Parlamentul României adoptă prezenta lege. Articolul ILegea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 8 mai 2014, cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: 1. La articolul 1, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
(2) Prezenta lege se aplică mărcilor de produse şi servicii, individuale, colective şi de certificare, ce fac obiectul unei înregistrări sau solicitări de înregistrare în România, ca urmare a unei protecţii europene ori pe cale internaţională, precum şi indicaţiilor geografice. 2. Articolul 2 se modifică şi va avea următorul cuprins: Articolul 2Poate constitui marcă orice semn, cum ar fi cuvintele, inclusiv numele de persoane sau desenele, literele, cifrele, culorile, elementele figurative, forma produsului sau a ambalajului produsului sau sunetele, cu condiţia ca aceste semne să fie capabile: a)să distingă produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi; şi b)să fie reprezentate în Registrul mărcilor într-un mod care să permită autorităţilor competente şi publicului să stabilească cu claritate şi precizie obiectul protecţiei conferite titularului lor. 3. La articolul 3, literele c), e), f), i) şi j) se modifică şi vor avea următorul cuprins: c)marca Uniunii Europene - marca înregistrată în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/1.001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE), seria L, nr. 154 din 16 iunie 2017;........ ................ ................ ................ ................ ........ e)marca colectivă - o marcă desemnată astfel la data depunerii cererii şi care este în măsură să facă distincţia între produsele sau serviciile membrilor unei asociaţii care deţine drepturile asupra mărcii şi produsele sau serviciile altor întreprinderi; f)marca de certificare - marca ce indică faptul că produsele sau serviciile pentru care este utilizată sunt certificate de titularul mărcii în ceea ce priveşte materialul, modul de fabricare a produselor sau de prestare a serviciilor, calitatea, exactitatea sau alte caracteristici şi care este aptă să distingă aceste produse sau servicii de produsele sau serviciile care nu beneficiază de o astfel de certificare;........ ................ ................ ................ ................ ........ i)titular - persoana fizică sau persoana juridică de drept public sau de drept privat pe numele ori pe denumirea căreia marca este înregistrată în Registrul mărcilor; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanelor juridice şi celelalte entităţi care au capacitatea, în nume propriu, de a fi titulari de drepturi şi obligaţii de orice natură, de a încheia contracte sau de a efectua alte acte juridice şi de a sta în judecată; j)mandatar autorizat - consilierul în proprietate industrială, care poate avea şi calitatea de reprezentant în procedurile în faţa OSIM, denumit în continuare mandatar; 4. La articolul 3, după litera j) se introduce o nouă literă, litera j1), cu următorul cuprins: j1) OSIM - Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci; 5. La articolul 3, după litera p) se introduce o nouă literă, litera p1), cu următorul cuprins: p1) Clasificarea de la Nisa - clasificarea instituită prin Aranjamentul de la Nisa privind clasificarea internaţională a produselor şi serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, revizuit la Stockholm la 14 iulie 1967 şi la Geneva la 13 mai 1977 şi modificat la 2 octombrie 1979, şi la care România a aderat prin Legea nr. 3/1998 privind aderarea României la aranjamentele instituind o clasificare internaţională în domeniul proprietăţii industriale; 6. La articolul 3, litera q) se modifică şi va avea următorul cuprins: q)Regulamentul privind marca Uniunii Europene - Regulamentul (UE) 2017/1.001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene, denumit în continuare Regulament privind marca Uniunii Europene; 7. Articolul 5 se modifică şi va avea următorul cuprins: Articolul 5
(1) Sunt refuzate la înregistrare sau pot fi declarate nule dacă sunt înregistrate, pentru următoarele motive absolute:a)semnele care nu pot constitui o marcă în sensul art. 2; b)mărcile care sunt lipsite de caracter distinctiv; c)mărcile care sunt compuse exclusiv din semne sau din indicaţii devenite uzuale în limbajul curent sau în practicile comerciale loiale şi constante; d)mărcile care sunt compuse exclusiv din semne sau din indicaţii, putând servi în comerţ pentru a desemna felul, calitatea, cantitatea, destinaţia, valoarea, provenienţa geografică sau data fabricaţiei produsului ori a prestării serviciului sau alte caracteristici ale acestora; e)semnele constituite exclusiv din forma produsului sau din altă caracteristică impusă chiar de natura produsului sau care este necesară obţinerii unui rezultat tehnic ori care dă valoare substanţială produsului; f)mărcile care sunt de natură să inducă publicul în eroare, de exemplu cu privire la provenienţa geografică, calitatea sau natura produsului sau a serviciului; g)mărcile care sunt excluse de la înregistrare potrivit prevederilor legislaţiei Uniunii Europene, ale legislaţiei naţionale sau ale acordurilor internaţionale la care Uniunea Europeană sau România este parte, care prevăd protecţia denumirilor de origine şi a indicaţiilor geografice; h)mărcile care sunt excluse de la înregistrare potrivit prevederilor legislaţiei Uniunii Europene sau ale acordurilor internaţionale la care Uniunea Europeană este parte, care prevăd protecţia menţiunilor tradiţionale pentru vinuri; i)mărcile care sunt excluse de la înregistrare potrivit prevederilor legislaţiei Uniunii Europene sau ale acordurilor internaţionale la care Uniunea Europeană este parte, care prevăd protecţia specialităţilor tradiţionale garantate; j)mărcile care sunt compuse din sau reproduc în elementele lor esenţiale o denumire anterioară a unui soi de plante, înregistrată în conformitate cu legislaţia Uniunii Europene sau cu legislaţia naţională ori cu acordurile internaţionale la care Uniunea Europeană sau România este parte, care conferă protecţie drepturilor de proprietate asupra unui soi de plante şi care se referă la soiuri de plante din aceeaşi specie sau din specii înrudite îndeaproape; k)mărcile care conţin, fără consimţământul titularului, imaginea sau numele patronimic al unei persoane care se bucură de renume în România; l)mărcile care conţin semne cu înaltă valoare simbolică, în special un simbol religios; m)mărcile care sunt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri; n)mărcile care cuprind, fără autorizaţia organelor competente, reproduceri sau imitaţii de steme, drapele, embleme de stat, însemne, sigilii oficiale de control şi garanţie, blazoane, aparţinând ţărilor Uniunii Europene şi care intră sub incidenţa art. 6 ter din Convenţia de la Paris; o)mărcile care cuprind, fără autorizaţia organelor competente, reproduceri sau imitaţii de steme, drapele, alte embleme, sigle, iniţiale sau denumiri care intră sub incidenţa art. 6 ter din Convenţia de la Paris şi care aparţin organizaţiilor internaţionale interguvernamentale din care fac parte una sau mai multe ţări ale Uniunii Europene; p)mărcile care conţin, fără autorizaţia organelor competente, ecusoane, embleme, insigne, blazoane, semne heraldice de interes public, altele decât cele prevăzute la art. 6 ter din Convenţia de la Paris.
(2) Înregistrarea unei mărci nu este refuzată sau, după caz, înregistrarea nu este anulată în conformitate cu dispoziţiile alin. (1) lit. b), c) sau d) dacă înainte de data de depozit a cererii de înregistrare sau înainte de data depunerii cererii de anulare marca a dobândit caracter distinctiv ca urmare a utilizării.
(3) Dispoziţiile alin. (2) se aplică şi în cazul în care caracterul distinctiv a fost dobândit după data depunerii cererii de înregistrare, dar înainte de data înregistrării mărcii. 8. Articolul 6 se modifică şi va avea următorul cuprins: Articolul 6
(1) O marcă este refuzată la înregistrare sau, după caz, este susceptibilă a fi anulată pentru următoarele motive relative:a)dacă este identică cu o marcă anterioară, iar produsele şi serviciile pentru care marca este solicitată sau a fost înregistrată sunt identice cu cele pentru care marca anterioară este protejată; b)dacă, din motive de identitate sau de similitudine în raport cu marca anterioară şi din motive de identitate sau similitudine a produselor sau serviciilor pe care cele două mărci le desemnează, se poate crea, în percepţia publicului, un risc de confuzie, inclusiv riscul de asociere cu marca anterioară.
(2) În sensul alin. (1), sunt mărci anterioare:a)mărcile Uniunii Europene, mărcile înregistrate în România sau mărcile înregistrate în baza unor acorduri internaţionale şi având efect în România, a căror dată de depozit este anterioară datei de depozit a cererii de înregistrare a mărcii sau, după caz, a dreptului de prioritate invocat în susţinerea acesteia; b)mărcile Uniunii Europene în privinţa cărora este invocată, în mod valabil, senioritatea, potrivit prevederilor Regulamentului privind marca Uniunii Europene, chiar dacă această din urmă marcă a expirat sau a făcut obiectul unei renunţări; c)cererile de înregistrare a mărcilor prevăzute la lit. a) şi b), sub condiţia înregistrării ulterioare a mărcilor; d)mărcile care, la data de depozit a cererii de înregistrare a mărcii sau, după caz, la data priorităţii invocate, sunt notorii în România, în sensul art. 6 bis al Convenţiei de la Paris.
