acest fapt poate implica "investitii initiale" speciale ale distribuitorului pentru a impune marca pe piata. Pentru a convinge un distribuitor local sa faca aceste investitii, este oportun sa se ofere protectie teritoriala distribuitorului, astfel incat acesta sa-si poata recupera investitia prin stabilirea, in mod temporar, a unui pret mai mare.
    c) aspecte privind "evitarea problemei "pasagerului clandestin" in faza de promovare a unui nou produs".
    In unele sectoare, anumiti comercianti en detail au reputatia de a oferi numai produse "de calitate". In acest caz, vanzarea prin intermediul acestor comercianti en detail poate fi vitala pentru introducerea unui produs nou. Daca, in faza initiala, producatorul nu-si poate limita vanzarile la magazinele de prim rang, acesta risca sa fie subclasat, iar introducerea produsului pe piata poate esua. Aceasta inseamna ca exista motive pentru admiterea, pe o perioada limitata, a unei restrictionari, cum ar fi distributia exclusiva sau selectiva. Durata acestei restrictionari trebuie sa fie suficienta pentru introducerea pe piata a unui produs nou, dar nu atat de mare incat sa obstructioneze raspandirea pe scara larga a produsului respectiv.
    d) asa-numita "problema a investitiilor specifice unui singur client".
    Uneori, exista investitii specifice unui client, care trebuie facute fie de furnizor, fie de cumparator, cum ar fi echipamentele speciale sau instruirea de specialitate. Este cazul unui producator de parti componente care trebuie sa construiasca utilaje si unelte noi pentru a satisface o anume cerinta a unui client al sau. Investitorul nu poate angaja investitia respectiva inaintea stabilirii unor angajamente specifice de furnizare.
    Facem precizarea ca, in primul rand, investitia trebuie sa fie specifica clientului respectiv. Investitia facuta de furnizor/cumparator este considerata specifica clientului daca, dupa incetarea relatiilor contractuale cu acel client, aceasta nu poate fi utilizata de catre furnizor/cumparator pentru alte activitati comerciale si nu poate fi vanduta decat cu o pierdere semnificativa. In al doilea rand, aceasta trebuie sa fie o investitie pe termen lung, nerecuperabila pe termen scurt. In al treilea rand, investitia trebuie sa fie asimetrica; adica o parte la acord investeste mai mult decat cealalta parte. Daca aceste conditii sunt indeplinite, exista motivatie temeinica pentru practicarea unei restrictionari verticale, pe durata necesara amortizarii investitiei. Restrictionarea verticala corespunzatoare poate fi de tipul "clauzei de nonconcurenta" sau de tipul "impunerii cantitatii" in cazul in care investitia este facuta de catre furnizor si de tipul distributiei exclusive, alocarii exclusive a clientilor sau furnizarii exclusive in cazul in care investitia este facuta de catre cumparator.
    e) "problema investitiilor specifice transferului unui know-how substantial". Odata furnizat, know-how-ul nu poate fi recuperat, iar furnizorul know-how-ului poate nu doreste ca acesta sa fie utilizat pentru sau de catre concurenta. Daca know-how-ul nu a fost disponibil imediat cumparatorului si este substantial si indispensabil functionarii acordului, un astfel de transfer poate justifica o restrictionare de tipul "clauze de nonconcurenta".
    f) "Economia de scara in distributie".
    Pentru a beneficia de economii de scara si, prin aceasta, de un pret cu amanuntul mai scazut la produsul sau, producatorul poate dori sa-si concentreze revanzarea produselor printr-un numar limitat de distribuitori. In acest scop, acesta poate utiliza distributia exclusiva, impunerea cantitatii sub forma obligatiei de a cumpara o cantitate minima, distributia selectiva continand o astfel de cerinta sau cumpararea exclusiva.
    g) "Imperfectiunile pietei de capital".
    Furnizorii obisnuiti de capital (bancile, pietele de capital) pot asigura capital sub nivelul optim daca detin informatii imperfecte despre calitatea imprumutatului sau daca nu exista o baza adecvata de garantare a creditului. Cumparatorul sau furnizorul pot detine informatii mai bune si poate, printr-o relatie de exclusivitate, sa obtina garantii suplimentare pentru investitie. Daca furnizorul ofera creditul cumparatorului, poate impune acestuia o clauza de nonconcurenta sau o clauza de impunere a cantitatii. Daca cumparatorul acorda creditul furnizorului, el ii poate impune acestuia restrictionari de tipul vanzare exclusiva sau impunere a cantitatii.
    h) "Uniformitatea si standardizarea calitatii".
    O restrictionare verticala poate duce la cresterea vanzarilor prin crearea unei imagini de marca si, in acest fel, la cresterea atractivitatii produsului pentru consumatorul final, impunandu-se un anume grad de uniformitate si standardizare a calitatii la nivelul distribuitorilor. Aceasta se poate regasi in cazul distributiei selective si francizei.
    (58) Exista un grad mare de substituibilitate intre diversele restrictionari verticale, si anume, aceeasi problema de ineficienta poate fi rezolvata prin restrictionari verticale diferite. Acest lucru este important atata timp cat efectele negative asupra concurentei difera de la o restrictionare verticala la alta si joaca un rol important in cazul discutarii indispensabilitatii unei restrictionari verticale in conformitate cu art. 5 alin. 2 din lege.

    1.3. Reguli generale de evaluare a restrictionarilor verticale
    (59) In evaluarea restrictionarilor verticale din perspectiva politicii concurentiale, se pot formula unele reguli generale:
    a) pentru majoritatea restrictionarilor verticale pot aparea probleme numai daca concurenta inter-marca este insuficienta, si anume, daca exista o anumita putere pe piata la nivelul furnizorului sau al cumparatorului sau al ambilor. Prin putere pe piata se intelege capacitatea de a practica preturi superioare nivelului care ar rezulta din jocul concurentei si, cel putin pe termen scurt, de a obtine profituri peste limitele normale. Daca pe o piata neconcentrata exista multi agenti economici concurenti, se poate presupune ca restrictionarile verticale exceptabile de la interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) din lege nu vor avea efecte negative apreciabile. O piata este considerata neconcentrata daca indicele HHI*1) este sub 1000.
    b) in general, restrictionarile verticale care reduc concurenta inter-marca sunt mai daunatoare decat restrictionarile verticale care reduc concurenta intra-marca. De exemplu, obligatiile de nonconcurenta vor avea efecte negative mai pregnante decat distributia exclusiva.
    c) in lipsa unei concurente inter-marca suficiente, restrictionarile verticale din categoria distributiei limitative (un producator vinde doar unuia sau unui numar limitat de distribuitori) pot restrange semnificativ optiunile disponibile consumatorilor. Acestea sunt mai daunatoare in cazul in care distribuitori mai eficienti sau distribuitori avand forme diferite de distributie sunt eliminati. Acest lucru poate reduce inovatia in domeniul distributiei si poate obstructiona consumatorii in obtinerea anumitor servicii sau combinatii servicii-pret oferite de distribuitorii in cauza.
    d) in general, intelegerile exclusive sunt mai daunatoare pentru concurenta decat intelegerile neexclusive. Prin continutul acestora sau prin efectele practice ale acestora, intelegerile exclusive determina una din parti sa indeplineasca toate cerintele celeilalte parti.
    e) in general, restrictionarile verticale convenite pentru produsele si serviciile fara nume de marca sunt mai putin daunatoare decat restrictionarile care privesc distributia produselor si serviciilor cu nume de marca. Marca de comert ajuta la diferentierea produselor si reduce substituibilitatea acestora, conducand la o elasticitate redusa a cererii si la posibilitati sporite de crestere a pretului.
    In categoria produselor si serviciilor fara nume de marca putem incadra si produsele si serviciile intermediare. In plus, agentii economici care cumpara produse sau servicii intermediare au departamente specializate care monitorizeaza evolutia ofertei. Deoarece ei efectueaza tranzactii mari, costurile cercetarii in vederea achizitiei nu sunt prohibitive. In concluzie, pierderea concurentei intra-marca este mai putin importanta la nivelul produselor intermediare.
    f) in general, combinatiile de restrictionari verticale agraveaza efectele negative.
    Cu toate acestea, unele combinatii de restrictionari verticale sunt mai bune pentru concurenta decat utilizarea separata a acestora. Astfel, intr-un sistem de distributie exclusiva, distribuitorul poate fi tentat sa creasca pretul produselor in conditiile in care concurenta intra-marca este redusa. Recurgerea la impunerea cantitatii sau recomandarea unui pret maxim de revanzare poate limita aceste cresteri de pret.
    g) posibilele efecte negative ale restrictionarilor verticale se consolideaza daca mai multi furnizori si cumparatorii acestora isi comercializeaza produsele si serviciile in mod asemanator. Aceste asa-numite efecte cumulative pot constitui o problema in diverse sectoare.
    h) cu cat restrictionarea verticala este legata intr-o masura mai mare de transferul de know-how, cu atat exista mai multe motive de a sconta pe cresterea in eficienta si cu atat este mai necesara restrictionarea verticala pentru protejarea know-how-ului transferat sau a investitiilor angajate.
    i) anumite restrictionari verticale sunt justificabile in masura in care acestea sunt legate de investitiile specifice respective. Durata justificata va depinde de timpul necesar amortizarii investitiei.
------------
    *1) Indicele Herfindahl - Hirshman (HHI) se calculeaza prin insumarea patratelor cotelor individuale de piata ale tuturor agentilor economici care activeaza pe piata relevanta in cauza.

