LEGE   Nr. 51 din 8 martie 2006

serviciilor comunitare de utilitati publice

ACT EMIS DE: PARLAMENTUL ROMANIEI

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 254 din 21 martie 2006

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1. - (1) Prezenta lege stabileşte cadrul juridic şi instituţional unitar, obiectivele, competenţele, atribuţiile şi instrumentele specifice  necesare înfiinţării, organizării, gestionării, finanţării, exploatării, monitorizării şi controlului funcţionării serviciilor comunitare de utilităţi publice.

(2) In înţelesul prezentei legi, serviciile comunitare de utilităţi publice, denumite în continuare servicii de utilităţi publice, sunt definite ca totalitatea activităţilor de utilitate şi interes public general, desfăşurate la nivelul comunelor, oraşelor, municipiilor sau judeţelor sub conducerea, coordonarea şi responsabilitatea autorităţilor administraţiei publice locale, în scopul satisfacerii cerinţelor comunităţilor locale, prin care se asigură următoarele utilităţi:

a)  alimentarea cu apă;

b)  canalizarea şi epurarea apelor uzate;

c)  colectarea, canalizarea şi evacuarea apelor pluviale;

d)   producţia, transportul, distribuţia şi furnizarea de energie termică în sistem centralizat;

e)  salubrizarea localităţilor;

f)  iluminatul public;

g)   administrarea domeniului public şi privat al unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi altele asemenea;

h) transportul public local.

(3) Serviciile de utilităţi publice fac parte din sfera serviciilor publice de interes general şi au următoarele particularităţi:

a)  au caracter economico-social;

b)   răspund unor cerinţe şi necesităţi de interes şi utilitate publică;

c)  au caracter tehnico-edilitar;

d)   au caracter permanent şi regim de funcţionare continuu;

e)   regimul de funcţionare poate avea caracteristici de monopol;

f)   presupun existenţa unei infrastructuri tehnico-edilitare adecvate;

g)   aria de acoperire are dimensiuni locale: comunale, orăşeneşti, municipale sau judeţene;

h) sunt înfiinţate, organizate şi coordonate de autorităţile administraţiei publice locale;

i) sunt organizate pe principii economice şi de eficienţă;

j) pot fi furnizate/prestate de către operatori care sunt organizaţi şi funcţionează fie în baza reglementărilor de drept public, fie în baza reglementărilor de drept privat;

k) sunt furnizate/prestate pe baza principiului „beneficiarul plăteşte";

l) recuperarea costurilor de exploatare ori de investiţii se face prin preţuri, tarife sau taxe speciale.

Art. 2. - In înţelesul prezentei legi, termenii şi noţiunile de mai jos se definesc după cum urmează:

a)   asociaţie de dezvoltare comunitară - asocierea intercomunitară, realizată în condiţiile legii, între două sau mai multe unităţi administrativ-teritoriale limitrofe, reprezentate prin autorităţile administraţiei publice locale, în scopul înfiinţării, dezvoltării, gestionării şi/sau exploatării în comun a unor sisteme comunitare de utilităţi publice şi al furnizării/prestării de servicii de utilităţi publice utilizatorilor pe raza teritorială a unităţilor administrativ-teritoriale asociate;

b)   autorităţi de reglementare competente - Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice, denumită în continuare A.N.R.S.C., Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, denumită în continuare A.N.R.E., Autoritatea Rutieră  Română,  denumită în  continuare A.R.R.,  sau autorităţile administraţiei publice locale, după caz;

c)  autorizaţie - act tehnic şi juridic emis de autoritatea de reglementare competentă, prin care se acordă unei persoane juridice permisiunea de a monta, a pune în funcţiune, a modifica, a repara şi a exploata sisteme de repartizare a costurilor;

d)   avizare preţuri şi tarife - activitatea de analiză şi verificare a preţurilor şi tarifelor, desfăşurată de autorităţile de reglementare competente, cu respectarea procedurilor de stabilire, ajustare sau modificare a preţurilor şi tarifelor, concretizată prin emiterea unui aviz de specialitate;

e)   delegare de gestiune a unui serviciu - procedura prin care o unitate administrativ-teritorială sau o asociaţie de dezvoltare comunitară atribuie ori încredinţează unuia sau mai multor operatori titulari de licenţă, în condiţiile prezentei legi, gestiunea unui serviciu de utilităţi publice a cărui răspundere o are, precum şi exploatarea sistemului de utilităţi publice aferent;

f)  licenţă - actul tehnic şi juridic emis de autoritatea de reglementare competentă, prin care se recunosc calitatea de operator de servicii de utilităţi publice într-un domeniu reglementat, precum şi capacitatea şi dreptul de a furniza/presta un serviciu de utilităţi publice;

g)   operator - persoană juridică română sau străină care are competenţa şi capacitatea recunoscute prin licenţă de a furniza/presta, în condiţiile reglementărilor în vigoare, un serviciu de utilităţi publice şi care asigură nemijlocit administrarea şi exploatarea sistemului de utilităţi publice aferent acestuia. Operatori pot fi:

-   autorităţile administraţiei publice locale sau o structură proprie a acestora cu personalitate juridică;

-  asociaţiile de dezvoltare comunitară;

-    societăţile comerciale înfiinţate de autorităţile administraţiei publice locale sau de asociaţiile de dezvoltare comunitară, cu capital social al unităţilor administrativ-teritoriale;

-   societăţile comerciale cu capital social privat sau mixt;

h) utilizatori - persoane fizice sau juridice care beneficiază, direct ori indirect, individual sau colectiv, de serviciile de utilităţi publice, în condiţiile legii;

i) sistem de utilităţi publice - ansamblul bunurilor mobile şi imobile, dobândite potrivit legii, constând din terenuri, clădiri, construcţii şi instalaţii tehnologice, echipamente şi dotări funcţionale, specific unui serviciu de utilităţi publice, prin ale cărui exploatare şi funcţionare se asigură furnizarea/prestarea serviciului;

j) infrastructură tehnico-edilitară - ansamblul sistemelor de utilităţi publice destinate furnizării/prestării serviciilor de utilităţi publice; infrastructura tehnico-edilitară aparţine domeniului public ori privat al unităţilor administrativ-teritoriale şi este supusă regimului juridic al proprietăţii publice sau private, potrivit legii;

k) domeniu public - totalitatea bunurilor mobile şi imobile dobândite potrivit legii, aflate în proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale, care, potrivit legii ori prin natura lor, sunt de folosinţă sau interes public local ori judeţean, declarate ca atare prin hotărâre a consiliilor locale sau a consiliilor judeţene şi care nu au fost declarate prin lege bunuri de uz ori de interes public naţional;

l) domeniu privat - totalitatea bunurilor mobile şi imobile, altele decât cele prevăzute la lit. k), intrate în proprietatea unităţilor administrativ-teritoriale prin modalităţile prevăzute de lege;

m) monopol în domeniul serviciilor de utilităţi publice - situaţie de piaţă caracteristică unor servicii de utilităţi publice care, pe o arie teritorială delimitată, pot fi furnizate/prestate numai de un singur operator;

n) stabilirea preţurilor şi tarifelor - procedura de analiză a calculaţiei preţurilor şi tarifelor, elaborată şi aprobată de autorităţile de reglementare competente, prin care se stabilesc structura şi nivelurile preţurilor şi tarifelor, după caz, pentru serviciile de utilităţi publice;

o) ajustarea preţurilor şi tarifelor - procedura de analiză a nivelului preţurilor şi tarifelor existente, elaborată şi aprobată de autorităţile de reglementare competente, prin care se asigură corelarea nivelului preţurilor şi tarifelor stabilite anterior cu evoluţia generală a preţurilor şi tarifelor din economie;

p) modificarea preţurilor şi tarifelor - procedura de analiză a structurii şi nivelului preţurilor şi tarifelor existente, elaborată şi aprobată de autorităţile de reglementare competente, aplicabilă în situaţiile când intervin schimbări în structura costurilor care conduc la recalcularea preţurilor şi tarifelor.

Art. 3. - (1) Serviciile de utilităţi publice sunt în responsabilitatea autorităţilor administraţiei publice locale şi se înfiinţează, se organizează şi se gestionează potrivit hotărârilor adoptate de consiliile locale, de consiliile judeţene, de asociaţiile de dezvoltare comunitară sau, după caz, de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, în funcţie de gradul de urbanizare, de importanţa economico-socială a localităţilor, de mărimea şi de gradul de dezvoltare a acestora şi în raport cu infrastructura tehnico-edilitară existentă.

(2)  In organizarea, funcţionarea şi dezvoltarea serviciilor de utilităţi publice interesul general al comunităţilor locale este prioritar. Prevederile prezentei legi vizează satisfacerea cât mai completă a cerinţelor utilizatorilor, protejarea intereselor acestora, întărirea coeziunii economico-sociale la nivelul comunităţilor locale, precum şi dezvoltarea durabilă a unităţilor administrativ-teritoriale.

(3)   In funcţie de necesităţi, consiliile locale, consiliile judeţene, asociaţiile de dezvoltare comunitară sau, după caz, Consiliul General al Municipiului Bucureşti pot înfiinţa în condiţiile prezentei legi şi alte servicii de utilităţi publice având ca obiect alte activităţi decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2).

(4)   Detalierea înfiinţării, organizării, dezvoltării, finanţării, funcţionării şi gestionării fiecărui serviciu de utilităţi publice se face prin legi speciale, prin norme şi reglementări sectoriale adoptate prin hotărâri ale Guvernului şi prin ordine ale autorităţilor de reglementare competente.

(5) Serviciile de utilităţi publice sunt furnizate/prestate prin intermediul unor operatori, definiţi potrivit art. 2 lit. g), care asigură nemijlocit gestiunea propriu-zisă a serviciilor, precum şi administrarea şi exploatarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestora.

Art. 4. - (1) Sistemele de utilităţi publice sunt parte componentă a infrastructurii tehnico-edilitare a unităţilor administrativ-teritoriale, sunt bunuri de interes şi folosinţă publică şi aparţin, prin natura lor sau potrivit legii, domeniului public ori privat al unităţilor administrativ-teritoriale, fiind supuse regimului juridic al proprietăţii publice sau private a acestora, după caz.

(2)   Dacă amplasarea şi realizarea componentelor sistemelor de utilităţi publice, respectiv dezvoltarea celor existente, impun ocuparea definitivă a unor terenuri sau dezafectarea unor clădiri, altele decât cele aparţinând domeniului public ori privat al unităţilor administrativ-teritoriale, acestea vor fi trecute în proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale prin procedurile prevăzute de lege.

(3)  Pentru asigurarea protecţiei şi funcţionării normale a sistemelor de utilităţi publice, precum şi pentru evitarea punerii în pericol a persoanelor, bunurilor şi mediului, se instituie zone de protecţie şi de siguranţă a acestora, în conformitate cu normele tehnice elaborate de autorităţile competente.

(4)   Lucrările de înfiinţare, dezvoltare, reabilitare şi retehnologizare a sistemelor de utilităţi publice, precum şi lucrările de revizii, reparaţii şi remediere a avariilor sunt lucrări de utilitate publică.

Art. 5. - (1) In vederea identificării, înregistrării, descrierii şi reprezentării pe hărţi şi planuri cadastrale, precum şi în documentaţiile de urbanism şi amenajarea teritoriului, sistemele de utilităţi publice se evidenţiază şi se inventariază în cadastrele imobiliar-edilitare organizate la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, conform legii.

(2) Operatorii furnizori/prestatori de servicii de utilităţi publice, indiferent de modul de organizare, de forma de proprietate, natura capitalului sau ţara de origine, au dreptul de servitute legală asupra sistemelor de utilităţi publice destinate realizării serviciilor.

Art. 6. - Serviciile de utilităţi publice se organizează şi se administrează cu respectarea prevederilor legale în vigoare privind administraţia publică locală, descentralizarea administrativă şi financiară, dezvoltarea regională, finanţele publice locale şi cu respectarea principiilor:

a)  autonomiei locale;

b)  descentralizării serviciilor publice;

c)  subsidiarităţii şi proporţionalităţii;

d)  responsabilităţii şi legalităţii;

e)  asocierii intercomunitare;

f)  dezvoltării durabile şi corelării cerinţelor cu resursele;

g)   protecţiei şi conservării mediului natural şi construit;

h) asigurării igienei şi sănătăţii populaţiei;

i) administrării eficiente a bunurilor din proprietatea publică sau privată a unităţilor administrativ-teritoriale;

j) participării şi consultării cetăţenilor;

k) liberului acces la informaţiile privind serviciile publice.

Art. 7. - (1) Serviciile de utilităţi publice trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe esenţiale:

a)  universalitate;

b)  continuitate din punct de vedere calitativ şi cantitativ, în condiţii contractuale;

c)   adaptabilitate la cerinţele utilizatorilor şi gestiune pe termen lung;

d)   accesibilitate egală şi nediscriminatorie la serviciul public, în condiţii contractuale;

e)  transparenţă şi protecţia utilizatorilor.

(2) Organizarea, exploatarea şi gestionarea serviciilor de utilităţi publice trebuie să asigure:

a)   satisfacerea cerinţelor cantitative şi calitative ale utilizatorilor, corespunzător prevederilor contractuale;

b)  sănătatea populaţiei şi calitatea vieţii;

c)  protecţia economică, juridică şi socială a utilizatorilor;

d)   funcţionarea optimă, în condiţii de siguranţă a persoanelor şi a serviciului, de rentabilitate şi eficienţă economică a construcţiilor, instalaţiilor, echipamentelor şi dotărilor, corespunzător parametrilor tehnologici proiectaţi şi în conformitate cu caietele de sarcini, cu instrucţiunile de exploatare şi cu regulamentele serviciilor;

e)   introducerea unor metode moderne de management;

f)   introducerea unor metode moderne de elaborare şi implementare a strategiilor, politicilor, programelor şi/sau proiectelor din sfera serviciilor de utilităţi publice;

g)   protejarea domeniului public şi privat şi a mediului, în conformitate cu reglementările specifice în vigoare;

h) informarea şi consultarea comunităţilor locale beneficiare ale acestor servicii;

i) respectarea principiilor economiei de piaţă, asigurarea unui mediu concurenţial, restrângerea şi reglementarea ariilor de monopol.

CAPITOLUL II

Autorităţi şi competenţe

SECŢIUNEA 1

Autorităţile administraţiei publice locale

Art. 8. - (1) Autorităţile administraţiei publice locale au competenţă exclusivă, în condiţiile legii, în tot ceea ce priveşte înfiinţarea, organizarea, coordonarea, monitorizarea şi controlul funcţionării serviciilor de utilităţi publice, precum şi în ceea ce priveşte crearea, dezvoltarea, modernizarea, administrarea şi exploatarea bunurilor proprietate publică sau privată a unităţilor administrativ-teritoriale, aferente sistemelor de utilităţi publice.

(2) In exercitarea competenţelor şi atribuţiilor ce le revin în sfera serviciilor de utilităţi publice, autorităţile administraţiei publice locale adoptă hotărâri în legătură cu:

a)   elaborarea şi aprobarea strategiilor proprii privind dezvoltarea serviciilor, a programelor de reabilitare, extindere şi modernizare a sistemelor de utilităţi publice existente, precum şi a programelor de înfiinţare a unor noi sisteme, inclusiv cu consultarea operatorilor;

b)  coordonarea proiectării şi execuţiei lucrărilor tehnico-edilitare, în scopul realizării acestora într-o concepţie unitară şi corelată cu programele de dezvoltare economico-socială a localităţilor, de amenajare a teritoriului, urbanism şi mediu;

c)   asocierea intercomunitară în vederea înfiinţării, organizării, gestionării şi exploatării în interes comun a unor servicii, inclusiv pentru finanţarea şi realizarea obiectivelor de investiţii specifice sistemelor de utilităţi publice;

d)   delegarea gestiunii serviciilor, precum şi darea în administrare sau concesionarea bunurilor proprietate publică şi/sau privată a unităţilor administrativ-teritoriale, ce constituie infrastructura tehnico-edilitară aferentă serviciilor;

e)   participarea unităţilor administrativ-teritoriale la constituirea capitalului social al unor societăţi comerciale având ca obiectiv furnizarea/prestarea serviciilor de utilităţi publice de interes local, intercom unitar sau judeţean, după caz;

f)   contractarea sau garantarea împrumuturilor pentru finanţarea programelor de investiţii în vederea dezvoltării, reabilitării şi modernizării sistemelor existente;

g)   garantarea, în condiţiile legii, a împrumuturilor contractate de operatorii serviciilor de utilităţi publice în vederea înfiinţării sau dezvoltării infrastructurii tehnico-edilitare aferente serviciilor;

h) elaborarea şi aprobarea regulamentelor serviciilor, pe baza regulamentelor-cadru ale serviciilor, elaborate şi aprobate de autorităţile de reglementare competente;

i) stabilirea, ajustarea, modificarea şi aprobarea preţurilor, tarifelor şi taxelor speciale, cu respectarea normelor metodologice elaborate şi aprobate de autorităţile de reglementare competente;

j) aprobarea stabilirii, ajustării sau modificării preţurilor şi tarifelor pentru serviciile de utilităţi publice, după caz, pe baza avizului de specialitate emis de autorităţile de reglementare competente;

k) restrângerea ariilor în care se manifestă condiţiile de monopol;

l) protecţia şi conservarea mediului natural şi construit.

(3) Impotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice locale, adoptate în aplicarea prezentei legi, persoanele fizice sau juridice interesate se pot adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii.

Art. 9. - (1) Raporturile juridice dintre autorităţile administraţiei publice locale şi utilizatori, stabilite pe baza prevederilor prezentei legi, sunt raporturi juridice de natură administrativă, supuse normelor juridice de drept public.

Autorităţile administraţiei publice locale au următoarele obligaţii faţă de utilizatorii serviciilor de utilităţi publice:

a)  să asigure gestionarea şi administrarea serviciilor de utilităţi publice pe criterii de competitivitate şi eficienţă economică şi managerială, având ca obiectiv atingerea şi respectarea indicatorilor de performanţă a serviciului, stabiliţi prin contractul de delegare a gestiunii, respectiv prin hotărârea de dare în administrare, în cazul gestiunii directe;

b)  să elaboreze şi să aprobe strategii proprii în vederea îmbunătăţirii şi dezvoltării serviciilor de utilităţi publice, utilizând principiul planificării strategice multianuale;

c)    să promoveze dezvoltarea şi/sau reabilitarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente sectorului serviciilor de utilităţi publice şi programe de protecţie a mediului pentru activităţile şi serviciile poluante;

d)   să adopte măsuri în vederea asigurării finanţării infrastructurii tehnico-edilitare aferente serviciilor;

e)  să consulte asociaţiile utilizatorilor în vederea stabilirii politicilor şi strategiilor locale şi a modalităţilor de organizare şi funcţionare a serviciilor;

f)  să informeze periodic utilizatorii asupra stării serviciilor de utilităţi publice şi asupra politicilor de dezvoltare a acestora;

g)   să medieze şi să soluţioneze conflictele dintre utilizatori şi operatori, la cererea uneia dintre părţi;

h) să monitorizeze şi să controleze modul de respectare a obligaţiilor şi responsabilităţilor asumate de operatori prin contractele de delegare a gestiunii cu privire la: respectarea indicatorilor de performanţă şi a nivelurilor serviciilor, ajustarea periodică a tarifelor conform formulelor de ajustare negociate la încheierea contractelor de delegare a gestiunii, respectarea Legii concurenţei nr. 21/1996, republicată, exploatarea eficientă şi în condiţii de siguranţă a sistemelor de utilităţi publice sau a altor bunuri aparţinând patrimoniului public şi/sau privat al unităţilor administrativ-teritoriale, afectate serviciilor, asigurarea protecţiei mediului şi a domeniului public, asigurarea protecţiei utilizatorilor.

(2) Raporturile juridice dintre autorităţile administraţiei publice locale şi operatori, stabilite în baza prevederilor prezentei legi, sunt supuse normelor juridice de drept public sau privat, după caz, în funcţie de forma de gestiune adoptată. In vederea îndeplinirii atribuţiilor prevăzute la alin. (1) autorităţile administraţiei publice locale au, în relaţia cu operatorii serviciilor de utilităţi publice, următoarele drepturi:

a)   să stabilească cerinţele şi criteriile de participare şi selecţie a operatorilor la procedurile publice organizate pentru atribuirea contractelor de delegare a gestiunii;

b)  să solicite informaţii cu privire la nivelul şi calitatea serviciului furnizat/prestat şi cu privire la modul de întreţinere, exploatare şi administrare a bunurilor din proprietatea publică sau privată a unităţilor administrativ-teritoriale, încredinţate pentru realizarea serviciului;

c)   să invite operatorul pentru audieri, în vederea concilierii diferendelor apărute în relaţia cu utilizatorii serviciilor;

d)   să aprobe stabilirea preţurilor şi tarifelor, respectiv ajustarea şi modificarea preţurilor şi tarifelor propuse de operatori; pentru serviciile care funcţionează în condiţii de monopol, aprobarea preţurilor şi tarifelor, după caz, se face pe baza avizului de specialitate emis de autoritatea de reglementare competentă;

e)  să monitorizeze şi să exercite controlul cu privire la furnizarea/prestatea serviciilor de utilităţi publice şi să ia măsurile necesare în cazul în care operatorul nu asigură indicatorii de performanţă şi continuitatea serviciilor pentru care s-a obligat;

f)  să sancţioneze operatorul în cazul în care acesta nu operează la nivelul indicatorilor de performanţă şi eficienţă la care s-a obligat şi nu asigură continuitatea serviciilor;

g)   să refuze, în condiţii justificate, aprobarea stabilirii, ajustării sau modificării preţurilor şi tarifelor propuse de operator, iar pentru serviciile care funcţionează în condiţii de monopol, să solicite avizul autorităţilor de reglementare competente.

(3)  Autorităţile administraţiei publice locale au dreptul să rezilieze unilateral contractele de delegare a gestiunii serviciilor şi să organizeze o nouă procedură pentru delegarea gestiunii acestora, dacă constată şi dovedesc nerespectarea repetată de către operatori a obligaţiilor contractuale şi dacă operatorii nu adoptă programe de măsuri care să respecte condiţiile contractuale şi să asigure atingerea, într-un interval de timp prestabilit, a parametrilor de calitate asumaţi.

(4)    Autorităţile administraţiei publice locale au următoarele obligaţii faţă de operatorii furnizori/prestatori ai serviciilor de utilităţi publice:

a)   să asigure un tratament egal pentru toţi operatorii, indiferent de forma de proprietate, de ţara de origine, de organizarea acestora şi de modul de gestiune adoptat;

b)   să asigure un mediu de afaceri concurenţial, transparent şi loial;

c)  să respecte angajamentele asumate faţă de operator prin hotărârea de dare în administrare a serviciului, respectiv prin clauzele contractuale stabilite prin contractul de delegare a gestiunii serviciului;

d)  să asigure resursele necesare finanţării infrastructurii tehnico-edilitare aferente serviciilor, corespunzător clauzelor contractuale;

e)   să păstreze, în condiţiile legii, confidenţialitatea datelor şi informaţiilor economico-financiare privind activitatea operatorilor, altele decât cele de interes public.

SECŢIUNEA a 2-a

Asociaţiile de dezvoltare comunitară

Art. 10. - (1) Unităţile administrativ-teritoriale, reprezentate prin autorităţile administraţiei publice locale, pot coopera în scopul înfiinţării, finanţării şi realizării unor servicii de utilităţi publice, inclusiv a infrastructurii tehnico-edilitare aferente, precum şi pentru organizarea, gestionarea şi exploatarea în intres comun a acestor servicii.

(2)   Cooperarea se materializează prin realizarea unor asociaţii de dezvoltare comunitară, în condiţiile prevederilor Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 45/2003 privind finanţele publice locale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 108/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

(3)   Asociaţiile de dezvoltare comunitară, definite ca instituţii publice de cooperare intercomunitară, îşi asumă şi exercită, pentru şi în numele autorităţilor administraţiei publice locale asociate, toate competenţele şi atribuţiile, drepturile şi obligaţiile pe domeniul strict limitat al serviciului/serviciilor care i-a/i-au fost transferat/transferate.

(4)   Serviciilor şi sistemelor de utilităţi publice ce fac obiectul unei asocieri intercomunitare le sunt aplicabile dispoziţiile de drept comun privind coproprietatea.

(5)   Asociaţia de dezvoltare comunitară poate decide gestionarea directă sau delegată a serviciilor de utilităţi publice. Gestionarea directă se realizează prin crearea unui compartiment sau serviciu intern. In cazul în care asociaţia de dezvoltare comunitară decide gestiunea serviciului în regim de gestiune delegată, aceasta poate înfiinţa o societate comercială pe acţiuni de interes intercomunitar, al cărei capital social este deţinut în totalitate sau în parte de consiliile locale ale unităţilor administrativ-teritoriale care formează asociaţia, ori poate angaja şi organiza procedura legală de delegare a gestiunii serviciului.

(6)   Prevederile alin. (1), (2) şi (3) se completează cu prevederile actelor normative specifice fiecărui serviciu de utilităţi publice.

(7)   Actele juridice de constituire a asociaţiilor de dezvoltare comunitară şi statutul acestora sunt semnate de preşedinţii consiliilor judeţene şi primarii unităţilor administrativ-teritoriale implicate în formarea asociaţiei, în condiţiile mandatelor aprobate de consiliile judeţene, consiliile locale ori de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz. In actele juridice de constituire a asociaţiei de dezvoltare comunitară se prevăd şi bunurile ori resursele financiare reprezentând contribuţia fiecărei unităţi administrativ-teritoriale implicate.

(8)  Statutul-cadru, principiile de organizare şi modul de funcţionare ale asociaţiilor de dezvoltare comunitară se vor reglementa prin hotărâre a Guvernului în termen de 6 luni de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(9)   Structurile teritoriale şi naţionale pentru dezvoltarea regională împreună cu organizaţiile neguvernamentale ale autorităţilor administraţiei publice locale vor sprijini şi vor încuraja formarea asociaţiilor de dezvoltare comunitară, potrivit atribuţiilor şi competenţelor proprii.

SECŢIUNEA a 3-a

Autorităţile administraţiei publice centrale

Art. 11. - (1) Guvernul asigură realizarea politicii generale a statului în domeniul serviciilor de utilităţi publice, în   concordanţă   cu   Programul   de   guvernare   şi   cu obiectivele  Planului  naţional de dezvoltare economico-socială a ţării, prin:

a)  aprobarea şi actualizarea Strategiei naţionale privind serviciile comunitare de utilităţi publice;

b)  îndrumarea autorităţilor administraţiei publice locale în vederea înfiinţării, organizării, exploatării şi gestionării eficiente a serviciilor de utilităţi publice, respectiv pentru reabilitatea, modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii tehnico-edilitare a localităţilor;

c)  acordarea garanţiilor guvernamentale pentru obţinerea creditelor interne şi externe necesare dezvoltării infrastructurii tehnico-edilitare de interes local sau judeţean;

d)  acordarea de transferuri de la bugetul de stat pentru dezvoltarea infrastructurii tehnico-edilitare de interes local, intercomunitar sau judeţean, cu respectarea principiului subsidiarităţii şi proporţionalităţii.

(2)   Guvernul examinează periodic starea serviciilor de utilităţi publice şi stabileşte măsuri pentru dezvoltarea durabilă şi creşterea calităţii acestora, corespunzător cerinţelor utilizatorilor şi nevoilor localităţilor, pe baza unor strategii sectoriale specifice.

(3)   Guvernul sprijină autorităţile administraţiei publice locale prin măsuri administrative, legislative şi economico-financiare, în scopul dezvoltării şi îmbunătăţirii cantitative şi calitative a serviciilor de utilităţi publice şi al asigurării funcţionării şi exploatării în condiţii de siguranţă şi eficienţă economică a infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestora.

