Legea Nr.11 din 18.04.2016

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT Dosar nr. 334/1/2016

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent să judece sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 334/1/2016 este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (6) din Codul de procedură civilă şi ale art. 27⁵ alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.Şedinţa este prezidată de doamna judecător Roxana Popa, preşedintele delegat al Secţiei a II-a civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.La şedinţa de judecată participă doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 27⁶ din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia a IIa civilă în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la modul de interpretare a art. 105 alin. (1) şi (2) şi art. 106 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul de a lămuri dacă administratorul/lichidatorul judiciar are dreptul de a verifica creanţe bugetare constatate prin titluri executorii, contestate în termen legal, şi care sunt limitele acestei verificări, având în vedere şi faptul că aceste creanţe sunt constatate printr-un act fiscal emis în regim de putere publică.După prezentarea referatului cauzei de către magistratul-asistent, constatând că nu sunt chestiuni prealabile de discutat sau excepţii de invocat, preşedintele completului, doamna judecător Roxana Popa, preşedintele delegat al Secţiei a II-a civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunţare asupra sesizării privind pronunţarea unei hotărâri prealabile.ÎNALTA CURTE,deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, a constatat următoarele:I. Titularul şi obiectul sesizăriiCurtea de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă, prin Încheierea din 15 decembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 4.120/107/2014/a2, a dispus, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la modul de interpretare a art. 105 alin. (1) şi (2) şi art. 106 din Legea nr. 85/2014, în sensul de a lămuri dacă administratorul/lichidatorul judiciar are dreptul de a verifica creanţe bugetare constatate prin titluri executorii, contestate în termen legal, şi care sunt limitele acestei verificări, având în vedere şi faptul că aceste creanţe sunt constatate printr-un act fiscal emis în regim de putere publică.Cererea de pronunţare a hotărârii prealabile a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 18 ianuarie 2016 cu nr. 334/1/2016.II. Temeiul juridic al sesizăriiArt. 519 din Codul de procedură civilă stipulează următoarele:Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată III. Normele de drept intern care formează obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabileLegea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 85/2014. Articolul 105(1) Toate creanţele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzute de prezentul capitol, cu excepţia creanţelor constatate prin hotărâri judecătoreşti executorii, precum şi prin hotărâri arbitrale executorii. În cazul în care aceste hotărâri judecătoreşti sau arbitrale sunt anulate, casate sau modificate în căile de atac, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va reface tabelul de creanţe în mod corespunzător. În cazul în care instanţa de judecată, anulând sau casând hotărârea, nu dezleagă şi fondul dedus judecăţii, administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar va proceda la verificarea acelei creanţe, notificând creditorii în cazul neînscrierii totale sau parţiale a creanţei, potrivit prevederilor art. 110 alin. (4). În acest din urmă caz, împotriva măsurii înscrierii parţiale sau neînscrierii în tabel a respectivei creanţe, creditorii pot formula contestaţie în condiţiile art. 59 alin. (5).(2) Nu sunt supuse acestei proceduri creanţele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale. (...) Articolul 106(1) Administratorul judiciar va proceda de îndată la verificarea fiecărei cereri şi a documentelor depuse şi va efectua o cercetare amănunţită pentru a stabili legitimitatea, valoarea exactă şi prioritatea fiecărei creanţe.(2) În cazul în care, prin derogare de la prevederile art. 2.512 şi următoarele din Codul civil, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar constată că a intervenit prescripţia extinctivă a creanţei, va notifica în acest sens creditorul, fără a mai face verificări de fond ale creanţei pretinse.(3) În vederea îndeplinirii atribuţiei prevăzute la alin. (1), administratorul judiciar va putea solicita explicaţii de la debitor, va putea să poarte discuţii cu fiecare debitor, solicitându-i, dacă consideră necesar, informaţii şi documente suplimentare. IV. Expunerea succintă a procesuluiPrin Încheierea nr. 281/F/CC/2014, pronunţată de judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Alba în Dosarul nr. 4.036/107/2014, a fost admisă cererea formulată de debitoarele S.C. Elit - S.R.L. şi S.C. Mercado - S.R.L. pentru deschiderea procedurii insolvenţei, în temeiul art. 71 şi 195 din Legea nr. 85/2014 s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă împotriva debitoarelor S.C. Elit - S.R.L. şi S.C. Mercado - S.R.L., în baza art. 45 alin. (1) lit. d) coroborat cu art. 57 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 a fost numit administrator judiciar provizoriu pentru fiecare debitoare S.P. EURO QUALITY INSOLVENCY S.P.R.L., cu atribuţiile prevăzute de art. 58 din Legea nr. 85/2014, şi, în temeiul art. 185 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, s-a dispus formarea unui dosar separat pentru debitoarea S.C. Mercado - S.R.L.Ca urmare a dispoziţiilor judecătorului-sindic s-a format Dosarul nr. 4.120/107/2014/a2, având ca obiect procedura insolvenţei debitoarei S.C. Mercado - S.R.L.Procedura insolvenţei a ajuns la stadiul prevăzut de titlul II cap. I secţiunea a 4-a (art. 99-113) din Legea nr. 85/2014, fiind întocmit, înregistrat şi publicat tabelul preliminar de creanţe conform art. 110 din Legea nr. 85/2014.Faţă de acest tabel au formulat contestaţii, conform art. 111 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, societatea debitoare S.C. Mercado - S.R.L. şi creditorii Direcţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Alba, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Administraţia Fondului pentru Mediu, Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi S.C. Premium Porc Negreni - S.R.L.Relevanţă în ce priveşte procedura de sesizare de faţă are soluţia dată de judecătorul-sindic contestaţiilor formulate de debitoarea S.C. Mercado - S.R.L. şi creditoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov faţă de creanţa pe care această din urmă creditoare a solicitat să fie trecută în tabelul preliminar de creanţe.Prin Sentinţa nr. 337/F/2015 din data de 17 aprilie 2015, pronunţată de judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Alba în Dosarul nr. 4.120/107/2014/a2, a fost respinsă contestaţia formulată de debitoarea S.C. Mercado - S.R.L. la creanţa creditoarei Agenţia Naţională de Administrare Fiscala, înlocuită, în cauză, de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba (conform Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3.581/2013), a fost admisă contestaţia formulată de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba la tabelul creanţelor debitoarei S.C. Mercado - S.R.L. şi a dispus înscrierea Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba în tabelul creanţelor debitoarei S.C. Mercado - S.R.L. cu suma totală de 30.171.624 lei, astfel:– 16.391.816 lei cu rangul de preferinţă prevăzut de art. 159 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 85/2014;

– 13.779.808 lei cu rangul stabilit de art. 161 pct. (5) din Legea nr. 85/2014.Pentru a pronunţa aceste soluţii, judecătorul-sindic a reţinut, în urma interpretării art. 105 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2014, că în mod greşit a procedat administratorul judiciar verificând creanţa Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi dispunând admiterea în parte a acesteia. Textul de lege mai sus menţionat nu poate fi interpretat în sensul că, în ipoteza în care societatea debitoare ar contesta actele administrativ fiscale ce o vizează, atunci administratorul judiciar ar deveni competent să analizeze pe fond declaraţia de creanţă a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Dimpotrivă, în ipoteza contestării creanţelor bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu, singura în măsură să soluţioneze acţiunea este instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă. De altfel, aşa cum se arată chiar în contestaţia la tabel promovată în prezentul dosar de către societatea debitoare, aceasta a atacat, în condiţiile art. 205 şi următoarele din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, denumită în continuare Codul de procedură fiscală, actele administrative fiscale ce au stat la baza formulării declaraţiei de creanţă de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală. Raţiunea excluderii creanţelor bugetare, cum este şi cea declarată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, de la procedura de verificare de către administratorul/lichidatorul judiciar rezultă din reglementarea expresă şi obligatorie a acţiunii în contencios administrativ fiscal prin art. 126 alin. (6) din Constituţia României, potrivit căruia controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat (alineat introdus în urma revizuirii Constituţiei în anul 2003), cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar şi, respectiv, a procedurii reglementate de art. 208 din Codul de procedură fiscală. În categoria actelor mai sus menţionate intră şi actele administrativ fiscale, cum este şi Decizia de impunere nr. FMC 1.543 din 23 octombrie 2014 ce a stat la baza formulării declaraţiei de creanţă de către creditoarea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală. Potrivit art. 41 din Codul de procedură fiscală, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislaţiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor fiscale. Astfel, sunt acte administrativ fiscale: decizia de impunere, declaraţia fiscală, certificatul de înregistrare, certificatul de cazier fiscal, decizia de restituire, decizia privind măsuri de îndeplinit, nota de compensare, nota de scădere, decizia de soluţionare a unei contestaţii etc. Singura autoritate competentă să verifice o creanţă fiscală este aşadar instanţa în procedura contenciosului administrativ fiscal, iar nu administratorul judiciar în cadrul procedurii insolvenţei. Totodată, s-a reţinut că în practica judiciară, sub imperiul vechii reglementări, dar care îşi păstrează actualitatea şi în prezent, după intrarea în vigoare a Legii nr. 85/2014, s-a stabilit că nu vor fi supuse verificării creanţele izvorâte din impozite, taxe, amenzi datorate bugetului de stat. În consecinţă, creanţa creditorului bugetar trebuia trecută în tabelul de creanţe cu suma solicitată, aşa cum a fost calculată de organele de specialitate, aceasta putând fi contestată de către debitoare şi verificată numai potrivit legislaţiei speciale din acest domeniu Împotriva acestei sentinţe a declarat apel debitoarea S.C. Mercado - S.R.L. atât prin administratorul special, cât şi prin administratorul judiciar, în calitate de reprezentanţi, criticând interpretarea dată de judecătorul-sindic dispoziţiilor art. 105 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2014, şi a reiterat cererea privind sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru dezlegarea unei chestiuni de drept constând în rezolvarea conflictului de legi dintre prevederile Legii nr. 85/2014 şi ale Codului de procedură fiscală în privinţa verificării legitimităţii actelor administrativ-fiscale reprezentând titluri executorii de către administratorul judiciar şi judecătorul-sindic, conform Legii nr. 85/2014, sau de către instanţa de contencios administrativ şi fiscal, în conformitate cu legea de drept comun, respectiv art. 205 şi următoarele din Codul de procedură fiscală, în condiţiile în care titlurile executorii au fost emise unilateral de către organele de inspecţie fiscală ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală în baza Codului de procedură fiscală. V. Motivele de admisibilitate reţinute de titularul sesizării Instanţa de trimitere a constatat admisibilitatea sesizării în conformitate cu prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă, pentru următoarele motive: 1. de lămurirea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 105 alin. (1) şi (2) şi art. 106 din Legea nr. 85/2014 depinde soluţia ce urmează a fi pronunţată în cauză; 2. problema de drept este nouă, având în vedere că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o hotărâre cu privire la textele de lege menţionate. Problema de drept este nouă şi faţă de împrejurarea că prin art. 105 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 se produce o restrângere a creanţelor care sunt exceptate de la procedura de verificare faţă de vechea reglementare a art. 66 alin. (1) din Legea nr. 85/2006. 3. Problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. VI. Punctul de vedere al completului de judecată cu privire la dezlegarea chestiunii de drept Curtea de Apel Alba Iulia apreciază că problema de drept de faţă are o înrâurire esenţială asupra întregii proceduri a insolvenţei, chestiunea de drept în discuţie vizând interpretarea art. 105 alin. (1) şi (2) şi art. 106 din Legea nr. 85/2014, şi anume dacă sunt supuse procedurii verificării creanţele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu contestat în termenul prevăzut de legea specială şi limitele verificării făcute de administratorul judiciar. Astfel, ca urmare a verificării creanţelor, se întocmeşte tabelul preliminar al creanţelor, acesta fiind determinant în stabilirea pasivului debitorului şi a modului de derulare a procedurii în vederea atingerii scopului legii insolvenţei aşa cum este definit de art. 2 din Legea nr. 85/2014. Scopul legii este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului cu acordarea, atunci când este posibil, a şansei de redresare a activităţii acestuia. Concordant scopului legii este stabilirea pasivului şi activului debitorului, dar şi a modalităţii de acoperire a pasivului în cadrul procedurii colective, aceasta fiind una dintre regulile esenţiale ale procedurii insolvenţei, iar excepţiile strict limitative. În vederea respectării acestui principiu al colectivităţii procedurii, Legea nr. 85/2014 vine cu modificări în ce priveşte creanţele supuse procedurii verificării faţă de vechea reglementare a Legii nr. 85/2006. Procedura verificării creanţelor era reglementată de art. 66 şi 67 din Legea nr. 85/2006 şi îşi găseşte reglementarea actuală în prevederile art. 105 şi 106 din Legea nr. 85/2014. Chiar dacă, în speţă, judecătorul-sindic a apreciat că reglementarea actuală este similară celei anterioare, instanţa de sesizare observă că, în prezent, în reglementarea Legii nr. 85/2014, excepţiile de la regula verificării creanţelor de către administratorul judiciar sunt mult limitate. Sunt exceptate de la verificare creanţele constatate prin hotărâri judecătoreşti sau arbitrale executorii şi creanţele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale. Toate celelalte creanţe sunt supuse procedurii verificării prevăzute de art. 105-109 din Legea nr. 85/2014, finalizată cu întocmirea tabelului preliminar care cuprinde toate creanţele împotriva averii debitorului, conform art. 110 din Legea nr. 85/2014. Chestiunea de drept susceptibilă a fi interpretată diferit vizează limitele în care administratorul judiciar va verifica o creanţă bugetară izvorâtă dintr-un titlu executoriu contestat în termenul legal. Limitele exercitării atribuţiilor administratorului judiciar trebuie stabilite în raport cu autoritatea cu care acesta este învestit de lege de la momentul numirii în această calitate. Potrivit art. 40 din Legea nr. 85/2014, organele care aplică procedura sunt instanţele judecătoreşti, judecătorul-sindic, administratorul judiciar şi lichidatorul judiciar. Fiind organ care aplică procedura, administratorul judiciar apare ca un organ judiciar a cărui activitate este supusă controlului de legalitate exercitat de judecătorul-sindic şi instanţele judecătoreşti. Potrivit art. 40 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, administratorul judiciar trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor şi operaţiunilor prevăzute de această lege, precum şi realizarea, în condiţiile legii, a drepturilor şi obligaţiilor celorlalţi participanţi la aceste acte şi operaţiuni. Din redactarea acestui text legal rezidă, cu claritate, obligaţia administratorului judiciar de a asigura, în condiţiile legii, realizarea drepturilor participanţilor. Cel puţin aparent, administratorul judiciar este învestit cu o autoritate similară forţei publice dată de realizarea unui interes public, şi anume cel definit de art. 2 din Legea nr. 85/2014. Cu privire la operaţiunea juridică a verificării creanţelor, Curtea de Apel Alba Iulia apreciază că aceasta nu se confundă cu verificarea fiecărei cereri. Verificarea se realizează în două faze, şi anume una în care se verifică existenţa creanţei, raportat la cauzele de stingere a dreptului de creanţă, cum ar fi intervenirea prescripţiei extinctive, aşa cum prevede expres art. 106 alin. (2) din Legea nr. 85/2014. În opinia instanţei trebuie supuse cercetării toate creanţele declarate, inclusiv cele constatate prin hotărâri judecătoreşti sau arbitrale executorii şi cele bugetare rezultând din titluri executorii necontestate, întrucât şi aceste creanţe sunt susceptibile a fi prescrise. Curtea de Apel Alba Iulia mai relevă că administratorul judiciar exercită atribuţia verificării creanţelor în calitatea sa de organ care aplică procedura, şi nu în calitate de reprezentant al debitoarei. Această concluzie este susţinută şi de interpretarea coroborată a art. 106 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 şi art. 2.512 din Codul civil. Art. 106 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 instituie o derogare de la dispoziţiile art. 2.512 din Codul civil, derogare care nu ar fi fost necesară dacă administratorul judiciar ar fi fost privit ca reprezentant al debitorului, ca persoană în favoarea căreia curge prescripţia. Intenţia legiuitorului a fost aceea a asimilării administratorului judiciar unui organ de jurisdicţie, care nu ar fi putut aplica prescripţia din oficiu, în lipsa derogării. Cea de-a doua fază a verificării constă, potrivit art. 106 alin. (1) şi alin. (2) teza finală din Legea nr. 85/2014, în verificări de fond ale creanţei, în vederea stabilirii legitimităţii, valorii exacte şi a priorităţii acesteia. În această fază este necesară lămurirea limitelor verificării creanţei bugetare contestate de către administratorul judiciar, având în vedere şi reglementarea specială dată de art. 205-218 din Codul de procedură fiscală. O verificare a fondului creanţei bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu contestat de către administratorul judiciar în cadrul procedurii insolvenţei s-ar suprapune verificării făcute în cadrul procedurii supuse contenciosului fiscal. O condiţie esenţială pentru care creanţa bugetară nu este exceptată de la procedura verificării în cadrul procedurii insolvenţei este aceea a contestării conform legii speciale în