(3) O marcă este, de asemenea, refuzată la înregistrare sau, în cazul în care a fost înregistrată, este susceptibilă a fi anulată dacă: a)este identică sau similară în raport cu o marcă anterioară înregistrată în România, sau în Uniunea Europeană, în sensul prevederilor alin. (2), indiferent dacă produsele sau serviciile pentru care aceasta este solicitată sau înregistrată sunt identice, similare sau nu sunt similare cu cele pentru care marca anterioară este înregistrată, atunci când marca anterioară se bucură de un renume în România, sau, în cazul mărcii Uniunii Europene, se bucură de renume în Uniunea Europeană şi dacă utilizarea mărcii ulterioare ar duce fără motiv justificat la obţinerea unor foloase necuvenite din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii anterioare sau ar aduce atingere acestora; b)există o cerere de înregistrare a unei denumiri de origine sau a unei indicaţii geografice depusă în conformitate cu legislaţia naţională sau cu legislaţia Uniunii Europene înainte de data de depunere a cererii de înregistrare a mărcii sau de data priorităţii invocate în sprijinul cererii, sub rezerva înregistrării sale ulterioare, iar denumirea de origine sau indicaţia geografică respectivă conferă persoanei autorizate să o folosească dreptul de a interzice utilizarea unei mărci ulterioare în România; c)există un semn asupra căruia au fost dobândite drepturi anterior datei de depunere a cererii de înregistrare a mărcii sau, dacă este cazul, înaintea datei priorităţii invocate în sprijinul cererii de înregistrare a mărcii şi dacă acest semn conferă titularului său dreptul de a interzice utilizarea unei mărci ulterioare în România; d)înregistrarea acesteia este solicitată de către mandatarul sau reprezentantul titularului mărcii, în nume propriu şi fără consimţământul titularului mărcii, cu excepţia situaţiei în care mandatarul sau reprezentantul titularului îşi justifică demersul; e)există un drept anterior, altul decât cele prevăzute la lit. c) şi alin. (2), în special un drept la nume, un drept la imagine, un drept de autor, un drept de proprietate industrială; f)marca poate fi confundată cu o marcă anterioară protejată în străinătate, cu condiţia ca, la data depunerii cererii, solicitantul să fi acţionat cu rea-credinţă.
(4) O marcă nu este refuzată la înregistrare sau, după caz, nu este susceptibilă a fi anulată atunci când titularul unui drept prevăzut la alin. (2) sau alin. (3) lit. a)-c), e) sau f) este de acord cu înregistrarea mărcii ulterioare. 9. La articolul 7 se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu următorul cuprins:
(2) Atunci când există motive pentru respingerea înregistrării unei mărci numai pentru o parte din produsele sau serviciile pentru care această marcă a fost solicitată, respingerea înregistrării acoperă numai produsele sau serviciile în cauză. 10. La articolul 9 alineatul (2), litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins: c)o reprezentare a mărcii în conformitate cu cerinţele prevăzute la art. 2 lit. b); 11. La articolul 9, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:
(3) Suplimentar cerinţelor prevăzute la alin. (2), cererea cuprinde menţiuni exprese privind:a)culoarea sau culorile revendicate ca element distinctiv al mărcii; b)tipul mărcii, dacă aceasta este tridimensională sau de un alt tip decât cele verbale sau figurative; c)o transliterare sau o traducere a mărcii ori a unor elemente ale mărcii, atunci când marca este compusă, în tot sau în parte, din alte caractere decât cele latine ori din alte cifre decât cele arabe sau romane sau dintr-unul ori mai multe cuvinte într-o altă limbă decât limba română. 12. După articolul 9 se introduc două noi articole, articolele 91 şi 92, cu următorul cuprins: Articolul 91
(1) Produsele şi serviciile pentru care se solicită protecţia mărcii sunt indicate de către solicitant cu suficientă claritate şi precizie pentru a permite autorităţilor competente şi operatorilor economici să determine întinderea protecţiei solicitate.
(2) Produsele şi serviciile pentru care se solicită înregistrarea unei mărci se clasifică în conformitate cu sistemul de clasificare stabilit de Clasificarea de la Nisa. Produsele şi serviciile sunt grupate pe clase, fiecare grup de produse sau servicii fiind precedat de numărul clasei căreia îi aparţine, în ordinea claselor.
(3) Utilizarea unor termeni generali sau a indicaţiilor generale cuprinse în titlurile claselor din Clasificarea de la Nisa se interpretează ca incluzând toate produsele sau serviciile acoperite de sensul literal al indicaţiei sau al termenului respectiv.
(4) Produsele şi serviciile nu pot fi considerate ca asemănătoare pe motiv că figurează în aceeaşi clasă şi nici nu pot fi considerate ca fiind diferite pe motiv că figurează în clase diferite ale Clasificării de la Nisa. Articolul 92
(1) Titularii mărcilor înregistrate în raport cu întreg titlul unei clase din Clasificarea de la Nisa pot declara că intenţia lor la data depunerii cererii de înregistrare a mărcii a fost de a solicita protecţia unor produse sau servicii în afara celor acoperite de sensul literal al titlului clasei respective, cu condiţia ca produsele sau serviciile astfel indicate să fie incluse în lista alfabetică a clasei respective din ediţia Clasificării de la Nisa în vigoare la data depunerii cererii de înregistrare a mărcii.
(2) Declaraţia prevăzută la alin. (1) se depune la OSIM până la data de 30 septembrie 2020 şi precizează în mod clar şi precis produsele şi serviciile, altele decât cele acoperite de sensul literal al indicaţiilor oferite de titlul clasei, la care se referea iniţial intenţia titularului. OSIM modifică Registrul mărcilor în mod corespunzător.
(3) Formularea declaraţiei prevăzute la alin. (1) nu aduce atingere aplicării dispoziţiilor art. 261 alin. (4), art. 46 alin. (1) lit. a) şi art. 481 alin. (1).
(4) În cazul mărcilor pentru care nu se depune nicio declaraţie în termenul prevăzut la alin. (2) se consideră că de la expirarea termenului respectiv acestea desemnează doar produsele sau serviciile acoperite de sensul literal al indicaţiilor cuprinse în titlul clasei respective.
(5) În cazul în care Registrul mărcilor este modificat conform dispoziţiilor alin. (2), drepturile exclusive conferite de marcă nu împiedică un terţ să continue utilizarea unei mărci, dacă utilizarea pentru produsele sau serviciile respective:a)a început înainte ca registrul să fie modificat; şi b)nu a încălcat drepturile titularului în considerarea sensului literal al înregistrării produselor şi serviciilor în registru la momentul respectiv.
(6) Modificarea listei de produse sau servicii conform dispoziţiilor alin. (2) nu conferă titularului mărcii dreptul de a se opune unei mărci ulterioare sau de a depune o cerere de anulare a înregistrării unei mărci depuse ulterior, dacă:a)marca depusă ulterior era deja utilizată sau era deja depusă o cerere de înregistrare a mărcii pentru produse sau servicii înainte ca registrul să fie modificat; şi b)utilizarea mărcii pentru produsele sau serviciile respective nu a încălcat sau nu ar fi încălcat drepturile titularului în considerarea sensului literal al desemnării produselor şi serviciilor în registru la momentul respectiv. 13. La articolul 12, alineatele (1) şi (2) se modifică şi vor avea următorul cuprins: Articolul 12
(1) Drepturile de prioritate prevăzute la art. 10 şi 11 trebuie invocate prin cererea de înregistrare a mărcii, justificate prin acte de prioritate, şi sunt supuse taxei legal stabilite.
(2) Actele de prioritate se depun şi taxa legală se plăteşte în maximum 30 de zile de la data cererii de înregistrare a mărcii. 14. La articolul 13, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
(2) Reprezentarea solicitantului prin mandatar este obligatorie când solicitantul nu are nici domiciliul, nici sediul şi nicio unitate industrială sau comercială efectivă şi funcţională pe teritoriul Uniunii Europene ori în Spaţiul Economic European, cu excepţia depunerii cererii de înregistrare a mărcii. 15. Articolul 14 se modifică şi va avea următorul cuprins: Articolul 14
(1) Solicitantul cererii de înregistrare a mărcii va comunica, odată cu cererea sau cel târziu în termen de 30 de zile de la depunerea acesteia la OSIM, dovada plăţii taxei de examinare a cererii, în cuantumul prevăzut de lege.
(2) În cazul neplăţii taxelor în termen se consideră că solicitantul a renunţat la înregistrarea mărcii şi cererea se respinge. 16. Articolul 15 se modifică şi va avea următorul cuprins: Articolul 15
(1) Solicitantul cererii de înregistrare a mărcii sau titularul mărcii înregistrate care se referă la mai multe produse sau servicii poate solicita la OSIM divizarea cererii iniţiale sau a înregistrării mărcii în două sau mai multe cereri ori înregistrări, indicând produsele sau serviciile în cadrul cererilor sau înregistrărilor divizionare, cu plata taxei prevăzute de lege.
(2) Cererile sau înregistrările divizionare păstrează data de depozit a cererii iniţiale şi, dacă este cazul, beneficiul dreptului de prioritate, dobândit potrivit art. 10 alin. (2) sau art. 11 alin. (1).
(3) În cazul în care cererea de înregistrare a mărcii a fost deja publicată conform art. 17 alin. (1) sau art. 26 alin. (4), divizarea şi cererea divizionară se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială. Prin publicare nu se deschide o nouă perioadă de depunere a opoziţiilor sau observaţiilor.
(4) Cererea de divizare poate fi depusă la OSIM oricând în cursul procedurii de înregistrare a mărcii sau după încheierea acesteia.