    1.4. Metodologie de analiza
    In evaluarea cazurilor care depasesc pragul de 30%, Consiliul Concurentei va face o analiza completa din punct de vedere concurential, si anume, va evalua gradul de restrictionare a concurentei sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege si masura in care sunt indeplinite conditiile de exceptare prevazute la art. 5 alin. (2) din lege.
    1.4.1. Factori relevanti in evaluarea gradului de restrictionare a concurentei sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege
    (60) Factori importanti in evaluarea gradului de restrictionare a concurentei sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege sunt:
    - pozitia pe piata a furnizorului;
    - pozitia pe piata a concurentilor;
    - pozitia pe piata a cumparatorului;
    - barierele la intrarea pe piata;
    - maturitatea pietei;
    - nivelul de comercializare;
    - natura produsului;
    - alti factori.
    (61) Importanta unui factor individual poate diferi de la caz la caz si este determinata de toti ceilalti factori. De exemplu, o cota de piata mare a furnizorului este de obicei un bun indicator al puterii pe piata, dar, in cazul in care barierele la intrarea pe piata sunt mici, aceasta poate sa nu mai indice putere de piata. De aceea nu pot fi prevazute reguli stricte referitoare la importanta factorilor individuali.
    Cu toate acestea, se pot preciza urmatoarele:
    - Pozitia pe piata a furnizorului
    (62) Pozitia pe piata a furnizorului este stabilita, in primul rand, de cota de piata detinuta de acesta pe piata relevanta, a produsului si geografica. Cu cat cota de piata este mai mare, cu atat puterea sa de piata va fi mai mare. Pozitia pe piata a furnizorului este consolidata de anumite avantaje concurentiale fata de ceilalti agenti economici. Un avantaj concurential se poate concretiza in avantajul "primului venit" pe piata (care are amplasamentul cel mai bun etc.), in detinerea de brevete importante si/sau de tehnologii superioare, in detinerea pozitiei de marca-lider sau a unui portofoliu superior.
    - Pozitia pe piata a concurentilor
    (63) Aceiasi indicatori, respectiv cota de piata si posibilele avantaje concurentiale, se utilizeaza pentru a stabili pozitia pe piata a concurentilor. Cu cat numarul si puterea pe piata a concurentilor existenti sunt mai mari, cu atat este mai mic riscul ca furnizorul sau cumparatorul sa aiba capacitatea de a inchide piata si cu atat este mai mic riscul de reducere a concurentei inter-marca. Totusi, riscul de aparitie a intelegerilor secrete ilegale creste pe o piata in care numarul concurentilor este mic, iar pozitiile lor pe piata (marime, costuri, potential pentru cercetare-dezvoltare etc.) sunt similare. In general, cotele de piata care fluctueaza sau se modifica rapid indica o concurenta intensa.
    - Pozitia pe piata a cumparatorului
    (64) Puterea de cumparare deriva din pozitia pe piata a cumparatorului. Primul indicator al puterii de cumparare este cota de piata detinuta de cumparator pe piata achizitiilor. Aceasta cota reflecta importanta cererii sale pentru furnizorii posibili. Alti indicatori se axeaza pe pozitia cumparatorului pe piata revanzarilor pe care activeaza, incluzand caracteristici ca raspandirea geografica mare a punctelor sale de desfacere, marcile proprii ale cumparatorului/distribuitorului si imaginea perceputa de consumatorii finali. Efectul puterii de cumparare asupra efectelor anticoncurentiale posibile nu este acelasi in cazul diferitelor restrictionari verticale. Puterea de cumparare poate creste efectele negative mai ales in cazul restrictionarilor implicate de categorii cum ar fi vanzarea exclusiva, distributia exclusiva si distributia selectiva cantitativa.
    - Bariere la intrare
    (65) Barierele la intrare se masoara prin capacitatea agentilor economici existenti de a-si mari pretul peste nivelul concurentei - de obicei peste valoarea minima a costurilor totale medii ale diversilor agenti economici - si de a realiza profituri exagerate fara ca aceste profituri sa atraga intrari pe piata. In lipsa barierelor la intrare, intrarile facile si rapide ar elimina aceste profituri. Barierele la intrare pe piata pot fi considerate joase in masura in care intrarile efective, care ar impiedica sau eroda profiturile exagerate, sunt realizabile intr-un an sau doi.
    (66) Barierele la intrare pot fi consecinta unor factori diversi, cum ar fi: economiile de scara si de scop (de diversitate); actele normative, mai ales in situatia in care acestea prevad drepturi exclusive, ajutoare de stat, tarife de import; drepturile de proprietate intelectuala; proprietatea asupra resurselor limitate din considerente naturale; facilitatile esentiale; avantajul primului venit pe piata si loialitatea fata de marca a consumatorilor creata de publicitatea intensiva. Restrictionarile verticale si integrarea pe verticala pot actiona si ca bariere la intrare, ingreunand accesul la piata si obstructionand concurentii (potentiali).
    (67) Unii dintre factorii de mai sus ar putea fi considerati bariere la intrarea pe piata in masura in care acestia sunt legati de costurile de intrare irecuperabile. Costurile de intrare irecuperabile sunt acele costuri angajate pentru a patrunde sau a deveni activ pe o piata, dar care se pierd atunci cand agentul economic paraseste piata respectiva. Costurile publicitatii - de asigurare a loialitatii consumatorului - sunt costuri de intrare irecuperabile, cu exceptia situatiei in care, la iesirea de pe piata respectiva, agentul economic ar putea sa-si vanda numele de marca sau sa-l foloseasca altundeva fara pierderi. Cu cat sunt mai multe costuri irecuperabile, cu atat agentii economici interesati de intrarea pe piata trebuie sa cantareasca mai atent riscurile implicate, iar agentii economici existenti vor fi mai interesati in a face fata concurentei, in contextul in care este mai costisitor (din cauza costurilor irecuperabile) pentru agentii economici existenti sa paraseasca piata. In situatia in care distribuitorii sunt legati de un producator printr-o clauza de nonconcurenta, efectul de inchidere a pietei va fi mai puternic daca stabilirea distribuitorilor proprii impune costuri de intrare irecuperabile pentru potentialii intrati.
    (68) In general, intrarea presupune costuri de intrare irecuperabile, mai mici sau mai mari. In consecinta, concurenta existenta va cantari mai mult in evaluarea unui caz decat concurenta potentiala.
    - Maturitatea pietei
    (69) O piata matura este acea piata care exista de un anumit timp, in care tehnologiile utilizate sunt bine cunoscute si raspandite si nu se schimba prea mult, in care nu exista inovatii majore in ceea ce priveste marca comerciala si in care cererea este relativ stabila sau in declin. Pe astfel de piete efectele negative sunt mai probabile decat pe pietele mai dinamice.
    - Nivelul de comercializare
    (70) Nivelul de comercializare face distinctia intre produsele si serviciile intermediare si produsele si serviciile finale. Asa cum s-a indicat anterior, efectele negative sunt mai putin probabile la nivelul produselor si serviciilor intermediare.
    a. Natura produsului
    (71) Natura produsului este importanta, mai ales in cazul produselor finale, in evaluarea atat a efectelor negative, cat si a celor pozitive. In evaluarea posibilelor efecte negative, este important daca produsele de pe piata sunt omogene sau eterogene, daca produsul este scump, necesitand o mare parte a bugetului consumatorului, sau ieftin si daca produsul este o achizitie cu grad mic de repetabilitate sau este o achizitie uzuala. Este mai probabil ca restrictionarile verticale sa aiba efecte negative daca produsul are un grad de eterogenitate mai ridicat, este mai putin costisitor si se incadreaza in categoria achizitiilor cu grad mic de repetabilitate.
    b. Alti factori
    (72) In evaluarea anumitor restrictionari, se pot lua in considerare si alti factori. Printre acestia se numara efectul cumulativ (adica acoperirea pietei cu acorduri similare), durata intelegerilor, masura in care intelegerea este "impusa" (in mare masura, doar una din parti este subiectul restrictionarilor sau obligatiilor) sau "negociata" (ambele parti accepta restrictionarile sau obligatiile), cadrul legislativ si comportamentul care poate indica sau facilita intelegeri secrete ilegale (cum ar fi dirijarea pretului, modificari de pret anuntate in avans si discutii despre pretul "corect"), rigiditatea pretului ca raspuns la excesul de capacitate din piata, discriminarea prin pret si comportamentul anticoncurential anterior.
    1.4.2. Factori relevanti pentru evaluarea intelegerilor verticale, conform art. 5 alin. (2) din lege
    (73) Exista cinci conditii cumulative de aplicare a art. 5 alin. (2) (toate conditiile enumerate la lit. a) - d) si una din conditiile enumerate la lit. e)), dupa cum urmeaza:
    a) efectele pozitive prevaleaza asupra celor negative sau sunt suficiente pentru a compensa restrangerea concurentei provocate de respectivele intelegeri, decizii de asociere sau practica concertata;
    b) beneficiarilor sau consumatorilor li se asigura un avantaj corespunzator celui realizat de catre partile la respectiva intelegere, decizie de asociere sau practica concertata;
    c) eventualele restrangeri ale concurentei sunt indispensabile pentru obtinerea avantajelor scontate, iar prin respectiva intelegere, decizie de asociere sau practica concertata partilor nu li se impun restrictii care nu sunt necesare pentru realizarea obiectivelor enumerate la lit. (e);
    d) respectiva intelegere, decizie de asociere sau practica concertata nu da agentilor economici sau asociatiilor de agenti economici posibilitatea de a elimina concurenta de pe o parte substantiala a pietei produselor sau serviciilor la care se refera;
    e) intelegerea, decizia de asociere sau practica concertata in cauza contribuie sau poate contribui in mod semnificativ la:
    - ameliorarea productiei sau distributiei de produse, executarii de lucrari ori prestarilor de servicii;
    - promovarea progresului tehnic sau economic, imbunatatirea calitatii produselor si serviciilor;
    - intarirea pozitiilor concurentiale ale intreprinderilor mici si mijlocii pe piata interna;
    - cresterea gradului de competitivitate a produselor, lucrarilor si serviciilor romanesti pe piata externa;
    - practicarea in mod durabil a unor preturi substantial mai reduse pentru consumatori.

    2. Analiza restrictionarilor verticale specifice

    In prezenta sectiune sunt analizate cele mai uzuale restrictionari verticale sau combinatii de restrictionari verticale. Analiza de mai jos se aplica intelegerilor verticale care nu beneficiaza de exceptare prin incadrare in categoria definita la art. 4 alin. (1) din regulament si pentru care se solicita dispensa de exceptare individuala in conditiile "Regulamentului pentru aplicarea prevederilor art. 5 si 6 din Legea concurentei nr. 21/1996, privind practicile anticoncurentiale".