termenele prevăzute de aceasta. Curtea de Apel Alba Iulia apreciază că interpretarea art. 105 alin. (1) şi (2) şi art. 106 din Legea nr. 85/2014 este aceea că excepţiile de la regula verificării creanţelor în cadrul procedurii insolvenţei sunt de strictă interpretare, creanţele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu contestat neîncadrându-se între aceste excepţii şi, prin urmare, sunt supuse verificării conform art. 105 alin. (1) din Legea nr. 85/2014. Limitele verificării nu se pot suprapune asupra aspectelor supuse controlului în procedura contenciosului fiscal prevăzută de art. 205-218 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003. Contestarea titlului executoriu constatator al creanţei bugetare nu este suficientă să conducă la concluzia că această creanţă nu ar fi legitimă şi nu i s-ar fi stabilit întinderea, aceste aspecte neputând fi verificate de administratorul judiciar în procedura prevăzută de art. 105 şi 106 din Legea nr. 85/2014. Prin urmare, în limitele contestării titlului executoriu al creanţei bugetare, administratorul judiciar poate, cel mult, să aprecieze creanţa ca fiind afectată de condiţie, în înţelesul art. 102 alin. (3) din Legea nr. 85/2014. VII. Punctul de vedere al părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept Debitoarea S.C. Mercado - S.R.L. a arătat că art. 105 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2014 trebuie interpretat în sensul că administratorul judiciar are atribuţia verificării fondului creanţei bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu contestat în termenul prevăzut de legea specială, cu această ocazie verificându-se legitimitatea şi valoarea creanţei. Creditoarea Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a apreciat că prevederile art. 105 din Legea nr. 85/2014 sunt clare, în sensul că nu intră în atribuţia de verificare a administratorului judiciar legitimitatea creanţei bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu contestat, aceasta urmând a fi stabilită în cadrul procedurii contencioase fiscale reglementate de legea specială. Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şia exprimat punctul de vedere doar cu privire la admisibilitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, apreciind că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă. VIII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie 1. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Adresa nr. 166/C/143/III-5/2016 din 3 februarie 2016 (fila 1 volum III), a comunicat că la nivelul Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil nu s-a verificat şi nu se verifică practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept care formează obiectul sesizării Curţii de Apel Alba Iulia. 2. Prin Adresa nr. 2/1147/C din 9 februarie 2016 (fila 3 volum III), Curtea de Apel Bucureşti a comunicat următoarele: Opinia judecătorilor din cadrul Secţiei a V-a civile este în sensul următor: creanţa bugetară constatată prin titlu executoriu contestat nu se verifică de administratorul judiciar conform art. 105 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, ci se înscrie în tabel. Dacă, în urma soluţionării contestaţiei împotriva titlului executoriu, acesta se anulează sau se modifică, administratorul judiciar trebuie să refacă tabelul de creanţe în mod corespunzător, conform aceluiaşi art. 105 alin. (1) din Legea nr. 85/2014. Judecătorii din cadrul Secţiei a VI-a civile au exprimat opinia potrivit căreia o creanţă bugetară rezultând dintr-un titlu executoriu contestat în condiţiile legii speciale va fi supusă procedurii de verificare prevăzute de legea insolvenţei, dar această verificare este limitată, deoarece existenţa dreptului de creanţă va fi stabilită în procedura contenciosului fiscal. Astfel, creanţa va fi înscrisă provizoriu, din moment ce există posibilitatea anulării titlului de creanţă fiscală. Textul de lege este însă similar cu textul art. 66 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 şi se apreciază că interpretarea este aceeaşi, în sensul prevăzut de dispoziţiile legale menţionate. În urma verificărilor efectuate şi a consultării judecătorilor din cadrul celor două secţii civile s-a constatat că nu s-a analizat în cadrul căilor de atac exercitate conform Legii nr. 85/2014 chestiunea de drept privind interpretarea prevederilor art. 105 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2014. În sensul anterior menţionat s-a anexat Decizia civilă nr. 601/R/2013 din 18 martie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 11.440/3/2012/a5. 3. Curtea de Apel Galaţi, prin Adresa nr. 482/I/A/22 din 15 februarie 2016 (fila 45 volum III), cu privire la problema de drept vizând interpretarea prevederilor art. 105 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2014, a comunicat că la nivelul acestei instanţe şi al tribunalelor din circumscripţie nu a fost identificată jurisprudenţă. Cu toate acestea, se apreciază că importanţa practică a problemei de drept invocate este foarte mare, norma juridică fiind incidentă pentru aproape fiecare debitor în situaţie de insolvenţă [art. 102 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 impunând organelor fiscale realizarea inspecţiei fiscale la deschiderea procedurii]. Potrivit textelor vizate nu sunt supuse procedurii de verificare doar creanţele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale. Aşadar, în măsura în care titlul a fost contestat, creanţa este supusă verificării. Se observă că există o imperfecţiune legislativă, în sensul că acelaşi titlu executoriu este verificat în cadrul a două proceduri speciale - cea prevăzută de legislaţia fiscală şi cea prevăzută de legea insolvenţei. Pentru stabilirea raportului dintre cele două proceduri trebuie amintit că: – pe de o parte, practicianul în insolvenţă (administratorul/ lichidatorul judiciar) este, îndeobşte, aceeaşi persoană care declanşează şi litigiul contencios-fiscal în cadrul căruia are calitatea de contestator (reclamant); şi– pe de altă parte, titlul contestat se bucură de prezumţia de legalitate şi temeinicie, fiind executoriu atât timp cât nu a fost folosită procedura de suspendare a efectelor sale. Aşadar, practicianul în insolvenţă va înscrie creanţa fiscală în mod provizoriu [potrivit art. 111 alin. (6) din Legea nr. 85/2014], iar aceasta se va definitiva la finalul procesului administrativ-fiscal.4. Curtea de Apel Constanţa, prin Adresa nr. 326/22 din 16 februarie 2016 (fila 46 volum III ), a învederat că punctul de vedere al Secţiei a II-a civile, contencios administrativ este că, din interpretarea prevederilor art. 105 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2014, rezultă regula în materie de verificare a creanţelor ce urmează a fi înscrise în tabelul preliminar de către administratorul/lichidatorul judiciar, în sensul că acesta este obligat a verifica toate creanţele. Situaţia de excepţie este dată pentru trei cazuri: creanţele constatate prin hotărâri judecătoreşti executorii, cele constatate prin hotărâri arbitrale executorii, precum şi creanţele bugetare rezultate dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale. În situaţia creanţelor bugetare constatate prin titluri executorii contestate în termenul legal la instanţa de contencios administrativ se disting două situaţii, prima în care odată cu contestaţia este solicitată (obţinută) şi suspendarea executării titlului, caz în care devine aplicabilă regula în materie, respectiv verificarea acestei creanţe de către administratorul/lichidatorul judiciar, şi a doua situaţie în care nu se solicită şi nici nu se obţine suspendarea executării titlului, caz în care se aplică excepţia privind neverificarea acestei creanţe. În ambele cazuri, înscrierea unei astfel de creanţe are un caracter provizoriu, tabelul preliminar sau cel definitiv urmând a fi modificat/actualizat în funcţie de hotărârea judecătorească rămasă definitivă. Tribunalul Constanţa - Secţia a II-a civilă a arătat că, procedând la verificări, s-au identificat hotărâri ale judecătorului-sindic, pronunţate în cauze aflate sub incidenţa prevederilor Legii nr. 85/2006 şi ale Legii nr. 85/2014, în care, în cadrul contestaţiei la tabelul preliminar al creanţelor deţinute asupra averii debitoarei, au fost analizate aspecte relative la creanţele bugetare constatate prin titluri executorii, după cum urmează: În cele mai multe situaţii contestaţia a vizat nu existenţa sau întinderea creanţei, ci ordinea de prioritate la care aceasta trebuie înscrisă în tabel prin prisma garanţiilor constituite. Soluţiile pronunţate sunt diferite, după cum creditorul invoca o garanţie mobiliară sau imobiliară sau un privilegiu. Totodată, au mai fost identificate hotărâri în care contestaţia viza măsura înscrierii în tabel a unei creanţe bugetare cu privire la care se află în curs de soluţionare o contestaţie fiscală. Aşa cum rezultă din hotărârile anexate, au fost pronunţate soluţii de admitere a contestaţiei şi de înscriere a creanţei sub condiţie suspensivă, motivat de existenţa unei contestaţii fiscale, soluţii de admitere a contestaţiei şi de înscriere cu caracter provizoriu a creanţei aflate în litigiu şi soluţii de respingere a contestaţiei, apreciindu-se că este vorba de o creanţă sub condiţie rezolutorie, însă soluţiile inventariate nu au permis exprimarea unui punct de vedere care să reflecte practica unitară a secţiei strict pe aceste probleme de drept. Rezultă însă că, în mod unitar, s-a apreciat că, în conformitate cu prevederile art. 105 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2014, nu sunt supuse verificării de către administratorul/ lichidatorul judiciar creanţele constatate prin hotărâri judecătoreşti executorii, prin