(5) Cererea de divizare nu este admisibilă:a)dacă este formulată înainte de atribuirea datei de depozit a cererii de înregistrare a mărcii; b)dacă este formulată în termenul de opoziţie prevăzut la art. 261 alin. (1); c)dacă are ca efect divizarea între produsele sau serviciile care fac obiectul unei opoziţii, până la data rămânerii definitive a deciziei de soluţionare a opoziţiei sau de retragere a opoziţiei; d)dacă are ca efect divizarea între produsele sau serviciile care fac obiectul unei cereri de anulare sau de decădere, până la soluţionarea definitivă a acesteia; e)după înscrierea în Registrul mărcilor a unei măsuri de executare silită, până la radierea acesteia.
(6) Solicitantul cererii de înregistrare a mărcii sau titularul mărcii înregistrate va depune documentele cerute de OSIM pentru divizarea cererii sau înregistrării iniţiale şi va plăti taxa legală în termen de 30 de zile de la data solicitării divizării. În caz contrar, OSIM va lua act că solicitantul sau titularul a renunţat la divizarea cererii sau înregistrării iniţiale. 17. Articolul 16 se modifică şi va avea următorul cuprins: Articolul 16
(1) În termen de 7 zile de la data primirii cererii de înregistrare a mărcii, OSIM examinează dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 9 alin. (1) şi, în caz afirmativ, atribuie dată de depozit cererii.
(2) Dacă cererea nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 9 alin. (1), OSIM va notifica solicitantului lipsurile cererii, acordând un termen de 30 de zile pentru depunerea completărilor. În cazul în care solicitantul completează în termen lipsurile notificate de OSIM, data depozitului este aceea la care cererea de înregistrare a mărcii a fost completată conform art. 9 alin. (1). În caz contrar, cererea se respinge. 18. Articolul 17 se modifică şi va avea următorul cuprins: Articolul 17
(1) În termen de 7 zile de la atribuirea datei de depozit, cererea de înregistrare a mărcii care îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 9 alin. (3) şi art. 91 alin. (1) şi (2) se publică, în format electronic, în condiţiile prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentei legi.
(2) Cererile de înregistrare a unor mărci vădit contrare ordinii publice sau bunelor moravuri nu se publică.
(3) Dacă cererea nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 9 alin. (3) şi art. 91 alin. (1) şi (2), OSIM va notifica solicitantului lipsurile cererii, acordând un termen de 30 de zile pentru depunerea completărilor. În cazul în care solicitantul completează în mod corespunzător lipsurile cererii în termenul acordat de OSIM, cererea de înregistrare a mărcii se publică în condiţiile prevăzute la alin. (1). În caz contrar, cererea se respinge. 19. Articolul 18 se modifică şi va avea următorul cuprins: Articolul 18
(1) În termen de două luni de la data publicării cererii de înregistrare a mărcii, conform art. 17, orice persoană fizică sau juridică şi orice grup sau organism care reprezintă fabricanţii, producătorii, furnizorii de servicii, comercianţii sau consumatorii pot formula observaţii scrise privind cererea de înregistrare a mărcii pentru motivele absolute de refuz prevăzute la art. 5 alin. (1).
(2) Persoanele şi grupurile sau organismele prevăzute la alin. (1) nu dobândesc calitatea de parte în procedura de înregistrare a mărcii.
(3) Observaţiile prevăzute la alin. (1) sunt comunicate solicitantului, care poate formula comentarii cu privire la acestea. 20. Articolele 19-21 se abrogă . 21. Articolul 22 se modifică şi va avea următorul cuprins : Articolul 22
(1) OSIM examinează pe fond cererea de înregistrare a mărcii sub condiţia achitării taxelor de examinare a cererii prevăzută de lege şi hotărăşte admiterea cererii de înregistrare a mărcii, în tot sau în parte, ori respingerea acesteia, în termen de 6 luni de la publicarea cererii.
(2) OSIM examinează:a)calitatea solicitantului, conform art. 3 lit. h) şi i), după caz; b)condiţiile prevăzute la art. 12 alin. (1) şi (2), dacă în cerere se invocă o prioritate; c)motivele de refuz prevăzute la art. 5 alin. (1) şi, dacă este cazul, observaţiile formulate.
(3) În cazul nerespectării termenului prevăzut la alin. (1), OSIM este obligat la restituirea taxelor percepute. 22. Articolul 23 se modifică şi va avea următorul cuprins: Articolul 23
(1) Când un element neesenţial al mărcii este lipsit de caracter distinctiv şi dacă acest element este de natură să creeze îndoieli asupra întinderii protecţiei mărcii, OSIM cere solicitantului să declare, în termen 30 de zile de la data notificării, că nu invocă un drept exclusiv asupra acestui element. Declaraţia se publică odată cu admiterea cererii de înregistrare a mărcii.
(2) În lipsa declaraţiei prevăzute la alin. (1) cererea de înregistrare a mărcii se admite în parte sau se respinge, după caz. 23. Articolul 26 se modifică şi va avea următorul cuprins: Articolul 26
(1) Dacă în urma examinării cererii de înregistrare a mărcii, potrivit prevederilor art. 22, se constată îndeplinirea condiţiilor legale, OSIM hotărăşte admiterea acesteia.
(2) Dacă cererea nu îndeplineşte condiţiile pentru înregistrarea mărcii, OSIM notifică solicitantul, acordându-i un termen de 30 de zile în care acesta să îşi poată prezenta punctul de vedere ori să îşi retragă cererea. Termenul poate fi prelungit cu încă 30 de zile, la cererea solicitantului şi cu plata taxei prevăzute de lege.
(3) La expirarea termenului prevăzut la alin. (2), OSIM va decide, după caz, admiterea cererii de înregistrare a mărcii, respingerea acesteia ori va lua act de retragerea cererii.
(4) Cererea de înregistrare a mărcii admisă potrivit prevederilor alin. (1) şi (3) se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială, în format electronic, în vederea formulării opoziţiilor.
(5) În cazul respingerii cererii de înregistrare a mărcii potrivit alin. (3), decizia de respingere se publică după ce a rămas definitivă. 24. După articolul 26 se introduc patru noi articole , articolele 261-264, cu următorul cuprins: Articolul 261
(1) În termen de două luni de la data publicării admiterii cererii de înregistrare a mărcii, conform art. 26 alin. (4), orice persoană interesată poate formula opoziţie la înregistrarea mărcii pentru motivele relative de refuz prevăzute la art. 6.
(2) Opoziţia trebuie să fie formulată în scris, să cuprindă temeiurile de drept şi motivele pe care se sprijină şi să fie însoţită de dovada plăţii taxei prevăzute de lege.
(3) Opoziţia poate fi formulată pe baza unuia sau mai multor drepturi anterioare, cu condiţia ca toate drepturile invocate să aparţină aceluiaşi titular.
(4) La cererea solicitantului, titularul unei mărci anterioare care a formulat opoziţia depune la OSIM dovada că:a)în decursul unei perioade de 5 ani care precedă data depunerii sau data de prioritate a cererii de înregistrare a mărcii, marca anterioară a făcut obiectul unei utilizări efective pe teritoriul României pentru produsele şi serviciile pentru care aceasta a fost înregistrată; b)există motive justificate pentru neutilizarea mărcii cu privire la care s-a formulat opoziţie.
(5) Dispoziţiile alin. (4) sunt aplicabile dacă marca anterioară a fost înregistrată cu cel puţin 5 ani anterior datei depunerii sau datei de prioritate a cererii de înregistrare a mărcii cu privire la care s-a făcut opoziţie.
(6) Oponentul prezintă dovezile de utilizare prevăzute la alin. (4) în termen de cel mult două luni de la primirea notificării din partea OSIM. În absenţa dovezilor de utilizare, opoziţia se respinge.
(7) În cazul în care marca anterioară este o marcă a Uniunii Europene, utilizarea efectivă a acesteia se stabileşte în conformitate cu art. 18 din Regulamentul privind marca Uniunii Europene.
(8) Dacă marca anterioară nu a fost utilizată decât pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care a fost înregistrată, aceasta nu se consideră înregistrată, în sensul examinării opoziţiei, decât pentru acea parte de produse sau servicii.
(9) În cazul neîndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin. (2), se consideră că opoziţia nu a fost făcută. Articolul 262
(1) OSIM notifică solicitantului cererii de înregistrare a mărcii opoziţia formulată, acordând un termen de două luni în vederea unei soluţionări amiabile. La cererea comună a părţilor, acest termen poate fi prelungit cu o perioadă care va fi indicată în mod expres de părţi şi care nu poate depăşi 3 luni.
(2) Dacă în termenul acordat conform alin. (1) părţile nu ajung la o înţelegere, OSIM notifică oponentul, acordând acestuia un termen de 30 de zile pentru a prezenta probe şi argumente în susţinerea opoziţiei.
(3) OSIM comunică solicitantului mărcii înscrisurile depuse în susţinerea opoziţiei conform alin. (2) şi acordă acestuia un termen de 30 de zile în care să îşi prezinte punctul de vedere cu privire la motivele opoziţiei.
(4) În lipsa punctului de vedere al solicitantului, opoziţia se soluţionează pe baza actelor existente la dosar.
(5) Dovezile de utilizare depuse conform dispoziţiilor art. 261 alin. (4) sunt comunicate solicitantului care, în termen de 30 de zile de la comunicare, îşi poate prezenta punctul de vedere cu privire la acestea.