    2.1. Exclusivitate de marca
    (74) O intelegere de nonconcurenta se bazeaza pe o obligatie sau o schema de stimulare prin care cumparatorul este determinat sa-si achizitioneze practic tot necesarul de produse apartinand unei anume piete relevante de la un singur furnizor. Aceasta nu presupune doar obligatia cumparatorului de a cumpara numai de la furnizor si direct de la acesta, ci obligatia cumparatorului de a nu achizitiona, de a nu revinde sau de a nu utiliza produse sau servicii concurente. Eventualele riscuri pentru concurenta sunt inchiderea pietei pentru furnizorii concurenti si pentru furnizorii potentiali, facilitarea intelegerilor secrete ilegale intre furnizori in cazul retelelor paralele de restrictionari similare si diminuarea concurentei inter-marca la nivelul punctelor de desfacere, in cazul in care cumparatorul este un comerciant en detail. Toate cele 3 efecte restrictive au impact direct asupra concurentei inter-marca.
    (75) "Pozitia pe piata a furnizorului" este de importanta majora in evaluarea eventualelor efecte anticoncurentiale ale obligatiei de nonconcurenta. In general, acest tip de obligatie este impus de catre furnizor, iar furnizorul are intelegeri asemanatoare si cu alti cumparatori.
    (76) Nu numai pozitia pe piata a furnizorului este importanta, ci si intinderea si durata obligatiei de nonconcurenta. Eventualitatea inchiderii pietei creste pe masura ce acoperirea in timp si spatiu a obligatiilor de nonconcurenta este mai mare. In principiu, obligatiile de nonconcurenta convenite intre agenti economici fara pozitie dominanta, pe o perioada mai mica de un an, nu sunt considerate ca avand efecte anticoncurentiale apreciabile sau efecte negative nete. Obligatiile de nonconcurenta convenite intre agenti economici fara pozitie dominanta, pentru o perioada cuprinsa intre 1 si 5 ani, necesita o evaluare adecvata a efectelor pro si anticoncurentiale. Obligatiile de nonconcurenta mai lungi de 5 ani nu pot fi considerate indispensabile pentru obtinerea avantajelor scontate sau avantajele nu sunt suficiente pentru a compensa efectul lor de obstructionare, pentru majoritatea tipurilor de investitii. Agentii economici aflati in pozitie dominanta nu pot impune cumparatorilor obligatii de nonconcurenta, decat in cazul in care pot justifica aceasta practica comerciala in contextul art. 6 din lege.
    (77) In evaluarea puterii de piata a furnizorului este importanta "pozitia pe piata a concurentilor sai". Nu se asteapta efecte anticoncurentiale apreciabile atata timp cat concurentii sunt suficient de numerosi si puternici. Inchiderea pietei pentru concurentii potentiali poate sa apara in cazul in care o serie de furnizori mari incheie acorduri de nonconcurenta cu un numar semnificativ de cumparatori de pe piata relevanta (efectul cumulativ). Aceasta este o alta situatie in care acordurile de nonconcurenta pot facilita intelegeri secrete ilegale intre furnizori.
    (78) Nu exista probabilitatea aparitiei unor efecte anticoncurentiale (individuale sau cumulative) in cazurile in care cota de piata a celui mai mare furnizor este sub 30% si cotele de piata ale primilor 5 furnizori ca importanta (rata de concentrare RC5) este sub 50% . Daca un concurent potential nu poate intra pe piata in conditii de profitabilitate, acest lucru este probabil sa fie determinat de alti factori decat obligatiilor de nonconcurenta, cum ar fi preferintele consumatorilor.
    (79) "Barierele la intrare" sunt importante pentru a stabili existenta unei inchideri reale a pietei. Este improbabil ca inchiderea pietei sa reprezinte o problema reala, atat timp cat este relativ usor pentru furnizorii concurenti sa isi asigure cerere noua sau alternativa pentru produsele lor. In cele mai multe situatii exista bariere la intrare, atat la nivelul productiei, cat si la nivelul distributiei.
    (80) "Puterea de contracarare" este relevanta deoarece cumparatorii puternici nu vor renunta usor la posibilitatea de a achizitiona produse si servicii concurente. Inchiderea pietei care nu se bazeaza pe eficienta si care are efecte daunatoare asupra consumatorilor finali reprezinta un risc, in special in cazul cumparatorilor dispersati. Totusi, incheierea unor acorduri de nonconcurenta cu marii cumparatori poate avea un efect puternic de inchidere a pietei.
    (81) In cele din urma, este relevant pentru efectul de inchidere a pietei si "nivelul de comercializare". Inchiderea pietei este mai putin probabila in cazul unui produs intermediar. Cu toate acestea, un efect serios de inchidere a pietei pentru concurentii actuali sau potentiali poate aparea chiar sub nivelul de dominanta in cazul efectului cumulativ. Daca furnizorul are pozitie dominanta, orice obligatie de a cumpara produsele numai sau in principal de la respectivul furnizor poate conduce cu usurinta la efecte semnificative de inchidere a pietei. Riscul obstructionarii altor concurenti creste cu atat mai mult cu cat dominanta este mai puternica.
    (82) Daca acordul priveste furnizarea unui produs final la nivel angro, masura in care poate aparea o problema de concurenta sub nivelul de dominanta depinde in mare parte de tipul comercializarii angro si de barierele la intrare existente la nivelul comercializarii angro. Nu exista riscul real de inchidere a pietei daca producatorii concurenti isi pot crea usor propriile structuri de comercializare angro. Nivelul mic al barierelor la intrare depinde partial de tipul comercializarii angro, in sensul in care comerciantii angro sunt sau nu eficienti comercializand numai produsul care face obiectul acordului sau daca acestia sunt mai eficienti comercializand o gama larga de produse.
    In acest ultim caz, nu este eficient pentru un producator care comercializeaza numai un produs sa-si creeze propria structura de comercializare en gros. Astfel, efecte anticoncurentiale pot aparea si sub nivelul de dominanta. In plus, pot aparea si probleme de efect cumulativ daca o serie de furnizori angajeaza majoritatea comerciantilor en gros disponibili.
    (83) In cazul produselor finale, inchiderea pietei este mai probabila la nivelul comercializarii en detail, avand in vedere barierele la intrare semnificative pentru majoritatea producatorilor de creare a propriilor puncte de comercializare en detail doar pentru produsele lor. In plus, intelegerile de nonconcurenta la nivelul comercializarii en detail pot conduce la reducerea concurentei inter-marca din magazine. Din aceste motive pot aparea efecte anticoncurentiale semnificative la nivelul comercializarii en detail a produselor finale, cu evaluarea tuturor factorilor relevanti, daca un furnizor fara dominanta restrictioneaza 30% sau mai mult din piata relevanta. Pentru un agent economic aflat in pozitie dominanta, chiar si restrictionarea unei parti modeste de piata poate duce la efecte anticoncurentiale semnificative.
    (84) In anumite sectoare, comercializarea a mai mult de o marca in aceeasi locatie se poate dovedi dificila, caz in care problemele legate de inchiderea pietei pot fi remediate prin limitarea duratei efective a intelegerilor.
    (85) Clauza prin care cumparatorul este obligat sa anunte orice oferta mai buna si care ii permite acestuia sa accepte cealalta oferta numai daca furnizorul nu-si ajusteaza propria oferta poate avea acelasi efect ca si obligatia de nonconcurenta, mai ales cand cumparatorul trebuie sa dezvaluie numele celui care face oferta mai buna. In plus, cresterea transparentei pietei poate facilita intelegerile secrete ilegale dintre furnizori. Clauza de mai sus poate actiona si ca impunere a cantitatii. Impunerea cantitatii pentru cumparator este o forma mai slaba de nonconcurenta, daca stimulentele sau obligatiile convenite intre furnizor si cumparator il determina pe acesta din urma sa-si concentreze in mare masura achizitiile catre un singur furnizor. Impunerea cantitatii se poate concretiza in solicitare de achizitii minime sau in plata diferentiata prin intermediul schemelor de rabat la cantitate, schemelor de rabat pentru fidelitate sau a tarifului compus (tarif fix plus un comision per unitate). Impunerea cantitatii pentru cumparator va avea aceleasi efecte de inchidere a pietei ca si obligatia de nonconcurenta, dar intr-o masura mai mica decat cea din urma. Evaluarea acestor forme va depinde de efectul lor asupra pietei.
    (86) Daca din evaluare se contureaza efecte anticoncurentiale apreciabile, exceptarea in baza art. 5 alin. (2) din lege este posibila numai daca furnizorul nu se afla in pozitie dominanta. In cazul obligatiilor de nonconcurenta sunt relevante avantajele descrise la punctul (57) lit. a) - Problema "Pasagerului clandestin", d) - "Problema investitiilor specifice unui singur client", e) - "Problema investitiilor specifice transferului unui know-how substantial" si g) - "Imperfectiunile pietei de capital".
    (87) In cazul avantajelor descrise in punctul (57) lit a), d) si g), impunerea cantitatii pentru cumparator ar putea constitui o alternativa mai putin restrictiva. Obligatia de nonconcurenta poate fi singura viabila in obtinerea avantajului descris in punctul (57) lit. e).
    (88) In cele mai multe cazuri de investitii specifice unui singur client, realizate de catre furnizor, o intelegere de nonconcurenta sau de impunere a cantitatii pentru perioada de amortizare a investitiei va indeplini conditiile de la art. 5 alin. (2) din lege. In cazul unor investitii, de valoare foarte mare, specifice unui client, se justifica chiar si o obligatie de nonconcurenta care sa depaseasca 5 ani.
    Investitiile in (supra)capacitati, generale sau specifice pietei, nu reprezinta investitii specifice clientului, cu exceptia cazului in care un furnizor creeaza o noua capacitate viabila economic doar in cazul in care produce pentru un anume cumparator.
    (89) In mod normal, acordarea unui imprumut sau a unui echipament nespecific de catre furnizor cumparatorului nu este suficienta pentru a justifica exceptarea unui efect de inchidere a pietei. Situatiile de imperfectiune a pietei de capital vor fi limitate (a se vedea avantajul de la lit. g) a punctului (57)). Chiar daca furnizorul unui produs ar fi cel mai eficient furnizor de capital, creditul respectiv ar putea justifica o obligatie de nonconcurenta numai in cazul in care cumparatorul are dreptul sa rezilieze obligatia de nonconcurenta si sa ramburseze valoarea scadenta a imprumutului, in orice moment si fara plata vreunei penalizari. Aceasta inseamna ca rambursarea imprumutului ar trebui structurata in rate egale sau descrescatoare, iar cumparatorul ar trebui sa aiba posibilitatea de a prelua echipamentul oferit de furnizor la valoarea de piata. Aceasta situatie nu aduce atingere posibilitatii de amanare a rambursarii imprumutului pentru 1 - 2 ani sau pana cand cifra de afaceri atinge un anumit nivel (de exemplu, in cazuri de genul deschiderii unui nou punct de distributie).
    (90) In general, transferul de know-how substantial (avantajul de la lit. e) a punctului (57)) justifica obligatia de nonconcurenta pe toata perioada acordului de furnizare. Un exemplu in acest sens este franciza.
    (91) Sub nivelul de dominanta, combinatia obligatie de nonconcurenta - distributie exclusiva poate sa justifice obligatia de nonconcurenta pe toata durata intelegerii, aceasta imbunatatind eforturile de distributie ale distribuitorului exclusiv in teritoriul acestuia (a se vedea punctele (92) - (104)).