hotărâri arbitrale executorii şi creanţele bugetare rezultate dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale, cu excepţia cazurilor în care se constată stingerea, în tot sau în parte, a creanţei sau prescrierea dreptului de a cere executarea silită a acesteia, depunându-se alăturat, exemplificativ, hotărâri judecătoreşti relevante. Tribunalul Tulcea a arătat că nu s-a identificat practică judiciară în această materie, însă, ca urmare a consultării magistraţilor, opinia acestora este în sensul că, în conformitate cu art. 66 din Legea nr. 85/2006, erau exceptate de la verificare toate creanţele constate prin titluri executorii, deci orice titlu executoriu. În conformitate cu art. 105 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2014 sunt exceptate de la verificare numai creanţele constatate prin hotărâri judecătoreşti executorii şi hotărâri arbitrale executorii, precum şi creanţele bugetare rezultând dintrun titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale. De asemenea, această exceptare de la verificare nu exclude deducerea sumelor executate după emiterea titlului definitiv. Astfel, în actuala reglementare, administratorul/lichidatorul judiciar va trebui să verifice inclusiv titlurile de valoare (cambii, cecuri, bilete la ordin) învestite cu formulă executorie, contractele autentice, de credit şi garanţiile de care sunt afectate, în măsura în care acestea nu constată creanţe bugetare necontestate. În consecinţă, s-a apreciat că modul de gândire a legiuitorului a fost acela că şi astfel de titluri executorii pot fi contestate în instanţă sau este posibil ca drepturile prevăzute în aceste înscrisuri să fie prescrise, astfel încât numai o hotărâre judecătorească executorie îndeplineşte cerinţa legală de a nu mai fi supusă vreunei verificări. Condiţiile creanţelor de a fi certe, lichide şi exigibile sunt cerute doar pentru declanşarea procedurii; ulterior, vor fi satisfăcute şi creanţele care nu îndeplinesc aceste cerinţe. De altfel, nici pentru declanşarea procedurii insolvenţei nu se cere ca creanţele să fie constatate printr-un titlu executoriu. În aceste condiţii şi titularii creanţelor necontestate printr-un titlu vor depune cerere de admitere a creanţelor. În concluzie, opinia majorităţii conform noilor prevederi este că administratorul/lichidatorul judiciar are, conform prevederilor art. 105 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2014, atribuţii de verificare a creanţelor constatate prin titluri executorii, altele decât hotărârile judecătoreşti. 5. Prin Adresa nr. 372/A/2016 din 15 februarie 2016 (fila 75 volum III) s-a comunicat faptul că la nivelul Secţiei a II-a civile, de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, Tribunalului Buzău şi Tribunalului Prahova nu a fost înregistrată practică judiciară în materia precizată. Tribunalul Dâmboviţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a învederat că, la nivelul său, s-a apreciat, într-o opinie majoritară, că verificările efectuate de către practicianul în insolvenţă nu pot privi decât aspecte vizând prescripţia, tardivitatea etc., iar nu fondul creanţei fiscale constatate prin titlu executoriu, soluţie exemplificată prin Sentinţa nr. 24 din 18 ianuarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 3.056/120/2015/a1, şi Sentinţa nr. 451 din 6 iulie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.075/120/2015/a1. 6. Curtea de Apel Oradea (fila 83 volum III), prin Adresa nr. 309/22/A/2016 din 17 februarie 2016, a arătat că practica judiciară la nivelul acestei instanţe este în sensul că aceste creanţe bugetare constatate prin titluri executorii, contestate în termenul legal, sunt supuse verificării de către administratorul/lichidatorul judiciar, însă nu pot face obiectul acestei verificări legalitatea şi temeinicia creanţei fiscale din perspectiva aplicării Codului fiscal, deoarece aceste aspecte pot face obiectul numai al contestaţiei reglementate de art. 205 şi următoarele din Codul de procedură fiscală. Creanţa bugetară contestată este supusă verificării, conform art. 105 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2014, fără a însemna că ea este supusă vreunei condiţii suspensive sau rezolutorii care să justifice înscrierea în această modalitate. Judecătorii Secţiei a II-a civile din cadrul Tribunalului Bihor şiau exprimat punctul de vedere în sensul că administratorul/lichidatorul judiciar nu va putea verifica aceste creanţe bugetare constatate prin titluri executorii, contestate în termen legal, deoarece simpla contestare a titlului, fără să existe vreo dispoziţie de suspendare a executării titlului executoriu, nu afectează caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei fiscale. În consecinţă, nefiind suspendat, titlul executoriu poate fi pus în executare, distribuirea către creditori a unor sume în procedura insolvenţei nefiind altceva decât o formă de executare. În cadrul Secţiei a II-a civile, de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Satu Mare s-a conturat punctul de vedere potrivit căruia, în aplicarea dispoziţiilor art. 105 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2014, practicianul în insolvenţă este obligat să constate caracterul contestat al creanţei fiscale cu care creditorul bugetar s-a înscris la masa credală şi să limiteze verificarea acesteia la constatarea împrejurării că această creanţă este afectată de o condiţie constând în stabilirea legalităţii acesteia printr-o hotărâre judecătorească în contencios administrativ fiscal pronunţată potrivit legii speciale. Totodată, având în vedere dispoziţiile art. 215 din Codul de procedură fiscală şi prevederile art. 102 şi 105 din Legea nr. 85/2014, s-a constatat că creditorul bugetar nu poate fi înscris în tabelul preliminar al creanţelor declarate împotriva averii debitoarei cu întreaga creanţă declarată de organul fiscal ca fiind o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, întrucât o parte din această creanţă este afectată de o condiţie, respectiv de stabilirea legalităţii acesteia printr-o hotărâre judecătorească în contencios administrativ fiscal, această creanţă fiind contestată pe calea contenciosului administrativ, potrivit legii speciale, de către debitor. Cu alte cuvinte, spre deosebire de dispoziţiile Codului de procedură fiscală, în materia insolvenţei, această contestare are drept consecinţă supunerea creanţei organului fiscal procedurii de verificare de către administratorul judiciar şi calificarea acesteia ca fiind o creanţă provizorie sub condiţie, a cărei existenţă depinde de menţinerea sau nu printr-o hotărâre judecătorească definitivă a titlului de creanţă devenit titlu executoriu deţinut de contestatoare, anexându-se Decizia nr. 306/C/2015-A din 18 noiembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 3.654/111/2014/a1-A, Decizia nr. 8/C/2016-A din 19 ianuarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.728/83/2014/a1, şi Decizia nr. 10/C/2016-A din 19 ianuarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.206/83/2015/a1-A, şi Sentinţa civilă nr. 452/2015/F, pronunţată la data de 10 iunie 2015 în Dosarul nr. 493/83/2015/a1. 7. Curtea de Apel Suceava, prin Adresa nr. 347/A/2016 din 16 februarie 2016 (fila 111 volum III), a precizat că problema creanţelor bugetare constatate prin titluri executorii, în condiţiile în care acestea din urmă sunt contestate în termen legal, a fost discutată şi la întâlnirile reprezentanţilor curţilor de apel pentru unificarea practicii judiciare în materie comercială de la Craiova din 27-28 aprilie 2015 şi, respectiv, Cluj-Napoca din 5-6 noiembrie 2015, la care s-a decis, în unanimitate, că formularea unei contestaţii, fără să existe vreo dispoziţie de suspendare a executării titlului executoriu, nu afectează caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei bugetare. Existenţa neîndoielnică a creanţei şi caracterul său exigibil decurg tocmai din titlul executoriu care, deşi contestat, nu a fost suspendat, deci poate fi pus în executare, distribuirea către creditori a unor sume nefiind altceva decât o formă de executare. În acest caz, dacă ulterior se admite contestaţia şi titlul este anulat, devin pe deplin aplicabile dispoziţiile privind executarea pe riscul creditorului şi întoarcerea executării. De altfel, fiind titlu executoriu, în temeiul acestuia, chiar contestat, atât timp cât nu s-a dispus suspendarea, se poate solicita inclusiv deschiderea procedurii, deoarece, potrivit art. 278 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 207/2015, introducerea contestaţiei pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal. Aşadar, administratorul judiciar nu poate verifica creanţele bugetare constatate prin titluri executorii contestate, în caz contrar, acesta substituindu-se instanţei de contencios administrativ şi fiscal, căreia îi revine competenţa exclusivă de a verifica legalitatea unui act administrativ fiscal, ceea ce nu poate fi primit. Totuşi, în ipoteza în care, în cadrul procedurii administrative, s-ar dispune suspendarea titlului executoriu, este evident că respectiva creanţă bugetară pretinsă nu ar mai avea caracterul exigibil cerut de lege, caz în care administratorul judiciar, neputând să procedeze la verificarea caracterului cert şi lichid al creanţei, poate opta pentru înscrierea creanţei în discuţie în tabelul preliminar, sub condiţia suspensivă a respingerii contestaţiei introduse pe cale administrativă, cu toate consecinţele ce decurg din această împrejurare, astfel cum acestea sunt statuate de prevederile legii-cadru în materie - Legea nr. 85/2014. La nivelul Secţiei a II-a civile a Tribunalului Suceava, la întâlnirea privind problemele de practică neunitară pentru perioada iulie-septembrie 2015, a fost exprimat un punct de vedere majoritar în sensul că existenţa acţiunilor pe rolul instanţelor de drept comun reprezintă un eveniment viitor şi nesigur care echivalează cu o condiţie rezolutorie şi, prin urmare, se impune înscrierea acestor creanţe sub această condiţie, aceasta şi pentru a permite practicianului în insolvenţă să actualizeze tabelul de creanţe în acord cu soluţia pronunţată, înaintând minutele întâlnirilor şi, cu titlu de practică judiciară, Încheierea din 22 iulie 2014, pronunţată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. 