(6) Opoziţia se soluţionează pe baza argumentelor şi înscrisurilor depuse de părţi cu respectarea termenele acordate de OSIM în acest sens.
(7) Înscrisurile depuse în cadrul procedurii de opoziţie sunt prezentate în atâtea exemplare câte sunt necesare pentru comunicare şi un exemplar pentru OSIM. Articolul 263
(1) Opoziţia formulată împotriva înregistrării mărcii se soluţionează de o comisie din cadrul Serviciului mărci şi indicaţii geografice al OSIM, potrivit regulamentului de aplicare a prezentei legi.
(2) În cel mult două luni de la expirarea termenului prevăzut la art. 262 alin. (2) sau (3), după caz, comisia emite o decizie motivată privind soluţionarea opoziţiei, care se comunică părţilor în termen de 30 de zile de la pronunţare şi care poate fi contestată conform procedurii prevăzute la art. 86 alin. (1). Articolul 264
(1) Procedura de opoziţie poate fi suspendată în următoarele situaţii:a)când se bazează pe o cerere de înregistrare a mărcii, până la luarea unei decizii definitive privind înregistrarea acesteia; b)când există dovezi că marca opusă face obiectul unei acţiuni în anulare sau de decădere, până la soluţionarea definitivă a cauzei.
(2) Decizia de suspendare a opoziţiei motivată se comunică părţilor şi poate fi contestată în termen de 30 de zile de la comunicare conform procedurii prevăzute la art. 86 alin. (1).
(3) Pe durata suspendării, oricare dintre părţi poate cere reluarea soluţionării opoziţiei, dacă motivul de suspendare nu mai subzistă. 25. Articolul 27 se modifică şi va avea următorul cuprins: Articolul 27
(1) Solicitantul poate, în orice moment, să îşi retragă cererea de înregistrare a mărcii sau să îşi limiteze lista de produse sau de servicii. Când cererea a fost deja publicată, retragerea sau limitarea se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială.
(2) Cererea de înregistrare a mărcii poate fi modificată, la cererea solicitantului, numai pentru rectificarea numelui sau a adresei solicitantului, a unor greşeli de exprimare sau de transcriere sau a unor erori evidente ori pentru alte rectificări ce nu modifică în mod substanţial marca sau nu extind lista de produse ori de servicii. În cazul în care asemenea modificări vizează reprezentarea mărcii sau lista de produse sau servicii şi sunt aduse după publicarea cererii de înregistrare a mărcii conform art. 17 şi art. 26 alin. (4), cererea se publică astfel cum a fost modificată.
(3) În situaţia publicării cererii modificate în condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (2), dispoziţiile art. 261 alin. (1) se aplică în mod corespunzător.
(4) Orice modificare cerută de solicitant care afectează substanţial marca ori lista de produse sau de servicii trebuie să facă obiectul unei noi cereri de înregistrare a mărcii. 26. Articolul 29 se modifică şi va avea următorul cuprins: Articolul 29
(1) OSIM înscrie în Registrul mărcilor acele mărci admise la înregistrare pentru care s-a încheiat procedura de înregistrare şi eliberează certificatul de înregistrare a mărcii, cu plata taxei legale, în termen de 30 de zile de la data notificării titularului privind încheierea procedurii de înregistrare a mărcii. Data încheierii procedurii de înregistrare a mărcii se înscrie în registru.
(2) Procedura de înregistrare a unei mărci se consideră încheiată la data la care cererea de marcă admisă la înregistrare nu mai poate face obiectul unei opoziţii sau, în cazul în care a fost depusă o opoziţie, la data la care decizia privind opoziţia a devenit definitivă sau opoziţia a fost retrasă. Dispoziţiile prezentului alineat se aplică şi cererilor de înregistrare internaţională a mărcilor.
(3) În cazul neachitării taxei legale în termenul prevăzut la alin. (1), se consideră că titularul a renunţat la înregistrarea mărcii. Renunţarea se înscrie în Registrul mărcilor şi se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială.
(4) Mărcile înscrise în Registrul mărcilor conform dispoziţiilor alin. (1) se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială.
(5) Registrul mărcilor este public. 27. La articolul 30, alineatele (3) şi (5) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
(3) Cererea de reînnoire a înregistrării mărcii poate fi făcută de către titularul mărcii sau de către orice altă persoană autorizată în acest sens prin lege sau în baza unui contract, într-un termen de cel puţin 6 luni anterior datei expirării înregistrării, în condiţiile prevăzute în regulamentul de aplicare a prezentei legi......... ................ ................ ................ ................ ........
(5) Taxa pentru reînnoirea înregistrării mărcii este datorată odată cu cererea de reînnoire. Cererea de reînnoire poate fi făcută şi taxa poate fi plătită şi în următoarele 6 luni de la expirarea duratei de protecţie, cu majorarea prevăzută de lege. 28. La articolul 30, după alineatul (6) se introduce un nou alineat, alineatul (7), cu următorul cuprins:
(7) OSIM informează titularul mărcii cu privire la expirarea înregistrării, cu cel puţin 6 luni înainte de data acestei expirări, fără ca lipsa unei astfel de informări să atragă răspunderea oficiului. 29. La articolul 32, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins: Articolul 32
(1) Dacă OSIM constată că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru reînnoirea înregistrării mărcii, notifică aceasta titularului, care poate prezenta un răspuns în termen de 30 de zile de la primirea notificării. În lipsa unui răspuns în termen, cererea de reînnoire a înregistrării mărcii se respinge. 30. La articolul 33, alineatul (2) se abrogă . 31. La articolul 34, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins: Articolul 34
(1) Pe durata protecţiei mărcii, titularul poate solicita la OSIM, cu plata taxei prevăzute de lege, introducerea de modificări neesenţiale ale unor elemente ale mărcii, sub condiţia ca acestea să nu afecteze în mod substanţial marca sau caracterul distinctiv al mărcii. Lista de produse şi servicii nu poate fi extinsă. 32. Articolul 36 se modifică şi va următorul cuprins: Articolul 36
(1) Înregistrarea mărcii conferă titularului său un drept exclusiv asupra mărcii.
(2) Fără a aduce atingere drepturilor titularilor dobândite înainte de data depunerii cererii sau de data de prioritate a mărcii înregistrate, titularul acesteia poate cere instanţei judecătoreşti competente, printr-o acţiune în contrafacere, să interzică terţilor să utilizeze, în activitatea lor comercială, fără consimţământul său:a)un semn identic mărcii, pentru produse sau servicii identice celor pentru care marca a fost înregistrată; b)un semn pentru care, datorită faptului că este identic sau asemănător cu o marcă şi din cauză că produsele sau serviciile cărora li se aplică marca sunt identice sau similare, există un risc de confuzie în percepţia publicului, incluzând riscul de asociere între semn şi marcă; c)un semn identic sau asemănător cu marca, pentru produse sau pentru servicii identice, similare sau diferite de cele pentru care marca este înregistrată, când aceasta din urmă a dobândit un renume în România şi dacă prin utilizarea semnului fără motiv justificat se obţin foloase necuvenite din caracterul distinctiv sau renumele mărcii ori se aduce atingere acestora; d)un semn identic sau asemănător cu marca care este utilizat în alt scop decât acela de a distinge produsele sau serviciile, atunci când utilizarea acestui semn, fără motive întemeiate, atrage obţinerea de foloase necuvenite din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii ori aduce atingere acestora.
(3) În aplicarea alin. (2), titularul mărcii poate cere să fie interzise terţilor, în special, următoarele acte:a)aplicarea semnului pe produse sau pe ambalajul acestor produse; b)oferirea produselor sau comercializarea ori deţinerea lor în acest scop sau, după caz, oferirea sau prestarea serviciilor sub acest semn; c)importul sau exportul de produse sub acest semn; d)utilizarea semnului pe documente comerciale sau pentru publicitate; e)utilizarea semnului ca denumire comercială ori ca parte a unei denumiri comerciale; f)utilizarea semnului în publicitatea comparativă într-un mod care contravine Legii nr. 158/2008 privind publicitatea înşelătoare şi publicitatea comparativă, republicată.
(4) În cazul în care există riscul ca ambalajul, etichetele, elementele sau dispozitivele de securitate ori de autenticitate sau orice alte suporturi pe care se aplică marca să poată fi utilizate pentru produse sau servicii într-o manieră care ar constitui o încălcare a drepturilor titularului unei mărci conform alin. (2) şi (3), titularul mărcii respective are dreptul de a interzice, atunci când acestea sunt efectuate în activitatea comercială, următoarele acte:a)aplicarea unui semn identic sau similar cu marca pe ambalaje, etichete, elemente sau dispozitive de securitate ori de autenticitate sau pe orice alte suporturi pe care se poate aplica marca; b)oferirea, introducerea pe piaţă sau deţinerea în aceste scopuri, precum şi importul sau exportul ambalajelor, etichetelor, elementelor sau dispozitivelor de securitate sau de autenticitate sau a oricăror alte suporturi pe care se poate aplica marca.
