LEGE Nr. 245
din 9 iunie 2004
privind securitatea generala
a produselor*)
ACT EMIS DE:
PARLAMENTUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 360 din 9 mai 2008
CAPITOLUL I
Domeniu de aplicare şi definiţii
Art. 1. - (1) Prezenta lege are ca scop asigurarea
consumatorilor că produsele puse pe piaţă sunt sigure şi se aplică pentru toate
produsele definite la art. 2 lit. a) numai în situaţia în care nu există
prevederi legale specifice de securitate a produselor respective, care au
acelaşi obiectiv cu acest act normativ.
(2) In cazul în care unele produse sunt supuse unor
cerinţe specifice de securitate impuse de legislaţia comunitară, prezenta lege
se aplică numai pentru aspectele şi riscurile sau categoriile de riscuri care
nu sunt prevăzute de aceste reglementări, după cum urmează:
a) art. 2 lit. b) şi c) şi art. 3 nu se aplică acestor
produse în privinţa riscurilor sau categoriilor de riscuri prevăzute de
reglementările specifice;
b) art. 4-16 se aplică în orice situaţie, cu excepţia
cazurilor în care există reglementări specifice privind aspectele care intră
sub incidenţa acestor dispoziţii.
Art. 2. - In sensul prezentei legi, următorii termeni
se definesc astfel:
a) produs - orice bun
material cunoscut sub denumirea de produs, care, inclusiv în cadrul unei
prestări de servicii, este destinat consumatorilor sau este posibil, în
condiţii previzibile, să fie utilizat de consumatori chiar dacă nu le este
destinat şi care este furnizat sau pus la dispoziţie în cadrul unei activităţi
comerciale cu titlu oneros sau gratuit, fie că este în stare nouă, folosit sau
recondiţionat. Se exceptează de la aplicarea prezentei legi produsele de ocazie
care sunt furnizate ca antichităţi sau ca produse care trebuie să fie reparate
ori recondiţionate înainte de utilizarea lor, numai în cazul în care furnizorul
informează în mod clar persoana căreia îi furnizează produsul despre
necesitatea acestei reparaţii sau recondiţionări;
b) produs sigur- orice
produs care, în condiţii normale sau rezonabil previzibile de utilizare,
inclusiv de durată şi, după caz, de punere în funcţiune, de instalare şi de
necesităţi de întreţinere, nu prezintă niciun risc sau numai riscuri minime
compatibile cu utilizarea produsului şi considerate ca acceptabile şi
corespunzătoare unui nivel ridicat de protecţie a sănătăţii şi securităţii
consumatorilor, luându-se în considerare în special:
1. caracteristicile produsului, în principal
compoziţia, ambalarea, condiţiile de asamblare şi, după caz, de montaj şi de
întreţinere;
2. efectul asupra altor produse, în cazul în care
utilizarea lui împreună cu alte produse poate fi în mod rezonabil previzibilă;
3. prezentarea produsului, etichetarea sa, orice
avertizări şi instrucţiuni pentru utilizarea şi distrugerea lui, precum şi
orice altă indicaţie sau informaţie referitoare la produs;
4. categoriile de consumatori expuse riscului în cazul utilizării produsului, în particular copiii şi persoanele în
vârstă.
Posibilitatea obţinerii unor niveluri superioare de
securitate sau de disponibilitate a altor produse prezentând un grad de risc
mai scăzut nu trebuie să constituie un motiv suficient pentru considerarea unui produs ca fiind periculos;
c) produs periculos -
orice produs care nu îndeplineşte prevederile de la definiţia „produsului
sigur" de la lit. b);
d) risc grav - orice
risc semnificativ, care necesită o intervenţie rapidă din partea autorităţilor
publice, inclusiv riscurile ale căror efecte nu sunt imediate;
e) producător:
1. fabricantul produsului, în cazul în care este
stabilit în România sau într-un stat membru al Uniunii Europene şi orice altă
persoană care se prezintă ca producător prin aplicarea pe produs a numelui său,
a mărcii sale sau a unui alt semn distinctiv ori persoana care recondiţionează
produsul;
2. reprezentantul producătorului, în cazul în care
producătorul nu este stabilit în România sau într-un stat membru al Uniunii
Europene, sau, în absenţa unui reprezentant stabilit în România ori într-un
stat membru al Uniunii Europene, importatorul produsului;
3. alţi operatori economici din lanţul de
comercializare, în măsura în care activităţile lor pot aduce atingere caracteristicilor de securitate a unui produs;
f) distribuitor -
orice operator economic din lanţul de comercializare, a cărui activitate nu
influenţează caracteristicile de securitate a produsului;
g) returnare - modalitate referitoare la aducerea
înapoi a unui produs periculos de către consumator, pe
care producătorul sau distribuitorul l-a furnizat deja consumatorului ori l-a
pus la dispoziţia sa;
h) retragere - orice
măsură luată în scopul de a împiedica distribuţia şi expunerea la
comercializare, precum şi ofertarea unui produs periculos la consumatori.
