LEGE Nr. 156
din 26 iulie 2000
privind protectia
cetatenilor romani care lucreaza în strainatate*)
ACT EMIS DE:
PARLAMENTUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 291 din 5 mai 2009
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1. - Statul român asigură, în conformitate cu
prevederile prezentei legi, protecţia cetăţenilor români cu domiciliul în
România care lucrează în străinătate.
Art. 2. - Cetăţenii români care lucrează în străinătate
şi cărora nu le sunt aplicabile prevederile prezentei legi beneficiază de
măsuri speciale de protecţie, stabilite prin legile române şi străine sau prin
tratate şi convenţii internaţionale la care România este parte, dacă se află în
următoarele situaţii:
a) sunt angajaţii unor
instituţii publice străine care sunt organizate şi funcţionează pe teritoriul
altui stat decât România;
b) sunt angajaţii misiunilor diplomatice, oficiilor
consulare şi reprezentanţelor comerciale române;
c) sunt angajaţii unor organizaţii internaţionale cu
sediul pe teritoriul altui stat decât România;
d) sunt angajaţii unor societăţi comerciale, persoane
juridice române sau străine, care efectuează activităţi de transport
internaţional.
Art. 3. - (1) Guvernul României, prin autorităţile
competente, va depune diligentele necesare pentru încheierea de acorduri,
înţelegeri, tratate sau convenţii cu autorităţi publice similare din alte
state, în vederea stabilirii condiţiilor de protecţie a cetăţenilor români cu
domiciliul în România care lucrează în ţările respective.
(2) Acordurile, înţelegerile, tratatele sau convenţiile
încheiate potrivit alin. (1) vor avea la bază:
a) principiul egalităţii de tratament;
b) aplicarea clauzelor mai favorabile prevăzute în
legislaţia română, străină sau internaţională la care România este parte.
(3) Prin acordurile,
înţelegerile, tratatele sau convenţiile încheiate pe baza principiilor
enumerate la alin. (2) se vor stabili cel puţin:
a) nivelul salariului minim;
b) durata timpului de lucru şi de odihnă;
c) condiţiile generale de muncă, de protecţie şi de
securitate a muncii;
d) asigurarea pentru accidente
de muncă sau boli profesionale, precum şi pentru cele care intervin în afara procesului muncii.
Art. 4. - Ministerul Afacerilor Externe, prin misiunile
diplomatice şi oficiile consulare, va depune diligentele necesare pentru ca, '
prin intermediul autorităţilor publice sau al organismelor străine competente,
să se asigure cetăţenilor români prevăzuţi la art. 1:
a) respectarea pe durata angajării a drepturilor
prevăzute la art. 3;
b) aplicarea măsurilor de
protecţie a salariaţilor, prevăzute de legislaţia statului respectiv;
c) soluţionarea, potrivit legislaţiei aplicabile
statului respectiv, a unor eventuale litigii având ca obiect acordarea
drepturilor prevăzute de prezenta lege.
*) Republicată în temeiul dispoziţiilor art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 43/2002
pentru modificarea Legii nr. 156/2000 privind protecţia cetăţenilor români care
lucrează în străinătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 578 din 5 august 2002, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 592/2002, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 808 din 7 noiembrie 2002, dându-se textelor o nouă numerotare.
Legea nr. 156/2000 a fost publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 364 din 4 august
2000.
CAPITOLUL II
Agenţi de ocupare a forţei de muncă în străinătate
Art. 5. - Pe teritoriul României
pot desfăşura, în condiţiile prezentei legi, activităţi de mediere a angajării
cetăţenilor români în străinătate societăţile comerciale constituite în temeiul
Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările
şi completările ulterioare, inclusiv filialele societăţilor comerciale străine,
înfiinţate în România potrivit art. 42 şi 44 din Legea nr. 31/1990,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care au ca activitate
principală „Activităţi ale agenţiilor de plasare a forţei de muncă" cod
CAEN - 7810, denumite în continuare agenţi de ocupare a forţei de muncă.
Art. 6. -Agenţii de ocupare a forţei de muncă
desfăşoară activităţi de mediere a angajării cetăţenilor români cu domiciliul
în România care solicită să lucreze pe baza ofertelor de locuri de muncă
transmise din străinătate de persoane juridice, fizice şi organizaţii patronale
străine, după caz.
Art. 7. -Agenţii de ocupare a forţei de muncă au
obligaţia să prelucreze datele cu caracter personal ale cetăţenilor români cu
domiciliul în România care solicită locuri de muncă în străinătate, cu
respectarea prevederilor Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu
privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a
acestor date, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 8. -Agenţii de ocupare a forţei de muncă pot
desfăşura activitatea de mediere a angajării cetăţenilor români în străinătate
dacă îndeplinesc următoarele condiţii:
a) dispun de spaţiul şi de
dotările necesare pentru buna desfăşurare a activităţii, aşa cum acestea vor fi
precizate în metodologia de aplicare a prezentei legi;
b) au încadrat în muncă personal cu experienţă în
domeniul forţei de muncă;
c) au organizat o bancă de date care să cuprindă
ofertele şi solicitările de locuri de muncă în străinătate, informaţii
referitoare la condiţiile de ocupare a acestora şi la calificările şi
aptitudinile solicitanţilor aflaţi în evidenţa lor;
d) au încheiat cu persoane
juridice, persoane fizice şi organizaţii patronale din străinătate, după caz,
contracte care conţin oferte ferme de locuri de muncă;
e) sunt înregistraţi la inspectoratul teritorial de
muncă în a cărui rază îşi au sediul.