    2.2. Distributia exclusiva
    (92) In cadrul unei intelegeri de distributie exclusiva, furnizorul convine sa vanda produsele sale unui singur distribuitor, in scopul revanzarii intr-un anumit teritoriu. In acelasi timp, distribuitorului i se interzice vanzarea activa in alte teritorii exclusive. Riscurile pentru concurenta sunt, in principal, reducerea concurentei intra-marca si impartirea pietei care faciliteaza in special discriminarea prin pret. Utilizarea sistemelor de distributie exclusiva de catre majoritatea sau de catre toti furnizorii poate facilita intelegerile secrete ilegale, atat la nivelul furnizorilor, cat si al distribuitorilor.
    (93) Pozitiile pe piata a furnizorului si a concurentilor sai sunt de importanta majora deoarece reducerea concurentei intra-marca ridica probleme doar daca si concurenta inter-marca este redusa. Concurenta intra-marca este cu atat mai redusa cu cat "pozitia furnizorului" este mai puternica. In vederea exceptarii intelegerii verticale, reducerea concurentei intra-marca trebuie contracarata de avantaje reale.
    (94) "Pozitia concurentilor" poate avea semnificatii diferite. Existenta unor concurenti puternici inseamna ca, in general, reducerea concurentei intra-marca este contracarata de concurenta inter-marca suficienta. In cazul in care numarul concurentilor se micsoreaza, iar pozitia lor pe piata este similara din punctul de vedere al cotei de piata, al capacitatii si al retelei de distributie poate aparea riscul intelegerilor secrete ilegale. Reducerea concurentei intra-marca mareste acest risc, mai ales in cazul in care mai multi furnizori opereaza cu sisteme de distributie similare.
    Distributia exclusiva multipla, respectiv situatia in care furnizori diferiti desemneaza acelasi distribuitor exclusiv intr-un anumit teritoriu, mareste si mai mult riscul intelegerilor secrete ilegale. Daca unui distribuitor i se acorda dreptul exclusiv de a distribui doua sau mai multe produse concurente importante in acelasi teritoriu, concurenta inter-marca va fi restrictionata substantial pentru marcile respective. Riscul intelegerilor secrete ilegale si reducerea concurentei inter-marca sunt cu atat mai probabile cu cat creste cota de piata cumulata pentru marcile distribuite de un distribuitor multiplu.
    (95) "Barierele la intrare", care impiedica furnizorii sa-si creeze distribuitori noi sau sa-si gaseasca distribuitori alternativi, sunt mai putin importante in evaluarea efectelor anticoncurentiale ale distributiei exclusive. Obstructionarea altor furnizori este putin probabila atat timp cat distributia exclusiva nu este combinata cu exclusivitatea de marca.
    (96) Obstructionarea altor distribuitori nu reprezinta o problema daca furnizorul care opereaza printr-un sistem de distributie exclusiva desemneaza un numar mare de distribuitori exclusivi pe aceeasi piata, iar distribuitorilor exclusivi nu li se interzice vanzarea catre alti distribuitori neautorizati.
    Obstructionarea altor distribuitori poate deveni insa o problema daca exista "putere de cumparare" si putere de piata in aval, mai ales in cazul teritoriilor foarte mari in care distribuitorul exclusiv devine cumparator exclusiv pentru o intreaga piata. Obstructionarea altor distribuitori se poate agrava in cazul distributiei exclusive multiple.
    (97) "Puterea de cumparare" poate mari riscul intelegerilor secrete ilegale la nivelul cumparatorilor in cazul in care intelegerile de distributie exclusiva sunt impuse unuia sau mai multor furnizori de catre cumparatori importanti, situati chiar in teritorii diferite.
    (98) "Maturitatea pietei" este importanta in contextul in care reducerea concurentei intra-marca si discriminarea prin pret pot constitui probleme serioase pe o piata matura, fiind insa putin relevante pe o piata caracterizata de cerere in crestere, de tehnologii si pozitii de piata in continua schimbare.
    (99) "Nivelul de comercializare" este important deoarece eventualele efecte negative pot diferi intre nivelul comercializarii angro si cel en detail. Distributia exclusiva se intalneste mai ales in distributia produselor si serviciilor finale. Reducerea concurentei intra-marca este mai probabila la nivelul comercializarii en detail, mai ales in contextul unor teritorii intinse, deoarece consumatorii finali se pot confrunta cu posibilitati reduse de alegere intre un distribuitor care ofera pret mare/serviciu de calitate si unul care ofera pret mic/serviciu de calitate scazuta pentru o marca importanta.
    (100) Producatorul care alege un comerciant angro ca distribuitor exclusiv al sau va face acest lucru pentru un teritoriu mai mare. In cazul in care producatorul nu are pozitie dominanta, nu vor aparea efecte anticoncurentiale apreciabile atat timp cat comerciantul angro poate vinde fara restrictii produsele catre comerciantii en detail din aval. O eventuala reducere a concurentei intra-marca la nivelul comerciantului en gros poate fi contracarata de avantajele implicate de logistica, activitate promotionala etc., mai ales in cazul in care producatorul este din alta tara. Riscurile pentru concurenta inter-marca, in cazul distributiei exclusive multiple, sunt mai mari la nivelul comercializarii angro decat al celui en detail.
    (101) Combinarea distributiei exclusive cu exclusivitatea de marca poate antrena si riscul inchiderii pietei respective altor furnizori, mai ales in cazul unei retele dense de distribuitori cu exclusivitate pe teritorii mici sau in cazul efectului cumulativ. In acest caz devine necesara aplicarea principiilor prezentate la "2.1. Exclusivitate de marca". Atat timp cat aceasta combinatie nu duce la o obstructionare semnificativa, combinarea distributiei exclusive cu exclusivitatea de marca poate avea efecte proconcurentiale prin stimularea distribuitorului exclusiv pentru a-si concentra eforturile asupra marcii respective. In concluzie, in absenta efectului de inchidere a pietei, combinarea distributiei exclusive cu exclusivitatea de marca este exceptabila pe toata durata acordului, mai ales la nivelul comercializarii angro.
    (102) Combinatia distributie exclusiva - cumparare exclusiva creste riscurile de reducere a concurentei intra-marca si de impartire a pietei, care faciliteaza in special discriminarea prin pret. Distributia exclusiva limiteaza deja arbitrajul clientilor prin limitarea numarului de distribuitori si limiteaza de obicei si libertatea distribuitorilor de a face vanzari active. Cumpararea exclusiva, prin cerinta ca distribuitorii exclusivi sa-si asigure necesarul pentru o anumita marca direct de la producator, elimina si arbitrajul distribuitorilor exclusivi care sunt impiedicati sa cumpere de la alti distribuitori din sistem. Astfel, creste posibilitatea ca furnizorul sa limiteze concurenta intra-marca, aplicand conditii de comercializare diferentiate. Combinatia distributie exclusiva-cumparare exclusiva este improbabil sa fie exceptata, cu exceptia cazului in care exista avantaje clare si substantiale care sa conduca la preturi mai reduse pentru consumatorii finali. Lipsa acestor avantaje poate duce chiar si la retragerea exceptarii pe categorii.
    (103) "Natura produsului" nu are prea mare relevanta in evaluarea eventualelor efecte anticoncurentiale ale distributiei exclusive. Devine relevanta in situatia in care se discuta eventualele avantaje, dupa ce s-a stabilit existenta unui efect anticoncurential apreciabil.
    (104) Distributia exclusiva poate genera avantaje, in special in cazurile in care investitiile facute de distribuitori sunt necesare pentru a proteja sau a construi imaginea de marca. In general, necesitatea obtinerii de avantaje este mai puternica la produsele noi, la produsele complexe, la produsele ale caror calitati sunt dificil de constatat inaintea consumarii sau ale caror calitati sunt greu de constatat chiar si dupa consumare. In plus, distributia exclusiva poate duce la economii in costurile cu logistica, datorita economiilor de scara realizate in transport si distributie.

    2.3. Alocarea exclusiva a consumatorilor
    (105) In cadrul unei intelegeri de alocare exclusiva a consumatorilor, furnizorul convine sa-si vanda produsele unui singur distribuitor pentru revanzare catre un anume segment de consumatori. In mod normal, distribuitorul este restrictionat in ceea ce priveste vanzarea activa catre alte segmente de consumatori, alocate exclusiv. Eventualele riscuri pentru concurenta sunt reducerea concurentei intra-marca si partajarea pietei facilitand, in special, discriminarile prin pret. Sistemul de alocare exclusiva a consumatorilor utilizat de majoritatea sau de catre toti furnizorii poate facilita intelegerile secrete ilegale, atat la nivelul furnizorilor cat si la nivelul distribuitorilor.
    (106) In evaluarea intelegerii de alocare exclusiva a consumatorilor se aplica mutatis mutandis principiile de evaluare de la "2.2. Distributie exclusiva" (punctele (92) - (104)), cu observarea urmatoarelor principii specifice.
    (107) In mod normal, alocarea consumatorilor reduce arbitrajul exercitat de catre consumatori. In plus, in cazul in care fiecare distribuitor autorizat are alocat propriul segment de consumatori, distribuitorii neautorizati care nu se incadreaza in nici un segment vor avea dificultati in obtinerea produsului. Acest fapt reduce si arbitrajul exercitat de catre distribuitorii neautorizati. In consecinta, exceptarea individuala a intelegerii de alocare exclusiva a consumatorilor nu este posibila decat daca implica avantaje clare si substantiale in eficienta.
    (108) Alocarea exclusiva a consumatorilor este utilizata in special pentru produsele intermediare si la nivelul angro de comercializare a produselor finale, cu conditia sa se poata defini segmente distincte de consumatori cu cerinte specifice legate de produs.
    (109) Alocarea exclusiva a consumatorilor poate genera avantaje, mai ales in cazurile in care distribuitorii trebuie sa faca investitii, cum ar fi echipamente specifice, specializari sau know-how, pentru a se adapta la cerintele segmentului respectiv de consumatori. Perioada de amortizare a acestor investitii este durata justificata de utilizare a unui sistem de alocare exclusiva a consumatorilor. Sistemul trebuie utilizat cu precadere in cazul produsele noi sau complexe si in cazul produselor care necesita adaptare la cerintele clientului individual. Cerintele diferentiate identificabile sunt mai probabile in cazul produselor intermediare, adica produsele vandute diverselor tipuri de cumparatori profesionisti.
    Este putin probabil ca alocarea consumatorilor finali sa genereze vreun avantaj. In consecinta, este putin probabil ca o astfel de intelegere sa fie exceptata.
    (110) In principiu, combinatia alocare exclusiva a clientilor - distributie selectiva nu indeplineste conditiile de exceptare, fiind considerata o restrictionare grava a concurentei, atat timp cat distribuitorilor autorizati le este interzisa vanzarea activa catre consumatorii finali.

