LEGE   Nr. 100 din 16 septembrie 1992

pentru aderarea Romaniei la Conventia de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale rapirii internationale de copii

ACT EMIS DE: PARLAMENT

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 243 din 30 septembrie 1992

    Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.

    Art. 1
    Romania adera la Conventia de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale rapirii internationale de copii.
    Art. 2
    In conformitate cu dispozitiile art. 6 alin. 1 din conventie, se desemneaza Ministerul Justitiei ca autoritate centrala pentru aducerea la indeplinire a obligatiilor stabilite prin conventie.

    Aceasta lege a fost adoptata de Senat in sedinta din 11 iunie 1992, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.

                   PRESEDINTELE SENATUI
            academician ALEXANDRU BIRLADEANU

    Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor in sedinta din 8 septembrie 1992, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.

            PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
                      MARTIAN DAN


                          CONVENTIE
asupra aspectelor civile ale rapirii internationale de copii*)
    (Incheiata la 25 octombrie 1980)
-----------------
    *) Traducere

    Statele semnatare ale prezentei conventii,
    profund convinse ca interesul copilului este de importanta primordiala in orice problema privind incredintarea sa,
    dornice sa protejeze copilul, pe plan international, impotriva efectelor daunatoare ale unei deplasari sau neinapoieri ilicite si sa intocmeasca proceduri in vederea garantarii imediatei inapoieri a copilului in statul resedintei sale obisnuite, precum si de a asigura protectia dreptului de vizitare,
    au hotarit sa incheie o conventie in acest scop si au cazut de acord asupra dispozitiilor urmatoare:

    CAP. 1
    Cimpul de aplicare a conventiei

    Art. 1
    Prezenta conventie are drept obiect:
    a) de a asigura inapoierea imediata a copiilor deplasati sau retinuti ilicit in orice stat contractant;
    b) de a face sa se respecte efectiv in celelalte state contractante drepturile privind incredintarea si vizitarea, care exista intr-un stat contractant.
    Art. 2
    Statele contractante iau toate masurile corespunzatoare spre a asigura, in limitele teritoriului lor, realizarea obiectivelor conventiei. In acest scop, ele urmeaza sa recurga la procedurile lor de urgenta.
    Art. 3
    Deplasarea sau neinapoierea unui copil se considera ilicita:
    a) cind are loc prin violarea unui drept privind incredintarea, atribuit unei persoane, unei institutii sau oricarui alt organism actionind fie separat, fie impreuna, prin legea statului in care copilul isi avea resedinta obisnuita, imediat inaintea deplasarii sau neinapoierii sale; si
    b) daca la vremea deplasarii sau neinapoierii acest drept era exercitat in mod efectiv, actionindu-se separat sau impreuna ori ar fi fost astfel exercitate, daca asemenea imprejurari nu ar fi survenit.
    Dreptul privind incredintarea, vizat la lit. a), poate rezulta, intre altele, dintr-o atribuire de plin drept, dintr-o hotarire judecatoreasca sau administrativa sau dintr-un acord in vigoare potrivit dreptului acelui stat.
    Art. 4
    Conventia se aplica oricarui copil care isi avea resedinta obisnuita intr-un stat contractant imediat inainte de incalcarea drepturilor privind incredintarea sau vizitarea. Aplicarea conventiei inceteaza cind copilul atinge virsta de 16 ani.
    Art. 5
    In intelesul prezentei conventii:
    a) dreptul privind incredintarea include dreptul cu privire la ingrijirile cuvenite persoanei copilului si, indeosebi, acela de a hotari asupra locului resedintei sale;
    b) dreptul de vizitare include dreptul de a duce copilul pentru o perioada limitata de timp in alt loc decit cel al resedintei sale obisnuite.