(5) Fără a aduce atingere drepturilor titularilor dobândite înainte de data depunerii cererii sau de data de prioritate a mărcii înregistrate, titularul unei mărci înregistrate este îndreptăţit totodată să împiedice terţii să introducă în cursul activităţii comerciale produse pe teritoriul României, fără a le pune în liberă circulaţie în România, în cazul în care aceste produse, inclusiv ambalajele acestora, provin din ţări terţe şi poartă, fără a fi autorizate, o marcă identică cu marca înregistrată în România pentru respectivele produse sau care nu poate fi diferenţiată, în aspectele sale esenţiale, de marca înregistrată.
(6) Dreptul titularului mărcii prevăzut la alin. (5) se stinge dacă, în cursul procedurilor de constatare a contrafacerii mărcii înregistrate, iniţiate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 608/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 iunie 2013 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autorităţile vamale şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.383/2003 al Consiliului, declarantul sau deţinătorul produselor prezintă dovezi potrivit cărora titularul mărcii înregistrate nu este îndreptăţit să interzică introducerea produselor pe piaţă în ţara de destinaţie finală. 33. După articolul 36 se introduc trei noi articole , articolele 361-363, cu următorul cuprins: Articolul 361
(1) Într-o acţiune în contrafacere întemeiată pe prevederile art. 36, la cererea pârâtului, titularul unei mărci anterioare prezintă dovada că, în perioada de 5 ani care precedă data introducerii acţiunii, marca a fost utilizată în mod efectiv pentru produsele sau serviciile pentru care aceasta a fost înregistrată şi care sunt invocate, sau dovada că există motive justificate pentru neutilizarea mărcii, cu condiţia ca procedura de înregistrare a mărcii anterioare să fi fost încheiată de cel puţin 5 ani la data introducerii acţiunii. În caz contrar, acţiunea se respinge.
(2) În cazul în care marca anterioară a fost utilizată doar pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care a fost înregistrată, aceasta se va considera înregistrată doar pentru acea parte de produse sau servicii.
(3) În cadrul acţiunilor în contrafacere întemeiate pe dispoziţiile art. 36, titularul unei mărci nu este îndreptăţit să interzică utilizarea unei mărci înregistrare ulterior, dacă această marcă ulterioară nu ar putea fi anulată în conformitate cu dispoziţiile art. 47 alin. (3), art. 48 şi art. 481.
(4) În cadrul acţiunilor în contrafacere întemeiate pe dispoziţiile art. 36, titularul unei mărci nu este îndreptăţit să interzică utilizarea unei mărci a Uniunii Europene înregistrate ulterior în cazul în care această marcă ulterioară nu ar putea fi anulată potrivit prevederilor art. 60 alin. (1), (3) sau (4), ale art. 61 alin. (1) sau (2) ori ale art. 64 alin. (2) din Regulamentul privind marca Uniunii Europene.
(5) În cazul în care titularul unei mărci nu este îndreptăţit să interzică, potrivit prevederilor alin. (3) sau (4), utilizarea unei mărci înregistrate ulterior, titularul mărcii ulterioare nu este îndreptăţit să interzică utilizarea mărcii anterioare, chiar dacă acest drept anterior nu mai poate fi invocat împotriva mărcii ulterioare. Articolul 362 În cazul în care reproducerea unei mărci într-un dicţionar, într-o enciclopedie sau lucrare de referinţă similară pe suport hârtie sau electronic creează impresia că aceasta constituie denumirea generică a produselor sau a serviciilor pentru care este înregistrată marca, la cererea titularului mărcii, editorul se asigură de îndată că reproducerea mărcii este însoţită de indicaţia că este o marcă înregistrată, iar în cazul lucrărilor pe suport hârtie, cel târziu în ediţia următoare a lucrării. Articolul 363
(1) În cazul în care o marcă este înregistrată pe numele mandatarului sau al reprezentantului titularului acelei mărci, fără consimţământul titularului, acesta din urmă este îndreptăţit să facă cel puţin unul dintre următoarele demersuri:a)să se opună utilizării mărcii sale de către mandatarul sau reprezentantul său; b)să solicite cesiunea mărcii în favoarea sa.
(2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică în cazul în care mandatarul sau reprezentantul îşi justifică demersul.
(3) Cererea de cesiune în cazul prevăzut la alin. (1) lit. b) se depune potrivit prevederilor art. 6 alin. (3) lit. d) în locul unei cereri de anulare. 34. Articolul 37 se modifică şi va avea următorul cuprins: Articolul 37
(1) Titularul mărcii poate cere ca terţilor să le fie interzisă efectuarea actelor prevăzute la art. 36 numai după publicarea înregistrării mărcii conform art. 29 alin. (4).
(2) Pentru actele prevăzute la alin. (1), săvârşite ulterior publicării cererii de înregistrare a mărcii conform dispoziţiilor art. 17, titularul poate cere despăgubiri, potrivit dreptului comun. 35. Articolul 39 se modifică şi va avea următorul cuprins: Articolul 39
(1) Titularul mărcii nu poate cere să se interzică unui terţ utilizarea în activitatea sa comercială:a)numele sau adresa terţului, în cazul în care terţul este o persoană fizică; b)semne sau indicaţii care nu sunt distinctive sau care privesc felul, calitatea, cantitatea, destinaţia, valoarea, originea geografică sau data fabricaţiei produsului ori a prestării serviciului sau alte caracteristici ale produselor sau serviciilor; c)marca, dacă acest lucru este necesar pentru a identifica sau a face o trimitere la produse sau servicii ca fiind ale titularului respectivei mărci, mai ales atunci când utilizarea mărcii în cauză se impune pentru indicarea destinaţiei unui produs sau a unui serviciu, în special pentru accesorii sau piese de schimb.
(2) Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile cu condiţia ca utilizarea de către un terţ a elementelor prevăzute la lit. a)-c) ale acestuia să fie în conformitate cu practicile loiale în materie industrială sau comercială. 36. La articolul 40, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins: Articolul 40
(1) Drepturile asupra mărcii se pot transmite prin cesiune, licenţă, fuziune, pe cale succesorală, în baza unei hotărâri judecătoreşti sau prin orice altă modalitate prevăzută de lege pentru transferul dreptului de proprietate. 37. La articolul 41, alineatele (1) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins: Articolul 41
(1) Drepturile cu privire la marcă pot fi transmise prin cesiune, independent de transmiterea fondului de comerţ în care aceasta este încorporată. Cesiunea trebuie făcută în scris şi semnată de părţile contractante, sub sancţiunea nulităţii, cu excepţia cazului în care rezultă dintr-o hotărâre judecătorească sau în urma executării unor obligaţii contractuale......... ................ ................ ................ ................ ........
(3) În cazul în care patrimoniul titularului mărcii este transmis în totalitatea sa, această transmitere are ca efect şi transferul drepturilor cu privire la marcă, cu excepţia cazurilor în care există o convenţie contrară sau aceasta rezultă în mod evident din împrejurări. Transmiterea unor elemente din patrimoniul titularului nu afectează calitatea de titular al dreptului la marcă. 38. Articolul 42 se modifică şi va avea următorul cuprins: Articolul 42
(1) Cererea de înscriere a cesiunii conţine informaţii privind identificarea mărcii, a noului titular, a produselor şi/sau serviciilor la care se referă cesiunea şi va fi însoţită de actul doveditor al schimbării titularului mărcii. În plus, cererea va cuprinde, dacă este cazul, informaţiile privind datele de identificare a mandatarului noului titular.
(2) OSIM poate refuza înscrierea cesiunii dacă rezultă în mod evident faptul că prin aceasta publicul este indus în eroare cu privire la natura, calitatea sau originea geografică a produselor sau serviciilor pentru care marca a fost înregistrată, cu excepţia situaţiei în care cesionarul acceptă să limiteze cesiunea mărcii la produsele sau serviciile pentru care marca nu este înşelătoare.
(3) La cererea uneia dintre părţi prezentată în condiţiile prevăzute la alin. (1) şi cu plata taxei prevăzute de lege, OSIM înscrie cesiunea în Registrul mărcilor şi o publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială. Cesiunea este opozabilă terţilor de la data publicării acesteia.
(4) În cazul în care condiţiile pentru înscrierea cesiunii nu sunt îndeplinite, OSIM informează solicitantul cu privire la deficienţele constatate în termen de 30 de zile de la depunerea cererii conform alin. (1). Dacă deficienţele constatate nu sunt remediate în termen de două luni de la primirea informării din partea oficiului, cererea de înscriere a cesiunii se respinge.
(5) În situaţia unei cesiuni parţiale, orice cerere formulată de titularul iniţial aflată în curs de soluţionare este valabilă şi în ceea ce priveşte marca rezultată în urma cesiunii parţiale. În cazul în care cererea este condiţionată de achitarea unor taxe şi acestea au fost deja achitate de către titularul iniţial, noul titular nu este obligat să achite taxe suplimentare pentru respectiva cerere. 39. La articolul 43, alineatele (2) şi (4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
(2) Titularul mărcii poate invoca drepturile conferite de marcă împotriva licenţiatului care a încălcat clauzele contractului de licenţă, în ceea ce priveşte durata utilizării, forma acoperită de înregistrare sub care marca poate fi utilizată, natura produselor sau a serviciilor pentru care licenţa a fost acordată, teritoriul pe care marca poate fi utilizată, calitatea produselor fabricate sau a serviciilor furnizate de licenţiat sub marca pentru care s-a acordat licenţa......... ................ ................ ................ ................ ........