1.851/86/2014/a1. 8. Curtea de Apel Craiova, prin Adresa nr. 2.868 din data de 17 februarie 2016 (fila 124 volum III), a arătat că, în interpretarea prevederilor art. 105 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2014, practica judiciară la nivelul Curţii de Apel Craiova - Secţia a IIa civilă este în sensul că verificarea creanţelor bugetare constatate prin titluri executorii în cadrul procedurii insolvenţei are loc sub aspectul existenţei titlului executoriu şi al intervenirii prescripţiei executării, titlul de creanţă (creanţă certă, lichidă şi exigibilă) putând fi analizat doar în cadrul procedurii de contencios fiscal prevăzute de Codul de procedură fiscală de instanţa de contencios administrativ, ataşându-se Decizia nr. 16/2016 din 19 ianuarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 5.032/63/2015/A1, şi Decizia nr. 379/2014 din 25 septembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 4.421/104/2013/A1. Tribunalul Dolj a menţionat că, deşi din textul de lege ar rezulta că pot fi verificate creanţele bugetare constatate prin titluri executorii ce sunt contestate, această operaţiune nu poate fi efectuată, întrucât actul administrativ produce efecte de la data comunicării, fiind executoriu, precum şi pentru faptul că legea specială stabileşte posibilitatea suspendării executării, anulării sau modificării actului fiscal în procedura de contestare a acestuia, procedură strict reglementată (procedură prealabilă, contestarea deciziilor). În teză contrară ar însemna ca administratorul judiciar să facă propriile verificări asupra actelor fiscale, ignorând caracterul executoriu, să înscrie creditoarea cu o sumă mai mică, lăsând fără aplicare dispoziţiile din Codul de procedură fiscală, fapt ce ar însemna ca acesta să se transforme practic într-o instanţă de judecată, în acest sens, anexându-se Sentinţa nr. 550/2015 din 6 mai 2015, pronunţată în Dosarul nr. 14.092/63/2013/a1, şi Sentinţa civilă nr. 1.175/2015 din 10 decembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 7.323/63/2015/a1. Opinia Tribunalului Gorj este în sensul în care administratorul/lichidatorul judiciar nu poate recurge la o verificare a creanţei bugetare prin procedura instituită de legea insolvenţei, respectiv să verifice temeinicia cererii de creanţe, caracterul cert, lichid şi exigibil. Administratorul/Lichidatorul judiciar verifică dacă titlul executoriu din care rezultă creanţa bugetară este contestat sau necontestat. În cazul în care titlul executoriu este necontestat, va înscrie creanţa cu cuantumul din titlu. În cazul în care titlul executoriu este contestat, în întregime sau parţial, administratorul/lichidatorul judiciar va înscrie partea de creanţă necontestată ca fiind creanţă bugetară, iar partea de creanţă contestată o va înscrie provizoriu, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în contencios administrativ, aşa cum rezultă din Sentinţa nr. 571/2015 din 30 septembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.937/95/2015/a1, anexată în copie. Discutabilă este modalitatea de înscriere a creanţei cuprinse în titlul executoriu contestat (sau partea de creanţă contestată), respectiv cu caracter provizoriu sau sub condiţie suspensivă. Legea insolvenţei nu defineşte noţiunile de „creanţă provizorie", respectiv „creanţă sub condiţie", însă referiri la creanţele nescadente sau sub condiţie se găsesc în art. 102 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, care prevede: „creanţele nescadente sau sub condiţie la data deschiderii procedurii vor fi admise la masa credală şi vor fi îndreptăţite să participe la distribuiri de sume în măsura îngăduită de prezentul titlu". Alin. (5) al aceluiaşi articol prevede că dreptul de vot şi dreptul la distribuţie ale titularilor creanţelor sub condiţie suspensivă la data deschiderii procedurii, inclusiv ale titularilor creanţelor a căror valorificare este condiţionată de executarea în prealabil a debitorului principal, se nasc numai după îndeplinirea condiţiei. Pentru ca o creanţă să fie sub condiţie suspensivă, cu efectele prevăzute în alin. (5) al art. 102 din Legea nr. 85/2014, este necesar ca în actul juridic generator al dreptului de creanţă al creditului părţile să fi reglementat o astfel de condiţie. Se reţine că „evenimentul viitor şi sigur" drept condiţie a creanţei trebuie să rezulte din cuprinsul convenţiei părţilor, actul juridic izvor al dreptului de creanţă, nicidecum nu reprezintă modul de interpretare a convenţiei părţilor, respectiv a modalităţii exercitării drepturilor şi obligaţiilor corelative izvorâte din actul juridic respectiv. Astfel, atât art. 1.017 din Codul civil din 1864, cât şi art. 1.400 din actualul Cod civil reglementează faptul că dreptul afectat de o condiţie suspensivă se naşte doar de la momentul îndeplinirii evenimentului viitor şi incert prefigurat de către părţi. O primă consecinţă a acestei teze este aceea că o condiţie suspensivă este eminamente o clauză contractuală sau, în mod excepţional, o prevedere a unui act juridic unilateral, fiind astfel o manifestare de voinţă intrinsecă izvorului de obligaţii din care derivă. A doua consecinţă priveşte însuşi efectul condiţiei suspensive, respectiv naşterea dreptului subiectiv civil, care, în procedura insolvenţei, este însăşi creanţa solicitată a fi înscrisă în tabelul de creanţe. Aşadar, punctul de vedere este în sensul înscrierii creanţei din titlul executoriu contestat, în mod provizoriu, prin analogie cu dispoziţia de la art. 111 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, care prevede înscrierea provizorie a creanţelor ce fac obiectul contestaţiei la tabelul de creanţe, dedusă judecăţii judecătorului-sindic, până la soluţionarea pe fond a cauzei, situaţie similară cu soluţionarea definitivă în acţiunea în contencios administrativ fiscal formulată împotriva titlului executoriu din care rezultă creanţa bugetară ce se solicită a se analiza în procedura insolvenţei, în acest sens fiind Sentinţa nr. 571/2015 din 30 septembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.937/95/2015/a1. Judecătorii Secţiei a II-a civile, de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Olt şi-au însuşit opinia exprimată la întâlnirea reprezentanţilor curţilor de apel pentru unificarea practicii judiciare în materia comercială de la Craiova, din 27-28 aprilie 2015, la care s-a decis, în unanimitate, că înregistrarea unei contestaţii, fără să existe vreo dispoziţie de suspendare a executării titlului executoriu, nu afectează caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei fiscale. Existenţa neîndoielnică a creanţei şi caracterul exigibil decurg tocmai din titlul executoriu care, deşi contestat, nu a fost suspendat, deci poate fi pus în executare, distribuirea către aceşti creditori a unor sume nefiind altceva decât o formă de executare. În acest caz, dacă ulterior se admite contestaţia şi titlul este anulat, devin pe deplin aplicabile dispoziţiile privind executarea pe riscul creditorului şi întoarcerea executării. De altfel, fiind titlu executoriu, în temeiul acestuia, chiar şi contestat, atât timp cât nu s-a dispus suspendarea, se poate cere inclusiv deschiderea procedurii. Simpla înregistrare a unei contestaţii, fără să existe vreo dispoziţie de suspendare a executării titlului executoriu, nu afectează caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei fiscale. În consecinţă, creanţa se va înscrie în tabel ca o creanţă fiscală, pură şi simplă, neafectată de condiţie. Nefiind suspendat, titlul executoriu poate fi pus în executare, distribuirea către creditori a unor sume nefiind altceva decât o formă de executare. 9. Curtea de Apel Iaşi, prin Adresa nr. 34/C.P./2016 din 17 februarie 2016 (fila 158 volum III), a învederat că opinia judecătorilor-sindici ce îşi desfăşoară activitatea la tribunalele Iaşi şi Vaslui este aceea că prevederile art. 105 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2014 sunt similare cu cele ale art. 66 din Legea nr. 85/2006, creanţele bugetare constatate printr-un titlu executoriu - act administrativ fiscal fiind exceptate de la verificare. 10. Curtea de Apel Braşov, prin Adresa nr. 216/33 din 17 februarie 2016 (fila 161 volum III), a arătat că practica acestei instanţe este în sensul că, ori de câte ori titlul creditorului este contestat, administratorul/lichidatorul judiciar procedează la o înscriere provizorie a creanţei, fără o verificare pe fond a titlului. Dacă titlul creditoarei este anulat pentru raţiuni de formă, fără a avea loc o judecată a fondului, administratorului/lichidatorului îi revine sarcina de a proceda la verificarea creanţei, iar, ulterior, judecătorului-sindic îi revine competenţa judecării eventualelor contestaţii, în condiţiile art. 59 alin. (5) din Legea nr. 85/2014, ataşând Decizia civilă nr. 1.542/2015 din 17 noiembrie 2015, pronunţată de această instanţă în Dosarul nr. 3.894/62/2014/a1, din care reiese aplicarea prevederilor art. 102 alin. (5) din Legea nr. 85/2014, pentru care însă nu s-a dispus suspendarea. Judecătorii-sindici din cadrul Tribunalului Covasna şi-au exprimat următorul punct de vedere: art. 105 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2014 prevede că nu sunt supuse procedurii de verificare „creanţele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale". Per a contrario, când există un titlu executoriu contestat (de exemplu, o decizie de impunere), lichidatorul are obligaţia să verifice creanţa constatată în respectivul titlu şi, în cazul în care o găseşte a fi valabilă, o va înscrie, sub condiţie, în tabelul de creanţe. 