    2.4. Distributia selectiva
    (111) Intelegerile de distributie selectiva restrictioneaza, pe de o parte, numarul distribuitorilor autorizati si, pe de alta parte, posibilitatile de revanzare. Diferenta fata de distributia exclusiva consta in faptul ca limitarea numarului de dealeri nu depinde de numarul teritoriilor, ci de criterii de selectie impuse, in primul rand, de natura produsului. Alta diferenta fata de distributia exclusiva este faptul ca restrictionarea revanzarii nu se mai refera la restrictionarea vanzarii active intr-un teritoriu, ci la restrictionarea vanzarilor catre distribuitori neautorizati, posibili cumparatori fiind numai dealerii autorizati si consumatorii finali. Distributia selectiva este utilizata in special pentru distribuirea produselor finale de marca.
    (112) Eventualele riscuri pentru concurenta sunt reducerea concurentei intra-marca si, cu precadere in cazul efectului cumulativ, obstructionarea anumitor tipuri de distribuitori, precum si facilitarea intelegerilor secrete ilegale intre furnizori sau intre cumparatori. In scopul evaluarii eventualelor efecte anticoncurentiale ale distributiei selective in conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1) din lege, este necesar sa se faca distinctie intre distributia selectiva pur calitativa si distributia selectiva cantitativa.
    Distributia selectiva pur calitativa selecteaza dealerii numai pe baza criteriilor obiective impuse de natura produsului, cum ar fi specializarea personalului de vanzare, service furnizat la punctul de vanzare, comercializarea unor game speciale de produse etc. Aplicarea acestor criterii nu impune o limitare directa a numarului de dealeri. In general, se considera ca distributia selectiva pur calitativa nu implica efecte anticoncurentiale in conditiile indeplinirii urmatoarelor 3 cerinte. In primul rand, natura produsului in cauza trebuie sa necesite un sistem de distributie selectiva, care sa mentina calitatea produsului si sa asigure utilizarea corespunzatoare a acestuia. In al doilea rand, revanzatorii trebuie selectati pe baza unor criterii obiective de natura calitativa, aplicate tuturor revanzatorilor potentiali, uniform si nediscriminatoriu. In al treilea rand, criteriile stabilite nu trebuie sa depaseasca cerintele impuse de natura produsului.
    Distributia selectiva cantitativa adauga si alte criterii de selectie care limiteaza intr-o masura mai mare numarul dealerilor potentiali prin impunerea unor vanzari minime sau maxime, prin stabilirea numarului de dealeri etc.
    (113) Exceptarea prin incadrarea in categoria prevazuta la art. 4 alin. (1) din regulament acopera distributia selectiva, indiferent de natura produsului in cauza.
    Cu toate acestea, utilizarea distributiei selective in cazul in care natura produsului nu impune un astfel de sistem nu implica, in general, cresteri in eficienta suficiente, care sa compenseze restrangerea semnificativa a concurentei intra-marca. In consecinta, exceptarea pe categorii poate fi retrasa in cazul in care apar efecte anticoncurentiale apreciabile.
    (114) Pozitia pe piata a furnizorului si pozitia concurentilor sai sunt importante in evaluarea efectelor anticoncurentiale, in masura in care reducerea concurentei intra-marca devine o problema daca si concurenta inter-marca este limitata. Concurenta intra-marca este cu atat mai redusa cu cat "pozitia furnizorului" este mai puternica. In vederea exceptarii intelegerii verticale, reducerea concurentei intra-marca trebuie contracarata de avantaje reale.
    Alt factor important este numarul retelelor de distributie selectiva prezente pe aceeasi piata. In mod obisnuit, utilizarea distributiei selective cantitative de catre un singur furnizor fara pozitie dominanta pe piata nu implica efecte negative, cu conditia ca produsele contractate, prin natura lor, sa necesite utilizarea unui sistem de distributie selectiva si cu conditia ca toate criteriile de selectie sa fie indispensabile asigurarii unei distributii eficiente a produselor in cauza. In realitate, distributia selectiva este utilizata de mai multi furnizori de pe o piata anume.
    (115) "Pozitia concurentilor" poate avea semnificatii diferite si joaca un rol important in cazul efectului cumulativ. Existenta unor concurenti puternici inseamna, in general, ca reducerea concurentei intra-marca este contracarata de concurenta inter-marca suficienta. Totusi, utilizarea distributiei selective de catre majoritatea furnizorilor importanti va conduce la o reducere semnificativa a concurentei intra-marca, la eventuala obstructionare a anumitor tipuri de distribuitori si la un risc crescut al intelegerilor secrete ilegale intre cei mai importanti furnizori. Riscul obstructionarii distribuitorilor mai eficienti a fost intotdeauna mai mare la distributia selectiva decat la distributia exclusiva, data fiind restrictionarea, in contextul distributiei selective, a vanzarilor catre dealeri neautorizati. Scopul acestei restrictionari este sa confere distributiei selective caracterul de sistem inchis, interzicandu-se astfel accesul dealerilor neautorizati la produsele respective. In consecinta, distributia selectiva este foarte potrivita pentru evitarea presiunii exercitate asupra profitului producatorului, precum si asupra profitului dealerilor autorizati de catre cei care ofera reduceri de pret.
    (116) In cazul retelelor paralele de distributie selectiva care, individual, beneficiaza de exceptare pe categorii, se poate lua in considerare retragerea beneficiului exceptarii pe categorii sau inaplicabilitatea prevederilor regulamentului in cazul efectului cumulativ. Totusi, aparitia efectului cumulativ este improbabila in cazul in care cota de piata acoperita de distributii selective nu depaseste 50% . De asemenea, nu sunt probleme nici in cazul in care coeficientul de acoperire a pietei depaseste 50%, dar cota de piata cumulata a primilor 5 furnizori (CR5) este sub 50% . In cazul in care atat CR5, cat si cota de piata acoperita de distributii selective depaseste 50%, evaluarea poate diferi in functie de masura in care primii 5 furnizori aplica sau nu distributia selectiva. Obstructionarea celorlalti distribuitori este mai putin probabila cu cat pozitia concurentilor care nu aplica distributia selectiva este mai puternica. Daca primii 5 furnizori aplica distributia selectiva, probleme concurentiale pot aparea, in special, in contextul acelor intelegeri care aplica criterii de selectie cantitativa prin limitarea directa a numarului de dealeri autorizati. Este improbabil ca prevederile art. 5 alin. (2) din lege sa fie indeplinite in cazul in care sistemele de distributie selectiva in discutie impiedica accesul pe piata a noilor distribuitori capabili sa vanda produsele respective in aceleasi conditii, in special a distribuitorilor care ofera discounturi de pret, limitand astfel distributia in avantajul anumitor canale deja existente si in detrimentul consumatorilor finali. Formele indirecte de distributie selectiva cantitativa, cum ar fi cele rezultate din combinarea criteriilor de selectie pur calitative cu obligatiile impuse dealerilor de a achizitiona o cantitate minima anuala, sunt mai putin susceptibile sa aiba efecte negative nete in cazul in care respectiva cantitate nu reprezinta un procent semnificativ in cifra de afaceri totala a dealerului realizata din comercializarea tipului respectiv de produse si in cazul in care respectiva cantitate nu depaseste cantitatea necesara furnizorului pentru a-si recupera investitia specifica si/sau pentru a realiza economii de scara in distributie.
    (117) "Barierele la intrare" prezinta interes in cazul inchiderii pietei pentru dealerii neautorizati. In principiu, barierele la intrare vor fi considerabile, deoarece distributia selectiva este utilizata de obicei de catre fabricantii de produse de marca. In general, dealerii neautorizati au nevoie de timp si de investitii considerabile pentru lansarea propriilor marci sau pentru obtinerea unor oferte competitive din alta parte.
    (118) "Puterea de cumparare" mareste riscul aparitiei intelegerilor secrete ilegale dintre distribuitori si, astfel, modifica apreciabil evaluarea facuta distributiei selective din punctul de vedere al eventualelor efecte anticoncurentiale. Inchiderea pietei pentru comerciantii en detail mai eficienti poate aparea, in special, in cazul asociatiilor puternice de dealeri, care impun criterii de selectie asupra furnizorului in scopul limitarii distributiei in avantajul membrilor sai.
    (119) In principiu, obstructionarea altor furnizori nu reprezinta o problema daca alti furnizori pot utiliza aceiasi distribuitori, adica daca sistemul de distributie selectiva nu este combinat cu exclusivitatea de marca.
    In cazul unei retele dense de distribuitori autorizati sau in cazul efectului cumulativ, combinarea distributiei selective cu obligatia de nonconcurenta mareste riscul obstructionarii altor furnizori. In acest caz, se aplica principiile stabilite pentru exclusivitatea de marca. Daca distributia selectiva nu este combinata cu o obligatie de nonconcurenta, inchiderea pietei pentru furnizorii concurenti poate reprezenta o problema in cazul in care furnizorii principali impun dealerilor nu numai criterii de selectie pur calitative, ci si anumite obligatii suplimentare, cum ar fi obligativitatea de a rezerva in magazin un spatiu minim pentru produsele lor sau de a garanta ca vanzarea produselor lor reprezinta un anume procent in cifra de afaceri totala a respectivului dealer. Astfel de probleme sunt improbabile in cazul in care cota de piata acoperita de distributie selectiva este sub 50% sau, atunci cand acest procent este depasit, in cazul in care cota de piata cumulata a primilor 5 furnizori este sub 50% .
    (120) Maturitatea pietei este un criteriu important. Reducerea concurentei intra-marca si eventuala inchidere a pietei pentru furnizori sau dealeri reprezinta o problema pentru o piata matura, dar pot fi mai putin relevante pe o piata cu cerere in crestere, cu tehnologii si pozitii de piata in schimbare.
    (121) Distributia selectiva poate fi avantajoasa in cazurile in care genereaza economii in costurile cu logistica datorita economiilor de scara realizate in transport, iar acest lucru se poate realiza indiferent de natura produsului (avantajul descris la punctul (57) lit. f)). Cu toate acestea, acest avantaj este marginal in contextul sistemelor de distributie selectiva.
    Pentru rezolvarea problemei "pasagerului clandestin" (avantajul descris la punctul (57) lit. a)) sau pentru asistenta in construirea imaginii de marca (avantajul descris la punctul (57) lit. h)), natura produsului este deosebit de importanta. In general, este cazul produselor noi, al produselor complexe, al produselor ale caror calitati sunt dificil de constatat inaintea consumarii sau ale caror calitati sunt greu de constatat chiar si dupa consumare.
    Combinatia dintre distributia selectiva si cea exclusiva va incalca art. 5 din lege, in cazul utilizarii de catre un furnizor a carui cota de piata depaseste 30% sau in cazul efectului cumulativ, chiar daca sunt posibile vanzarile active intre teritorii. In mod exceptional, aceasta combinatie poate indeplini conditiile prevazute la art. 5 alin. (2) din lege in cazul in care este indispensabila pentru protejarea investitiilor specifice substantiale, realizate de catre dealerii autorizati (avantajul descris la punctul (57) lit. d)).