CAPITOLUL II
Obligaţia generală de securitate - criterii de
evaluare a
conformităţii
Art. 3. - (1) Producătorii sunt obligaţi să pună pe
piaţă numai produse sigure.
(2) Un produs va fi considerat sigur din punct de vedere al aspectelor reglementate de dispoziţiile
legislaţiei naţionale atunci când, în absenţa prevederilor comunitare specifice
privind reglementarea produsului în cauză, el este conform cu reglementările
naţionale ale României ori ale statului membru pe teritoriul căruia este
comercializat, stabilite cu respectarea principiilor liberei circulaţii a
produselor şi serviciilor de piaţă şi care formulează cerinţele de sănătate şi
securitate pe care produsul trebuie să le îndeplinească pentru a fi comercializat.
(3) Un produs este considerat sigur din punct de
vedere al riscurilor şi al categoriilor de riscuri reglementate de standardele
naţionale neobligatorii relevante atunci când este conform cu standardele
naţionale neobligatorii care transpun standarde europene, a căror referinţă
este publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene. Referinţele
acestor standarde naţionale armonizate sunt publicate de către Asociaţia de
Standardizare din România (ASRO).
(4) In alte condiţii decât cele avute în vedere la
alin. (2) şi (3), conformitatea unui produs cu cerinţa de securitate generală a
produselor poate fi evaluată luându-se în considerare, dacă există:
a) standardele naţionale neobligatorii care transpun
standarde europene relevante, altele decât cele la care
se face referire la alin. (2);
*) Republicată în temeiul art. V
lit. o) al titlului III din Legea nr. 363/2007 privind
combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii
şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia
consumatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 28 decembrie 2007, dându-se
textelor o nouă numerotare.
Legea nr. 245/2004 privind securitatea generală a
produselor a fost publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 565 din 25 iunie 2004.
b) standardele stabilite în statul în care este
comercializat produsul;
c) orientările în domeniul evaluării securităţii
produselor;
d) codurile de bune practici în materie de securitate a
produselor, în vigoare în sectorul respectiv;
e) stadiul prezent al cunoştinţelor ştiinţifice şi/sau
tehnice;
f) aşteptările rezonabile ale consumatorilor
referitoare la securitatea generală a produselor.
(5) Conformitatea unui produs cu criteriile care au în vedere garantarea obligaţiei generale de securitate, în
special cu prevederile alin. (2) şi (3), nu împiedică autorităţile competente
să ia măsurile corespunzătoare pentru a impune restricţii privind punerea sa pe
piaţă sau să ceară retragerea de pe piaţă ori returnarea produsului, dacă
produsul se dovedeşte periculos.
CAPITOLUL III
Alte obligaţii ale producătorilor şi obligaţii ale distribuitorilor
Art. 4. - (1) In limitele activităţilor lor
producătorii trebuie să asigure consumatorului informaţiile utile care îi
permit să evalueze riscurile inerente ale unui produs pe durata medie de
utilizare sau pe o durată rezonabil previzibilă, atunci când acestea nu sunt
imediat perceptibile de către consumator, fără un avertisment corespunzător,
precum şi să prevină astfel de riscuri. Prezenţa unui astfel de avertisment nu
exonerează nicio persoană de îndeplinirea celorlalte obligaţii prevăzute de
prezenta lege.
(2) In limitele activităţilor lor producătorii trebuie
să adopte măsuri proporţionale cu caracteristicile produselor pe care le
furnizează, care le permit:
a) să fie informaţi de riscurile pe care aceste produse
le-ar putea prezenta pentru consumatori;
b) să poată întreprinde acţiunile potrivite, inclusiv,
dacă este necesar, pentru a evita aceste riscuri, să poată dispune retragerea
de pe piaţă, avertizarea adecvată şi eficientă a consumatorilor, returnarea de
la consumatori.