11. Curtea de Apel Alba Iulia, prin Adresa nr. 350 din 19 februarie 2016 (fila 173 volum III), a comunicat faptul că judecătorii din cadrul Secţiei a II-a civile, cu excepţia completului care a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu chestiunea de drept privind interpretarea prevederilor art. 105 alin. (1) şi (2) şi art. 106 din Legea nr. 85/2014, în Dosarul nr. 4.120/107/2014/a2 al Curţii de Apel Alba Iulia, apreciază că de la procedura de verificare de către administratorul/lichidatorul judiciar sunt exceptate creanţele bugetare constatate prin acte administrativ fiscale, instanţei de contencios administrativ revenindu-i o asemenea competenţă, în cazul exercitării căii de atac a contestaţiei administrative, în acest sens fiind pronunţată Decizia nr. 554 din 18 noiembrie 2015 în Dosarul nr. 4.036/107/2014/a2 a Curţii de Apel Alba Iulia, comunicată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, considerându-se că noile dispoziţii ale Legii nr. 85/2014 nu aduc modificări de substanţă care ar schimba situaţia creanţelor bugetare contestate în procedura administrativă reglementată de o lege specială, sub aspectul practicii constante, întemeiate pe dispoziţiile art. 66 alin. (2) din Legea nr. 85/2006. Astfel, argumentele sunt deopotrivă valabile, atât Legea nr. 85/2006, cât şi Legea nr. 85/2014 exceptând de la procedura de verificare creanţele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale, conţinutul textelor art. 66 alin. (2) şi art. 105 alin. (2) fiind identic. Diferenţa de conţinut între dispoziţiile art. 105 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 şi prevederile art. 66 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 nu are vreo influenţă asupra chestiunii de tranşat, având ca obiect înscrierea în procedura insolvenţei a creanţelor bugetare ce fac obiectul unei acţiuni în contencios administrativ distincte şi care trebuie interpretată în contextul prevederilor art. 105 alin. (2) din Legea nr. 85/2014. Opinia unanimă a judecătorilor Secţiei a II-a civile, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Hunedoara, nefiind înregistrate pe rol astfel de contestaţii, a fost în sensul că aceste creanţe trebuie înscrise în tabel conform art. 105 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, fără verificare, însă drept creanţe provizorii, atribuţia verificării lor pe fond revenind instanţei de contencios administrativ învestite cu soluţionarea acţiunii în anulare. Judecătorii Secţiei a II-a civile, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Sibiu, care judecă în completuri specializate cauze de insolvenţă, au apreciat că administratorul judiciar/lichidatorul judiciar doar constată existenţa unor contestaţii împotriva creanţelor bugetare, trecând aceste creanţe în tabel, sub condiţie. Tribunalul Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă nu a comunicat niciun răspuns. 12. Curtea de Apel Bacău, prin Adresa nr. 281/1/A/33 din 19 februarie 2016 (fila 175 volum III), a învederat că judecătorii-sindici din cadrul Secţiei a II-a civile şi de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bacău apreciază că lichidatorul judiciar nu are atribuţia de a verifica creanţe bugetare constatate prin titluri executorii, acesta verificând doar dacă există un titlu, care să aibă la bază un titlu de creanţă, dacă a fost sau nu contestat în contencios administrativ şi dacă s-a dispus suspendarea provizorie a efectelor actului administrativ. Tribunalul Neamţ a comunicat Încheierea de şedinţă din data de 15 decembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.787/103/2015/a1, din care rezultă că s-a respins excepţia inadmisibilităţii contestaţiei formulate de către debitor, şi a arătat că, la nivelul acestei instanţe, s-a dispus înscrierea, în mod provizoriu, în tabelul definitiv a unei creanţe bugetare până la soluţionarea, în mod definitiv, a contestaţiei administrativ fiscale formulate împotriva deciziei de impunere. 13. Prin Adresa nr. 334/1/2016 din 20 ianuarie 2016 (fila 185 volum III), Curtea de Apel Timişoara a comunicat faptul că, în interpretarea prevederilor legale incidente în cauză, soluţia adoptată de practica judiciară cristalizată la nivelul secţiei este aceea de a înscrie astfel de creanţe în tabelele de creanţe ale debitoarelor cu menţiunea sub condiţie, în acord cu prevederile art. 5 alin. (1) pct. 69 din Legea nr. 85/2014, fiind exprimată şi opinia (nevalorizată în decizii până la această dată) în sensul că acest tip de creanţe ar trebui înscrise în tabel cu menţiunea „în litigiu", punctul de vedere exprimat fiind însoţit de hotărâri relevante, respectiv Decizia civilă nr. 29/A din 18 ianuarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 561/30/2015/a1, Decizia civilă nr. 810 din 24 septembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 5.563/108/2014/a4, Decizia civilă nr. 1.846/R din 12 decembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 10.334/55/2012*. 14. Curtea de Apel Cluj, prin Adresa nr. 340 din 16 februarie 2016 (fila 221 volum III), cu titlu prealabil, a arătat că, în ceea ce priveşte posibila suprapunere între obiectul verificării administratorului/lichidatorului judiciar şi obiectul verificării instanţei de contencios fiscal, o atare suprapunere nu intervine cu necesitate în toate situaţiile, deoarece obiectul verificării administratorului/lichidatorului judiciar este mult mai larg decât cel al instanţei de contencios fiscal (de exemplu: administratorul/lichidatorul judiciar verifică şi caracterul garantat/negarantat al creanţei, valoarea în lei la data deschiderii procedurii a creanţei consolidate într-o monedă străină, tardivitatea depunerii cererii de admitere a creanţei etc.). În privinţa limitelor verificării efectuate de către practicianul în insolvenţă, cu referire la aspecte ce se suprapun peste cele ce vizează raportul juridic de drept fiscal (caracterul datorat/nedatorat al creanţei bugetare şi întinderea acesteia), nu există un punct de vedere unitar, existând două opinii exprimate. Astfel, judecătorii Secţiei a II-a civile a Curţii de Apel Cluj, precum şi judecătorii-sindici din cadrul Tribunalului Sălaj şi al Tribunalului Bistriţa-Năsăud, în opinia majoritară, susţin că nu pot fi verificate, în substanţă, creanţele bugetare constatate prin titluri executorii, contestate în termen legal, acestea fiind înscrise în tabelul preliminar de creanţe în baza titlurilor executorii justificative depuse de creditorul bugetar. În cadrul acestei orientări de principiu a fost exprimat şi punctul de vedere în sensul în care înscrierea unei astfel de creanţe ar trebui să fie făcută nu pur şi simplu, ci sub condiţia rezolutorie a desfiinţării titlului de creanţă în cadrul procedurii administrative speciale (cu menţiunea că, pendente conditione, obligaţia există şi îşi produce efectele ca şi cum ar fi pură şi simplă). În esenţă, în susţinerea acestui punct de vedere, au fost relevate următoarele argumente: Formularea unei contestaţii, fără să existe vreo dispoziţie de suspendare a executării titlului executoriu, nu afectează caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei bugetare. Existenţa neîndoielnică a creanţei şi caracterul său exigibil decurg tocmai din titlul executoriu care, deşi contestat, nu a fost suspendat, deci poate fi pus în executare, distribuirea către aceşti creditori a unor sume nefiind altceva decât o formă de executare. Potrivit art. 215 din Legea nr. 207/2015, ce are corespondent în prevederile art. 278 alin. (1) din aceeaşi lege, introducerea contestaţiei pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal. Efectele actului administrativ fiscal sunt suspendate doar în cazul suspendării executării actului administrativ fiscal, dispusă de instanţele de judecată în baza prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 554/2004. Din aceste prevederi legale rezultă că titlul de creanţă îşi produce efectele indiferent de formularea contestaţiei administrative şi a căii de atac în contenciosul fiscal. În concluzie, simpla înregistrare a unei contestaţii, fără să existe vreo dispoziţie de suspendare a executării titlului executoriu, nu afectează caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei bugetare. În opinia minoritară, exprimată la nivelul Tribunalului Specializat Cluj, s-a indicat că dispoziţiile art. 281 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 nu exclud creanţele bugetare contestate de la verificarea efectuată de administratorul/lichidatorul judiciar, deoarece legea procedurală fiscală nu conţine vreo dispoziţie expresă în acest sens, fiind aplicabil principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus. S-a arătat totuşi că, în această situaţie, soluţia cea mai prudentă pe care o poate adopta administratorul/lichidatorul judiciar este aceea a înscrierii creanţei bugetare în tabelul preliminar cu valoarea arătată în titlul executoriu contestat, sub condiţia rezolutorie a desfiinţării acestui titlu. În situaţia în care, în urma verificării, administratorul/ lichidatorul judiciar ajunge la concluzia neîndreptăţirii creditorului bugetar de a fi înscris în tabelul preliminar şi dispune neînscrierea creanţei sale în tabelul preliminar, creditorul bugetar va avea deschisă calea contestaţiei