    2.5. Franciza
    (122) Acordurile de franciza se refera la licentierea drepturilor de proprietate intelectuala legate de marci de comert, insemne comerciale sau comunicare de know-how, in scopul utilizarii si distributiei produselor sau serviciilor. Pe langa licentierea drepturilor de proprietate intelectuala, francizorul ofera beneficiarului, pe durata acordului, si asistenta comerciala sau tehnica. Licentierea si asistenta sunt componente integrante ale derularii afacerii francizate. In general beneficiarul plateste francizorului o redeventa de utilizare a respectivei metode de operare. Franciza permite francizorului sa creeze, cu investitii limitate, o retea omogena pentru distribuirea produselor sale. Pe langa oferirea metodei de lucru, acordurile de franciza uzuale contin combinatii de diverse restrictionari verticale referitoare la produsele distribuite, in special distributia selectiva si/sau obligatia de nonconcurenta si/sau distributia exclusiva ori forme mai slabe ale acestora.
    (123) Exceptarea pe categorii pentru licentierea drepturilor de proprietate intelectuala cuprinse in acordurile de franciza este tratata la punctele (19) - (39).
    In ceea ce priveste abordarea individuala a restrictionarilor verticale referitoare la cumpararea, vanzarea si revanzarea produselor si serviciilor continute in acordul de franciza, cum ar fi distributia selectiva, obligatia de nonconcurenta sau distributia exclusiva, orientarea oferita anterior cu privire la aceste tipuri de restrictii se aplica si la franciza, cu urmatoarele observatii:
    a) in conformitate cu regula generala descrisa la punctul (57) lit. h), restrictionarile verticale sunt cu atat mai usor exceptabile cu cat transferul de know-how este mai important.
    b) obligatia de nonconcurenta pentru produsele sau serviciile achizitionate de catre beneficiar este exceptabila daca aceasta este necesara pentru mentinerea identitatii comune si reputatiei retelei francizate. In aceste cazuri, si durata obligatiei de nonconcurenta este irelevanta, atat timp cat nu depaseste durata acordului de franciza.

    2.6. Vanzarea exclusiva
    (124) Vanzarea exclusiva definita conform art. 2 pct. c) din regulament este forma extrema a distributiei limitate, exprimata prin limitarea numarului cumparatorilor: prin intelegere se specifica faptul ca intr-un anume teritoriu exista un singur cumparator caruia furnizorul ii poate vinde un anumit produs final. Pentru produsele si serviciile intermediare vanzarea exclusiva se refera la faptul ca exista un singur cumparator intr-un anume teritoriu sau ca exista un singur cumparator in teritoriul respectiv pentru o utilizare specifica. La produsele si serviciile intermediare vanzarea exclusiva este adeseori numita vanzare industriala.
    (125) Riscul cel mai important pentru concurenta in cazul vanzarii exclusive este inchiderea pietei pentru ceilalti cumparatori. In mod evident cota de piata detinuta de cumparator pe piata achizitiilor din amonte este importanta pentru evaluarea capacitatii acestuia de a "impune" vanzarea exclusiva, prin care se restrictioneaza accesul altor cumparatori la oferta de produse.
    Importanta cumparatorului pe piata din aval este factorul determinant in evaluarea efectelor asupra concurentei. Nu se asteapta efecte negative apreciabile pentru consumatori in cazul in care cumparatorul nu are putere pe piata din aval. Se preconizeaza insa efecte negative atunci cand cota de piata a cumparatorului pe piata ofertarii din aval, precum si cota pe piata achizitiilor din amonte depasesc 30% . In cazul in care un agent economic are pozitie dominanta pe piata din aval, orice obligatie de a furniza produsele numai sau in principal cumparatorului cu pozitie dominanta poate genera usor efecte anticoncurentiale semnificative.
    (126) Nu este importanta numai pozitia cumparatorului pe pietele din amonte si din aval, ci si durata si masura in care acesta utilizeaza obligatia de vanzare exclusiva. Cu cat segmentul de piata al vanzarii exclusive si durata de aplicare a vanzarii exclusive sunt mai mari, cu atat mai semnificativa va fi inchiderea pietei. Intelegerile de vanzare exclusiva convenite pe perioade mai scurte de 5 ani, intre agenti economici fara pozitie dominanta necesita o comparare a efectelor pro si anticoncurentiale, in timp ce intelegerile cu durata mai mare de 5 ani nu pot fi considerate, pentru majoritatea tipurilor de investitii, ca fiind indispensabile obtinerii avantajelor scontate sau ca aceste avantaje ar fi suficiente pentru a compensa efectul de inchidere a pietei pe care il au aceste intelegeri pe termen lung.
    (127) Pozitia cumparatorilor concurenti pe piata din amonte este importanta deoarece este probabil ca cumparatorii concurenti sa fie obstructionati din motive anticoncurentiale, cum ar fi cresterea costurilor acestora, numai in cazul in care acestia sunt semnificativ mai mici decat cumparatorul care-i obstructioneaza. Obstructionarea cumparatorilor concurenti este putin probabila in cazul in care acestia au putere de cumparare similara si pot oferi furnizorilor posibilitati de vanzare similare. Totusi, obstructionarea poate afecta concurentii potentiali, care nu au posibilitatea sa isi gaseasca furnizori in cazul in care o serie de cumparatori importanti incheie intelegeri de vanzare exclusiva cu majoritatea furnizorilor de pe piata. Acest efect cumulativ poate duce la retragerea beneficiului exceptarii pe categorii.
    (128) Barierele de intrare la nivelul furnizorilor sunt relevante pentru a stabili daca inchiderea pietei este reala. Atat timp cat pentru cumparatorii concurenti este eficient sa furnizeze ei insisi produse sau servicii prin intermediul integrarii verticale in amonte, inchiderea pietei este improbabil sa fie o problema. Totusi, barierele la intrare pot fi semnificative.
    (129) Puterea de contracarare a furnizorilor este relevanta deoarece furnizorii importanti nu se vor lasa cu usurinta indepartati. Riscul inchiderii pietei este mai probabil in cazul furnizorilor slabi si cumparatorilor puternici. In cazul furnizorilor puternici, vanzarea exclusiva se gaseste in combinatie cu obligatia de nonconcurenta, fapt care aduce in analiza principiile stabilite pentru exclusivitatea de marca.
    In cazul investitiilor specifice angajate de ambele parti (problema "pasagerului clandestin"), combinatia intre vanzarea exclusiva si obligatia de nonconcurenta, adica exclusivitatea reciproca din intelegerile de vanzare industriala, este exceptabila sub nivelul de dominanta.
    (130) In sfarsit, nivelul de comercializare si natura produsului sunt relevante in stabilirea efectului de inchidere a pietei. Inchiderea pietei este mai putin probabila in cazul produselor intermediare sau al produselor omogene. In primul rand, un producator restrictionat care utilizeaza un anume input are flexibilitate mai mare in a raspunde cererii clientilor sai decat are un comerciant angro/en detail in a raspunde cererii consumatorilor finali pentru care marcile pot juca un rol important. In al doilea rand, pierderea unei surse de livrare conteaza mai putin pentru cumparatorii restrictionati in cazul produselor omogene decat in cazul produselor eterogene de diverse categorii si calitati.
    (131) Pentru produsele intermediare omogene, efectele anticoncurentiale sunt exceptabile sub nivelul de dominanta. In cazul produselor finale diferentiate prin marci de comert sau al produselor intermediare diferentiate unde exista bariere de intrare, vanzarea exclusiva poate avea efecte anticoncurentiale apreciabile in cazul in care cumparatorii concurenti sunt relativ mici in comparatie cu cumparatorul care-i obstructioneaza, chiar daca acesta din urma nu este dominant pe piata din aval.
    (132) In cazul in care se identifica efecte anticoncurentiale apreciabile, exceptarea in conformitate cu art. 5 alin. (2) din lege este posibila atata timp cat agentul economic nu are pozitie dominanta. Se asteapta avantaje de genul celor descrise la punctul (57) lit. d) si e), iar acest lucru este mai probabil in cazul produselor intermediare decat in cazul produselor finale. Alte avantaje sunt putin probabile.
    (133) In cazul "problemei investitiilor specifice unui singur client" si, in special, in cazul realizarii economiilor de scara in distributie, impunerea unei cantitati minime furnizorului, sub forma unor cerinte de furnizare minime, poate reprezenta o alternativa mai putin restrictiva.
    (134) Vanzarea exclusiva se bazeaza pe obligatia, directa sau indirecta, impusa furnizorului de a vinde unui singur cumparator. Impunerea cantitatii pentru furnizor se bazeaza pe stimulentele convenite intre furnizor si cumparator, care il determina pe furnizor sa-si concentreze vanzarile, in principal, catre un cumparator. Impunerea cantitatii pentru furnizor poate avea efecte similare, dar mai daunatoare decat vanzarea exclusiva. Evaluarea intelegerii de impunere a cantitatii depinde de gradul de obstructionare a celorlalti cumparatori pe piata din amonte.