(4) Licenţele se înscriu în Registrul mărcilor, la cererea titularului mărcii sau a beneficiarului licenţei însoţită de actul doveditor, cu plata taxei prevăzute de lege, şi se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială, conform procedurii prevăzută în regulamentul de aplicare a prezentei legi. Licenţa este opozabilă terţilor de la data publicării acesteia. 40. La articolul 44, după alineatul (5) se introduc două noi alineate, alineatele (6) şi (7), cu următorul cuprins:
(6) Dispoziţiile alin. (1)-(3) sunt aplicabile şi persoanelor autorizate să utilizeze o marcă colectivă.
(7) În cazul în care persoanele autorizate să utilizeze o marcă colectivă au suferit prejudicii în urma utilizării neautorizate a acesteia, titularul mărcii colective este îndreptăţit să ceară, în numele lor, repararea prejudiciului. 41. După articolul 44 se introduc trei noi articole , articolele 441-443, cu următorul cuprins: Articolul 441
(1) O marcă poate, independent de întreprindere, să facă obiectul unui drept real ori să facă obiectul unor măsuri de executare silită.
(2) Înscrierea în Registrul mărcilor a drepturilor reale şi a măsurilor de executare silită se face la cererea persoanei interesate însoţită de documente justificative, cu plata taxei legale prevăzute pentru înscrierea transmiterilor de drepturi, potrivit procedurii prevăzute în regulamentul de aplicare a prezentei legi.
(3) În situaţia în care titularul mărcii intră în procedura insolvenţei, la cererea oricărei persoane interesate însoţită de documente justificative, OSIM face menţiune despre aceasta în Registrul mărcilor. Articolul 442 Dispoziţiile art. 40-441 se aplică în mod corespunzător şi cererilor de înregistrare a mărcilor. Articolul 443 Înscrierile în Registrul mărcilor efectuate în conformitate cu prevederile art. 40-442 pot fi modificate sau radiate, cu plata taxelor legale, la cererea persoanei interesate, însoţită de documentele justificative corespunzătoare. 42. La articolul 45, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins:
(4) În situaţia în care sunt înscrise în Registrul mărcilor garanţii reale sau măsuri de executare silită, renunţarea la marcă nu poate fi înscrisă decât cu acordul beneficiarului garanţiei sau după radierea înscrierii măsurilor de executare silită. 43. La articolul 46 alineatul (1), partea introductivă şi litera a) se modifică şi vor avea următorul cuprins: Articolul 46
(1) Orice persoană interesată poate solicita oricând în cursul duratei de protecţie a mărcii decăderea titularului din drepturile conferite de marcă dacă:a)într-o perioadă neîntreruptă de 5 ani, socotită de la data încheierii procedurii de înregistrare, marca nu a făcut obiectul unei utilizări efective pe teritoriul României pentru produsele sau serviciile pentru care aceasta a fost înregistrată şi dacă nu există motive întemeiate pentru a nu fi fost utilizată; 44. La articolul 46 alineatul (2), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins: a)utilizarea mărcii sub o formă care diferă de cea înregistrată prin anumite elemente ce nu alterează caracterul distinctiv al acesteia, indiferent dacă marca în forma utilizată este sau nu înregistrată în numele titularului; 45. La articolul 46, alineatul (5) se modifică şi va avea următorul cuprins:
(5) Decăderea produce efecte de la data introducerii cererii de decădere. La cererea uneia dintre părţi, poate fi stabilită o dată anterioară de la care a intervenit unul din motivele de decădere. 46. Articolul 47 se modifică şi va avea următorul cuprins: Articolul 47
(1) Anularea înregistrării mărcii poate fi cerută în perioada de protecţie a mărcii de către orice persoană interesată, pentru oricare dintre următoarele motive:a)înregistrarea mărcii s-a făcut cu nerespectarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1); b)înregistrarea mărcii s-a făcut cu nerespectarea dispoziţiilor art. 6 alin. (1) sau (3); c)înregistrarea mărcii a fost solicitată cu rea-credinţă.
(2) O cerere de anulare a înregistrării unei mărci poate fi depusă pe baza unuia sau mai multor drepturi anterioare, cu condiţia ca toate acestea să aparţină aceluiaşi titular.
(3) Cererea de anulare întemeiată pe o marcă anterioară nu este admisă dacă nu ar fi fost admisă la data depunerii cererii de marcă ulterioară sau la data de prioritate a mărcii ulterioare, pe baza unuia dintre următoarele motive: a)marca anterioară, care poate fi anulată pentru unul dintre motivele prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. b)-d), nu a dobândit un caracter distinctiv potrivit prevederilor alin. (2) a aceluiaşi articol; b)cererea de anulare este întemeiată pe dispoziţiile art. 6 alin. (1) lit. b), iar marca anterioară nu a dobândit încă un caracter suficient de distinctiv pentru a susţine existenţa unui risc de confuzie în sensul acestor dispoziţii; c)cererea de anulare este întemeiată pe dispoziţiile art. 6 alin. (3) lit. a), iar marca anterioară nu a dobândit încă un renume în sensul acestor dispoziţii.
(4) Anularea înregistrării mărcii va avea efect retroactiv, începând cu data depozitului reglementar al mărcii. 47. După articolul 47 se introduce un nou articol, articolul 471, cu următorul cuprins: Articolul 471 Anularea înregistrării mărcii potrivit prevederilor art. 47, 54 sau 60, precum şi decăderea din drepturi a titularului mărcii potrivit prevederilor art. 46, 53 sau 601 pot fi solicitate: a)pe cale judiciară, la Tribunalul Bucureşti; sau b)pe cale administrativă, la OSIM. 48. Articolul 48 se modifică şi va avea următorul cuprins: Articolul 48
(1) Titularul unei mărci anterioare dintre cele prevăzute la art. 6 alin. (2) sau al unui semn ori drept anterior dintre cele prevăzute la alin. (3) lit. a), c) sau e) al aceluiaşi articol, care a tolerat într-o perioadă neîntreruptă de 5 ani utilizarea în România sau în Uniunea Europeană, după caz, a unei mărci ulterioare, având cunoştinţă despre această utilizare, nu poate să ceară anularea şi nici să se opună utilizării mărcii ulterioare pentru produsele şi serviciile pentru care această marcă ulterioară a fost utilizată, în afară de cazul în care înregistrarea mărcii ulterioare a fost cerută cu rea-credinţă.
(2) În cazul prevăzut la alin. (1), titularul mărcii ulterior înregistrate nu se poate opune utilizării mărcii anterioare sau semnului anterior, chiar dacă acestea nu mai pot fi invocate împotriva mărcii ulterioare. 49. După articolul 48 se introduce un nou articol, articolul 481, cu următorul cuprins: Articolul 481
(1) În cadrul procedurii de anulare a înregistrării unei mărci în care este invocată existenţa unei mărci înregistrate cu o dată de depunere sau cu o dată de prioritate anterioară, la cererea titularului mărcii ulterioare, titularul mărcii anterioare prezintă dovada că, în perioada de 5 ani care precedă data depunerii cererii de anulare, marca anterioară a fost utilizată în mod efectiv, în condiţiile prevăzute la art. 46, pentru produsele sau serviciile pentru care marca este înregistrată şi care sunt invocate în cererea de anulare sau că există motive întemeiate pentru neutilizare, cu condiţia ca procedura de înregistrare a mărcii anterioare să fi fost încheiată cu cel puţin 5 ani anterior datei depunerii cererii de anulare.
(2) În cazul în care, la data depunerii sau la data de prioritate a mărcii ulterioare, perioada de 5 ani în care marca anterioară ar fi trebuit să fie utilizată efectiv, astfel cum se prevede la art. 46, a expirat, titularul mărcii anterioare prezintă, pe lângă dovada prevăzută la alin. (1), dovada că marca anterioară a fost utilizată în mod efectiv în perioada de 5 ani care precedă data de depunere sau data de prioritate a mărcii ulterioare ori că au existat motive întemeiate pentru neutilizare.
(3) În absenţa dovezilor prevăzute la alin. (1) şi (2), o cerere de anulare întemeiată pe existenţa unei mărci anterioare se respinge.
(4) În cazul în care marca anterioară a fost utilizată, în condiţiile prevăzute la art. 46, doar pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care a fost înregistrată, aceasta se consideră înregistrată, în sensul examinării cererii de anulare, doar pentru acea parte de produse sau servicii.
(5) Dispoziţiile alin. (1)-(4) se aplică şi în situaţia în care marca anterioară este o marcă a Uniunii Europene, caz în care utilizarea efectivă a acesteia se stabileşte în conformitate cu art. 18 din Regulamentul privind marca Uniunii Europene. 50. La articolul 49 se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu următorul cuprins:
(2) În cazul în care pentru o marcă a Uniunii Europene este invocată senioritatea unei mărci naţionale sau a unei mărci înregistrate potrivit prevederilor unor acorduri internaţionale, anularea mărcii sau decăderea din drepturi a titularului acestei mărci care stă la baza invocării seniorităţii poate fi pronunţată şi după momentul la care marca a făcut obiectul renunţării sau a expirat, cu condiţia ca anularea mărcii care stă la baza invocării seniorităţii sau decăderea din drepturi a titularului acesteia să fi putut fi pronunţată la momentul renunţării sau expirării. În acest caz, senioritatea încetează să producă efecte. 51. După articolul 49 se introduce un nou articol, articolul 491, cu următorul cuprins: Articolul 491
(1) Anularea înregistrării unei mărci sau decăderea titularului din drepturi, solicitate pe cale administrativă la OSIM, se soluţionează de către o comisie de specialitate din cadrul OSIM ai cărei membri au ca atribuţii doar soluţionarea cererilor de anulare şi decădere, fără a fi implicaţi în nicio altă procedură desfăşurată la nivelul OSIM în privinţa mărcilor şi fără a interfera cu activitatea Comisiei de contestaţii din cadrul OSIM, formată din 3 membri cu experienţă în domeniul juridic, potrivit procedurii prevăzute în regulamentul de aplicare a prezentei legi.