prevăzute de art. 111 din Legea nr. 85/2014, transmiţând hotărâri judecătoreşti pronunţate în ceea ce priveşte această problemă de drept de către instanţele din raza teritorială a Curţii de Apel Cluj, cu menţiunea că, în cadrul lor, au fost analizate prevederile art. 66 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, ce îşi găsesc corespondent în dispoziţiile art. 105 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, respectiv Sentinţa civilă nr. 471/2015 din 22 mai 2015, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în Dosarul nr. 2.572/112/2012/a1, definitivă prin Decizia civilă nr. 6.000/2015 din 8 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă, şi Sentinţa civilă nr. 469/2015 din 20 mai 2015, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în Dosarul nr. 6.074/112/2012/a1, definitivă prin Decizia civilă nr. 6.906/2015 din 27 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă. 15. Curtea de Apel Piteşti, prin Adresa nr. 10/A/19 februarie 2016 (fila 245 volum III), a învederat că la nivelul Tribunalului Vâlcea s-a opinat în sensul că administratorul judiciar/lichidatorul nu are atribuţia de a verifica creanţele bugetare anterioare deschiderii procedurii, chiar dacă aceste creanţe sunt constatate prin titluri executorii contestate în termen legal în contenciosul administrativ. Regimul derogatoriu prevăzut de art. 105 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 în privinţa creanţelor fiscale a fost instituit tocmai în considerarea existenţei unor acte normative cu caracter special care reglementează modalitatea de contestare a titlurilor executorii fiscale. Cu alte cuvinte, o decizie de impunere fiscală nu poate fi desfiinţată decât în procedura reglementată de Codul de procedură fiscală şi de Legea nr. 554/2004. Deschiderea unei proceduri de insolvenţă asupra debitorului contestator nu are nicio influenţă asupra procedurii speciale de soluţionare a contestaţiei fiscale care îşi urmează cursul conform legii speciale. Debitoarea nu poate părăsi calea specială de atac pentru a determina anularea deciziei de impunere într-o procedură neprevăzută de lege pentru acest gen de creanţe, şi anume în contestaţia la tabelul preliminar. În consecinţă, atât timp cât titlul de creanţă fiscală nu a fost desfiinţat în procedura prevăzută de legea specială, administratorul judiciar are obligaţia de a înscrie în tabelul preliminar suma menţionată în titlu, urmând ca, în cazul în care, în căile de atac specifice, titlul este modificat sau desfiinţat, tabelul creditorilor să fie modificat corespunzător, conform art. 113 din Legea nr. 85/2014. Judecătorii din cadrul Tribunalului Specializat Argeş s-au exprimat în sensul că, potrivit art. 105 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2014, „toate creanţele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzute de prezentul capitol, cu excepţia creanţelor constatate prin hotărâri judecătoreşti executorii, precum şi prin hotărâri arbitrale executorii." Nu sunt supuse acestei proceduri creanţele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale. O dispoziţie legală identică conţinea şi Legea nr. 85/2006, care, la art. 66 alin. (1), prevedea că „toate creanţele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzute de prezenta lege, cu excepţia creanţelor constatate prin titluri executorii". Nu sunt supuse acestei proceduri creanţele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale. Interpretând coroborat cele două alineate şi ţinând cont că dispoziţiile de excepţie sunt de strictă interpretare şi aplicare, ar rezulta că doar creanţele bugetare constatate prin titluri executorii necontestate nu sunt supuse verificării. Per a contrario, creanţele bugetare ce rezultă din titluri care au fost contestate în procedură specială ar fi supuse verificării de către administratorul/lichidatorul judiciar. Însă, practica judiciară dezvoltată în aplicarea dispoziţiilor art. 66 din Legea nr. 85/2006 a mers pe o altă interpretare şi a aplicat aceste reguli în sensul că nici creanţele bugetare ce rezultă din titluri contestate nu sunt supuse verificării, ci acestea erau trecute în tabelul de creanţe cu suma solicitată, putând fi contestate de debitoare şi verificate în procedura specială a contestaţiei administrativ fiscale. În fapt, aceste creanţe erau trecute în tabel, fără să fi fost verificate, sub condiţia rezolutorie a menţinerii titlului de creanţă în procedura specială de contestare. Prin Legea nr. 85/2014 legiuitorul a menţinut dispoziţiile anterioare, fără a aduce precizări în privinţa creanţelor bugetare. Se poate deduce că, procedând astfel, a înţeles să confirme practica judiciară majoritară (dacă nu chiar unanimă) dezvoltată anterior în baza art. 66 din Legea nr. 85/2006 şi aceasta deoarece, prin numeroase alte dispoziţii ale Legii nr. 85/2014, sa confirmat o orientare jurisprudenţială anterioară, tranşând astfel practica neunitară [de exemplu, dispoziţiile art. 169 alin. (1) lit. d) privitor la prezumţia relativă de săvârşire a faptei, art. 5 alin. (1) pct. 20 în privinţa noţiunii de „creanţă certă" etc.]. Prin urmare, se consideră că şi în condiţiile art. 105 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2014, administratorul/lichidatorul judiciar nu are atribuţia de a verifica creanţe bugetare constatate prin titluri executorii contestate în termenul legal, iar o interpretare contrară ar putea avea drept consecinţă pronunţarea unor hotărâri contradictorii, ataşându-se Sentinţa nr. 4.545 din 17 iunie 2013, pronunţată de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. 3.236/90/2012. 16. Curtea de Apel Târgu Mureş, prin Adresa nr. 168 din 16 februarie 2016 (fila 256), a arătat că judecătorii Tribunalului Specializat Mureş şi din cadrul Tribunalului Harghita au făcut următoarele precizări:

Magistraţii Secţiei a II-a civile, de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Târgu Mureş şi-au însuşit, în principiu, punctele de vedere anterior redate, specificând şi faptul că atribuţia administratorului/lichidatorului judiciar de verificare a creanţelor, prevăzută de art. 58 alin. (1) lit. k) şi de art. 105 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2014, trebuie interpretată în sensul că nu sunt supuse verificării creanţele bugetare rezultând din titluri executorii, chiar dacă acestea au fost contestate în termen legal, în condiţiile art. 205 din Codul de procedură fiscală, respectiv art. 268 din Legea nr. 207/2015. Ca principiu, verificarea creanţelor trebuie să se înscrie în aria dispoziţiilor art. 106 din Legea nr. 85/2014, cu referire la cererile de admitere a creanţelor şi la documentele anexate acestora, pentru stabilirea legitimităţii, valorii şi priorităţii creanţelor, cu observarea termenului de prescripţie şi a opozabilităţii actului administrativ fiscal (acest act neproducând efecte decât de la momentul comunicării - ca regulă, conform art. 45 din Codul de procedură fiscală, art. 48 din Legea nr. 207/2015). S-a exprimat şi punctul de vedere potrivit căruia nu ar fi aplicabile prevederile art. 111 alin. (6) din Legea nr. 85/2014 privind înscrierea provizorie a creanţelor contestate în tabelul preliminar decât în situaţia în care s-a dispus suspendarea executării actului administrativ fiscal de către organul fiscal sau de către instanţa de contencios administrativ, precum şi în situaţia în care obiectul contestaţiei formulate în cadrul procedurii insolvenţei îl constituie însuşi rezultatul verificării creanţei, demers realizat de administratorul/lichidatorul judiciar în temeiul art. 106 din Legea nr. 85/2014. IX. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a Curţii Constituţionale La nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu a fost identificată jurisprudenţa relevantă pentru problema de drept aflată în examinare, iar Curtea Constituţională a României nu sa pronunţat pe acest articol. X. Raportul asupra chestiunilor de drept Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat, referitor la admisibilitatea sesizării, că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile de dezlegare a unor chestiuni de drept, iar, pe fondul cauzei, s-a apreciat că practicianul în insolvenţă are, conform art. 105 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2014, atribuţii de a verifica sub aspect formal creanţele bugetare constatate prin titluri executorii, contestate în termenul legal în faţa instanţei specializate, neputând verifica pe fond aceste creanţe. XI. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie XI.1. Asupra admisibilităţii sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă: „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată." Ca atare, prin acest text de lege, legiuitorul a înţeles să instituie o serie de condiţii de admisibilitate pentru declanşarea procedurii de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării hotărârii prealabile, condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv: – existenţa unei cauze aflate în curs de judecată;

– instanţa care sesizează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să judece cauza în ultimă instanţă;

– cauza ce face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit să soluţioneze cauza;

– soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere;

– chestiunea de drept a cărei lămurire se cere să fie nouă;

– chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.Se reţine că primele patru condiţii sunt îndeplinite în cazul prezentei sesizări, respectiv: cauza se află în curs de judecată la Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă, instanţa învestită cu soluţionarea apelurilor declarate de debitoarea S.C. Mercado - S.R.L. prin administrator judiciar Voicu Vuşcan împotriva Sentinţei nr. 337/F/2015 şi a Încheierii de şedinţă din 10 aprilie 2015, ambele pronunţate de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 1.429/107/2014/a2, şi a apelului declarat de Euro Quality Insolvency SPRL, în calitate de administrator al debitoarei S.C. Mercado - S.R.L., împotriva Sentinţei nr. 337/F/2015, pronunţată de Tribunalul Alba; autoarea sesizării - Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă - judecă această cauză în ultimă instanţă, urmând a pronunţa o decizie definitivă, conform dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul procedură civilă, fiind astfel îndeplinite condiţiile a doua şi a treia; soluţionarea pe fond a cauzei depinde de chestiunea de drept a cărei lămurire se invocă, întrucât, în speţă, părţile au invocat competenţa administratorului judiciar şi a judecătorului-sindic de verificare a noii creanţe bugetare izvorâte dintr-un titlu executoriu - decizie de impunere a creditoarei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală. De asemenea este îndeplinită şi cerinţa noutăţii chestiunii de drept supuse interpretării care, potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă, reprezintă o condiţie distinctă de admisibilitate. În doctrină s-a exprimat opinia potrivit căreia sesizarea instanţei supreme ar fi justificată sub aspectul îndeplinirii elementului de noutate atunci când problema de drept nu a mai fost analizată - în interpretarea unui act normativ mai vechi - ori decurge dintr-un act normativ intrat în vigoare recent sau relativ recent prin raportare la momentul sesizării. De asemenea, problema de drept poate fi considerată nouă prin faptul că nu a mai fost dedusă judecăţii anterior. Caracterul de noutate se pierde pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanţelor, în urma unei interpretări adecvate, concretizată într-o practică judiciară consacrată. Examenul jurisprudenţial efectuat a relevat că nu s-a cristalizat încă o jurisprudenţă unitară şi constantă în legătură cu chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită, situaţie care justifică interesul în formularea unei cereri pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile în scopul prevenirii apariţiei unei practici neunitare, iar analiza celor câteva decizii pronunţate oferă indicii referitoare la posibilitatea apariţiei unei practici neunitare din această perspectivă. Aşa fiind, condiţia noutăţii se verifică, devenind actuală cerinţa interpretării şi aplicării normei de drept respective. De asemenea este îndeplinită şi ultima condiţie, întrucât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat asupra acestei chestiuni şi aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. XI. 2. Pe fondul cauzei se constată că actuala reglementare, ca de altfel şi cea veche, stabileşte că una dintre principalele atribuţii ale administratorului/lichidatorului judiciar este aceea de verificare a creanţelor solicitate a fi înscrise la masa credală, prin declaraţiile de creanţă [(art. 58 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 85/2014)], fiind, alături de instanţele judecătoreşti, unul dintre organele care aplică procedura insolvenţei (art. 40 din Legea nr. 85/2014). Ca atare, din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 40 cu cele ale art. 58 din Legea nr. 85/2014 rezultă că practicianul în insolvenţă aplică procedura prin exercitarea atribuţiilor pe care legea specială i le conferă expres prin dispoziţiile art. 58 din Legea nr. 85/2014, astfel încât orice altă interpretare, în sensul că poate verifica legalitatea pe fond a creanţelor incluse în declaraţiile de creanţă, adaugă la lege, întrucât o atare verificare este posibilă doar în baza unor proceduri speciale prevăzute de lege, implicând atribuţii de judecată ce revin, exclusiv, instanţei judecătoreşti competente potrivit unor dispoziţii speciale. În conformitate cu prevederile art. 105 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2014 nu sunt supuse verificării de către administratorul/lichidatorul judiciar creanţele constatate prin hotărâri judecătoreşti executorii, prin hotărâri arbitrale executorii şi creanţele bugetare rezultate dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale, cu excepţia cazurilor în care se constată stingerea, în tot sau în parte, a creanţei sau prescrierea dreptului de a cere executarea silită a acesteia. Administratorul/Lichidatorul judiciar nu poate, pe fond, să analizeze creanţa nici în situaţia în care aceasta a fost contestată, întrucât legiuitorul a prevăzut o cale specială de contestare, respectiv legea contenciosului administrativ, iar o interpretare contrară ar contraveni principiului constituţional privind unicitatea căilor de atac. Dispoziţiile art. 105 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, ca de altfel şi dispoziţiile art. 66 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, stabilesc regula verificării tuturor creanţelor ce fac obiectul unei cereri de înscriere în tabelul de creanţă, de către practicianul în insolvenţă, iar dispoziţiile art. 105 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, la fel ca şi art. 66 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, stabilesc excepţia de la procedura verificării pentru creanţele izvorâte din titlurile executorii necontestate în termenele prevăzute de legi speciale, în speţă fiind vorba despre deciziile de impunere ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. În ipoteza în care creanţa bugetară rezultând dintr-un titlu executoriu a fost contestată în termenele speciale în faţa instanţei de contencios administrativ, aşadar debitoarea a ales calea contestaţiei administrative prevăzute de art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, cum este cazul în speţă, administratorul judiciar/lichidatorul nu este competent să analizeze pe fond creanţa bugetară, întrucât actele administrative ce o stabilesc - decizia de impunere şi raportul de inspecţie fiscală – au fost contestate în termen în faţa instanţei judecătoreşti competente. În caz contrar ar fi încălcată competenţa unei instanţe judecătoreşti specializate de către administratorul/lichidatorul judiciar, ceea ce ar afecta garanţia constituţională prevăzută art. 126 alin. (6) din Constituţia României. Raţiunea excluderii creanţelor bugetare de la procedura de verificare de către administratorul/lichidatorul judiciar rezultă din reglementarea expresă şi obligatorie a acţiunii în contencios administrativ fiscal, prin art. 126 alin. (6) din Constituţia României, potrivit căruia controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar şi, respectiv, a procedurii reglementate de art. 208 din Codul de procedură fiscală. Administratorul/Lichidatorul judiciar nu poate infirma acte emise în regim de putere publică, ci doar poate analiza creanţa formal, respectiv dacă este plătită parţial sau total, dacă este prescrisă şi dacă este contestată, cu menţionarea acestui aspect, potrivit art. 58 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 85/2014. O creanţă bugetară rezultând dintr-un titlu executoriu contestat în condiţiile legii speciale va fi supusă procedurii de verificare prevăzute de art. 111 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, dar această verificare este limitată, deoarece existenţa dreptului de creanţă va fi stabilită în procedura contenciosului fiscal. Verificarea legalităţii unei creanţe fiscale cuprinse într-un titlu executoriu nu poate fi efectuată decât în condiţiile reglementate de legislaţia specială, respectiv Codul de procedură fiscală, iar nu în cadrul procedurii insolvenţei, supuse unei alte reglementări legale speciale. Prin urmare, controlul de legalitate/de temeinicie a titlurilor executorii din care izvorăsc creanţe bugetare, pentru care se solicită înscrierea în tabelul de creanţă, în ipoteza în care aceste titluri au fost contestate în faţa instanţei judecătoreşti în termenele speciale prevăzute de legea specială, revine exclusiv instanţei specializate de control administrativ şi fiscal, o atare verificare pe fond neputând fi făcută de practicianul în insolvenţă. În schimb, administratorul/lichidatorul judiciar este obligat, conform atribuţiilor sale legale, să verifice sub aspect formal creanţa bugetară ce se solicită a se înscrie în tabelul de creanţe. Astfel, administratorul/lichidatorul judiciar este obligat să analizeze aspecte ce ţin de stingerea parţială sau totală a creanţei ori intervenirea prescripţiei extinctive, precum şi caracterul contestat al creanţei şi să menţioneze acest aspect în ce priveşte creanţa respectivă, conform art. 111 alin. (6) din Legea nr. 85/2014. În concluzie, administratorul/lichidatorul judiciar nu poate face verificări pe fond ale creanţei bugetare, limitele verificării efectuate de către acesta reducându-se la aspectele de ordin formal precizate mai sus. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 521 cu referire la art. 519 din Codul de procedură civilă, ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, În numele legii, DECIDE: Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă în Dosarul nr. 4.120/107/2014/a2 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că: În interpretarea dispoziţiilor art. 105 alin. (1) şi (2) şi art. 106 din Legea nr. 85/2014, administratorul/lichidatorul judiciar nu are atribuţia de a verifica pe fond creanţele bugetare constatate prin titluri executorii, contestate în termenul legal în faţa instanţei specializate. Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 aprilie 2016. PREŞEDINTELE DELEGAT AL SECŢIEI A II-A CIVILE A ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE ROXANA POPA Magistrat-asistent, Ileana Peligrad