(4)  In exercitarea prerogativelor şi atribuţiilor menţionate la alin. (1), (2) şi (3) Guvernul urmăreşte:

a)   armonizarea strategiilor şi politicilor în domeniul serviciilor de utilităţi publice de interes local, intercomunitar sau judeţean cu cele privind dezvoltarea socioeconomică, urbanismul şi amenajarea teritoriului, protecţia şi conservarea mediului;

b)   descentralizarea serviciilor de utilităţi publice şi consolidarea autonomiei locale cu privire la înfiinţarea, organizarea, gestionarea şi controlul funcţionării acestora;

c)  elaborarea strategiilor şi politicilor locale cu privire la serviciile de utilităţi publice şi la implementarea acestora, cu respectarea principiului subsidiarităţii şi proporţionalităţii;

d)   implementarea mecanismelor specifice economiei de piaţă în sfera serviciilor de utilităţi publice, prin crearea unui mediu concurenţial, atragerea participării capitalului privat, promovarea formelor de gestiune delegată;

e)   întărirea capacităţii decizionale şi manageriale a autorităţilor administraţiei publice locale în exercitarea atribuţiilor acestora privind înfiinţarea, coordonarea şi controlul funcţionării serviciilor de utilităţi publice;

f)  promovarea asocierii intercomunitare pentru înfiinţarea şi exploatarea unor sisteme de utilităţi publice;

g)   promovarea colaborării, sub diferite forme, dintre autorităţile administraţiei publice locale şi sectorul privat pentru finanţarea înfiinţării, dezvoltării, modernizării şi exploatării  unor servicii de utilităţi publice,  respectiv a bunurilor specifice infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestora;

h) restrângerea şi reglementarea ariilor unde prevalează condiţiile de monopol caracteristice unor servicii de utilităţi publice.

Art. 12. - Exercitarea funcţiei de analiză, sinteză, decizie, coordonare şi planificare la nivel central pentru domeniul serviciilor de utilităţi publice este încredinţată Ministerului Administraţiei şi Internelor, ca autoritate a administraţiei publice centrale de specialitate, având următoarele atribuţii:

a)   elaborează şi promovează Strategia naţională a serviciilor comunitare de utilităţi publice;

b)   elaborează şi promovează strategiile sectoriale pe termen mediu şi lung cu privire la dezvoltarea serviciilor de utilităţi publice şi a infrastructurii tehnico-edilitare aferente;

c)   iniţiază, elaborează şi promovează proiecte de legi, hotărâri ale Guvernului şi alte acte normative pentru domeniul său de activitate;

d)   fundamentează, avizează şi coordonează, la nivel central, stabilirea priorităţilor în alocarea resurselor financiare guvernamentale pentru domeniul serviciilor, în conformitate cu Strategia naţională a serviciilor comunitare de utilităţi publice;

e)    coordonează şi monitorizează implementarea programelor guvernamentale de investiţii în sectorul serviciilor de utilităţi publice, inclusiv a programelor de investiţii realizate prin cofinanţare externă din fonduri ale Uniunii Europene sau împrumuturi de la organismele financiare internaţionale;

f)   elaborează politica de restructurare, reorganizare şi privatizare a operatorilor furnizori/prestatori înfiinţaţi de autorităţile administraţiei publice locale, cu consultarea autorităţilor administraţiei publice locale;

g)   avizează proiectele de acte normative elaborate de alte autorităţi ale administraţiei publice centrale ce au implicaţii şi consecinţe asupra activităţilor specifice serviciilor de utilităţi publice;

h) iniţiază şi propune măsuri pentru perfecţionarea cadrului legislativ şi instituţional necesar întăririi capacităţii decizionale şi manageriale a autorităţilor administraţiei publice locale cu privire la înfiinţarea, organizarea, coordonarea şi controlul funcţionării serviciilor de utilităţi publice, precum şi în ceea ce priveşte administrarea şi exploatarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente;

i) colaborează cu organizaţii şi autorităţi similare din alte ţări şi reprezintă Guvernul în relaţiile internaţionale pe linia serviciilor de utilităţi publice;

j) colaborează cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale care au atribuţii şi responsabilităţi în domeniul serviciilor de utilităţi publice sau în legătură cu acestea;

k) solicită informaţii ministerelor, altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, precum şi persoanelor fizice sau juridice, cu privire la activităţile specifice utilităţilor publice;

l) furnizează informaţii cu privire la activităţile specifice serviciilor de utilităţi publice altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale.

SECŢIUNEA a 4-a

Autorităţi de reglementare

Art. 13. - (1) A.N.R.S.C., A.N.R.E. şi A.R.R. au calitatea de autoritate de reglementare, în sensul prezentei legi.

(2)    A.N.R.S.C. este autoritatea de reglementare competentă pentru următoarele servicii de utilităţi publice:

a)  alimentarea cu apă;

b)  canalizarea şi epurarea apelor uzate;

c)  colectarea, canalizarea şi evacuarea apelor pluviale;

d)   producerea, transportul, distribuţia şi furnizarea de energie termică în sistem centralizat, cu excepţia activităţii de producere a energiei termice în cogenerare;

e)  salubrizarea localităţilor;

f)  iluminatul public;

g)   administrarea domeniului public şi privat al unităţilor administrativ-teritoriale.

(3)   A.N.R.S.C, potrivit competenţelor acordate prin prezenta lege, eliberează licenţe, elaborează metodologii şi regulamente-cadru pentru domeniul serviciilor de utilităţi publice din sfera sa de reglementare şi pentru piaţa acestor servicii şi monitorizează modul de respectare şi implementare a legislaţiei aplicabile acestor servicii.

(4)   Activitatea de producere a energiei termice în cogenerare este supusă licenţierii, reglementării şi controlului A.N.R.E. Competenţele şi atribuţiile A.N.R.E. sunt reglementate de Legea energiei electrice nr. 318/2003 şi de prevederile legale privind serviciul public de alimentare cu energie termică.

(5)  A.R.R. este autoritatea de reglementare competentă pentru serviciul de transport public local şi, potrivit competenţelor acordate prin prezenta lege, elaborează metodologii şi regulamente-cadru pentru transportul public de persoane, acordă licenţe de transport, monitorizează şi controlează respectarea de către operatori a condiţiilor impuse prin licenţele de transport, precum şi a legislaţiei în vigoare privind transporturile rutiere.

Art. 14. - (1) A.N.R.S.C. este instituţie publică autonomă de interes naţional, cu personalitate juridică, ce funcţionează în coordonarea primului-ministru, pe baza regulamentului propriu de organizare şi funcţionare aprobat prin hotărâre a Guvernului.

(2) A.N.R.S.C. îşi desfăşoară activitatea în temeiul următoarelor principii:

a)   protejarea intereselor utilizatorilor în raport cu operatorii care acţionează în sfera serviciilor de utilităţi publice;

b)   promovarea concurenţei, eficacităţii şi eficienţei economice în sectorul serviciilor de utilităţi publice care funcţionează în condiţii de monopol;

c)   promovarea principiilor transparenţei, accesibilităţii, tratamentului nediscriminatoriu şi protecţiei utilizatorilor;

d)  promovarea relaţiilor contractuale echilibrate, orientate către rezultat;

e)   asigurarea egalităţii de tratament şi de şanse în relaţia autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale cu operatorii serviciilor de utilităţi publice;

f)   conservarea resurselor, protecţia mediului şi a sănătăţii populaţiei.

(3)   A.N.R.S.C. îşi exercită prerogativele de autoritate publică în condiţii de echidistanţă şi echilibru atât faţă de utilizatori şi operatori, cât şi faţă de autorităţile administraţiei publice locale. A.N.R.S.C. îşi exercită competenţele şi atribuţiile conferite prin prezenta lege faţă de toţi operatorii, indiferent de forma de proprietate şi natura capitalului, de organizarea acestora, de ţara de origine şi de modalitatea în care este organizată şi se desfăşoară, la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, gestiunea serviciilor de utilităţi publice, precum şi faţă de agenţii economici sau instituţiile publice care desfăşoară în condiţii de monopol unele activităţi specifice serviciilor de utilităţi publice din sfera sa de reglementare.

(4)    In îndeplinirea atribuţiilor sale, A.N.R.S.C. colaborează cu Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, cu A.N.R.E., cu A.R.R., cu Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale, cu Consiliul Concurenţei, cu Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, cu ministerele şi cu alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale sau locale cu atribuţii în domeniul serviciilor de utilităţi publice ori în legătură cu acestea, cu asociaţiile utilizatorilor, cu agenţii economici specializaţi care prestează servicii de sector, cu asociaţiile profesionale din domeniu şi cu asociaţiile patronale şi sindicale.

Art. 15. - (1) Activitatea A.N.R.S.C. se finanţează integral din venituri proprii obţinute din tarifele percepute pentru acordarea licenţelor, din tarifele percepute pentru eliberarea autorizaţiilor de montare şi exploatare a sistemelor de repartizare a costurilor, din tarifele pentru consultanţă şi prestări de servicii acordate la cerere, din contribuţii ale operatorilor de servicii de utilităţi publice aflaţi în sfera sa de reglementare sau ale organismelor internaţionale, precum şi din alte surse, potrivit prevederilor legale privind finanţele publice.

(2)   Nivelul tarifelor şi cel al contribuţiilor prevăzute la alin. (2) se aprobă în fiecare an prin hotărâre a Guvernului.

(3)   A.N.R.S.C. întocmeşte anual bugetul propriu de venituri şi cheltuieli, în conformitate cu normele metodologice în vigoare.

(4)   Soldurile anuale rezultate din execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli al A.N.R.S.C. rămân la dispoziţia acesteia şi se folosesc în anul următor cu aceeaşi destinaţie.

Art. 16. - (1) A.N.R.S.C. este condusă de un preşedinte, ajutat de un vicepreşedintre, ale căror funcţii sunt asimilate celei de secretar de stat, respectiv subsecretar de stat, numiţi de primul-ministru.

(2)  Calităţii de preşedinte şi, respectiv, de vicepreşedinte al A.N.R.S.C. le sunt aplicabile incompatibilitaţile specifice funcţiilor de secretar de stat şi, respectiv, de subsecretar de stat. Aceste calităţi sunt, de asemenea, incompatibile cu exercitarea, direct sau prin persoane interpuse, a activităţilor de comerţ, precum şi participarea la administrarea sau la conducerea unor operatori.

(3)   Mandatul preşedintelui şi al vicepreşedintelui încetează în următoarele situaţii:

a)  la expirarea duratei;

b)  prin demisie;

c)  prin deces;

d)   prin imposibilitatea exercitării mandatului pentru o perioadă mai lungă de 60 de zile consecutive;

e)   la apariţia unei incompatibilităţi prevăzute de lege;

f)  prin revocare de către autoritatea care l-a numit.

(4)   Preşedintele şi vicepreşedintele se revocă de către autoritatea care i-a numit pentru neîndeplinirea mandatului, pentru încălcarea prevederilor prezentei legi sau pentru condamnare penală prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă.

(5)  In cazul în care preşedintele A.N.R.S.C, din diferite motive, nu îşi poate exercita atribuţiile curente, vicepreşedintele preia atribuţiile acestuia, în condiţiile prevăzute în regulamentul de organizare şi funcţionare.

(6)   Preşedintele reprezintă A.N.R.S.C. în relaţiile cu terţii, persoane fizice şi juridice din ţară şi din străinătate.

(7)   In exercitarea prerogativelor sale, preşedintele A.N.R.S.C. emite avize, ordine şi decizii. Preşedintele A.N.R.S.C. este ordonator principal de credite.

(8)   Ordinele şi deciziile emise de preşedinte în exercitarea atribuţiilor sale pot fi atacate în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.

Art. 17. - (1) Preşedintele A.N.R.S.C. este asistat de un consiliu consultativ ale cărui lucrări le coordonează.

(2) Consiliul consultativ este format din 9 membri numiţi prin ordin al preşedintelui A.N.R.S.C. Componenţa consiliului consultativ este următoarea:

-   un membru propus de Ministerul Administraţiei şi Internelor;

-    un membru propus de Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor;

-   un membru propus de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei;

-   un membru propus de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor;

-   un membru propus de Federaţia Autorităţilor Locale din România;

-   un membru propus de organizaţiile sindicale cu reprezentativitate la nivel naţional din sectorul serviciilor de utilităţi publice;

-   un membru propus de asociaţiile patronale cu reprezentativitate la nivel naţional din sectorul serviciilor de utilităţi publice;

-  un membru propus de asociaţiile cu reprezentativitate la nivel naţional ale utilizatorilor serviciilor de utilităţi publice;

-   un membru propus de asociaţiile profesionale cu reprezentativitate la nivel naţional din sectorul serviciilor de utilităţi publice.

(3)   Secretariatul consiliului consultativ este asigurat de către o persoană desemnată prin ordin al preşedintelui A.N.R.S.C.

(4)    Consiliul consultativ armonizează interesele operatorilor din domeniul serviciilor de utilităţi publice cu cele ale utilizatorilor şi cu cele ale autorităţilor administraţiei publice locale, evaluează impactul reglementărilor A.N.R.S.C. şi face propuneri de îmbunătăţire a acestora, potrivit Regulamentului de organizare şi funcţionare al A.N.R.S.C.

(5)   Consiliul consultativ se întruneşte cel puţin o dată pe trimestru sau la cererea preşedintelui A.N.R.S.C. pentru analizarea actelor normative ce urmează să fie aprobate prin ordin al preşedintelui sau pentru dezbaterea problemelor privind domeniul de activitate al instituţiei.

(6)  Sarcinile şi atribuţiile membrilor consiliului consultativ se stabilesc în Regulamentul de organizare şi funcţionare al A.N.R.S.C.

Art. 18. - (1) In cadrul A.N.R.S.C. funcţionează direcţii, servicii sau compartimente. Structura organizatorică a A.N.R.S.C. se stabileşte prin regulamentul de organizare şi funcţionare.