    CAP. 2
    Autoritati centrale

    Art. 6
    Fiecare stat contractant desemneaza o autoritate centrala insarcinata sa satisfaca obligatiile ce-i sint impuse prin conventie.
    Un stat federal, un stat in care sint in vigoare mai multe sisteme de drept sau un stat avind organizatii teritoriale autonome este liber sa desemneze mai mult de o autoritate centrala si sa specifice intinderea teritoriala a puterilor fiecareia dintre aceste autoritati. Statul care foloseste aceasta posibilitate desemneaza autoritatea centrala careia ii pot fi adresate cererile, in vederea transmiterii lor autoritatii centrale competente din acest stat.
    Art. 7
    Autoritatile centrale urmeaza sa coopereze intre ele si sa promoveze o colaborare intre autoritatile competente in statele lor respective, pentru a asigura imediata inapoiere a copiilor si a realiza celelalte obiective ale prezentei conventii.
    In special, ele urmeaza fie direct, fie cu sprijinul oricarui intermediar, sa ia toate masurile potrivite:
    a) pentru localizarea unui copil deplasat sau retinut ilicit;
    b) pentru prevenirea de noi pericole pentru copil sau de pagube pentru partile interesate, luind sau procedind astfel incit sa fie luate masuri provizorii;
    c) pentru a asigura inapoierea de buna voie a copilului sau a inlesni o solutie amiabila;
    d) pentru schimb de informatii, daca se dovedeste util, privitoare la situatia sociala a copilului;
    e) pentru a furniza informatii generale privind dreptul statului lor in legatura cu aplicarea conventiei;
    f) pentru a introduce sau a inlesni deschiderea unei proceduri judiciare sau administrative, menite sa obtina inapoierea copilului si, daca este cazul, sa ingaduie organizarea sau exercitarea efectiva a dreptului de vizitare;
    g) pentru a acorda sau inlesni, daca este cazul, obtinerea de asistenta judiciara si juridica, inclusiv participarea unui avocat;
    h) pentru a asigura, pe plan administrativ, daca va fi necesar si oportun, inapoierea fara pericol a copilului;
    i) pentru a se tine reciproc la curent asupra aplicarii conventiei si, pe cit posibil, a inlatura eventualele obstacole ivite cu prilejul aplicarii sale.