(2) Hotărârile motivate ale comisiei prevăzute la alin. (1) se comunică părţilor în termen de 3 luni de la pronunţare şi pot fi contestate în termen de 30 de zile de la comunicare la Tribunalul Bucureşti.
(3) Hotărârea Tribunalului Bucureşti de soluţionare a contestaţiei prevăzute la alin. (2) este supusă numai apelului la Curtea de Apel Bucureşti. 52. La articolul 50, alineatele (1) şi (2) se modifică şi vor avea următorul cuprins: Articolul 50
(1) Asociaţiile de fabricanţi, producători, prestatori de servicii sau comercianţi care, în conformitate cu legislaţia care li se aplică, au capacitatea, în nume propriu, să fie titulari de drepturi şi obligaţii, de a încheia contracte sau de a întocmi alte acte juridice şi de a sta în justiţie, precum şi persoanele juridice de drept public pot solicita la OSIM înregistrarea de mărci colective.
(2) Solicitantul înregistrării unei mărci colective va depune, odată cu cererea de înregistrare sau cel târziu în termen de 30 de zile de la data notificării de către OSIM, un regulament de utilizare a mărcii colective. Cererea va fi supusă cerinţelor prevăzute la art. 9 şi 91. 53. Articolul 51 se modifică şi va avea următorul cuprins: Articolul 51
(1) În afara motivelor de respingere prevăzute pentru cererea de înregistrare a unei mărci individuale, cu excepţia prevederilor art. 5 alin. (1) lit. d) privind semnele sau indicaţiile care pot servi pentru desemnarea în comerţ a provenienţei geografice a produselor sau a serviciilor, o marcă colectivă este respinsă la înregistrare, dacă: a)solicitantul nu are calitatea prevăzută la art. 50 alin. (1); b)nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute la art. 3 lit. e), art. 50 alin. (2) sau (3); c)regulamentul de utilizare a mărcii este contrar ordinii publice sau bunelor moravuri.
(2) Cererea de înregistrare a mărcii colective se respinge şi în cazul în care există riscul ca publicul să fie indus în eroare în ceea ce priveşte caracterul sau semnificaţia mărcii şi, mai ales, dacă există probabilitatea ca aceasta să nu fie considerată o marcă colectivă.
(3) Cererea nu se respinge în cazul în care solicitantul îndeplineşte cerinţele prevăzute la alin. (1) şi (2), ca urmare a modificării regulamentului de utilizare a mărcii colective.
(4) În termen de două luni de la data publicării cererii de înregistrare a mărcii colective, orice persoană fizică sau juridică şi orice grup sau organism care reprezintă fabricanţii, producătorii, furnizorii de servicii, comercianţii sau consumatorii pot formula observaţii scrise privind cererea de înregistrare a mărcii pentru motivele absolute de refuz prevăzute la art. 5 alin. (1) şi pentru motivele de respingere prevăzute la alin. (1) şi (2).
(5) Persoanele şi grupurile sau organismele prevăzute la alin. (4) nu dobândesc calitatea de parte în procedura de examinare a cererii de înregistrare a mărcii.
(6) După publicarea mărcii colective şi a regulamentului de utilizare a acestei mărci, titularul unei mărci anterioare sau al unei mărci notorii, precum şi al unui drept anterior dobândit cu privire la imaginea ori la numele patronimic al acestuia, la o indicaţie geografică protejată, la un desen sau un model protejat ori la un drept de autor, precum şi orice altă persoană interesată pot formula la OSIM, în termenul prevăzut la art. 261 alin. (1), opoziţie la înregistrarea mărcii colective.
(7) Marca colectivă constituită din semne sau indicaţii care pot servi pentru desemnarea, în comerţ, a provenienţei geografice a produselor sau a serviciilor nu îndreptăţeşte titularul să interzică unui terţ utilizarea în cursul schimbului comercial a acestor semne sau indicaţii, atât timp cât sunt folosite de către terţ conform practicilor loiale în domeniul industrial sau comercial. O astfel de marcă nu poate fi opusă unui terţ care este îndreptăţit să utilizeze o denumire geografică. 54. La articolul 52, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
(2) Modificarea regulamentului de folosire a mărcii produce efecte numai de la data înscrierii modificării în Registrul mărcilor. Modificarea nu este prevăzută în registru, dacă regulamentul de utilizare a mărcii modificat nu corespunde cerinţelor prevăzute la art. 50 alin. (2) şi (3) şi art. 51 alin. (1) şi (2). 55. Articolul 53 se modifică şi va avea următorul cuprins: Articolul 53
(1) Pe lângă motivele de decădere prevăzute la art. 46 alin. (1), orice persoană interesată poate cere, oricând în perioada de protecţie a mărcii, decăderea titularului din drepturile conferite de o marcă colectivă, când:a)titularul a utilizat marca în alte condiţii decât cele prevăzute în regulamentul de utilizare sau, după caz, în modificările acestuia înscrise în registru ori nu a luat măsuri adecvate pentru a preveni o astfel de utilizare; b)modul în care marca a fost utilizată de către persoanele abilitate a avut drept consecinţă posibilitatea ca marca să inducă publicul în eroare în sensul art. 51 alin. (2); c)modificarea regulamentului de utilizare a mărcii a fost prevăzută în registru prin încălcarea dispoziţiilor art. 52 alin. (2), cu excepţia cazului în care titularul mărcii respectă, printr-o nouă modificare a regulamentului de utilizare, condiţiile stabilite de articolul respectiv.
(2) Dispoziţiile art. 46 alin. (2)-(6) se aplică în mod corespunzător. 56. Articolul 54 se modifică şi va avea următorul cuprins: Articolul 54
(1) Orice persoană interesată poate cere anularea înregistrării unei mărci colective, dacă există unul dintre motivele prevăzute la art. 47 alin. (1), cu excepţia prevederilor art. 5 alin. (1) lit. d), privind semnele sau indicaţiile care pot servi pentru desemnarea, în comerţ, a provenienţei geografice a produselor sau a serviciilor, sau dacă marca a fost înregistrată cu nerespectarea cerinţelor prevăzute la art. 51 alin. (1) şi (2).
(2) Dispoziţiile art. 51 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.
(3) Cerinţele prevăzute la art. 46 alin. (1) lit. a) sunt îndeplinite atunci când o marcă colectivă este utilizată în mod efectiv de către orice persoană abilitată să utilizeze această marcă. 57. Articolul 56 se modifică şi va avea următorul cuprins: Articolul 56
(1) Orice persoană fizică sau juridică, inclusiv instituţiile, autorităţile şi organismele de drept public, poate solicita la OSIM înregistrarea unei mărci de certificare, cu condiţia ca persoanele respective să nu desfăşoare o activitate economică ce implică furnizarea de produse sau servicii de tipul celor certificate.
(2) Înregistrarea unei mărci de certificare nu poate fi obţinută în cazul în care solicitantul nu are competenţa de a certifica produsele sau serviciile pentru care urmează să fie înregistrată marca. 58. La articolul 57 alineatul (1), partea introductivă se modifică şi va avea următorul cuprins: Articolul 57
(1) Solicitantul înregistrării unei mărci de certificare va depune, odată cu cererea de înregistrare, prezentată conform art. 9, ori cel mai târziu în termen de 30 de zile de la data notificării de către OSIM: 59. La articolul 57, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (5), cu următorul cuprins:
(5) Dispoziţiile art. 17 se aplică în mod corespunzător. 60. Articolul 58 se modifică şi va avea următorul cuprins: Articolul 58
(1) În afara motivelor de respingere prevăzute pentru cererea de înregistrare a unei mărci individuale, cu excepţia prevederilor art. 5 alin. (1) lit. d), privind semnele sau indicaţiile care pot servi pentru desemnarea, în comerţ, a provenienţei geografice a produselor sau a serviciilor, o marcă de certificare este respinsă la înregistrare şi pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 3 lit. f) şi ale art. 56 şi 57.
(2) Marca de certificare constituită din semne sau indicaţii care pot servi pentru desemnarea, în comerţ, a provenienţei geografice a produselor sau a serviciilor nu îndreptăţeşte titularul să interzică unui terţ utilizarea în cursul schimbului comercial a acestor semne sau indicaţii, atât timp cât sunt utilizate de către terţ conform practicilor loiale în domeniul industrial sau comercial. O astfel de marcă nu poate fi opusă unui terţ care este îndreptăţit să utilizeze o denumire geografică. 61. După articolul 58 se introduce un nou articol, articolul 581, cu următorul cuprins: Articolul 581
(1) În termen de două luni de la data publicării cererii de înregistrare a mărcii de certificare, orice persoană fizică sau juridică şi orice grup sau organism care reprezintă fabricanţii, producătorii, furnizorii de servicii, comercianţii sau consumatorii pot formula observaţii scrise privind cererea de înregistrare a mărcii pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 3 lit. f), art. 5 alin. (1) şi art. 56.