(2)    In structura A.N.R.S.C. se organizează şi funcţionează agenţii teritoriale fără personalitate juridică, conform zonelor de dezvoltare regională.

(3)   Sediile, sarcinile, atribuţiile şi competenţele, precum şi modul de coordonare a agenţiilor teritoriale se stabilesc prin regulamentul de organizare şi funcţionare.

(4)   Repartizarea numărului de posturi pentru aparatul central şi agenţiile teritoriale se face prin regulamentul de organizare şi funcţionare.

(5)   Prefecţii, împreună cu consiliile judeţene, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi consiliile locale, vor acorda sprijin A.N.R.S.C. pentru asigurarea spaţiilor necesare desfăşurării activităţii agenţiilor sale teritoriale.

Art. 19. - (1) Personalul A.N.R.S.C. este constituit din salariaţi angajaţi pe bază de contract individual de muncă. Condiţiile de incompatibilitate stabilite la art. 16 alin. (2) sunt aplicabile şi personalului.

(2)   Atribuţiile, sarcinile şi răspunderile individuale ale personalului A.N.R.S.C. se stabilesc, pe baza regulamentului de organizare şi funcţionare, prin fişa postului.

(3)   Salarizarea personalului A.N.R.S.C. se stabileşte în conformitate cu reglementările legale în vigoare.

(4) Angajarea, promovarea, precum şi modificarea sau încetarea raporturilor de muncă ale personalului din aparatul propriu al A.N.R.S.C. se fac în conformitate cu reglementările legale în vigoare, cu prevederile regulamentului de organizare şi funcţionare şi ale contractului colectiv de muncă şi se aprobă prin decizie a preşedintelui, în condiţiile legii.

Art. 20. - (1) A.N.R.S.C. are următoarele competenţe şi atribuţii privind serviciile de utilităţi publice din sfera sa de reglementare;

a)   elaborează şi stabileşte reglementări sectoriale de nivel secundar şi terţiar cu caracter obligatoriu;

b)   acordă, modifică, suspendă sau retrage licenţele ori autorizaţiile, după caz;

c)   solicită autorităţilor administraţiei publice locale programe pentru reabilitarea, modernizarea şi dezvoltarea serviciilor de utilităţi publice şi a infrastructurii tehnico-edilitare aferente, după caz;

d)   elaborează metodologii de calcul pentru stabilirea, ajustarea şi modificarea preţurilor şi tarifelor;

e)  eliberează, în condiţiile legii, avizul de specialitate cu privire la stabilirea, ajustarea sau modificarea preţurilor şi tarifelor pentru serviciile de utilităţi publice care funcţionează în condiţii de monopol;

f)   avizează proiectele de acte normative elaborate şi promovate de alte autorităţi ale administraţiei publice centrale, cu impact asupra domeniului său de activitate;

g)   organizează sistemul informaţional de culegere, prelucrare şi sinteză a datelor cu privire la serviciile de utilităţi publice din sfera sa de reglementare, la infrastructura tehnico-edilitară aferentă acestora, precum şi la activitatea operatorilor;

h) întocmeşte şi gestionează baza de date necesară desfăşurării activităţii proprii şi pentru furnizarea de informaţii Guvernului, ministerelor sau altor autorităţi centrale şi locale interesate;

i) organizează sistemul de monitorizare, evaluare şi control în teritoriu privind modul de aplicare a prevederilor prezentei legi şi a legislaţiei sectoriale specifice fiecărui serviciu;

j) monitorizează aplicarea şi respectarea de către operatori şi autorităţile administraţiei publice locale a legislaţiei primare din domeniu, a reglementărilor emise în aplicarea acesteia, a sistemului de preţuri şi tarife în vigoare şi aplică sancţiuni în cazul nerespectării acestora;

k) monitorizează respectarea şi îndeplinirea de către operatori a obligaţiilor şi măsurilor stabilite în condiţiile de emitere sau de menţinere a licenţei ori autorizaţiei;

l) elaborează regulamentele-cadru, caietele de sarcini-cadru şi contractele-cadru de furnizare/prestare pentru serviciile din sfera sa de reglementare şi le aprobă prin ordin al preşedintelui;

m) elaborează şi adoptă criterii şi indicatori de performanţă care să permită monitorizarea, compararea şi evaluarea modului de furnizare/prestare a serviciilor;

n) sesizează ministerul de resort şi Consiliul Concurenţei cu privire la încălcarea prevederilor legale referitoare la concurenţă ori de câte ori constată nerespectarea reglementărilor cu privire la concurenţă şi transparenţă;

o) propune autorităţilor administraţiei publice locale, ministerului de resort şi Consiliului Concurenţei măsuri pentru restrângerea ariilor în care se manifestă condiţii de monopol, precum şi pentru prevenirea abuzului de poziţie dominantă pe piaţă, în vederea limitării efectelor caracterului de monopol al serviciilor;

p) iniţiază şi organizează programe de instruire şi pregătire profesională în domeniile de activitate reglementate;

q) prezintă anual Guvernului un raport cu privire la serviciile de utilităţi publice din sfera sa de reglementare şi la activitatea proprie. Raportul se dă publicităţii;

r) colaborează cu organizaţii şi autorităţi similare din alte ţări în domeniul său de activitate;

s) îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin lege.

(2)   Raportul anual al A.N.R.S.C, împreună cu baza de date gestionată de A.N.R.S.C, constituie elemente de fundamentare şi actualizare a Strategiei naţionale privind serviciile comunitare de utilităţi publice, precum şi a strategiilor proprii adoptate de autorităţile administraţiei publice locale.

(3)   Raporturile juridice dintre A.N.R.S.C. şi autorităţile administraţiei publice locale sunt raporturi de cooperare şi îndrumare metodologică, iar raporturile juridice dintre A.N.R.S.C. şi operatorii serviciilor de utilităţi publice sunt raporturi de monitorizare, evaluare şi control privind respectarea condiţiilor de acordare a licenţelor şi autorizaţiilor, a procedurilor de stabilire, ajustare şi modificare a preţurilor şi tarifelor.

(4)  In vederea exercitării atribuţiilor sale, A.N.R.S.C. are dreptul de acces la informaţiile cuprinse în documentele operatorilor legate de domeniul său de activitate, inclusiv la cele din evidenţele contabile ale acestora. A.N.R.S.C. are dreptul să facă publice orice date sau informaţii care sunt de interes public.

Art. 21. - (1) A.N.R.S.C. emite avizul de specialitate în vederea aprobării de către autorităţile administraţiei publice locale a preţurilor şi tarifelor numai în cazul serviciilor de utilităţi publice care funcţionează în condiţii de monopol.

(2) A.N.R.S.C. este abilitată să adopte în termen de un an de la publicarea prezentei legi, prin ordin al preşedintelui acesteia, următoarele reglementări:

a)   normele metodologice privind stabilirea, ajustarea şi modificarea preţurilor şi tarifelor aplicabile serviciilor de utilităţi publice;

b)   regulamentul de constatare, notificare şi sancţionare a abaterilor de la reglementările emise în domeniul său de activitate, în conformitate cu prevederile legale;

c)   regulamentul pentru autorizarea agenţilor economici care montează şi/sau exploatează sisteme de repartizare a costurilor;

d)  normele privind condiţiile de montare şi exploatare a sistemelor de repartizare a costurilor pentru apă rece, agent termic pentru încălzire, apă caldă de consum;

e)   normele metodologice de facturare şi repartizare pe proprietari individuali a consumului total înregistrat la nivelul branşamentului condominiului.

(3)    A.N.R.S.C. elaborează Regulamentul privind acordarea licenţelor, aplicabil operatorilor care furnizează/prestează servicii de utilităţi publice din sfera sa de reglementare, în conformitate cu prevederile legilor speciale, şi îl supune spre aprobare Guvernului.

(4)   Acordarea licenţelor se face de către comisiile de acordare a licenţelor stabilite potrivit Regulamentului privind acordarea licenţelor, prevăzut la alin. (3).

(5)   Din comisiile de acordare a licenţelor fac parte, cu rol consultativ, şi specialişti desemnaţi de asociaţiile profesionale cu reprezentativitate la nivel naţional din sectorul serviciilor de utilităţi publice.

Art. 22. - (1) Preşedintele A.N.R.S.C. emite, potrivit competenţelor conferite de prezenta lege, ordine şi decizii în conformitate cu prevederile regulamentului de organizare şi funcţionare.

(2)   Ordinele şi deciziile preşedintelui A.N.R.S.C. cu caracter normativ se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(3)    Ordinele şi deciziile emise de preşedintele A.N.R.S.C. în exercitarea atribuţiilor sale pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 30 de zile de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României, Partea I, respectiv de la data la care au fost notificate părţilor interesate.

CAPITOLUL III

Organizarea şi funcţionarea serviciilor de utilităţi publice

SECŢIUNEA 1

Gestiunea serviciilor de utilităţi publice

Art. 23. - (1) Gestiunea serviciilor de utilităţi publice reprezintă modalitatea de organizare, funcţionare şi administrare a serviciilor de utilităţi publice în scopul furnizării/prestării acestora în condiţiile stabilite de autorităţile administraţiei publice locale.

(2)    Gestiunea serviciilor de utilităţi publice se organizează şi se realizează în următoarele modalităţi:

a)  gestiune directă;

b)  gestiune delegată.

(3)   Modalitatea de gestiune a serviciilor de utilităţi publice se stabileşte prin hotărâre a consiliilor locale, a consiliilor judeţene, a Consiliului General al Municipiului Bucureşti ori a asociaţiei de dezvoltare comunitară, după caz, în funcţie de natura şi starea serviciului, de necesitatea asigurării celui mai bun raport preţ/calitate, de interesele actuale şi de perspectivă ale unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi de mărimea şi complexitatea sistemelor de utilităţi publice.

(4)  Desfăşurarea activităţilor specifice oricărui serviciu de utilităţi publice, indiferent de forma de gestiune aleasă, se realizează pe baza unui regulament al serviciului şi a unui caiet de sarcini elaborat şi aprobat de autorităţile administraţiei publice locale sau de asociaţiile de dezvoltare comunitară, după caz, în conformitate cu regulamentul-cadru şi cu caietul de sarcini-cadru ale serviciului.

(5)  Se interzic orice înţelegeri sau acorduri de asociere şi orice practici concertate dintre operatori, indiferent de modul de organizare, forma de proprietate sau modalitatea de gestiune adoptată, care conduc la accentuarea caracterului de monopol al serviciilor de utilităţi publice, la restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei pe piaţa serviciilor de utilităţi publice.

Art. 24. - (1) Raporturile juridice dintre autorităţile administraţiei publice locale sau asociaţiile de dezvoltare comunitară, după caz, şi operatorii serviciilor de utilităţi publice sunt reglementate prin:

a)  hotărâre de dare în administrare - în cazul gestiunii directe;

b)   hotărâri şi contracte prin care se deleagă gestiunea serviciilor - în cazul gestiunii delegate.

(2) Raporturile juridice dintre operatorii serviciilor de utilităţi publice şi utilizatorii acestor servicii sunt raporturi contractuale desfăşurate în baza contractului-cadru de furnizare/prestare a serviciilor de utilităţi publice, elaborat de autoritatea de reglementare competentă, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, a regulamentelor serviciilor şi a caietelor de sarcini specifice acestora.

Art. 25. - (1) Bunurile proprietate publică ori privată a unităţilor administrativ-teritoriale, utilizate pentru furnizarea/prestarea serviciilor de utilităţi publice, pot fi:

a)   date în administrare şi exploatare operatorilor care exercită gestiunea directă a serviciilor de utilităţi publice;

b)  concesionate, în condiţiile legii, operatorilor organizaţi ca societăţi comerciale cu capital public, privat sau mixt, care exercită gestiunea delegată a serviciilor de utilităţi publice.

(2) In cazul societăţilor comerciale rezultate în urma reorganizării administrative a regiilor autonome de interes local sau judeţean ori a direcţiilor sau serviciilor publice de specialitate subordonate autorităţilor administraţiei publice locale, bunurile proprietate publică ori privată necesare furnizării/prestării serviciilor de utilităţi publice se concesionează acestora odată cu gestiunea serviciului, prin atribuire directă.

Art. 26. - (1) Bunurile proprietate publică din componenţa sistemelor de utilităţi publice sunt supuse inventarierii anuale şi se evidenţiază distinct, extracontabil, în patrimoniul operatorilor, indiferent de modalitatea de gestiune a serviciului sau de organizarea, forma de proprietate, natura capitalului ori ţara de origine a operatorilor.

(2) Bunurile proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale, aferente sistemelor de utilităţi publice, nu pot fi aduse ca aport la capitalul social al societăţilor comerciale înfiinţate de autorităţile administraţiei publice locale sau ca participare la constituirea unor societăţi comerciale cu capital mixt şi nu pot constitui garanţii pentru creditele bancare contractate de autorităţile administraţiei publice locale sau de operatori, fiind inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile.

(3)  Bunurile proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale utilizate pentru furnizarea/prestarea serviciilor de utilităţi publice pot fi date în administrare sau pot fi concesionate operatorilor în conformitate cu prevederile legale.

(4)   Bunurile proprietate privată a unităţilor administrativ-teritoriale utilizate pentru furnizarea/prestarea serviciilor de utilităţi publice pot fi date în administrare, concesionate sau trecute în proprietatea operatorilor, cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare.

(5)   In cazul gestiunii delegate, bunurile realizate de operatori în conformitate cu programele de investiţii impuse prin contractul de delegare a gestiunii constituie bunuri de retur care revin de drept, la expirarea contractului, gratuit şi libere de orice sarcini, unităţilor administrativ-teritoriale şi sunt integrate domeniului public al acestora.

Art. 27. - (1) Acţiunile societăţilor comerciale furnizoare/prestatoare de servicii de utilităţi publice, intrate în portofoliul Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului - A.V.A.S., în urma procesului de privatizare, vor fi transferate în proprietatea privată a unităţilor administrativ-teritoriale, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. In acelaşi termen, bunurile aparţinând domeniului public a căror valoare a fost inclusă în aceste acţiuni vor fi reintegrate în patrimoniul public al unităţilor administrativ-teritoriale.