    CAP. 3
    Inapoierea copilului

    Art. 8
    Persoana, institutia sau organismul care pretinde ca un copil a fost deplasat sau retinut prin violarea dreptului privind incredintarea poate sa sesizeze fie autoritatea centrala a resedintei obisnuite a copilului, fie pe aceea a oricarui stat contractant, pentru ca acestea sa acorde asistenta lor in vederea asigurarii inapoierii copilului.
    Cererea urmeaza sa cuprinda:
    a) informatii privind identitatea reclamantului, a copilului si a persoanei despre care se sustine ca a luat sau a retinut copilul;
    b) data nasterii copilului, daca este posibil sa fie obtinuta;
    c) motivele pe care se sprijina reclamatul pentru a cere inapoierea copilului;
    d) toate informatiile disponibile privitoare la localizarea copilului si identitatea persoanei cu care copilul este presupus a se afla;
    e) copie autentificata a oricarei decizii sau acord utile;
    f) o atestare sau declaratie sub juramint emanind de la autoritatea centrala sau de la alta autoritate competenta a statului in care se afla resedinta obisnuita sau de la o alta persoana calificata privind dreptul statului in materie;
    g) orice alt document util.
    Art. 9
    Cind autoritatea centrala, care este sesizata printr-o cerere in temeiul art. 8, are motive sa creada ca copilul se afla intr-un alt stat contractant, ea transmite cererea direct si fara intirziere autoritatii centrale a acestui stat contractant, informind despre aceasta autoritatea centrala reclamanta sau, daca este cazul, pe reclamant.
    Art. 10
    Autoritatea centrala a statului unde se afla copilul va lua sau va face sa se ia orice masura susceptibila sa asigure inapoierea acestuia de bunavoie.
    Art. 11
    Autoritatile judiciare sau administrative ale oricarui stat contractant urmeaza sa procedeze de urgenta in vederea inapoierii copilului.
    Cind autoritatea judiciara sau administrativa sesizata nu a statuat, intr-un termen de 6 saptamini din momentul sesizarii sale, reclamantul sau autoritatea centrala a statului solicitat, din proprie initiativa sau la cererea autoritatii centrale a statului solicitant, poate cere o declaratie asupra motivelor acestei intirzieri. Daca raspunsul este primit de catre autoritatea centrala a statului solicitat, aceasta autoritate urmeaza a o transmite autoritatii centrale a statului solicitant sau, daca este cazul, reclamantului.
    Art. 12
    Cind un copil a fost deplasat sau retinut ilicit in intelesul art. 3 si o perioada de mai putin de un an s-a scurs cu incepere de la deplasare sau neinapoiere in momentul introducerii cererii inaintea autoritatii judiciare sau administrative a statului contractant unde se afla copilul, autoritatea sesizata dispune inapoierea sa imediata.
    Autoritatea judiciara sau administrativa, sesizata fiind chiar dupa expirarea perioadei de un an prevazute la alineatul precedent, urmeaza, de asemenea, sa dispuna inapoierea copilului, afara daca nu se stabileste ca copilul s-a integrat in noul sau mediu.
    Cind autoritatea judiciara sau administrativa a statului solicitat are motive de a crede ca copilul a fost luat intr-un alt stat, ea poate suspenda procedura sau sa respinga cererea de inapoiere a copilului.
    Art. 13
    Prin exceptie de la dispozitiile articolului precedent, autoritatea judiciara sau administrativa a statului solicitat nu este tinuta sa dispuna inapoierea copilului, daca persoana, institutia sau organismul care se impotriveste inapoierii sale stabileste:
    a) ca persoana, institutia sau organismul care avea in ingrijire copilul nu exercita efectiv dreptul privind incredintarea la data deplasarii sau neinapoierii, ori consimtise sau achiesase ulterior acestei deplasari sau neinapoieri; sau
    b) ca exista un risc grav ca inapoierea copilului sa-l expuna unui pericol fizic sau psihic sau ca in orice alt chip sa-l situeze intr-o situatie intolerabila.
    Autoritatea judiciara sau administrativa poate, de asemenea, sa refuze a dispune inapoierea copilului, daca constata ca acesta se impotriveste la inapoierea sa si ca a atins o virsta sau o maturitate care face necesar sa se tina seama de opinia sa.
    La aprecierea imprejurarilor vizate in acest articol, autoritatile judiciare sau administrative urmeaza sa tina seama de informatiile puse la dispozitie de autoritatea centrala sau orice alta autoritate competenta a statului in care se afla resedinta obisnuita a copilului privitor la situatia sa sociala.
    Art. 14
    Pentru a stabili existenta unei deplasari sau a unei neinapoieri ilicite in intelesul art. 3, autoritatea judiciara sau administrativa a statului solicitat poate tine seama in mod direct de legea si de hotaririle judiciare sau administrative recunoscute sau nu in mod formal in statul in care se afla resedinta obisnuita a copilului, fara a recurge la procedurile specifice asupra dovedirii acestui drept sau pentru recunoasterea hotaririlor straine care ar fi altfel aplicabile.
    Art. 15
    Autoritatile judiciare sau administrative ale unui stat contractant pot cere, inainte de a dispune inapoierea copilului, ca reclamantul sa infatiseze o hotarire sau o atestare emanind de la autoritatile statului in care se afla resedinta obisnuita a copilului, prin care sa se constate ca deplasarea sau neinapoierea era ilicita in intelesul art. 3 al conventiei, in masura in care aceasta hotarire sau atestare poate fi obtinuta in acest stat. Autoritatile centrale ale statelor contractante acorda asistenta, in masura posibilului, reclamantului, spre a obtine o atare decizie sau atestare.
    Art. 16
    Dupa ce vor fi fost informate despre deplasarea ilicita a unui copil sau despre neinapoierea sa in intelesul art. 3, autoritatile judiciare sau administrative ale statului contractant unde copilul a fost deplasat sau retinut nu vor mai putea statua asupra fondului dreptului privind incredintarea pina cind nu se va stabili ca nu se afla intrunite conditiile prezentei conventii pentru inapoierea copilului sau pina cind o perioada rezonabila nu se va fi scurs fara ca o cerere pentru aplicarea conventiei sa se fi facut.
    Art. 17
    Singura imprejurarea ca o hotarire privitoare la incredintare a fost pronuntata sau este susceptibila sa fie recunoscuta in statul solicitat nu poate justifica refuzul de a retrimite copilul potrivit prevederilor acestei conventii, dar autoritatile judiciare sau administrative ale statului solicitat pot lua in considerare motivele acestei hotariri care ar intra in sfera de aplicare a conventiei.
    Art. 18
    Dispozitiile acestui capitol nu limiteaza puterea autoritatii judecatoresti sau administrative de a dispune inapoierea copilului oricind.
    Art. 19
    O hotarire asupra inapoierii copilului, pronuntata in cadrul conventiei, nu afecteaza fondul dreptului privind incredintarea.
    Art. 20
    Inapoierea copilului potrivit dispozitiilor art. 12 poate fi refuzata in cazul in care nu ar fi permisa de principiile fundamentale ale statului solicitat cu privire la salvgardarea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