(3) Măsurile prevăzute la alin. (2) vor include:
a) informarea, prin intermediul produsului sau al
ambalajului, asupra identităţii şi detaliilor privind producătorul, precum şi
informarea asupra produsului sau, după caz, asupra lotului de produse din care
face parte, cu excepţia cazurilor în care omisiunea acestei informaţii este
justificată;
b) în cazul în care se consideră necesar, realizarea de
teste prin sondaj pe produsele comercializate, analizarea reclamaţiilor şi,
după caz, ţinerea unui registru de reclamaţii, precum şi informarea
distribuitorilor de către producător privind monitorizarea acestor produse.
(4) Măsurile prevăzute la alin. (2) lit. b) vor fi
întreprinse voluntar sau la cererea autorităţilor competente, în conformitate
cu art. 10 alin. (1)lit. f).
(5) Returnarea se face ca ultimă modalitate de
rezolvare, atunci când celelalte acţiuni nu sunt suficiente pentru prevenirea
riscurilor implicate, în cazul în care producătorul consideră necesar sau când
este obligat de către autoritatea competentă să ia această măsură. Măsura de
returnare se poate pune în aplicare în baza codurilor de bună conduită în
domeniu, în cazul în care acestea există.
Art. 5. - (1) Distribuitorii sunt obligaţi:
a) să acţioneze cu atenţia cuvenită pentru a contribui
la respectarea cerinţelor de securitate aplicabile, în special să nu distribuie
produse despre care au cunoştinţă sau pe care ar fi trebuit să le considere, pe
baza informaţiilor deţinute şi în calitate de specialişti, neconforme cu aceste
cerinţe;
b) să participe, în limitele activităţilor lor
respective, la monitorizarea securităţii produselor puse pe piaţă, în special
prin:
1. transmiterea informaţiilor
privind riscurile produselor;
2. păstrarea şi furnizarea documentelor necesare
pentru a determina originea produselor;
3. colaborarea la acţiunile întreprinse de producători
şi de autorităţile competente pentru evitarea riscurilor.
In limitele activităţilor lor respective distribuitorii
trebuie să ia măsuri care să permită o colaborare eficientă.
(2) In cazul în care producătorii şi distribuitorii au
cunoştinţă sau ar trebui să cunoască, pe baza informaţiilor pe care le posedă
şi în calitate de specialişti, că unele produse, pe care le-au pus pe piaţă sau
care au fost furnizate într-un alt mod consumatorilor, prezintă pentru
consumatori riscuri care sunt incompatibile cu cerinţele de securitate
generală, ei trebuie să informeze imediat autorităţile competente, în
condiţiile stabilite în anexa nr.1, precizând acţiunile întreprinse în scopul
de a preveni riscurile pentru consumatori.
(3) Producătorii şi distribuitorii, în limitele
activităţilor lor, trebuie să colaboreze cu autorităţile competente, la cererea
acestora din urmă, pentru acţiunile întreprinse, în scopul evitării riscurilor
pe care le prezintă produsele pe care le furnizează sau le-au furnizat.
Procedurile ce trebuie urmate pentru o astfel de
colaborare, inclusiv procedurile de dialog cu
producătorii şi distribuitorii respectivi asupra problemelor legate de
securitatea produselor, sunt stabilite de autorităţile competente.
CAPITOLUL IV
Obligaţii specifice şi responsabilităţi
Art. 6. - (1) Reglementările specifice privind
securitatea produselor se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea
organelor sale de specialitate.
(2) Autoritatea competentă pentru supravegherea pieţei
privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate stabileşte
prin norme procedurile privind aplicarea prezentei
legi.
(3) In România autoritatea competentă pentru
supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de
securitate, constatarea contravenţiilor, aplicarea sancţiunilor şi stabilirea
măsurilor complementare este Autoritatea Naţională pentru Protecţia
Consumatorilor.
(4) Autoritatea Naţională pentru Protecţia
Consumatorilor poate colabora, conform atribuţiilor stabilite prin legislaţia
în vigoare, după caz, cu alte organe de specialitate cu atribuţii în
supravegherea pieţei, pentru a desfăşura acţiuni în aplicarea prezentei legi.
(5) In scopul supravegherii pieţei privind
conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate, sarcinile,
atribuţiile, organizarea şi modalităţile de colaborare cu celelalte organe de
specialitate se vor stabili, după caz, prin protocoale sau în cadrul
Comitetului interministerial pentru supravegherea pieţei produselor şi
serviciilor şi protecţia consumatorilor.
(6) România va informa Comisia Europeană referitor la
sarcinile, atribuţiile, organizarea şi modalităţile de colaborare cu celelalte
organe de specialitate stabilite în scopul supravegherii pieţei privind
conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate.