(2) Acţiunile societăţilor comerciale furnizoare/prestatoare de servicii de utilităţi publice, intrate în portofoliul A.V.A.S. prin preluarea şi compensarea creanţelor în acţiuni, precum şi creanţele deţinute de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - A.N.A.F. nu pot fi înstrăinate/valorificate decât cu acordul autorităţilor administraţiei publice locale în coordonarea cărora se află societăţile comerciale şi care au drept de preempţiune la cumpărarea acţiunilor, respectiv a creanţelor. Noul patronat rezultat este obligat să menţină furnizarea/prestarea serviciilor de utilitate publică timp de 5 ani de la preluarea acestora. Orice modificare privind furnizarea/prestarea serviciului respectiv se face numai cu acordul autorităţilor administraţiei publice locale.

Art. 28. - (1) Conducerea executivă a operatorilor furnizori/prestatori, înfiinţaţi de autorităţile administraţiei publice locale sau la care unităţile administrativ-teritoriale sunt acţionari majoritari, este angajată pe baza unui contract individual de muncă, la care se anexează un contract de performanţă; celelalte categorii de personal sunt angajate pe baza unui contract de muncă individual, cu respectarea contractului colectiv de muncă şi a Codului muncii. Persoanele cu funcţii de conducere, precum şi personalul cu funcţii de execuţie au calitatea de personal contractual.

(2) Contractul de performanţă are ca obiect stabilirea şi îndeplinirea obiectivelor şi a criteriilor de performanţă, aprobate prin bugetul de venituri şi cheltuieli, în schimbul drepturilor salariale stabilite prin contractul individual de muncă.

SECŢIUNEA a 2-a

Gestiunea directă

Art. 29. - (1) Gestiunea directă este modalitatea de gestiune în care autorităţile administraţiei publice locale sau asociaţiile de dezvoltare comunitară, după caz, îşi asumă, în calitate de operator, toate sarcinile şi responsabilităţile ce le revin, potrivit legii, cu privire la furnizarea/prestarea serviciilor de utilităţi publice şi la administrarea şi exploatarea sistemelor de utilităţi publice aferente.

(2)  Gestiunea directă se realizează prin structuri proprii ale autorităţilor administraţiei publice locale sau ale asociaţiilor de dezvoltare comunitară, înfiinţate prin hotărâri ale consiliilor locale, ale consiliilor judeţene, ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau ale asociaţiilor de dezvoltare comunitară, după caz, care pot fi:

a)   compartimente de specialitate, fără personalitate juridică, organizate în cadrul aparatului propriu al consiliului local ori judeţean al unităţii administrativ-teritoriale;

b)   servicii publice sau direcţii de specialitate, fără personalitate juridică, organizate în cadrul aparatului propriu al consiliului local ori judeţean al unităţii administrativ-teritoriale, având autonomie financiară şi funcţională;

c)   servicii publice sau direcţii de specialitate, cu personalitate juridică, organizate în subordinea consiliului local ori judeţean al unităţii administrativ-teritoriale sau a asociaţiei de dezvoltare comunitară, având patrimoniu propriu, gestiune economică proprie şi autonomie financiară şi funcţională.

(3)    Operatorii organizaţi ca servicii publice de specialitate cu personalitate juridică sunt subordonaţi autorităţilor administraţiei publice locale, posedă un patrimoniu propriu, funcţionează pe bază de gestiune economică şi se bucură de autonomie funcţională şi financiară; aceşti operatori întocmesc, în condiţiile legii, buget de venituri şi cheltuieli şi situaţii financiare anuale.

(4)  Operatorii care îşi desfăşoară activitatea în regim de gestiune directă furnizează/prestează un serviciu de utilităţi publice prin exploatarea şi administrarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestuia, pe baza hotărârii de dare în administrare a serviciului, adoptată de consiliile locale, de consiliile judeţene, de Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau de asociaţia de dezvoltare comunitară, după caz, precum şi pe baza licenţei eliberate de autoritatea de reglementare competentă.

(5)  Operatorii care îşi desfăşoară activitatea în regim de gestiune directă se organizează şi îşi desfăşoară activitatea pe baza unui regulament de organizare şi funcţionare, elaborat şi aprobat de autorităţile administraţiei publice locale sau de asociaţiile de dezvoltare comunitară, după caz.

(6)   Excedentele anuale rezultate din execuţia bugetelor serviciilor publice de specialitate, cu personalitate juridică, care gestionează un serviciu comunal de utilităţi publice, rămase la finele exerciţiului bugetar, se reportează în anul următor cu aceeaşi destinaţie. Disponibilităţile provenite din fonduri externe nerambursabile sau împrumuturi destinate cofinanţării acestora se administrează şi se utilizează potrivit acordurilor de finanţare încheiate.

(7)   Operatorii care furnizează/prestează servicii de utilităţi publice în regim de gestiune directă au obligaţia calculării, înregistrării şi recuperării amortismentelor mijloacelor fixe aferente acestor servicii prin tarif sau prin preţ.

SECŢIUNEA a 3-a

Gestiunea delegată

Art. 30. - (1) Gestiunea delegată este modalitatea de gestiune în care autorităţile administraţiei publice locale sau asociaţiile de dezvoltare comunitară, după caz, transferă unuia sau mai multor operatori toate sarcinile şi responsabilităţile privind furnizarea/prestarea serviciilor de utilităţi publice, precum şi administrarea şi exploatarea sistemelor de utilităţi publice aferente acestora, pe baza unui contract, denumit în continuare contract de delegare a gestiunii.

(2)   Incheierea contractelor de delegare a gestiunii serviciilor de utilităţi publice se aprobă prin hotărâri de atribuire a contractelor de delegare a gestiunii adoptate de consiliile locale, de consiliile judeţene, de Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau de asociaţiile de dezvoltare comunitară, după caz.

(3)   Gestiunea delegată se realizează prin intermediul unor operatori de servicii de utilităţi publice, care pot fi:

a)  societăţi comerciale furnizoare/prestatoare de servicii de utilităţi publice, înfiinţate de autorităţile administraţiei publice locale sau de asociaţiile de dezvoltare comunitară, cu capital social al unităţilor administrativ-teritoriale;

b)  societăţi comerciale furnizoare/prestatoare de servicii de utilităţi publice rezultate ca urmare a reorganizării administrative a regiilor autonome de interes local sau judeţean ori a serviciilor publice de specialitate subordonate autorităţilor administraţiei publice locale, al căror capital social este deţinut, în totalitate sau în parte, în calitate de proprietar/coproprietar, de unităţile administrativ-teritoriale;

c)   societăţi comerciale furnizoare/prestatoare de servicii de utilităţi publice cu capital social privat sau mixt.

(4)  Operatorii care îşi desfăşoară activitatea în regim de gestiune delegată furnizează/prestează un serviciu de utilităţi publice prin exploatarea şi administrarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestuia, în baza contractului de delegare a gestiunii serviciului, aprobat de consiliile locale, de consiliile judeţene, de Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau de asociaţiile de dezvoltare comunitară, după caz, şi în baza licenţei eliberate de autoritatea de reglementare competentă.

(5)  Contractul de delegare a gestiunii poate fi:

a)  contract de concesiune;

b)  contract de parteneriat public-privat.

(6)   Contractul de delegare a gestiunii va fi însoţit obligatoriu de următoarele anexe:

a)   caietul de sarcini privind furnizarea/prestarea serviciului;

b)  regulamentul serviciului;

c)   inventarul bunurilor mobile şi imobile, proprietate publică sau privată a unităţilor administrativ-teritoriale aferente serviciului;

d)   procesul-verbal de predare-preluare a bunurilor prevăzute la lit. c).

(7)  Contractul de delegare a gestiunii, indiferent de tipul contractului, va cuprinde în mod obligatoriu clauze referitoare la:

a)  denumirea părţilor contractante;

b)  obiectul contractului;

c)  durata contractului;

d)  drepturile şi obligaţiile părţilor contractante;

e)   programul lucrărilor de investiţii pentru modernizări, reabilitări, dezvoltări de capacităţi, obiective noi şi al lucrărilor de întreţinere, reparaţii curente, reparaţii planificate, renovări, atât fizic, cât şi valoric;

f)   sarcinile şi responsabilităţile părţilor cu privire la programele de investiţii, la programele de reabilitări, reparaţii şi renovări, precum şi la condiţiile de finanţare a acestora;

g)    indicatorii de performanţă privind calitatea şi cantitatea serviciului, stabiliţi prin caietul de sarcini şi regulamentul serviciului, şi modul de evaluare şi cuantificare a acestora, condiţii şi garanţii;

h) tarifele practicate şi procedura de stabilire, modificare sau ajustare a acestora;

i) modul de tarifare şi încasare a contravalorii serviciilor furnizate/prestate;

j) nivelul redevenţei sau al altor obligaţii, după caz;

k) răspunderea contractuală;

l) forţa majoră;

m) condiţii de redefinire a clauzelor contractuale;

n) condiţii de restituire sau repartiţie, după caz, a bunurilor, la încetarea, din orice cauză, a contractului de delegare a gestiunii, inclusiv a investiţiilor realizate;

o) menţinerea echilibrului contractual;

p) condiţiile de reziliere a contractului de delegare a gestiunii;

q) administrarea patrimoniului public şi  privat preluat;

r) structura forţei de muncă şi protecţia socială a acesteia;

s) alte clauze convenite de părţi, după caz.

Art. 31. - (1) Delegarea gestiunii se face în conformitate cu legislaţia specifică fiecărui tip de contract. Procedurile de atribuire şi regimul juridic al contractelor de delegare a gestiunii sunt cele aplicabile tipului de contract de delegare de gestiune ales de autoritatea administraţiei publice locale responsabilă.

(2)   Existenţa garanţiilor profesionale şi financiare ale operatorilor, precum şi indicatorii de performanţă şi nivelul tarifelor aplicate privind furnizarea/prestarea serviciului în condiţii de calitate şi cantitate corespunzătoare constituie criteriile principale pentru atribuirea contractelor de delegare a gestiunii.

(3)  Operatorii nou-înfiinţaţi pot fi admişi într-o procedură de atribuire a unei delegări a gestiunii în aceleaşi condiţii ca şi societăţile deja existente.

(4)   Documentaţia privind organizarea şi derularea procedurii de delegare a gestiunii se elaborează în conformitate cu legislaţia specifică fiecărui tip de contract. Caietele de sarcini şi criteriile de selecţie aplicabile în cadrul procedurilor de atribuire a contractelor de delegare a gestiunii se elaborează şi se aprobă de autorităţile administraţiei publice locale sau de asociaţiile de dezvoltare comunitară, după caz, pe baza caietelor de sarcini-cadru şi a criteriilor de selecţie-cadru, elaborate de autorităţile de reglementare competente şi cu respectarea dispoziţiilor legislaţiei aplicabile tipului de contract de delegare a gestiunii adoptat.

(5)   In cazul operatorilor serviciilor de utilităţi publice rezultaţi prin reorganizarea pe cale administrativă a fostelor regii autonome de interes local sau judeţean ori a direcţiilor sau serviciilor publice de specialitate subordonate autorităţilor administraţiei publice locale şi care au avut în administrare bunuri, activităţi sau servicii de utilităţi publice, delegarea gestiunii serviciului se atribuie în mod direct acestora prin contract de concesiune, odată cu infrastructura aferentă serviciului.

Art. 32. - (1) In cazul gestiunii delegate, autorităţile administraţiei publice locale păstrează, în conformitate cu competenţele ce le revin, potrivit legii, prerogativele şi răspunderile privind adoptarea politicilor şi strategiilor de dezvoltare a serviciilor, respectiv a programelor de dezvoltare a sistemelor de utilităţi publice, precum şi obligaţia de a urmări, de a controla şi de a supraveghea modul în care se realizează serviciile de utilităţi publice, respectiv:

a)   modul de respectare şi de îndeplinire a obligaţiilor contractuale asumate de operatori, inclusiv în relaţia cu utilizatorii;

b)  calitatea serviciilor furnizate/prestate;

c)  indicatorii de performanţă ai serviciilor furnizate/prestate;

d)   modul de administrare, exploatare, conservare şi menţinere în funcţiune, dezvoltare sau modernizare a sistemelor de utilităţi publice;

e)   modul de formare, stabilire, modificare şi ajustare a preţurilor şi tarifelor pentru serviciile de utilităţi publice.

(2) In vederea încheierii contractelor de delegare a gestiunii serviciilor de utilităţi publice, consiliile locale, consiliile judeţene, Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau asociaţiile de dezvoltare comunitară, după caz, vor asigura elaborarea şi vor aproba, în termen de 6 luni de la luarea deciziei privind delegarea gestiunii serviciilor sau de la primirea unei propuneri formulate de un investitor interesat, un studiu de oportunitate pentru fundamentarea şi stabilirea soluţiilor optime de delegare a gestiunii serviciilor, precum şi documentaţia de delegare a gestiunii.

(3)   Cu excepţia contractelor în derulare la data intrării în vigoare a prezentei legi, durata unui contract de delegare a gestiunii nu poate fi mai mare decât durata necesară amortizării investiţiilor, fără a depăşi 49 de ani. Această durată nu poate fi prelungită decât în condiţiile prezentei legi, în următoarele cazuri:

a)  pentru motive de interes general, caz în care durata contractului  nu poate fi prelungită cu mai mult de 2 ani;

b)   în cazul în care operatorul, la cererea autorităţii administraţiei publice locale şi pentru buna executare a serviciului sau pentru extinderea sistemului de utilităţi publice, a realizat investiţii care nu ar putea fi amortizate în termenul rămas până la expirarea contractului iniţial decât printr-o creştere excesivă a tarifelor şi taxelor.

(4)   Prelungirea va fi decisă, în condiţiile alin. (3), de către consiliul local, consiliul judeţean, Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau de asociaţia de dezvoltare comunitară, după caz.