    CAP. 4
    Dreptul de vizitare

    Art. 21
    O cerere vizind organizarea sau protejarea exercitarii efective a unui drept de vizitare poate fi adresata autoritatii centrale a unui stat contractant, potrivit acelorasi modalitati, cu o cerere vizind inapoierea copilului.
    Autoritatile centrale sint legate prin obligatiile de cooperare vizate la art. 7, pentru a asigura exercitarea nestinjenita a dreptului de vizitare si indeplinirea tuturor conditiilor la care exercitarea acestui drept ar fi supusa si in vederea inlaturarii, in masura posibilului, a obstacolelor de natura a se impotrivi la aceasta.
    Autoritatile centrale, fie in mod direct, fie prin intermediari, pot initia sau favoriza o procedura legala in vederea organizarii sau protejarii dreptului de vizitare, precum si a conditiilor in care exercitarea acestui drept va putea fi supusa.

    CAP. 5
    Dispozitii generale

    Art. 22
    Nici o cautiune si nici o depunere, sub orice denumire ar fi, nu pot fi impuse spre a garanta plata spezelor si cheltuielilor in contextul procedurilor judecatoresti sau administrative vizate prin conventie.
    Art. 23
    Nici o legalizare sau formalitate similara nu se va cere in contextul conventiei.
    Art. 24
    Orice cerere, comunicare sau alt document se trimit, in limba originala, autoritatii centrale a statului solicitat si insotite de o traducere in limba oficiala sau intr-una dintre limbile oficiale ale acestui stat ori, daca aceasta traducere este greu realizabila, de o traducere in limbile franceza sau engleza.
    Totusi, un stat contractant va putea, facind rezerva prevazuta la art. 42, sa se opuna folosirii fie a limbii franceze, fie a celei engleze, in orice cerere, comunicare sau alt document adresate autoritatii sale centrale.
    Art. 25
    Cetatenii unui stat contractant si persoanele cu resedinta obisnuita in acest stat vor avea dreptul, pentru tot ceea ce priveste aplicarea conventiei, la asistenta judiciara si juridica in orice alt stat contractant, in aceleasi conditii ca si cind ei insisi ar fi cetateni ai acestui alt stat si si-ar avea acolo resedinta in mod obisnuit.
    Art. 26
    Fiecare autoritate centrala va suporta propriile sale speze in aplicarea conventiei.
    Autoritatea centrala si celelalte servicii publice ale statelor contractante nu vor impune nici un fel de speze cu privire la cererile introduse in aplicarea conventiei. Intre altele, nu pot pretinde reclamantului plata spezelor si cheltuielilor procesului sau, eventual, speze pricinuite de participarea unui avocat. Totusi, ele pot cere plata cheltuielilor cauzate sau urmind a fi cauzate de operatiuni legate de inapoierea copilului.
    Cu toate acestea, un stat contractant va putea, facind rezerva prevazuta la art. 42, sa declare ca nu este tinut la plata spezelor, vizate de alineatul precedent, in legatura cu participarea unui avocat sau a unui consilier juridic, ori la speze judiciare, decit in masura in care aceste cheltuieli pot fi acoperite prin sistemul sau de asistenta judiciara si juridica.
    Dispunind inapoierea copilului sau staruind asupra dreptului de vizitare potrivit prevederilor conventiei, autoritatea judecatoreasca sau administrativa poate, daca este cazul, sa puna in sarcina persoanei care a deplasat sau retinut copilul, sau care a impiedicat exercitarea dreptului de vizitare, plata tuturor spezelor necesare intreprinse de reclamant sau in numele sau, intre altele spezele de calatorie, spezele de reprezentare judecatoreasca ale reclamantului si de inapoiere a copilului, precum si toate cheltuielile si platile facute pentru localizarea copilului.