CAPITOLUL V
Sancţiuni
Art. 7. -Incălcarea
dispoziţiilor prezentei legi atrage, după caz, răspunderea civilă,
disciplinară, contravenţională sau penală a celor vinovaţi.
Art. 8. - (1) Constituie contravenţii şi se
sancţionează după cum urmează:
a) încălcarea dispoziţiilor art.3 alin.(1), cu amendă
de la 3.000 lei la 30.000 lei;
b) încălcarea dispoziţiilor art.4 alin. (1), cu amendă
de la 1.000 lei la 3.000 lei;
c) încălcarea dispoziţiilor art. 4 alin. (2) şi ale
art. 5 alin. (1) lit. b) pct. 2, cu amendă de la 700 lei la 7.000 lei;
d) încălcarea dispoziţiilor
art. 5 alin. (1) lit. a), cu amendă de la 2.000 lei la 4.000 lei.
(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea
sancţiunilor se fac de către reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii
Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.
Art. 9. - Contravenţiilor
prevăzute la art. 8 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 10. - (1) In sensul
prezentei legi, în special al art. 6, autoritatea competentă pentru
supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de
securitate trebuie să ia, după caz, una dintre următoarele măsuri
complementare:
a) pentru orice produs:
1. să organizeze, chiar după punerea sa pe piaţă ca
fiind sigur, verificări corespunzătoare ale caracteristicilor sale de
securitate, pe o scară adecvată, până la stadiul de utilizare sau de consum;
2. să solicite părţilor interesate toate informaţiile
necesare;
3. să preleveze mostre de produse spre a le supune
analizelor referitoare la securitate;
b) pentru orice produs care poate prezenta riscuri în
anumite condiţii:
1. să solicite marcarea cu avertismente
corespunzătoare privind riscurile pe care le poate prezenta, redactate în mod
clar, uşor de înţeles, lizibil şi inteligibil, în limba română, fără a exclude
prezentarea şi în alte limbi;
2. să se asigure la punerea pe piaţă a unui produs de
existenţa unor condiţii prealabile de securitate, astfel încât produsul
rezultat să fie sigur;
c) pentru orice produs care poate prezenta riscuri
pentru anumite categorii de persoane, să dispună ca acestea să fie avertizate
în mod expres de acest risc, în timp util şi sub o formă corespunzătoare, inclusiv prin publicarea de avertismente speciale;
d) pentru orice produs care ar putea fi periculos, să
interzică temporar, pe perioada necesară diferitelor controale, verificări sau
evaluări ale securităţii, ca acesta să fie furnizat, propus pentru furnizare
sau să fie expus;
e) pentru orice produs periculos, să interzică punerea
sa pe piaţă şi să stabilească măsurile însoţitoare necesare pentru a asigura
respectarea interdicţiei;
f) pentru orice produs periculos existent deja pe
piaţă:
1. să dispună sau să organizeze retragerea sa efectivă
şi imediată şi să avertizeze consumatorii cu privire la riscurile pe care le
prezintă;
2. să dispună sau să coordoneze ori, după caz, să
organizeze cu producătorii şi distribuitorii, returnarea de la consumatori şi
distrugerea sa în condiţii corespunzătoare, prin grija şi pe cheltuiala
operatorului economic respectiv.
(2) In cazul în care autoritatea competentă pentru
supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de
securitate dispune măsuri de tipul celor prevăzute la alin. (1), în special
cele menţionate la lit. d)-f), ea trebuie să acţioneze pentru respectarea
principiilor liberei circulaţii a produselor şi serviciilor pe piaţă, astfel
încât să pună în aplicare măsuri proporţionale cu gravitatea riscului şi luând
în consideraţie principiul precauţiei. In cadrul acestor măsuri
Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor
sprijină acţiunea voluntară a producătorilor şi distribuitorilor, în
conformitate cu obligaţiile care le revin în temeiul
prezentei legi, în special al prevederilor cap. III, prin dezvoltarea de coduri de bună conduită. Dacă este necesar, autoritatea competentă
pentru supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele
generale de securitate organizează sau dispune măsurile prevăzute la alin. (1)
lit. f), în cazul în care acţiunea întreprinsă de producători şi distribuitori
în îndeplinirea obligaţiilor lor este nesatisfăcătoare sau insuficientă.
Returnarea trebuie să se facă conform prevederilor art. 4 alin. (5).