    2.7. Vanzarea legata
    (135) Vanzarea legata este acea intelegere prin care furnizorul conditioneaza vanzarea unui produs de cumpararea altui produs distinct de la furnizor sau de la alt agent economic desemnat de acesta. Primul produs va fi denumit produs comandat, iar al doilea, produs impus. Daca vanzarea legata nu este obiectiv justificata de natura produselor sau de utilizarea comerciala, aceasta practica poate constitui un abuz in sensul art. 6 din lege. Art. 5 din lege se aplica intelegerilor orizontale sau practicilor concertate dintre furnizorii concurenti prin care se conditioneaza vanzarea unui produs de cumpararea altui produs distinct.
    Vanzarea legata poate constitui si o restrictionare verticala incadrabila in prevederile art. 5 din lege, in cazul in care conduce la exclusivitate de marca (a se vedea punctele (74) - (91)) pentru produsul impus. Numai acest din urma caz este tratat in prezentele instructiuni.
    (136) Ceea ce se considera a fi produs distinct este determinat, in primul rand, de cererea cumparatorilor. Doua produse sunt distincte daca, in lipsa conditionarii, cumparatorii le-ar achizitiona de pe piete diferite. De exemplu, atat timp cat clientii vor sa cumpere pantofi cu sireturi, furnizarea de pantofi cu sireturi devine uzanta comerciala pentru producatori. In consecinta, vanzarea de pantofi cu sireturi nu reprezinta o vanzare legata. Din ce in ce mai multe combinatii devin practici acceptate deoarece natura produsului face dificila, din punct de vedere tehnic, furnizarea unui produs fara furnizarea altui produs.
    (137) Efectul anticoncurential principal al vanzarii legate este eventuala inchidere a pietei pentru produsele impuse. Vanzarea legata implica cel putin existenta unei forme de impunere a cantitatii la cumparator pentru produsul impus. Posibilitatea de aparitie a efectului de inchidere a pietei pentru produsul impus creste in cazul in care se convine si asupra unei obligatii de nonconcurenta pentru acesta.
    Vanzarea legata poate conduce si la preturi supraconcurentiale, mai ales in urmatoarele 3 situatii. Prima situatie este cea in care produsul comandat si cel impus sunt partial substituibile din punctul de vedere al cumparatorului. A doua situatie este cea in care vanzarea legata permite discriminarea prin pret in functie de utilizarea data de consumator produsului comandat, ca de exemplu conditionarea vanzarii fotocopiatoarelor de cumpararea consumabilelor aferente. A treia situatie se refera la intelegerile pe termen lung sau la pietele pieselor de schimb pentru echipamentele originale cu timp indelungat de inlocuire, cazuri in care este dificil pentru clienti sa calculeze consecintele vanzarii legate.
    In ultima instanta, vanzarea legata poate conduce si la cresterea barierelor la intrare atat pe piata produsului comandat cat si a celui impus.
    (138) Pozitia de piata a furnizorului pe piata produsului comandat este in mod evident importanta in evaluarea eventualelor efecte anticoncurentiale. In general, acest tip de acord este impus de catre furnizor. Importanta furnizorului pe piata produsului comandat este principalul motiv pentru care un cumparator ar putea avea dificultati in refuzarea obligatiei de vanzare conditionata.
    (139) In evaluarea puterii de piata a furnizorului, este importanta pozitia concurentilor sai pe piata produsului comandat. Atat timp cat concurentii sai sunt suficient de numerosi si puternici, nu se asteapta efecte anticoncurentiale deoarece cumparatorii au suficiente alternative de cumparare a produsului comandat fara produsul impus, cu exceptia cazului in care ceilalti furnizori aplica sisteme similare de vanzare legata. In plus, barierele la intrarea pe piata produsului comandat sunt relevante pentru determinarea pozitiei de piata a furnizorului. Combinarea vanzarii legate cu o obligatie de nonconcurenta in legatura cu produsul comandat intareste considerabil pozitia furnizorului.
    (140) Puterea de cumparare este relevanta deoarece cumparatorilor importanti nu li se pot impune cu usurinta vanzarea legata, fara participarea acestora la eventualele avantaje. De aceea, vanzarea legata fara avantaje reprezinta un risc in cazurile in care cumparatorii nu au putere de cumparare semnificativa.
    (141) Daca sunt identificate efecte anticoncurentiale importante, exceptarea in baza art. 5 alin. (2) din lege este posibila cu conditia ca agentul economic sa nu fie dominant. Vanzarea legata poate genera avantaje care deriva din productia sau distributia in comun. In cazul in care produsul impus nu este fabricat de catre furnizor, avantaje pot deriva si din faptul ca furnizorul achizitioneaza cantitati mari de produs impus. Pentru ca vanzarea legata sa fie exceptata, trebuie sa se demonstreze ca cel putin o parte din aceste reduceri de cost sunt transmise consumatorului. De aceea, vanzarea legata nu este exceptata atunci cand comerciantul en detail poate obtine, in mod normal, acelasi produs sau produse similare in aceleasi conditii ori in conditii mai bune decat cele oferite de furnizorul care utilizeaza practica vanzarii legate. Un alt avantaj poate aparea atunci cand vanzarea legata contribuie la asigurarea unei anumite uniformitati si standardizari a calitatii (avantajul descris la punctul (57) lit. h)).
    Totusi, trebuie sa se demonstreze ca avantajele scontate nu pot fi realizate in aceeasi masura printr-o clauza de obligare a cumparatorului in a utiliza sau revinde produse care satisfac standardele minime de calitate, fara a-i cere acestuia sa faca achizitiile de la furnizor sau de la un agent economic desemnat de acesta. In principiu, obligativitatea mentinerii unor standarde minime de calitate nu incalca prevederile art. 5 alin. (1) din lege. In cazul in care nu este posibila formularea standardelor minime de calitate, impunerea de catre furnizorul produsului comandat a furnizorilor de la care cumparatorul trebuie sa faca achizitiile de produs impus nu incalca nici ea prevederile art. 5 alin. (1) din lege, mai ales atunci cand furnizorul produsului comandat nu realizeaza un beneficiu (financiar) direct ca urmare a desemnarii furnizorilor de produs impus.
    (142) Preturile supraconcurentiale sunt considerate efecte anticoncurentiale prin ele insele. Efectul de inchidere a pietei depinde de procentul conditionat din totalul vanzarilor de produs impus pe piata. Pentru evaluarea masurii in care inchiderea pietei incalca prevederile art. 5 alin. (1) din lege este aplicabila analiza pentru exclusivitate de marca. Exceptarea individuala a vanzarii legate este improbabila, cu exceptia cazului in care exista avantaje clare, partial transmise consumatorilor. Exceptarea este si mai putin probabila daca vanzarea legata se combina cu obligatia de nonconcurenta, indiferent daca se refera la produsul impus sau la cel comandat.
    (143) Retragerea exceptarii pe categorii este posibila in cazurile in care vanzarea legata nu aduce avantaje sau daca aceste avantaje nu sunt transmise consumatorului (a se vedea punctul (141)). De asemenea, retragerea exceptarii pe categorii este posibila si in cazul efectului cumulativ, atunci cand majoritatea furnizorilor utilizeaza intelegeri de vanzare legata similare, fara ca eventualele avantaje sa fie transmise macar partial consumatorilor.

    2.8. Preturile de revanzare recomandate si maxime
    (144) Practica recomandarii pretului de revanzare sau cerinta ca revanzatorul sa respecte un pret maxim de revanzare este acoperita de categoria prevazuta in regulament, in cazul in care cota de piata al furnizorului nu depaseste pragul de 30% . Principiile de mai jos vor fi urmate pentru cazurile care depasesc pragul de mai sus si pentru cazurile de retragere a exceptarii pe categorii.
    (145) Riscul cel mai important pentru concurenta al preturilor recomandate si maxime este faptul ca pretul recomandat sau maxim va functiona ca punct de referinta pentru revanzatori, putand fi practicat ca pret de revanzare de majoritatea acestora sau de toti. Un alt risc pentru concurenta este acela ca preturile maxime sau recomandate pot facilita intelegerile secrete ilegale dintre furnizori.
    (146) Factorul cel mai important in evaluarea eventualelor efecte anticoncurentiale ale preturilor de revanzare maxime sau recomandate este pozitia de piata a furnizorului. Cu cat este mai puternica aceasta pozitie, cu atat este mai mare riscul ca pretul de revanzare maxim sau recomandat sa duca la o aplicare mai mult sau mai putin uniforma a acelui nivel de pret de catre revanzatori. Revanzatorii pot considera riscanta abaterea de la ceea ce se percepe a fi pretul de revanzare preferat al unui furnizor atat de important. In aceste conditii, practica impunerii pretului de revanzare maxim sau a recomandarii unui pret de revanzare poate contraveni art. 5 alin. (1) din lege atata timp cat aceasta practica duce la o uniformitate a pretului.
    (147) Al doilea factor foarte important in evaluarea efectelor anticoncurentiale ale practicii preturilor maxime si recomandate este pozitia pe piata a concurentilor. Mai ales intr-un oligopol ingust, utilizarea sau publicarea preturilor maxime ori recomandate poate facilita intelegerile secrete ilegale dintre furnizori prin schimbul de informatii cu privire la nivelul de pret preferat si prin reducerea posibilitatii de micsorare a preturilor de revanzare. Practica impunerii pretului de revanzare maxim sau a recomandarii pretului care are astfel de efecte contravine si ea art. 5 alin. (1) din lege.

    2.9. Alte restrictionari verticale
    (148) Restrictionarile verticale de mai sus si combinatiile acestora reprezinta doar o selectie. Restrictionarile verticale si combinatiile neprezentate in aceste instructiuni vor fi tratate in conformitate cu aceleasi principii, cu ajutorul acelorasi reguli generale si cu accentuarea/identificarea acelorasi efecte asupra pietei.

    CAP. 5
    Aspecte cu privire la definirea pietei si la calculul cotei de piata

    1. Definirea pietei relevante

    (149) Principiile folosite de Consiliul Concurentei in definirea pietei relevante sunt prezentate in "Instructiunile cu privire la definirea pietei relevante, in scopul stabilirii partii substantiale de piata". In acest capitol vor fi prezentate numai elemente specifice restrictionarilor verticale.