CAPITOLUL IV

Operatori şi utilizatori

SECŢIUNEA 1

Operatorii serviciilor de utilităţi publice

Art. 33. - (1) Au calitatea de operator furnizorii/ prestatorii de servicii de utilităţi publice care îşi desfăşoară activitatea pe baza licenţei eliberate în condiţiile art. 38 de autorităţile de reglementare competente.

(2)   Operatorii de servicii de utilităţi publice au, în temeiul prezentei legi, aceleaşi drepturi şi obligaţii în raporturile cu autorităţile administraţiei publice locale sau cu utilizatorii, indiferent de modalitatea de gestiune adoptată sau de statutul juridic, forma de organizare, natura capitalului, tipul de proprietate ori ţara de origine din Uniunea Europeană.

(3)   In funcţie de modalitatea de gestiune a serviciului adoptată, operatorii îşi pot desfăşura efectiv activitatea de furnizare/prestare a serviciilor de utilităţi publice numai după emitera hotărârii de dare în administrare - în cazul gestiunii directe, respectiv a hotărârii de atribuire a contractului de delegare a gestiunii - în cazul gestiunii delegate.

(4)   Furnizorii/prestatorii serviciilor de utilităţi publice existenţi la data intrării în vigoare a prezentei legi, care îşi desfăşoară activitatea în modalitatea gestiunii directe, precum şi furnizorii/prestatorii care îşi desfăşoară activitatea pe baza unor contracte de concesiune valabil încheiate anterior intrării în vigoare a prezentei legi îşi pot continua activitatea pe baza acestor contracte, până la expirarea acestora, fără posibilitate de prelungire, numai în condiţiile respectării prevederilor art. 49 alin. (1) şi ale art. 50 alin. (4).

(5)  Furnizarea/prestarea serviciilor de utilităţi publice fără licenţă atrage răspunderea administrativă sau contravenţională, după caz, a celor vinovaţi şi îndreptăţeşte autoritatea de reglementare competentă sau autorităţile administraţiei publice locale să ceară instanţei judecătoreşti constatarea nulităţii hotărârii de dare în administrare, respectiv a hotărârii de atribuire a contractului de delegare a gestiunii, după caz.

(6)   Operatorii serviciilor de utilităţi publice înfiinţaţi de autorităţile administraţiei publice locale sau de asociaţiile de dezvoltare comunitară, indiferent de statutul juridic, precum şi operatorii având statut de societăţi comerciale cu capital majoritar public au calitatea de autorităţi contractante şi au obligaţia aplicării prevederilor legislaţiei în vigoare cu privire la achiziţiile publice de bunuri, servicii sau lucrări.

(7)   Operatorii furnizori/prestatori ai serviciilor de utilităţi publice au obligaţia de a se supune controlului şi de a se conforma măsurilor stabilite cu ocazia activităţii de control, precum şi de a pune la dispoziţia împuterniciţilor autorităţilor administraţiei publice locale sau ai autorităţilor de reglementare competente toate datele şi informaţiile solicitate.

Art. 34. - (1) Operatorii furnizori/prestatori ai serviciilor de utilităţi publice subordonaţi autorităţilor administraţiei publice locale, având statut de societăţi comerciale cu capital al unităţilor administrativ-teritoriale, pot fi privatizaţi, în condiţiile legii, cu condiţia păstrării obiectului de activitate minimum 5 ani de la data privatizării.

(2)  Hotărârea privind privatizarea şi alegerea metodei de privatizare aparţin consiliului local, consiliului judeţean, Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau asociaţiei de dezvoltare comunitară, după caz, în funcţie de subordonarea operatorului.

(3)   Privatizarea se organizează şi se derulează în conformitate cu procedurile legale în vigoare, pe baza unui caiet de sarcini. Concomitent cu privatizarea operatorilor din subordine, autorităţile administraţiei publice locale vor proceda şi la renegocierea contractului de delegare a gestiunii pe baza căruia noul operator va furniza/presta serviciul.

Art. 35. - (1) Societăţile comerciale furnizoare/ prestatoare de servicii de utilităţi publice, deţinătoare de licenţe corespunzătoare, pot participa, în condiţiile legii, în calitate de operatori, la procedurile concurenţiale organizate pe raza altor unităţi administrativ-teritoriale pentru atribuirea contractelor de delegare a gestiunii serviciilor.

(2) In cazul furnizării/prestării mai multor tipuri de servicii în aceeaşi localitate sau a aceluiaşi serviciu în mai multe localităţi, operatorul va ţine o evidenţă separată a activităţilor desfăşurate, cu contabilitate distinctă pentru fiecare tip de serviciu şi localitate de operare în parte, după caz, astfel încât activităţile sale din diferite sectoare şi localităţi să fie uşor de evaluat, monitorizat şi controlat.

Art. 36. - (1) Raporturile juridice dintre operatorii şi utilizatorii serviciilor de utilităţi publice sunt raporturi juridice de natură contractuală şi sunt supuse normelor de drept privat.

(2)   Operatorii serviciilor de utilităţi publice au faţă de utilizatori următoarele obligaţii principale:

a)   să asigure furnizarea/prestarea serviciilor de utilităţi publice, conform prevederilor contractuale şi cu respectarea prescripţiilor,  normelor şi  normativelor tehnice în vigoare;

b)   să ia măsuri imediate pentru remedierea unor defecţiuni, deranjamente sau avarii apărute în funcţionarea sistemelor de utilităţi publice şi să limiteze durata intervenţiilor;

c)   să asigure montarea, funcţionarea şi verificarea metrologică a echipamentelor de măsurare a consumului la branşamentul utilizatorului, în conformitate cu normele tehnice în vigoare;

d)   să plătească despăgubiri persoanelor fizice sau juridice pentru prejudiciile provocate din culpă, inclusiv pentru restricţiile impuse deţinătorilor de terenuri în perimetrul zonelor de protecţie instituite, conform prevederilor legale;

e)    să plătească despăgubiri pentru întreruperea nejustificată a furnizării/prestării serviciilor şi să acorde bonificaţii utilizatorilor în cazul furnizării/prestării serviciilor sub parametrii de calitate şi cantitate prevăzuţi în contractele de furnizare/prestare;

f)   să plătească chirii pentru folosirea temporară a terenurilor şi să aducă terenurile şi obiectivele afectate de lucrările de intervenţie sau de investiţii în starea anterioară începerii acestor lucrări;

g)   să servească utilizatorii din aria de acoperire, în condiţiile programelor de reabilitare, extindere şi modernizare aprobate;

h) să respecte indicatorii de performanţă şi calitate stabiliţi prin contractul de delegare a gestiunii sau prin hotărârea autorităţii administraţiei publice locale de dare în administrare;

i) să furnizeze autorităţii administraţiei publice locale, respectiv autorităţilor de reglementare competente, informaţiile solicitate şi să asigure accesul la documentaţiile şi la actele individuale pe baza cărora furnizează/prestează serviciul de utilităţi publice, în condiţiile legii;

j) să încheie contracte de asigurare pentru infrastructura necesară desfăşurării activităţilor în conformitate cu legislaţia în vigoare.

(3)  Operatorii serviciilor de utilităţi publice sunt în drept să suspende sau să limiteze furnizarea/prestarea serviciilor către utilizatori, fără plata vreunei penalizări, cu un preaviz de 5 zile, în următoarele cazuri:

a)  depăşirea termenului legal pentru achitarea facturilor stabilite potrivit prevederilor art. 42 alin. (11);

b)   neachitarea notelor de plată pentru recuperarea daunelor, stabilite printr-o hotărâre judecătorească definitivă, provocate de distrugerea sau deteriorarea unor construcţii ori instalaţii aferente infrastructurii edilitar-urbane a localităţilor, aflate în administrarea lor;

c)   utilizarea neautorizată, fără aviz de racordare, acord de furnizare sau contract de furnizare/prestare a serviciilor de utilităţi publice;

d)  împiedicarea delegatului împuternicit al operatorului de a controla instalaţiile de utilizare, de a monta, verifica, înlocui sau citi aparatele de măsurare-înregistrare sau de a remedia defecţiunile la instalaţiile administrate de furnizor, când acestea se află pe proprietatea utilizatorului;

e)  branşarea ori racordarea fără acordul operatorului la reţele publice sau la instalaţiile altui utilizator ori schimbarea, fără acordul operatorului, în cadrul unor lucrări de reparaţii capitale, reconstruiri, modificări, modernizări sau extinderi, a caracteristicilor tehnice şi/sau a parametrilor instalaţiilor de utilizare.

(4) In cazuri de forţă majoră, astfel cum acestea sunt definite în contractul de furnizare/prestare a serviciului de utilităţi publice, prevederile alin. (3) se pot aplica cu un preaviz sub limita celor 5 zile.

Art. 37. - (1) Intervenţiile pentru efectuarea lucrărilor de retehnologizare, întreţinere şi reparaţii la construcţiile sau instalaţiile aferente sistemelor de utilităţi publice, stabilite prin programele anuale convenite cu autorităţile administraţiei publice locale, care impun întreruperea furnizării/prestării serviciilor, se aduc la cunoştinţă utilizatorilor cu cel puţin 10 zile înainte de data programată.

(2)   Pentru prevenirea sau remedierea unor avarii, operatorii de servicii de utilităţi publice sunt în drept să întrerupă furnizarea/prestarea serviciilor, fără plata vreunei penalizări şi fără preaviz, dar nu mai mult de 24 de ore.

(3)  In cazul în care intervenţiile operatorilor, necesare pentru prevenirea producerii unor avarii sau pentru remedierea unor avarii, depăşesc 24 de ore, acestea se efectuează în maximum 72 de ore şi se aduc la cunoştinţă autorităţilor administraţiei publice locale, utilizatorilor, deţinătorilor de terenuri sau proprietarilor bunurilor afectate; pe perioada intervenţiilor respective, operatorii sunt în drept să întrerupă furnizarea/prestarea serviciilor, cu plata penalizărilor prevăzute în contracte.

(4)   Ocuparea temporară a unor terenuri pentru lucrări de intervenţie, înfiinţare, extindere, retehnologizare, reparaţii şi revizii planificate la sistemele de utilităţi publice, care se execută într-o perioadă mai mare de 72 de ore, se va face pe baza acordului prealabil al deţinătorilor de terenuri şi cu plata despăgubirilor cuvenite, stabilite potrivit reglementărilor legale în vigoare. Dacă cu ocazia executării lucrărilor se produc pagube proprietarilor din vecinătatea sistemelor de utilităţi publice, operatorii au obligaţia să plătească despăgubiri acestora, în condiţiile legii.

(5)   Operatorii serviciilor de utilităţi publice nu răspund faţă de utilizatori pentru întreruperea furnizării/prestării serviciilor sau pentru calitatea acestora, în cazuri de forţă majoră.

SECŢIUNEA a 2-a

Acordarea licenţelor

Art. 38. - (1) Acordarea licenţelor pentru furnizarea/prestarea serviciilor de utilităţi publice intră în sfera  de  competenţă  a  autorităţilor  de  reglementare competente, după cum urmează:

a)  A.N.R.S.C. - pentru serviciile menţionate la art. 13 alin. (2) lit. a)-f);

b)   A.N.R.E. - pentru activitatea prevăzută la art. 13 alin. (4);

c)   A.R.R. - pentru serviciul prevăzut la art. 13 alin. (5).

(2)  Acordarea licenţelor de traseu, în cazul serviciului de transport public local, se face de către comisiile constituite în acest scop, la nivelul autorităţilor administraţiei publice.

(3)   Deţinerea licenţei este obligatorie, indiferent de modalitatea de gestiune a serviciilor adoptată la nivelul autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi de statutul juridic, forma de organizare, natura capitalului, tipul de proprietate ori ţara de origine din Uniunea Europeană ale operatorilor.

(4)  Licenţa poate fi suspendată sau retrasă astfel:

a)   de către autoritatea de reglementare română emitentă, în cazul licenţelor acordate operatorilor români;

b)   de către autoritatea de reglementare română competentă, în cazul suspendării licenţelor operatorilor străini licenţiaţi în ţara de origine.

(5)   Operatorii din ţările Uniunii Europene care deţin licenţe în ţara de origine, recunoscute de autorităţile de reglementare române corespondente, au aceleaşi drepturi şi obligaţii ca operatorii români, pe toată durata de valabilitate a licenţelor.

(6)   Licenţa emisă de autorităţile de reglementare competente este valabilă maximum 5 ani de la data emiterii şi îndreptăţeşte operatorul, pe perioada sa de valabilitate, la un număr nelimitat de participări la procedurile de atribuire a contractelor de delegare a gestiunii serviciilor, organizate şi derulate în condiţiile prezentei legi.

(7)   Regulamentele privind acordarea licenţelor pentru operatorii de utilităţi publice se elaborează de autoritatea de reglementare în a cărei sferă de competenţă se află aceste servicii şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului sau prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului, după caz, până la intrarea în vigoare a prezentei legi.

Art. 39. - (1) Furnizarea/prestarea serviciilor de utilităţi publice este permisă numai pe baza licenţei emise de autorităţile de reglementare competente.

(2)   Calitatea de operator este recunoscută numai pe baza licenţei de operare emise de autorităţile de reglementare competente. Fac excepţie furnizorii/prestatorii în activitate la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(3)  Participarea operatorilor la procedurile organizate de autorităţile administraţiei publice locale pentru delegarea gestiunii serviciilor de utilităţi publice este permisă numai pe baza licenţei emise de autorităţile de reglementare competente.

(4) Retragerea sau încetarea valabilităţii licenţei atrage revocarea hotărârii de dare în administrare ori a hotărârii privind atribuirea contractului de delegare a gestiunii, după caz, şi conduce la organizarea unei noi proceduri de selectare a unui operator, în condiţiile prezentei legi. Retragerea licenţei se notifică operatorului cu cel puţin 90 de zile înainte, perioadă în care operatorul în cauză este obligat să furnizeze/presteze serviciul respectiv în condiţiile contractului.