(3) In mod special, autoritatea competentă pentru
supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de
securitate trebuie să întreprindă acţiunile necesare pentru a aplica cu
rapiditatea necesară măsurile corespunzătoare, aşa cum sunt cele prevăzute la
alin. (1) lit. b)-f), în cazul produselor care pun problema unui risc grav.
Aceste circumstanţe trebuie să fie determinate de autoritatea competentă,
evaluându-se, de la caz la caz, caracteristicile intrinseci ale produselor, în
conformitate cu liniile directoare prevăzute la pct. 10 din anexa nr. 2.
(4) Măsurile care se dispun în temeiul prezentului
articol de către autoritatea competentă pentru supravegherea pieţei privind
conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate sunt aplicabile,
după caz:
a) producătorului;
b) distribuitorilor, în
limitele activităţilor lor, în special părţii responsabile pentru prima etapă a
distribuirii produselor pe piaţa naţională;
c) oricărei alte persoane, în cazul în care aceasta se
dovedeşte necesar, în vederea colaborării la acţiunile întreprinse pentru a se evita riscuri care decurg dintr-un produs.
Art. 11. - (1) Pentru a asigura o supraveghere
eficientă a pieţei, destinată garantării unui nivel ridicat de protecţie a
sănătăţii şi securităţii consumatorilor, autoritatea competentă pentru
supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de
securitate dispune măsuri pentru:
a) stabilirea, actualizarea periodică şi punerea în
aplicare a unor programe sectoriale de supraveghere pe categorii de produse sau
de riscuri, monitorizarea activităţilor de supraveghere, a constatărilor şi a
rezultatelor acestor programe, coordonarea activităţilor de colaborare în
Comitetul interministerial pentru supravegherea pieţei produselor şi
serviciilor şi protecţia consumatorilor;
b) monitorizarea şi actualizarea cunoştinţelor
ştiinţifice şi tehnice referitoare la securitatea produselor în Comisia pentru
securitatea produselor;
c) examinarea şi evaluarea periodică a funcţionării
activităţilor de control şi a eficienţei lor şi, dacă este necesar, revizuirea
abordării şi organizării acţiunilor de supraveghere puse în aplicare.
(2) Reclamaţiile consumatorilor şi ale părţilor
interesate referitoare la securitatea produselor şi activităţile
corespunzătoare de supraveghere şi de control vor fi prezentate la oficiul
teritorial pentru protecţia consumatorilor. Reclamaţiile privind securitatea
produselor fac obiectul unei monitorizări corespunzătoare în cadrul oficiilor
teritoriale pentru protecţia consumatorilor, precum şi în cadrul autorităţii
competente pentru supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu
cerinţele generale de securitate. Oficiile teritoriale pentru protecţia
consumatorilor informează în mod activ consumatorii şi celelalte părţi
interesate despre procedurile stabilite în acest scop.
Art. 12. - Autoritatea Naţională pentru Protecţia
Consumatorilor participă ca punct naţional de contact în reţeaua europeană a
autorităţilor competente ale statelor membre ale Uniunii Europene în materie de
securitate a produselor.
CAPITOLUL VI
Schimburi de
informaţii şi situaţii de intervenţie rapidă
Art. 13. - (1) In cazul în care România ia măsuri care
restrâng punerea de produse pe piaţă sau impun retragerea ori returnarea lor,
aşa cum se prevede la art. 10 alin. (1) lit. b)-f), trebuie să notifice aceste
măsuri Comisiei Europene, în măsura în care o astfel de notificare nu este
cerută prin art. 17 sau printr-o legislaţie comunitară specifică, precizând motivele
pentru care Ie-a adoptat. România trebuie, de asemenea, să informeze Comisia
Europeană despre orice modificare sau ridicare a oricărei măsuri de acest tip.
(2) Dacă România consideră că efectele riscului nu
depăşesc sau nu pot depăşi teritoriul său, trebuie să procedeze la notificarea
măsurilor prevăzute la alin. (1), în măsura în care ele conţin informaţii care
pot prezenta interes pentru celelalte state membre ale Uniunii Europene din
punct de vedere al securităţii produselor, în special dacă ele apar ca răspuns
la un risc nou, încă nesemnalat în alte notificări.
CAPITOLUL VII
Dispoziţii finale
Art. 14. - (1) Informaţiile cu privire la riscurile pe
care le prezintă produsele pentru sănătatea şi securitatea consumatorilor, de
care dispune autoritatea competentă pentru supravegherea pieţei privind
conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate, trebuie în
general să fie disponibile publicului, în conformitate cu cerinţele de
transparenţă şi fără a prejudicia restricţiile necesare activităţilor de
control şi investigare.