    2. Elemente de definire a pietei relevante si de calcul al cotei de piata pentru pragul de 30% prevazut in "Regulamentul privind aplicarea art. 5 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996 in cazul intelegerilor verticale"

    (150) In aplicarea regulamentului, cota de piata a furnizorului reprezinta cota acestuia pe piata relevanta (a produsului si geografica) in care vinde cumparatorilor sai. In exemplul de la punctul (152), aceasta este piata A.
    Piata produsului depinde, in primul rand, de substituibilitatea din perspectiva cumparatorului. In situatia in care produsul furnizat este folosit ca input in fabricarea altor produse si nu este identificabil in produsul final, piata produsului este determinata de preferintele cumparatorilor directi. Clientii acestora nu au preferinte deosebite fata de inputurile utilizate de cumparatori. In principiu, restrictionarile verticale convenite intre furnizor si cumparatorul de inputuri se refera doar la vanzarea si cumpararea produsului intermediar, si nu la vanzarea produsului rezultant.
    In cazul distributiei produselor finale, substituibilitatea acestora din punctul de vedere al cumparatorilor directi este in mod incontestabil influentata sau determinata de preferintele consumatorilor finali. In plus, restrictionarile verticale privind nivelul distributiei nu privesc numai comercializarea produselor intre furnizor si cumparator, ci si revanzarea acestora. Pentru ca, in general, formele de distribuire diverse concureaza intre ele, piata nu se defineste in functie de forma de distributie folosita. De asemenea, este uzual ca furnizorul sa vanda un intreg portofoliu de produse, caz in care portofoliul de produse poate constitui piata relevanta a produsului atunci cand portofoliile si nu produsele individuale sunt privite de catre cumparator ca substituibile. In cazul in care cumparatorii de pe piata A sunt cumparatori profesionisti, piata geografica este, de obicei, mai mare decat piata pe care produsul este revandut cunsumatorilor finali. Adesea, aceasta duce la definirea unor piete nationale sau a unor piete geografice mai largi.
    (151) In cazul intelegerilor verticale convenite intre o asociatie de comercianti en detail si membrii acesteia, asociatia este in pozitia de furnizor si trebuie luata in calcul cota de piata a acesteia ca furnizor.
    (152) In cazul vanzarii exclusive, cota de piata a cumparatorului este cota realizata din insumarea tuturor achizitiilor de pe piata relevanta de achizitii. In exemplul de mai jos, aceasta este, de asemenea, piata A.

                  _______  _______  _______
    Furnizori    |_______||_______||_______|
                     |\      /        /|
                     | \    /        / |
                     |  \  /        /  |
                     |   \/        /   |     Piata A
                     |   /\       /    |
                     |  /  \     /     |
                     | /    \   /      |
                  ___v_v_  _v__v__  __v____
    Distribuitor |_______||_______||_______|
                     \       /|        /|
                      \     / |       / |
                       \   /  |      /  |
                        \ /   |     /   |
                         /    |    /    |    Piata B
                        / \   |   /     |
                       /   \  |  /      |
                      /     \ | /       |
                  ___v___  _v_v_v_  ____v__
    Consumator   |_______||_______||_______|

    (153) In cazul in care o intelegere verticala implica trei parti, fiecare operand la niveluri diferite de comercializare, cotele de piata ale acestora trebuie sa fie sub pragul de 30% in cazul fiecarui nivel implicat pentru ca intelegerea verticala sa beneficieze de exceptare pe categorii.
    (154) In cazul in care un furnizor utilizeaza aceeasi intelegere verticala, in scopul cumpararii, vanzarii sau revanzarii unui portofoliu de produse, unele produse pot indeplini, din punctul de vedere al pragului de 30% din cota de piata, conditiile de exceptare pe categorii, iar alte produse nu. Produsele care detin o cota de piata mai mica de 30% vor fi tratate in contextul exceptarii pe categorii, iar cele care detin cote de piata ce depasesc 30% vor fi tratate in contextul exceptarii individuale.
    (155) In cazul unui agent economic controlat in comun, membru al grupului furnizorului sau cumparatorului, asa cum este acesta definit in "Instructiunile cu privire la calculul cifrei de afaceri in cazurile de comportament anticoncurential, prevazute la art. 5 din Legea concurentei nr. 21/1996, si in cazurile de concentrare economica", cota de piata detinuta de acesta se va distribui in mod proportional intre agentii economici care detin controlul in comun.
    (156) In cazul in care furnizorul produce atat echipamentul original, cat si piesele de schimb pentru acesta, furnizorul va fi adesea singurul sau cel mai important furnizor al pietei derivate pentru reparatii si piese de schimb. Aceasta situatie se poate intalni si in cazul in care furnizorul (producatorul echipamentului original) subcontracteaza productia pieselor de schimb. Piata relevanta se poate defini ca piata echipamentului original incluzand si piesele de schimb sau separat, o piata a echipamentului original si o piata a pieselor de schimb, in functie de circumstantele specifice cazului, cum ar fi efectele restrictionarilor implicate, durata de viata a echipamentului si importanta costurilor implicate de reparatii sau inlocuiri.
    (157) In cazul intelegerilor verticale care, pe langa furnizarea produselor care fac obiectul acordului, contin si prevederi referitoare la drepturile de proprietate intelectuala, cum ar fi prevederi referitoare la utilizarea marcii comerciale a furnizorului, care ajuta cumparatorul in comercializarea produselor care fac obiectul acordului, cota de piata a furnizorului pe piata pe care acesta comercializeaza produsele care fac obiectul acordului este decisiva pentru aplicarea prevederilor regulamentului.
    In cazul francizei, in care francizorul nu furnizeaza produse in vederea revanzarii, ci un pachet de servicii combinate cu prevederi referitoare la drepturile de proprietate intelectuala formand metoda de afaceri francizata, francizorul trebuie sa tina cont de cota sa de piata ca furnizor al metodei de afaceri. In acest scop, francizorul trebuie sa-si calculeze cota de piata detinuta pe piata pe care este exploatata metoda de afaceri, care este piata pe care beneficiarul exploateaza metoda de afaceri pentru furnizarea de produse si servicii catre consumatorii finali. Francizorul isi va calcula cota de piata in functie de valoarea vanzarii produselor sau serviciilor realizate de catre beneficiarul sau pe piata respectiva. Concurentii de pe aceasta piata pot fi furnizori ai altor metode de afaceri francizate, dar si furnizori de produse sau servicii substituibile, comercializate in afara unor sisteme de franciza. In plus, in cazul unei piete a serviciilor fast-food, de exemplu, francizorul operand pe aceasta piata isi va calcula cota de piata pe baza vanzarilor realizate de beneficiarul sau. Daca francizorul furnizeaza si anumite inputuri, cum ar fi carne sau condimente, francizorul trebuie sa-si calculeze cota sa detinuta pe piata pe care aceste produse sunt vandute.
    (158) In cazul distributiei duale de produse finale, in care fabricantul produselor finale actioneaza si ca distribuitor pe piata, definirea pietei si calculul cotei de piata vor include produsele vandute de catre producator si de catre concurentii acestuia prin distribuitorii si agentii integrati (care fac parte din grupul fiecaruia).
    (159) Productia interna, care reprezinta fabricarea de produse intermediare pentru folosinta proprie, poate fi foarte importanta intr-o analiza concurentiala, reprezentand o constrangere concurentiala sau accentuand pozitia pe piata a agentului economic. Oricum, productia interna nu va fi luata in considerare la definirea pietei relevante si la calcularea cotei de piata pentru produsele si serviciile intermediare.

    3. Elemente de definire a pietei relevante si de calcul al cotei de piata pentru cazurile individuale

    (160) In evaluarea individuala a intelegerilor verticale, vor trebui investigate piete suplimentare pietei relevante definite pentru aplicarea regulamentului. O intelegere verticala poate afecta si pietele din aval, pe langa piata furnizorului si cumparatorului. Astfel, in cazurile individuale vor fi examinate toate pietele relevante, de la fiecare nivel de comercializare, afectate de restrictionarile verticale, dupa cum urmeaza:
    (a) Pentru "produsele si serviciile intermediare" incorporate de catre cumparator in propriul produs sau serviciu, restrictionarile verticale afecteaza, in general, doar piata dintre furnizor si cumparator. De exemplu, o obligatie de nonconcurenta impusa cumparatorului poate obstructiona alti furnizori, dar nu conduce la reducerea concurentei din aval, la nivelul comercializarii en detail. Totusi, in cazul vanzarii exclusive, pozitia cumparatorului pe piata din aval este relevanta deoarece comportamentul obstructionist al cumparatorului poate avea efecte negative apreciabile in cazul in care acesta are putere pe piata din aval.
    (b) Pentru "produsele finale" o analiza limitata la piata dintre furnizor si cumparator este putin probabil sa fie suficienta atat timp cat restrictionarile verticale pot reduce concurenta inter si/sau intra-marca pe piata revanzarii, care este o piata aflata in avalul pietei cumparatorului.
    De exemplu, distributia exclusiva poate duce nu numai la inchiderea pietei dintre furnizor si cumparator, ci, mai ales, la reducerea concurentei intra-marca in teritoriile de revanzare ale distribuitorilor. Piata revanzarii este importanta in special in cazul in care cumparatorul este un comerciant en detail.
    O obligatie de nonconcurenta convenita intre un producator si un comerciant angro poate inlatura acest comerciant angro vis-a-vis de alti producatori, dar este putin probabil ca aceasta obligatie sa duca la o reducere a concurentei de la nivelul en detail. Aceeasi intelegere convenita cu un comerciant en detail conduce si la reducerea concurentei de la nivelul en detail pe piata revanzarii.
    (c) In cazul evaluarii individuale a unei "piete a pieselor de schimb", piata relevanta poate fi definita ca piata echipamentului original sau piata pieselor de schimb, in functie de circumstantele specifice cazului. In orice caz, situatia pietei pieselor de schimb va fi evaluata tinandu-se cont de piata echipamentului original. O pozitie mai putin importanta pe piata echipamentului original reduce in mod normal eventualele efecte anticoncurentiale asupra pietei pieselor de schimb.

    CAP. 6
    Dispozitii finale

    (161) La data intrarii in vigoare a prezentelor instructiuni, se abroga Instructiunile privind aplicarea art. 5 din Legea concurentei nr. 21/1996 in cazul intelegerilor verticale, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 591 bis din 9 august 2002.