    Art. 27
    Cind apare clar ca nu sint intrunite conditiile cerute de conventie sau ca cererea nu este intemeiata, o autoritate centrala nu este tinuta sa accepte atare cerere. In acest caz, ea il informeaza de indata pe reclamant despre motivele sale sau, daca este cazul, autoritatea centrala care i-a transmis cererea.
    Art. 28
    O autoritate centrala poate pretinde ca cererea sa fie insotita de o autorizatie in scris prin care sa fie imputernicita sa actioneze in contul reclamantului sau sa desemneze un reprezentant care sa actioneze in numele sau.
    Art. 29
    Conventia nu impieteaza asupra posibilitatii persoanei, institutiei sau organismului, care pretinde ca dreptul privitor la incredintare sau de vizitare in intelesul art. 3 sau 21 au fost violate, sa se adreseze direct autoritatilor judiciare sau administrative ale statelor contractante, in aplicarea sau neaplicarea dispozitiilor conventiei.
    Art. 30
    Orice cerere, supusa autoritatii centrale sau direct autoritatilor judecatoresti sau administrative ale unui stat contractant, in aplicarea conventiei, precum si orice document ori informare anexate acestora sau procurate de catre o autoritate centrala vor putea fi prezentate inaintea tribunalelor sau autoritatilor administrative ale statelor contractante.
    Art. 31
    In relatia cu un stat care in materia incredintarii copiilor practica doua sau mai multe sisteme de drept aplicabile in unitati teritoriale diferite:
    a) orice referire la resedinta obisnuita in acest stat vizeaza resedinta obisnuita intr-o unitate teritoriala a acestui stat;
    b) orice referire la legea statului resedintei obisnuite vizeaza legea unitatii teritoriale in care copilul isi are resedinta obisnuita.
    Art. 32
    In relatia cu un stat care, in materie de incredintare de copii, practica doua sau mai multe sisteme de drept aplicabile unor categorii diferite de persoane, orice referire la legea acestui stat vizeaza sistemul de drept desemnat prin dreptul acestuia.
    Art. 33
    Un stat in care diferite unitati teritoriale au reguli proprii de drept in materia incredintarii copiilor nu va fi tinut sa aplice conventia cind un stat al carui sistem de drept este unificat nu ar fi tinut sa o aplice.
    Art. 34
    In materiile in care se aplica conventia, aceasta prevaleaza asupra Conventiei din 5 octombrie 1961 privind competenta autoritatilor si legea aplicabila in materie de protectie a minorilor, intre statele parti la ambele conventii. Prezenta conventie nu impiedica insa ca un alt instrument international legind statul de origine si statul solicitat sau alta lege a statului solicitat sa fie invocate spre a obtine inapoierea unui copil deplasat sau retinut in mod ilicit sau pentru organizarea dreptului de vizitare.
    Art. 35
    Conventia nu se aplica intre statele contractante decit la rapirile sau la neinapoierile ilicite care au avut loc dupa intrarea sa in vigoare in acele state.
    Daca o declaratie s-a facut potrivit art. 39 sau 40, referirea la un stat contractant facuta in alineatul precedent inseamna unitatea sau unitatile teritoriale carora li se aplica conventia.
    Art. 36
    Nimic din aceasta conventie nu impiedica doua sau mai multe state contractante, in vederea limitarii restrictiilor la care inapoierea copilului poate fi supusa, sa se inteleaga intre ele ca sa deroge de la oricare dintre dispozitiile sale care pot implica asemenea restrictii.