(2) Publicul trebuie să aibă acces în special la
informaţiile privind identificarea produsului, natura riscului şi măsurile
luate.
(3) Reprezentanţii autorităţilor competente sunt
obligaţi să nu divulge informaţiile obţinute prin aplicarea prezentei legi,
care, prin natura lor, intră sub incidenţa secretului profesional
în cazuri bine justificate.
(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (3),
informaţiile privind caracteristicile de securitate a produselor pot fi făcute
publice dacă sunt impuse de circumstanţe, în scopul protecţiei sănătăţii şi
securităţii consumatorilor.
(5) Protejarea secretului profesional nu trebuie să
împiedice diseminarea către autorităţile competente a informaţiilor necesare
pentru a asigura eficacitatea activităţilor de control şi supraveghere a
pieţei. Autorităţile care primesc informaţii ce intră sub incidenţa secretului
profesional trebuie să asigure protejarea acestora.
Art. 15. -Aplicarea sancţiunilor prevăzute în prezenta
lege nu înlătură angajarea răspunderii civile a operatorilor economici pentru
pagubele generate de produsele cu defect, stabilită conform dispoziţiilor
legale în vigoare.
Art. 16. - (1) Orice hotărâre adoptată în aplicarea
prezentei legi şi care implică restricţionarea punerii pe piaţă a unui produs
sau impune măsura de retragere a sa ori de returnare de la consumatori trebuie
să fie motivată în mod corespunzător. Ea trebuie notificată, imediat ce este
posibil, părţii interesate şi trebuie să indice căile legale de contestare,
prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare, şi termenele în care aceste
acţiuni de contestare trebuie să fie introduse.
(2) Părţile implicate trebuie să îşi poată prezenta
punctul de vedere înainte de adoptarea măsurii, ori de câte ori este posibil.
Dacă, datorită urgenţei măsurilor ce trebuie luate, nu a avut loc o consultare
prealabilă, aceasta trebuie să fie efectuată într-un termen rezonabil, după
punerea în aplicare a măsurii.
(3) Măsurile care impun retragerea unui produs sau
returnarea lui de la consumatori trebuie să ia în considerare necesitatea de a
încuraja distribuitorii, utilizatorii şi consumatorii să contribuie la punerea
în aplicare a acestor măsuri.
(4) Orice măsură luată de autoritatea competentă
pentru supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele
generale de securitate şi care restricţionează punerea pe piaţă a unui produs
sau impune retragerea ori returnarea lui de la consumatori poate face obiectul
unei acţiuni judecătoreşti.
(5) Orice hotărâre adoptată în aplicarea prezentei legi
şi care implică restricţionarea punerii pe piaţă a unui produs sau impune
retragerea ori returnarea lui nu trebuie să aducă prejudicii referitoare la
evaluarea responsabilităţii părţii căreia îi este adresată, din punctul de
vedere al prevederilor dreptului penal aplicabile cazului respectiv.
Art. 17. - (1) In cazul în care România adoptă sau hotărăşte să adopte, să recomande sau să convină
cu producătorii şi distribuitorii, pe o bază voluntară ori obligatorie, măsuri
care au în vedere împiedicarea, limitarea sau impunerea de condiţii specifice
privind comercializarea sau eventuala utilizare pe teritoriul său a unor
produse din cauza unui risc grav, va notifica imediat Comisiei Europene prin
sistemul RAPEX. Comisia Europeană trebuie, de asemenea, informată imediat
despre modificarea sau retragerea oricărei măsuri si acţiuni de acest fel.
(2) Dacă România consideră că efectele riscului nu
depăşesc teritoriul său, trebuie să urmeze procedura prevăzută la art. 13,
ţinând cont de criteriile relevante propuse în liniile directoare prevăzute la
pct. 10 din anexa nr. 2.
(3) România, înainte de a
adopta astfel de măsuri sau de a întreprinde astfel de acţiuni, poate să
comunice Comisiei Europene informaţiile de care dispune cu privire la existenţa
unui risc grav.
(4) In cazul unui risc grav, România trebuie să
notifice Comisiei Europene acţiunile voluntare prevăzute la art. 4 şi 5,
întreprinse de producători şi distribuitori.
(5) Procedurile pentru aplicarea sistemului RAPEX şi
liniile directoare pentru notificări sunt prevăzute în anexa nr. 2.