Art. 9. - (1) Contractele
prevăzute la art. 8 lit. d) vor cuprinde cel puţin următoarele elemente:
a) durata contractului;
b) numărul de locuri de muncă în străinătate pentru
care se încheie contractul;
c) funcţia, meseria sau ocupaţia;
d) natura şi durata angajării,
condiţiile de angajare, de încetare a angajării sau de reangajare;
e) durata timpului de muncă şi de repaus;
f) tariful orar, salariul lunar şi datele de plată a
salariului;
g) sporuri, ore suplimentare şi alte drepturi
salariale;
h) cazurile în care pot fi urmărite drepturile
salariale;
i) durata, modul de acordare şi drepturile băneşti
aferente concediului de odihnă;
j) condiţiile de muncă, măsuri de protecţie şi
securitate a muncii;
k) posibilitatea transferării salariului în România;
l) asigurarea medicală a
angajaţilor români, similar cu cea a cetăţenilor din ţara primitoare;
m) acordarea de despăgubiri angajaţilor români în cazul
accidentelor de muncă, al bolilor profesionale sau al decesului;
n) condiţiile de cazare, de locuit sau, după caz, de
închiriere a unei locuinţe şi de asigurare a hranei;
o) asigurarea formalităţilor, stabilirea condiţiilor de
transport din România în statul în care se asigură ofertele de locuri de muncă
şi retur pentru angajaţii cetăţeni români şi membrii de familie care îi
însoţesc sau îi vizitează, precum şi suportarea cheltuielilor aferente;
p) taxele, impozitele şi contribuţiile care grevează
asupra veniturilor angajaţilor cetăţeni români, asigurându-se evitarea dublei
impuneri sau a dublei perceperi de contribuţii de asigurări sociale;
r) obligaţiile angajaţilor cetăţeni români în
străinătate.
(2) Agenţii de ocupare a forţei de muncă au obligaţia
de a asigura includerea elementelor prevăzute la alin. (1) lit. c)-r) şi în
contractul individual de muncă încheiat între angajatorul străin şi angajatul
cetăţean român.
Art. 10. -Agenţii de ocupare a forţei de muncă au
obligaţia de a asigura încheierea contractelor individuale de muncă şi în limba
română.
Art. 11. - Cetăţenii români care lucrează în
străinătate pe baza contractelor prevăzute la art. 8 lit. d) beneficiază în
ţară de prestaţiile acordate de sistemul asigurărilor sociale de sănătate,
sistemul asigurărilor pentru şomaj sau de sistemul public de pensii şi alte
drepturi de asigurări sociale, dacă, în temeiul contractelor de asigurare
încheiate, plătesc organelor competente din România contribuţiile
corespunzătoare stabilite pe baza declaraţiilor privind veniturile lunare
realizate în străinătate.
Art. 12. - Controlul îndeplinirii condiţiilor prevăzute
la art. 8 şi 9 şi al activităţii desfăşurate de agenţii de ocupare a forţei de
muncă se realizează de personalul din cadrul Inspecţiei Muncii, împuternicit în
acest sens.
CAPITOLUL III
Contravenţii
Art. 13. - (1) Constituie contravenţii următoarele
fapte şi se sancţionează după cum urmează:
a) exercitarea de către agenţii de ocupare a forţei de
muncă a activităţii de mediere a angajării cetăţenilor români în străinătate,
cu încălcarea prevederilor art. 8-10, cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei;
b) exercitarea activităţii de
mediere a angajării cetăţenilor români în străinătate de către alte persoane
juridice, în afara celor prevăzute la art. 5, sau de către persoane fizice, cu
amendă de la 10.000 lei la 15.000 lei.
(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor
prevăzute la alin. (1) se fac de către personalul din cadrul Inspecţiei Muncii,
împuternicit în acest sens.
CAPITOLUL IV
Dispoziţii finale
Art. 14. -In aplicarea dispoziţiilor prezentei legi
Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Afacerilor
Externe vor elabora norme metodologice, care vor fi supuse aprobării prin
hotărâre a Guvernului, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a
acesteia*).
Art. 15. - Dispoziţiile din prezenta lege, referitoare
la răspunderea contravenţională, se completează cu prevederile Ordonanţei
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi
completările ulterioare.
Art. 16. - Dispoziţiile art. 11 se aplică şi
cetăţenilor români care lucrează în străinătate în baza unui contract
individual de muncă încheiat cu o persoană fizică sau juridică străină, aflat
în executare la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Art. 17. - La data intrării în vigoare a prezentei legi
orice dispoziţii contrare se abrogă.
*) Hotărârea Guvernului nr. 384/2001 pentru aprobarea
Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 156/2000 privind
protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 24 aprilie 2001, cu modificările şi completările
ulterioare.