    CAP. 6
    Clauze finale

    Art. 37
    Conventia este deschisa semnarii statelor care erau membre ale Conferintei de la Haga de drept international privat la data celei de-a patrusprezecea sesiuni a sa.
    Ea va fi ratificata, acceptata sau aprobata si instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare se vor depune pe linga Ministerul Afacerilor Externe al Olandei.
    Art. 38
    Orice alt stat va putea adera la conventie.
    Instrumentul de aderare se va depune pe linga Ministerul Afacerilor Externe al Olandei.
    Conventia va intra in vigoare, pentru statul care adera, in prima zi a celei de-a treia luni calendaristice dupa depunerea instrumentului sau de aderare.
    Aderarea nu va avea efect decit in raporturile dintre statul care adera si statele contractante care vor fi declarat ca accepta aceasta aderare. Atare declaratie urmeaza, de asemenea, sa se faca de orice stat membru care ratifica, accepta sau aproba conventia ulterior aderarii. Aceasta declaratie se va depune pe linga Ministerul Afacerilor Externe al Olandei; acesta va trimite, pe cale diplomatica, cite o copie certificata conform fiecaruia dintre statele contractante.
    Conventia va intra in vigoare intre statul care adera si statul care a declarat ca accepta aceasta aderare in prima zi a celei de-a treia luni calendaristice dupa depunerea declaratiei de acceptare.
    Art. 39
    Orice stat, in momentul semnarii, ratificarii, acceptarii, aprobarii sau aderarii, va putea sa declare ca conventia se va extinde la ansamblul teritoriilor pe care le reprezinta pe plan international sau la unul sau mai multe dintre ele. Aceasta declaratie va produce efect in momentul in care intra in vigoare pentru acest stat.
    Aceasta declaratie, precum si orice extindere ulterioara se vor notifica Ministerului Afacerilor Externe al Olandei.
    Art. 40
    Un stat contractant care cuprinde doua sau mai multe unitati teritoriale in care sisteme de drept diferite se aplica materiilor guvernate de aceasta conventie va putea, in momentul semnarii, ratificarii, acceptarii, aprobarii sau aderarii, sa declare ca prezenta conventie se va aplica tuturor unitatilor sale teritoriale sau numai uneia sau mai multora dintre ele, si va putea oricind sa modifice aceasta declaratie, facind o alta declaratie.
    Aceste declaratii se vor notifica Ministerului Afacerilor Externe al Olandei si vor indica, in mod expres, unitatile teritoriale carora li se aplica conventia.
    Art. 41
    Cind un stat contractant are un sistem de guvernamint in virtutea caruia puterile executive, judecatoresti si legislative sint impartite intre autoritatile centrale si alte autoritati ale acestui stat, semnarea, ratificare, acceptarea sau aprobarea conventiei sau aderarea la aceasta, ori o declaratie facuta in temeiul art. 40, nu va atrage nici o consecinta cu privire la separatia interna a puterilor in acest stat.
    Art. 42
    Orice stat contractant va putea, cel mai tirziu in momentul ratificarii, acceptarii, aprobarii sau aderarii, ori in momentul unei declaratii facute in temeiul art. 39 sau 40, sa faca fie una, fie cele doua rezerve prevazute la art. 24 si 26 alin. 3. Nici o alta rezerva nu va fi incuviintata.
    Orice stat va putea, oricind, sa retraga o rezerva pe care a facut-o. Aceasta retragere va fi notificata Ministerului Afacerilor Externe al Olandei.
    Efectul rezervei va inceta in prima zi a celei de-a treia luni calendaristice dupa notificarea mentionata la alineatul precedent.
    Art. 43
    Conventia va intra in vigoare in prima zi a celei de-a treia luni calendaristice dupa depunerea celui de-al treilea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare prevazut de art. 37 si 38.
    Dupa aceasta, conventia va intra in vigoare:
    1. pentru fiecare stat care ratifica, accepta, aproba sau adera ulterior, in prima zi a celei de-a treia luni calendaristice dupa depunerea instrumentului sau de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.
    2. pentru teritoriile sau unitatile teritoriale la care conventia a fost extinsa potrivit art. 39 sau 40, prima zi a celei de-a treia luni calendaristice dupa notificarea vizata in aceste articole.
    Art. 44
    Conventia va avea o durata de 5 ani, cu incepere de la data intrarii sale in vigoare potrivit art. 43 alin. 1, chiar pentru statele care ulterior o vor fi ratificat, acceptat sau aprobat sau vor fi aderat la ea.
    Conventia se va reinnoi tacit din 5 in 5 ani, in afara cazului de denuntare.
    Denuntarea se va notifica, cel putin cu 6 luni inaintea expirarii termenului de 5 ani, Ministerului Afacerilor Externe al Olandei. Ea se va putea limita la anumite teritorii sau unitati teritoriale carora li se aplica conventia.
    Denuntarea nu va avea efect decit fata de statul care o va fi notificat. Conventia va ramine in vigoare pentru celelalte state contractante.
    Art. 45
    Ministerul Afacerilor Externe al Olandei va notifica statelor membre ale conferintei, precum si statelor care vor fi aderat potrivit dispozitiilor art. 38:
    1. semnaturile, ratificarile, acceptarile si aprobarile vizate la art. 37;
    2. aderarile vizate la art. 38;
    3. data la care conventia va intra in vigoare potrivit dispozitiilor art. 43;
    4. extinderile vizate la art. 39;
    5. declaratiile mentionate la art. 38 ai 40;
    6. rezervele prevazute la art. 24 si 26 alin. 3 si retragerea rezervelor prevazute la art. 42;
    7. denuntarile vizate la art. 44.
    Drept care, subsemnatii, legal imputerniciti, au semnat prezenta conventie.
    Intocmita la Haga, la 25 octombrie 1980, in limbile franceza si engleza, ambele texte avind aceeasi valabilitate, intr un singur exemplar, care se va depune in arhivele Guvernului Olandei si de pe care o copie certificata conform se va inmina, pe cale diplomatica, fiecaruia dintre statele membre ale Conferintei de la Haga de drept international privat la data celei de a patrusprezecea sesiuni a sa.