(6) Orice acord stabilit cu reţeaua europeană a
autorităţilor competente ale statelor membre ale Uniunii Europene în materie de
securitate a produselor trebuie să fie bazat pe reciprocitate şi va include
prevederi de confidenţialitate a informaţiei, corespunzătoare celor care sunt
aplicabile în statele membre ale Uniunii Europene.
(7) Ca urmare a notificărilor primite prin sistemul
RAPEX, punctul naţional de contact va transmite Comisiei Europene măsurile
adoptate cu privire la produsele depistate pe piaţa din România.
Art. 18. - (1) Prezenta lege
transpune Directiva nr. 2001/95/CE a Parlamentului European şi a Consiliului
din 3 decembrie 2001, referitoare la securitatea generală a produselor,
publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) L11 din 15
ianuarie 2002.
(2) România ia toate măsurile
pentru a pune în aplicare hotărârile prevăzute la art. 13 din Directiva nr.
2001/95/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 3 decembrie 2001,
referitoare la securitatea generală a produselor, într-un termen mai mic de 20
de zile, în afară de cazul în care aceste hotărâri nu prevăd un termen diferit.
(3) In termen de o lună, autoritatea competentă pentru
supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de
securitate, responsabilă pentru realizarea măsurilor prevăzute la art. 10 alin.
(1) lit. b)-f), trebuie să dea părţilor implicate posibilitatea de a-şi exprima
punctul de vedere, informând Comisia Europeană despre acestea.
(4) Exportul din Comunitatea Europeană de produse
periculoase care au reprezentat subiectul unei hotărâri prevăzute la alin. (2)
este interzis în măsura în care hotărârea nu specifică altfel.
Art. 19. - Prezenta lege intră în vigoare la data de 1
ianuarie 2005, cu excepţia art. 6 alin. (6)*), art. 13 alin. (3) şi (4)**),
art. 17, art. 18 alin. (2) şi (3), pct. 2***) din anexa nr.1, pct. 1,2, 4, 6-10
şi 13 din anexa nr.2****), care intră în vigoare la data aderării României la
Uniunea Europeană, dată la care se abrogă prevederile art. 6 alin (5), art. 13 alin. (1) şi (2), pct. 1 din
anexa nr. 1 şi pct. 3 şi 12 din anexa nr. 2.
Art. 20. -Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din
prezenta lege.
ANEXA Nr. 1
OBLIGAŢII PRIVIND INFORMAŢII
despre produsele neconforme cu obligaţia generală de
securitate, pe care producătorii şi distribuitorii
sunt obligaţi să le comunice autorităţilor
competente
1. Informaţiile prevăzute la art. 4 alin. (3) din lege
sau, după caz, de prevederi specifice ale reglementărilor comunitare
referitoare la produsul considerat trebuie comunicate autorităţilor competente
desemnate în acest scop în statele membre ale Uniunii Europene în care
produsele în cauză au fost puse pe piaţă sau furnizate într-un alt mod
consumatorilor.
2. In caz de riscuri grave, aceste informaţii conţin
cel puţin:
a) date care permit o identificare
precisă a produsului sau a lotului de produse în discuţie;
b) o descriere completă a riscului prezentat de
produsele respective;
c) toate informaţiile disponibile, utile pentru a
determina produsul;
d) o descriere a acţiunii întreprinse în scopul prevenirii riscurilor pentru consumatori.
ANEXA Nr. 2
PROCEDURI
pentru aplicarea sistemului RAPEX şi liniile
directoare pentru notificări
1. Sistemul RAPEX acoperă produsele, aşa cum sunt
definite la art. 2 lit. a) din lege, care prezintă un risc grav pentru
sănătatea şi securitatea consumatorilor. Produsele farmaceutice prevăzute în
directivele 75/319/EEC şi 81/851/EEC sunt excluse din aria de aplicabilitate a
RAPEX.
2. RAPEX vizează, în principal, realizarea unui schimb
rapid de informaţii la apariţia unui risc grav. Liniile directoare prevăzute la
pct. 10 definesc criterii precise pentru a identifica riscurile grave.
3. Punctul naţional de contact care face notificarea
în baza art. 17 din lege trebuie să ofere toate informaţiile disponibile. In
particular, notificarea conţine informaţiile menţionate în liniile directoare
prevăzute la pct. 10 şi cel puţin:
a) date care permit o identificare precisă a
produsului;
b) o descriere completă a riscului prezentat de
produsul respectiv, conţinând o sinteză a rezultatelor oricărui test sau
oricărei analize şi a concluziilor lor, care permit evaluarea riscului;
c) natura şi durata măsurilor luate sau a acţiunilor
întreprinse ori, după caz, a măsurilor sau acţiunilor hotărâte;
d) informaţiile privind lanţurile de comercializare şi
distribuţia produsului, în particular privind ţările destinatare.