(2) Persoanele şi grupurile sau organismele prevăzute la alin. (1) nu dobândesc calitatea de parte în procedura de examinare a cererii de înregistrare a mărcii. 62. La articolul 59, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins: Articolul 59
(1) După publicarea admiterii cererii de înregistrare a mărcii şi a regulamentului de utilizare a acesteia, titularul unei mărci anterioare sau al unei mărci notorii, precum şi al unui drept anterior dobândit cu privire la imaginea ori la numele patronimic al acestuia, la o indicaţie geografică protejată, la un desen sau un model protejat ori la un drept de autor, precum şi orice persoană interesată pot formula la OSIM, în termenul prevăzut la art. 261 alin. (1), opoziţie la înregistrarea mărcii de certificare. 63. Articolul 60 se modifică şi va avea următorul cuprins: Articolul 60
(1) Orice persoană interesată poate cere anularea înregistrării mărcii de certificare, oricând în perioada de protecţie a acesteia, dacă:a)există unul dintre motivele prevăzute la art. 47 alin. (1), cu excepţia prevederilor art. 5 alin. (1) lit. d), privind semnele sau indicaţiile care pot servi pentru desemnarea, în comerţ, a provenienţei geografice a produselor sau a serviciilor; b)înregistrarea mărcii s-a făcut cu nerespectarea prevederilor art. 3 lit. f); c)marca a fost înregistrată cu nerespectarea cerinţelor prevăzute la art. 56 şi art. 57 alin. (1)-(3).
(2) Cerinţele prevăzute la art. 46 sunt îndeplinite atunci când o marcă de certificare este utilizată în mod efectiv de către orice persoană abilitată să utilizeze această marcă. 64. După articolul 60 se introduce un nou articol, articolul 601, cu următorul cuprins: Articolul 601
(1) Orice persoană interesată poate solicita oricând în cursul duratei de protecţie a mărcii de certificare decăderea titularului din drepturile conferite de marcă, dacă:a)într-o perioadă neîntreruptă de 5 ani, socotită de la data încheierii procedurii de înregistrare, marca nu a făcut obiectul unei utilizări efective pe teritoriul României pentru produsele sau serviciile pentru care aceasta a fost înregistrată şi dacă nu există motive întemeiate pentru a nu fi fost utilizată; b)după data înregistrării, marca a devenit, ca urmare a acţiunii sau inacţiunii titularului, desemnarea uzuală în comerţ a produsului sau a serviciului pentru care a fost înregistrată; c)după data înregistrării şi ca urmare a utilizării mărcii de către titular sau cu consimţământul acestuia, marca a devenit susceptibilă a induce publicul în eroare, în special cu privire la natura, calitatea sau provenienţa geografică a produselor ori serviciilor pentru care a fost înregistrată.
(2) Dispoziţiile art. 46 alin. (2)-(6) se aplică în mod corespunzător. 65. La articolul 61, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins: Articolul 61
(1) Drepturile cu privire la marca de certificare nu pot fi transmise de către titularul mărcii. 66. Articolul 66 se abrogă . 67. Articolul 67 se modifică şi va avea următorul cuprins: Articolul 67
(1) O cerere de marcă a Uniunii Europene sau o marcă a Uniunii Europene poate fi transformată într-o cerere de marcă naţională în condiţiile art. 139-141 din Regulamentul privind marca Uniunii Europene, cu plata taxelor pentru procedura de examinare a unei cereri naţionale prevăzute de lege.
(2) OSIM notifică solicitantului necesitatea achitării taxelor de depunere şi publicare şi a desemnării unui mandatar, în situaţiile în care aceasta este obligatorie, acordând un termen de două luni care curge de la data notificării.
(3) Neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (2) atrage respingerea cererii. 68. Articolul 68 se abrogă . 69. Articolul 69 se modifică şi va avea următorul cuprins: Articolul 69Dispoziţiile art. 91-93 şi ale art. 95 sunt aplicabile şi încălcărilor aduse drepturilor titularului unei mărci a Uniunii Europene. 70. Articolul 70 se abrogă . 71. Articolul 71 se modifică şi va avea următorul cuprins: Articolul 71
(1) Litigiile având ca obiect mărci ale Uniunii Europene, pentru care Regulamentul privind marca Uniunii Europene atribuie competenţa tribunalelor de mărci ale Uniunii Europene, sunt de competenţa Tribunalului Bucureşti, care judecă în primă instanţă.
(2) În vederea executării în România a hotărârilor emise de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală, executorii conform art. 110 alin. (1) din Regulamentul privind marca Uniunii Europene, verificarea autenticităţii este de competenţa Tribunalului Bucureşti. 72. Articolul 86 se modifică şi va avea următorul cuprins: Articolul 86
(1) Deciziile OSIM privind cererile de înregistrare a mărcilor, precum şi cererile de înregistrare privind indicaţiile geografice pot fi contestate la acest oficiu de partea interesată, în termen de 30 de zile de la comunicare, cu plata taxei legale.
(2) Deciziile OSIM privind înscrierea transmiterilor de drepturi în Registrul mărcilor pot fi contestate la acest oficiu de persoanele interesate, în termen de 30 de zile de la comunicare sau, după caz, de la publicarea acestora.
(3) Contestaţiile formulate conform prevederilor alin. (1) şi (2) se soluţionează de o comisie de contestaţii din cadrul Direcţiei juridice a OSIM, potrivit procedurii prevăzute în regulamentul de aplicare a prezentei legi. 73. Articolul 88 se modifică şi va avea următorul cuprins: Articolul 88
(1) Hotărârea comisiei de contestaţii, motivată, se comunică părţilor în termen de 3 luni de la pronunţare şi poate fi atacată cu contestaţie la Tribunalul Bucureşti, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea Tribunalului Bucureşti este supusă numai apelului la Curtea de Apel Bucureşti.
(2) Hotărârile pronunţate în cazurile prevăzute la art. 36, art. 471 lit. a) şi art. 85 pot fi atacate cu apel. 74. După articolul 88 se introduce un nou articol, articolul 881, cu următorul cuprins: Articolul 881 Pentru procedurile derulate de OSIM potrivit prevederilor prezentei legi, părţile sau reprezentaţii acestora desemnează o adresă oficială pentru toate comunicările cu OSIM. 75. La articolul 97, după litera j) se introduce o nouă literă, litera j1), cu următorul cuprins: j1) dezvoltă relaţii de cooperare cu Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală, precum şi cu alte oficii de proprietate intelectuală pentru a promova convergenţa practicilor şi a instrumentelor legate de examinarea şi înregistrarea mărcilor; 76. La articolul 97, litera l) se modifică şi va avea următorul cuprins: l)informează Comisia Europeană cu privire la dispoziţiile naţionale adoptate în scopul transpunerii Directivei (UE) 2015/2.436 a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 2015 de apropiere a legislaţiilor statelor membre cu privire la mărci (reformare), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE), seria L, nr. 336 din 23 decembrie 2015; 77. După articolul 97 se introduce un nou articol, articolul 971, cu următorul cuprins: Articolul 971
(1) În exercitarea atribuţiilor prevăzute de prezenta lege OSIM solicită şi prelucrează date cu caracter personal.
(2) În sensul prezentei legi, prelucrarea datelor cu caracter personal se efectuează în conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE), seria L, nr. 119 din 4 mai 2016. 78. În tot cuprinsul legii, sintagma „marca comunitară" se înlocuieşte cu sintagma „marca Uniunii Europene", sintagma „Regulamentul privind marca comunitară" se înlocuieşte cu sintagma „Regulamentul privind marca Uniunii Europene", sintagma „zile lucrătoare" se înlocuieşte cu sintagma „zile", iar sintagma „o lună" se înlocuieşte cu sintagma „30 de zile". Articolul II
(1) Cererile de înregistrare a mărcilor şi cererile de înregistrare a indicaţiilor geografice depuse şi aflate în procedurile de examinare urmează procedurile prevăzute de legea în vigoare la data depunerii spre înregistrare la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci.
(2) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, dispoziţiile pct. 26 ale art. I sunt aplicabile şi mărcilor admise la înregistrare care nu au fost înscrise în Registrul mărcilor pentru lipsa taxelor. Articolul III
(1) Prezenta lege intră în vigoare la 3 zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia dispoziţiilor art. I. pct. 47 referitoare la art. 471 lit. b) şi ale art. I pct. 51 referitoare la art. 491 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, republicată, cu modificările ulterioare, astfel cum aceasta a fost modificată şi completată prin prezenta lege, care intră in vigoare la data de 14 ianuarie 2023.
(2) În termen de două luni de la publicarea în Monitorul Oficial al României a prezentei legi, Regulamentul de aplicare a Legii nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.134/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 809 din 3 decembrie 2010, se va modifica în mod corespunzător. Articolul IV Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 8 mai 2014, cu modificările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, se va republica, dându-se textelor o nouă numerotare. * Prezenta lege transpune Directiva (UE) 2015/2.436 a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 2015 de apropiere a legislaţiilor statelor membre cu privire la mărci (reformare), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE), seria L, nr. 336 din 23 decembrie 2015. Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată. p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,FLORIN IORDACHEp. PREŞEDINTELE SENATULUI,ROBERT-MARIUS CAZANCIUC