Art. 40. - (1) La acordarea licenţelor în domeniul serviciilor de utilităţi publice se va urmări, cu precădere, îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

a)   cunoaşterea şi însuşirea actelor normative care reglementează domeniul serviciilor de utilităţi publice;

b)  capabilitatea managerială şi organizatorică;

c)  capabilitatea economico-financiară;

d)  dotarea şi capacitatea tehnică.

(2) Pentru obţinerea licenţei furnizorii/prestatorii de servicii de utilităţi publice sunt obligaţi să facă dovada că deţin toate avizele, acordurile şi autorizaţiile necesare derulării serviciului, prevăzute de legislaţia în vigoare pentru activităţile specifice acestuia.

SECŢIUNEA a 3-a

Utilizatorii serviciilor de utilităţi publice

Art. 41. - (1) Au calitatea de utilizator beneficiarii individuali sau colectivi, direcţi ori indirecţi, ai serviciilor de utilităţi publice:

a)   utilizatorii casnici persoane fizice sau asociaţii de proprietari/locatari;

b)  agenţii economici;

c)  instituţiile publice.

(2) Utilizatorii au, în principal, următoarele drepturi:

a)   să utilizeze, liber şi nediscriminatoriu, serviciile de utilităţi publice, în condiţiile contractului de furnizare/ prestare;

b)  să solicite şi să primească, în condiţiile legii şi ale contractelor de furnizare/prestare, despăgubiri sau compensaţii pentru daunele provocate lor de către operatori prin nerespectarea obligaţiilor contractuale asumate ori prin furnizarea/prestarea unor servicii inferioare, calitativ şi cantitativ, parametrilor tehnici stabiliţi prin contract sau prin normele tehnice în vigoare;

c)   să sesizeze autorităţilor administraţiei publice locale competente orice deficienţe constatate în sfera serviciilor de utilităţi publice şi să facă propuneri vizând înlăturarea acestora, îmbunătăţirea activităţii şi creşterea calităţii serviciilor;

d)  să renunţe, în condiţiile legii, la serviciile contractate;

e)   să se asocieze în organizaţii neguvernamentale pentru apărarea, promovarea şi susţinerea intereselor proprii;

f)  să primească şi să utilizeze informaţii privind serviciile de utilităţi publice care îl vizează;

g) să fie consultaţi, direct sau prin intermediul unor organizaţii neguvernamentale reprezentative, în procesul de elaborare şi adoptare a deciziilor, strategiilor şi reglementărilor privind activităţile din sectorul serviciilor de utilităţi publice;

h) să se adreseze, individual ori colectiv, prin intermediul unor asociaţii reprezentative, autorităţilor administraţiei publice locale sau centrale ori instanţelor judecătoreşti, în vederea prevenirii sau reparării unui prejudiciu direct ori indirect.

(3)   Pentru plata serviciilor de utilităţi publice, anumite categorii de utilizatori, persoane fizice, beneficiază, în condiţiile legii, de ajutoare sociale de la bugetul de stat şi/sau de la bugetele locale, după caz.

(4)   Membrii comunităţilor locale, persoane fizice sau persoane juridice, au, în calitatea lor de utilizatori ai serviciilor de utilităţi publice, în principal, următoarele obligaţii:

a)   să respecte normele de exploatare şi funcţionare a sistemelor de utilităţi publice;

b)   să accepte limitarea cantitativă sau întreruperea temporară a furnizării/prestării serviciilor pentru execuţia unor lucrări prevăzute în programele de reabilitare, extindere şi modernizare a infrastructurii tehnico-edilitare;

c)   să achite, în termenele stabilite, contravaloarea serviciilor furnizate/prestate;

d)  să asigure accesul utilajelor de colectare a deşeurilor la punctele de colectare, al utilajelor de intervenţie pentru stingerea incendiilor, precum şi al utilajelor operatorilor, necesare desfăşurării activităţii specifice serviciilor de utilităţi publice în spaţiile ori pe suprafeţele de teren deţinute cu orice titlu, pe trotuarele şi aleile din jurul imobilelor, indiferent de titularul dreptului de proprietate sau de administrare;

e)   să respecte normele de igienă şi sănătate publică stabilite prin actele normative în vigoare.

SECŢIUNEA a 4-a

Furnizarea/prestarea, contractarea şi facturarea serviciilor de utilităţi publice

Art. 42. - (1) Furnizarea/prestarea unui serviciu de utilităţi publice se realizează în una dintre următoarele modalităţi:

a)  în baza unui contract de furnizare sau de prestări de servicii încheiat între operator şi utilizatorul direct;

b)   prin achitarea unui tarif sau a costului unui bilet, după caz;

c)   prin achitarea unei taxe speciale, în situaţia în care încheierea contractului de furnizare sau de prestare a serviciului între operator şi utilizatorul indirect nu este posibilă din punct de vedere tehnic şi comercial sau în situaţia în care, în hotărârea de delegare a gestiunii, este prevăzută această modalitate, precum şi cuantumul contravalorii serviciului public furnizat/prestat.

(2) Contractul de furnizare sau de prestare a serviciului constituie   actul   juridic   prin   care   se   reglementează raporturile dintre operator şi utilizator cu privire la furnizarea/prestarea, utilizarea, facturarea şi plata unui serviciu de utilităţi publice.

(3)   In cazul serviciilor furnizate/prestate în regim continuu prin intermediul reţelelor de conducte - alimentarea cu apă rece, canalizarea şi epurarea apelor uzate, colectarea şi evacuarea apelor pluviale, alimentarea cu apă caldă pentru consum, alimentarea cu agent termic pentru încălzire -, contractele de furnizare sau de prestare a serviciilor se încheie între operator şi utilizator pe termen nedeterminat.

(4)   Contravaloarea serviciilor de utilităţi publice se stabileşte în conformitate cu metodologia de calcul, aprobată de autoritatea de reglementare competentă, pe baza preţurilor/tarifelor şi a consumurilor/cantităţilor de utilităţi publice furnizate/prestate, şi se plăteşte pe baza facturii emise de operator.

(5)   Determinarea consumurilor/cantităţilor de utilităţi publice în vederea facturării se face prin măsurare directă cu ajutorul sistemelor de măsurare-înregistrare a consumurilor/cantităţilor de utilităţi furnizate/prestate; sistemele de măsurare-înregistrare se montează pe branşamentul care deserveşte fiecare utilizator individual sau colectiv, în punctul de delimitare a instalaţiilor, indiferent de serviciu, operator sau de utilizator.

(6)    In cazul imobilelor condominiale existente, individualizarea consumurilor de utilităţi în vederea contractării şi facturării individuale se realizează, în funcţie de sistemul de distribuţie adoptat, fie:

a)   prin contoare individuale montate la intrarea în fiecare apartament sau spaţiu cu altă destinaţie, în cazul distribuţiei orizontale;

b)   cu ajutorul repartitoarelor de costuri montate pe racordurile aparatelor de consum aferente fiecărui apartament sau spaţiu cu altă destinaţie, în cazul distribuţiei verticale.

(7)   La proiectarea şi realizarea imobilelor condominiale, indiferent de destinaţie, racordate la reţelele publice de distribuţie, este obligatorie dotarea acestora cu sisteme de măsurare-înregistrare a consumurilor atât pentru întregul imobil, cât şi pentru fiecare apartament sau spaţiu cu altă destinaţie din imobil, în vederea asigurării condiţiilor pentru individualizarea consumurilor şi încheierea unor contracte-abonament individuale.

(8)  In cazul serviciilor pentru care nu există sisteme de măsurare-înregistrare ori metoda măsurării directe nu se poate aplica, determinarea consumurilor/cantităţilor serviciilor furnizate/prestate se face în regim pauşal sau prin metode indirecte, bazate pe măsurători şi calcule având la bază prescripţiile tehnice în vigoare.

(9)   Factura pentru serviciile furnizate/prestate se emite cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestaţia a fost efectuată. Utilizatorii serviciilor de utilităţi publice, persoane fizice sau juridice, sunt obligaţi să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate/prestate în termenul de scadenţă de  15 zile lucrătoare de la data primirii facturilor; data emiterii se înscrie pe factură. Termenul de scadenţă privind plata facturii se ia în calcul începând cu data primirii facturii.

(10)  Neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 de zile de la data scadenţei atrage penalităţi de întârziere stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, după cum urmează:

a)  penalităţile se datorează începând cu prima zi după data scadenţei;

b)   penalităţile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare;

c)  valoarea totală a penalităţilor nu va depăşi valoarea facturii şi se constituie în venit al operatorului.

(11)   Dacă sumele datorate, inclusiv penalităţile, nu au fost achitate după 45 de zile de la primirea facturii, operatorul poate întrerupe furnizarea/prestarea serviciului cu un preaviz de 5 zile lucrătoare şi are dreptul să solicite recuperarea debitelor în instanţă.

(12)   Reluarea furnizării/prestării serviciului se face în termen de maximum 3 zile de la data efectuării plăţii; cheltuielile aferente suspendării, respectiv reluării furnizării/prestării serviciului, se suportă de utilizator.

CAPITOLUL V

Finanţarea serviciilor de utilităţi publice

Art. 43. - (1) Finanţarea cheltuielilor curente pentru furnizarea/prestarea serviciilor de utilităţi publice, precum şi pentru întreţinerea, exploatarea şi funcţionarea sistemelor aferente se realizează pe criterii economice şi comerciale; mijloacele materiale şi financiare necesare desfăşurării activităţilor specifice fiecărui serviciu se asigură prin bugetele de venituri şi cheltuieli ale operatorilor.

(2)  Veniturile operatorilor se constituie prin încasarea de la utilizatori, sub formă de preţuri sau tarife, a sumelor reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate/prestate şi, după caz, din alocaţii de la bugetele locale, cu respectarea următoarelor principii:

a)  asigurarea autonomiei financiare a operatorului;

b)  asigurarea rentabilităţii şi eficienţei economice;

c)   asigurarea egalităţii de tratament a serviciilor de utilităţi publice în raport cu alte servicii publice de interes general;

d)   recuperarea în totalitate de către operatori a costurilor furnizării/prestării serviciilor.

(3)   Preţurile şi tarifele aferente serviciilor de utilităţi publice se fundamentează, cu respectarea metodologiei de calcul stabilite de autorităţile de reglementare competente, pe baza cheltuielilor de producţie şi exploatare, a cheltuielilor de întreţinere şi reparaţii, a amortismentelor aferente capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale, a costurilor pentru protecţia mediului, a costurilor financiare asociate creditelor contractate, a costurilor derivând din contractul de delegare a gestiunii, şi includ o cotă pentru crearea surselor de dezvoltare şi modernizare a sistemelor de utilităţi publice, precum şi o cotă de profit.

(4)   Stabilirea, ajustarea şi modificarea preţurilor şi tarifelor serviciilor de utilităţi publice se fac cu respectarea metodologiilor de calcul elaborate de autorităţile de reglementare competente.

(5)   Preţurile şi tarifele pentru plata serviciilor de utilităţi publice se propun de operatori şi se stabilesc, se ajustează sau se modifică prin hotărâri ale consiliilor locale, ale consiliilor judeţene, ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau, după caz, ale asociaţiilor de dezvoltare comunitară, cu respectarea metodologiilor elaborate de autoritatea de reglementare competentă. Hotărârile consiliilor locale, ale consiliilor judeţene, ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau, după caz, ale asociaţiilor de dezvoltare comunitară vor ţine seama de avizele de specialitate ale autorităţilor de reglementare competente.

(6)   In cazul unor divergenţe cu privire la stabilirea, ajustarea sau modificarea preţurilor şi/sau tarifelor între autorităţile administraţiei publice locale şi operatori, litigiile se soluţionează de instanţele de judecată competente, potrivit legii.

(7)   Preţurile, tarifele şi taxele speciale stabilite şi practicate cu încălcarea dispoziţiilor prezentei legi sunt nule de drept, iar sumele încasate necuvenit şi constatate ca atare de către autorităţile de reglementare se restituie utilizatorilor de la care au fost colectate sau la bugetele locale, după caz.

(8)   Pentru prestarea unor servicii conexe serviciilor de utilităţi publice, cum sunt eliberarea acordurilor şi avizelor, verificarea documentaţiilor tehnico-economice, expertize tehnice, service-ul instalaţiilor de utilizare şi altele asemenea, tarifele şi taxele se fundamentează pe tipuri de lucrări sau servicii prestate de operatori şi se aprobă prin hotărâri ale autorităţilor administraţiei publice locale; aceste servicii se facturează şi se încasează separat de către operatori.

(9)   Operatorii au dreptul de a propune autorităţii administraţiei publice locale tarife compuse, care cuprind o componentă fixă, proporţională cu cheltuielile necesare pentru menţinerea în stare de funcţionare şi pentru exploatarea în condiţii de siguranţă şi eficienţă a sistemelor de utilităţi publice, şi una variabilă, în funcţie de consumul efectiv înregistrat de dispozitivele de măsurare-înregistrare montate pe branşamentele utilizatorilor, în punctele de delimitare a instalaţiilor. Tarifele compuse se fundamentează luându-se în considerare ponderea costurilor fixe şi a celor variabile în cheltuielile anuale şi se stabilesc în conformitate cu metodologia elaborată de autoritatea de reglementare competentă.

Art. 44. - (1) Finanţarea şi realizarea investiţiilor aferente sistemelor de utilităţi publice se fac cu respectarea legislaţiei în vigoare privind iniţierea, fundamentarea, promovarea şi aprobarea investiţiilor publice, în temeiul următoarelor principii:

a)  promovarea rentabilităţii şi eficienţei economice;

b)   păstrarea veniturilor realizate din aceste activităţi la nivelul comunităţilor locale şi utilizarea lor pentru dezvoltarea serviciilor şi a infrastructurii tehnico-edilitare aferente;

c)  întărirea autonomiei fiscale a unităţilor administrativ-teritoriale pentru crearea mijloacelor financiare necesare în vederea funcţionării serviciilor;

d)   întărirea autonomiei locale privind contractarea şi garantarea unor împrumuturi interne sau externe necesare pentru finanţarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente serviciilor, în condiţiile legii;

e)   respectarea legislaţiei în vigoare privind achiziţiile publice;

f)   respectarea dispoziţiilor legale referitoare la calitatea şi disciplina în construcţii, urbanism, amenajarea teritoriului şi protecţia mediului.