4. Aceste informaţii trebuie transmise prin
formularul-tip de notificare prevăzut în acest scop şi în modalităţile
precizate în liniile directoare vizate la pct. 10.
5. In cazul în care măsura notificată conform art. 13
sau 17 din lege vizează limitarea comercializării sau utilizării unei substanţe
ori a unui preparat chimic, România va furniza, în cele mai mici detalii, fie o
sinteză, fie referinţele datelor utile privind substanţa sau preparatul
considerat şi produsele de înlocuire cunoscute şi disponibile, atunci când
asemenea informaţii sunt disponibile. Ea comunică, de asemenea, efectele
aşteptate ca urmare a măsurii asupra securităţii consumatorilor, precum şi
evaluarea riscului, efectuată în conformitate cu principiile generale ale evaluării riscului
substanţelor chimice, prevăzute la art. 10 paragraful 4 din Regulamentul (EEC)
793/93, în cazul unei substanţe existente, sau la art. 3 paragraful 2 din
Directiva 67/548/EEC în cazul unei substanţe noi. Liniile directoare prevăzute
la pct. 10 definesc detaliile şi procedurile privind informaţiile cerute în
acest scop.
6. In cazul în care, în conformitate cu art. 17 alin.
(3) din lege, România a informat Comisia Europeană
înainte de a hotărî adoptarea unei măsuri despre un risc grav, trebuie să
indice Comisiei Europene, în termen de 45 de zile, dacă se confirmă sau se
modifică aceste informaţii.
7. In cazul în care Comisia Europeană procedează la o
anchetă din proprie iniţiativă privind verificarea conformităţii informaţiilor
cerute în cadrul RAPEX cu prevederile directivei şi apreciază că este necesar
să se evalueze securitatea produsului, România trebuie, pe cât posibil, să
furnizeze Comisiei Europene informaţiile cerute.
8. In cazul în care primeşte o notificare conform art.
17 din lege, România este obligată să informeze Comisia Europeană, cel mai
târziu în termenul stabilit prin liniile directoare prevăzute la pct. 10,
despre elementele următoare:
a) dacă produsul a fost
comercializat pe teritoriul ei;
b) măsurile pe care le adoptă privind produsul în
chestiune, eventual cu privire la propria ei situaţie, comunicând pentru
aceasta motivele, dintre care mai ales aprecierea diferită a riscului sau
oricărei alte împrejurări speciale care justifică decizia ei, mai ales lipsa de
măsuri sau de supraveghere;
c) orice informaţie complementară, pertinentă, pe care
a obţinut-o privind riscul respectiv, inclusiv rezultatele testelor sau ale
analizelor.
9. România informează imediat Comisia Europeană despre
orice modificare sau despre orice ridicare a măsurilor ori a acţiunilor în
chestiune.
*)Art. 6 alin. (6) a devenit în forma republicată a
Legii nr. 245/2004 art. 6 alin.(5).
**)Art. 13 alin. (3) şi (4) au devenit în forma
republicată a Legii nr. 245/2004 art. 13 alin. (1) şi (2).
***) Pct. 2 din anexa nr. 1 a devenit în forma
republicată a Legii nr. 245/2004 pct. 1.
****) Pct. 4 din anexa nr. 2 a devenit în forma
republicată a Legii nr. 245/2004 pct. 3.
Pct. 6-10 din anexa nr. 2 au
devenit în forma republicată a Legii nr. 245/2004 pct. 5-9.
Pct. 13 din anexa nr. 2 a devenit în forma republicată
a Legii nr. 245/2004 pct 11.
10. Liniile directoare la care se face referire în lege
sunt Liniile directoare privind administrarea RAPEX,
stabilite şi actualizate regulat de Comisia Europeană. Liniile directoare
propun criterii precise de notificare a măsurilor a căror rază de acţiune este
limitată la teritoriul naţional şi tratamentul notificărilor privind riscurile
pe care România le estimează că nu depăşesc teritoriul său.
11. Responsabilitatea informaţiilor furnizate în
notificările transmise de România Comisiei Europene şi în sistemul RAPEX revine
autorităţii competente pentru supravegherea pieţei privind conformitatea
produselor cu cerinţele generale de securitate.