(2)   Finanţarea cheltuielilor de capital pentru realizarea obiectivelor de investiţii publice ale unităţilor administrativ-teritoriale, aferente sistemelor de utilităţi publice, se asigură din următoarele surse:

a)   fonduri proprii ale operatorilor şi/sau fonduri de la bugetul local, în conformitate cu obligaţiile asumate prin actele juridice pe baza cărora este organizată şi se desfăşoară gestiunea serviciilor;

b)   credite bancare, ce pot fi garantate de către autorităţile administraţiei publice locale, de Guvern sau de alte entităţi specializate în acordarea de garanţii bancare;

c)   fonduri nerambursabile obţinute prin aranjamente bilaterale sau multilaterale;

d)   fonduri speciale constituite pe baza unor taxe speciale, instituite la nivelul autorităţilor administraţiei publice locale, potrivit legii;

e)   fonduri transferate de la bugetul de stat, ca participare la cofinanţarea unor programe de investiţii realizate cu finanţare externă, precum şi din bugetele unor ordonatori principali de credite ai bugetului de stat;

f)  participarea capitalului privat în cadrul unor contracte de parteneriat public-privat de tipul „construieşte - operează-transferă" şi variante ale acestuia, în condiţiile legii;

g)  fonduri puse la dispoziţie de utilizatori; h) alte surse, constituite potrivit legii.

(3)   Bunurile realizate în cadrul programelor de investiţii ale unităţilor administrativ-teritoriale aparţin domeniului public al unităţilor administrativ-teritoriale, dacă sunt finanţate din fonduri publice, sau revin în proprietatea publică a acestora, ca bunuri de retur, dacă au fost realizate cu finanţare privată în cadrul unor programe de investiţii asumate de operator prin contractul de delegare a gestiunii serviciului, la expirarea acestuia.

(4)   Obiectivele de investiţii promovate de autorităţile administraţiei publice locale, specifice infrastructurii tehnico-edilitare aferente sistemelor de utilităţi publice, ce implică fonduri de la bugetele locale sau transferuri de la bugetul de stat, se nominalizează în listele anuale de investiţii ale unităţilor administrativ-teritoriale anexate la bugetele locale şi se aprobă odată cu acestea prin hotărâri ale consiliilor locale, consiliilor judeţene sau ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz.

(5)   Obiectivele de investiţii menţionate la alin. (4) se realizează cu respectarea prevederilor legale în vigoare privind elaborarea, avizarea şi aprobarea documentaţiilor de execuţie, a prevederilor legale în vigoare privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, precum şi a documentaţiilor de urbanism şi amenajarea teritoriului aprobate conform legii.

(6)  Administrarea bunurilor aparţinând domeniului public sau privat al unităţilor administrativ-teritoriale, aferente sistemelor de utilităţi publice, se face cu diligenta unui bun proprietar.

CAPITOLUL VI

Răspunderi şi sancţiuni

Art. 45. - Incălcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage răspunderea disciplinară, civilă, contravenţională sau penală, după caz, a persoanelor vinovate.

Art. 46. - Fapta săvârşită cu intenţie contra unei colectivităţi locale prin otrăvirea în masă, provocarea epidemiilor, infestarea surselor de apă, deteriorarea gravă sau distrugerea totală ori parţială a instalaţiilor, utilajelor, echipamentelor şi a dotărilor aferente sistemelor de utilităţi publice este considerată act de terorism şi se pedepseşte potrivit legislaţiei în vigoare.

Art. 47. - (1) Constituie contravenţie în domeniul serviciilor de utilităţi publice şi se sancţionează cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei următoarele fapte:

a)  refuzul utilizatorilor de a permite operatorului accesul la dispozitivele de măsurare-înregistrare, în scopul efectuării controlului, înregistrării consumurilor ori pentru executarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii;

b)   nerespectarea de către utilizatori a termenelor de achitare a contravalorii serviciilor furnizate/prestate, respectiv a termenelor pentru încheierea acţiunii de contorizare individuală la nivel de apartament;

c)  racordarea la sistemele de utilităţi publice fără acord de furnizare/preluare, respectiv aviz de branşare/racordare eliberat de operator;

d)   utilizarea fără contract de furnizare/prestare a serviciilor de utilităţi publice;

e)   modificarea neautorizată de către utilizatori a instalaţiilor, utilajelor, echipamentelor şi a dotărilor aferente sistemelor de utilităţi publice.

(2) Constituie contravenţie în domeniul serviciilor de utilităţi publice şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei următoarele fapte:

a) refuzul operatorului de a permite utilizatorilor accesul la dispozitivele de măsurare-înregistrare a consumurilor, când acestea sunt montate în instalaţia aflată în administrarea sa;

b)    întârzierea nejustificată a operatorilor de a branşa/racorda noi utilizatori, precum şi impunerea unor soluţii de bransare/racordare inadecvate din punct de vedere tehnico-economic şi neconforme actelor normative în vigoare şi reglementărilor stabilite de autorităţile naţionale de reglementare competente;

c)   sistarea nejustificată a serviciului sau refuzul de a realimenta utilizatorii după achitarea la zi a debitelor restante.

(3)   Constituie contravenţie în domeniul serviciilor de utilităţi publice şi se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 50.000 lei următoarele fapte:

a)    încălcarea de către operatori a prevederilor reglementărilor tehnice şi comerciale, inclusiv a regulamentelor-cadru ale serviciilor, stabilite de autorităţile de reglementare competente, precum şi nerespectarea condiţiilor asociate licenţelor;

b)   refuzul operatorilor de a pune la dispoziţie autorităţii de reglementare competente datele şi informaţiile solicitate sau furnizarea incorectă şi incompletă de date şi informaţii necesare desfăşurării activităţii acesteia;

c)   furnizarea/prestarea serviciilor de utilităţi publice în afara parametrilor tehnici cantitativi şi calitativi adoptaţi prin contractul de furnizare/prestare şi/sau a celor din normele tehnice şi comerciale stabilite de autoritatea de reglementare competentă;

d)   nerespectarea de către operatori a termenelor-limită stabilite pentru încheierea acţiunii de contorizare la branşamentele utilizatorilor.

(4)   Constituie contravenţie în domeniul serviciilor de utilităţi publice şi se sancţionează cu amendă de la 30.000 lei la 50.000 lei următoarele fapte:

a)  refuzul operatorilor de a se supune controlului şi de a permite verificările şi inspecţiile prevăzute prin reglementări sau dispuse de autoritatea de reglementare competentă, precum şi obstrucţionarea acesteia în îndeplinirea atribuţiilor sale;

b)   neaplicarea măsurilor stabilite cu ocazia activităţilor de control;

c)   furnizarea/prestarea serviciilor de utilităţi publice de către operatori fără licenţă eliberată potrivit prevederilor prezentei legi sau cu licenţă a cărei valabilitate a expirat;

d)  practicarea unor preţuri şi tarife mai mari decât cele aprobate de autorităţile administraţiei publice locale, în baza metodologiilor stabilite de autorităţile de reglementare competente;

e)   delegarea gestiunii serviciilor de utilităţi publice fără respectarea prevederilor prezentei legi şi a legislaţiei specifice fiecărui serviciu;

f)    aprobarea obiectivelor de investiţii aferente infrastructurii tehnico-edilitare a serviciilor de utilităţi publice fără respectarea documentaţiilor de urbanism, amenajarea teritoriului şi de protecţia mediului, adoptate potrivit legii;

g)   nerespectarea de către operatori a normelor privind protecţia igienei publice şi a sănătăţii populaţiei, a mediului de viaţă al populaţiei şi a mediului.

(5) Consiliile locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor, Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau, după caz, asociaţiile de dezvoltare comunitară vor stabili, potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi alte fapte decât cele prevăzute la alin. (1) -(4), care constituie contravenţii în domeniul serviciilor de utilităţi publice.

Art. 48. - (1) Constatarea contravenţiilor prevăzute de prezenta lege şi aplicarea sancţiunilor se fac de către reprezentanţi împuterniciţi ai ministrului mediului şi gospodăririi apelor, ai ministrului administraţiei şi internelor, ai ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului, ai preşedinţilor A.N.R.S.C, A.N.R.E., A.R.R. şi ai preşedinţilor consiliilor judeţene şi ai primarilor, după caz, conform competenţelor stabilite în prezenta lege.

(2)   In vederea constatării contravenţiilor prevăzute la art. 47, reprezentanţii împuterniciţi prevăzuţi la alin. (1) au acces, dacă acest lucru se impune, în condiţiile legii, în clădiri, încăperi, la instalaţii şi în orice alt loc, unde au dreptul să verifice instalaţiile de utilizare, precum şi să execute măsurători şi determinări. Atât operatorii, cât şi utilizatorii sunt obligaţi să pună la dispoziţie reprezentanţilor împuterniciţi documentele cu privire la serviciul de utilităţi publice furnizat/prestat.

(3)   Organele de poliţie sunt obligate să acorde, la cerere, sprijin reprezentanţilor împuterniciţi.

(4)   Dispoziţiile referitoare la contravenţii, prevăzute la art. 47 şi la alin. (1) -(3) ale prezentului articol, se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia prevederilor art. 28.

CAPITOLUL VII

Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 49. - (1) Furnizorii/prestatorii care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, furnizează/prestează servicii de utilităţi publice în gestiune directă sau pe baze contractuale şi care nu deţin licenţă au obligaţia de a solicita şi de a obţine eliberarea acesteia, în termen de cel mult un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi. In caz contrar, aceştia pierd dreptul de a furniza/presta serviciile respective, iar contractele respective îşi încetează valabilitatea.

(2) Licenţele eliberate de autorităţile de reglementare competente până la data intrării în vigoare a prezentei legi îşi păstrează valabilitatea.

Art. 50. - (1) Regulamentul de organizare şi funcţionare a A.N.R.S.C, prevăzut la art. 14 alin. (1), se aprobă prin hotărâre a Guvernului, în termen de un an de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2)   Regulamentele-cadru, caietele de sarcini-cadru ale serviciilor de utilităţi publice specificate la art. 1 alin. (2), contractele-cadru de furnizare/prestare a serviciilor, respectiv caietele de sarcini-cadru şi criteriile de selecţie-cadru aplicabile procedurilor de delegare a gestiunii serviciilor, prevăzute la art. 31 alin. (4), se elaborează de autoritatea de reglementare competentă, după caz, şi se aprobă prin ordin al conducătorului acesteia, în termen de un an de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(3)    Consiliile locale vor introduce în conţinutul regulamentelor, caietelor de sarcini şi contractelor de delegare a gestiunii serviciilor clauze specifice care privesc organizarea, funcţionarea, gestionarea şi finanţarea serviciilor de utilităţi publice, respectiv administrarea, exploatarea şi finanţarea obiectivelor de investiţii din infrastructura tehnico-edilitară a localităţilor, în funcţie de particularităţile acestora şi de interesele actuale şi de perspectivă ale comunităţilor respective.

(4)  In termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi, autorităţile administraţiei publice locale vor proceda la reorganizarea serviciilor de utilităţi publice, în conformitate cu modalităţile de gestiune prevăzute la art. 23.

Art. 51. - (1) Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul ramurii serviciilor de utilităţi publice va fi aplicat de toţi operatorii furnizori/prestatori de servicii de utilităţi publice, indiferent de modalitatea de gestiune adoptată sau de forma de proprietate, modul de organizare ori ţara de origine a operatorului.

(2) Dreptul la grevă în sfera serviciilor de utilităţi publice vitale - alimentarea cu apă, canalizarea şi epurarea apelor uzate, salubrizarea, alimentarea cu energie termică, iluminatul public şi transportul public - este supus restricţiilor aplicabile ramurilor de activitate în care nu se poate declara grevă cu întreruperea totală a activităţii. In timpul conflictelor de muncă deschise şi pe perioada soluţionării acestora se asigură respectarea principiului continuităţii serviciului şi al serviciului minim şi se iau măsuri  pentru  asigurarea exploatării  şi funcţionării în siguranţă a sistemelor şi pentru evitarea accidentelor cu impact ecologic sau asupra sănătăţii populaţiei.

(3)   Soluţionarea litigiilor patrimoniale şi nepatrimoniale legate de încheierea, executarea contractelor reglementate de prezenta lege, precum şi a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate este de competenţa instanţelor de contencios administrativ şi se face, cu precădere, în procedură de urgenţă.

(4)  Soluţionarea litigiilor civile şi de muncă izvorâte din aplicarea prevederilor prezentei legi se face de instanţele de judecată competente, în condiţiile legii.

Art. 52. - Măsurile de natura ajutorului de stat prevăzute în prezenta lege vor fi notificate, potrivit prevederilor Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, republicată, şi se vor acorda numai după autorizarea acestora de către Consiliul Concurenţei, în condiţiile îndeplinirii criteriilor prevăzute în legislaţia secundară privind ajutorul de stat.

Art. 53. - Notarii publici nu vor autentifica actele de înstrăinare a imobilelor sau a societăţilor comerciale fără dovada achitării la zi a datoriilor pentru serviciile de utilităţi publice de care sunt grevate acestea, eliberată de furnizorii/prestatorii acestor servicii. In cazul în care bunul ce urmează a fi înstrăinat este un apartament situat într-un bloc proprietate condominială, este necesară şi dovada achitării la zi a datoriilor, eliberată de asociaţia de proprietari.

Art. 54. - Prezenta lege intră în vigoare la un an de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia prevederilor art. 42 alin. (7).

Art. 55. - La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 326/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 4 iulie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, şi Hotărârea Guvernului nr. 373/2002 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală - A.N.R.S.C, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 23 aprilie 2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,                                            

DAN RADU RUŞANU                                                                  

PREŞEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU