ORDONANTA
URGENTA Nr. 103 din 13 decembrie 2006
privind unele masuri pentru
facilitarea cooperarii politienesti internationale
ACT EMIS DE:
GUVERNUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 1019 din 21 decembrie 2006
Ţinând seama că importanţa îndeplinirii în termen a
angajamentelor asumate de România în vederea integrării în Uniunea Europeană,
respectiv a transpunerii în legislaţia românească a documentelor comunitare în
domeniul schimbului de date şi informaţii operative, al prevenirii,
descoperirii şi combaterii faptelor prevăzute de legea penală şi al asistenţei
mutuale,
având în vedere că pregătirea aderării României la
Convenţia Schengen impune îndeplinirea anumitor obiective prevăzute în Planul
de acţiune Schengen, revizuit 2006, până la data aderării României la Uniunea
Europeană, relevantă pentru prezentul proiect fiind crearea cadrului legal
pentru aplicarea prevederilor art. 7, 39, 41, 46 şi 47 din Convenţia, semnată
la Schengen la 19 iunie 1990, de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14
iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, cu termen de 30 decembrie 2006,
luând în considerare faptul că, potrivit art. 4 alin.
(1) din Actul privind condiţiile de aderare a Republicii Bulgaria şi a României
şi adaptările tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană, anexat
Tratatului de aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat
prin Legea nr. 157/2005, dispoziţiile acquis-ului Schengen care au fost
integrate în cadrul Uniunii Europene prin protocolul anexat la Tratatul privind
Uniunea Europeană şi la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi actele
care se întemeiază pe acestea sau care sunt conexe acestuia, enumerate în anexa
II, precum şi orice alte acte noi de acest fel care ar putea fi adoptate
înainte de data aderării sunt obligatorii şi se aplică în România de la data
aderării,
în baza faptului că România va gestiona, începând cu
anul 2007, o parte din frontiera externă a Uniunii Europene, astfel încât se
impune realizarea unui sistem flexibil şi operativ pe segmentul prevenirii şi
combaterii criminalităţii transfrontaliere nu numai pentru perioada imediată
postaderare la Uniunea Europeană, ci şi pentru momentul accederii României la
spaţiul Schengen, precum şi ulterior acestuia,
ţinând seama de faptul că toate aceste elemente vizează
interesul public şi constituie situaţii extraordinare a căror reglementare nu
poate fi amânată,
în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României,
republicată,
Guvernul României adoptă
prezenta ordonanţă de urgenţă.
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1. - (1) Prezenta
ordonanţă de urgenţă are ca scop dezvoltarea cadrului legislativ şi
instituţional intern privind cooperarea poliţienească internaţională şi se aplică
activităţilor specifice de cooperare şi asistenţă poliţienească internaţională,
potrivit legislaţiei naţionale, acordurilor, convenţiilor sau tratatelor
internaţionale la care România este parte şi instrumentelor juridice ale
Uniunii Europene relevante.
(2) Prezenta ordonanţă de urgenţă nu aduce atingere
dispoziţiilor Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în
materie penală, cu modificările şi completările ulterioare, şi normelor de
drept internaţional şi comunitar relevante în domeniul cooperării judiciare.
Art. 2. - In înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă,
termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) autoritate competentă - autoritate română sau străină care desfăşoară activităţi specifice
de cooperare şi asistenţă poliţienească internaţională;
b) autoritate solicitantă
- autoritatea care formulează
o cerere de asistenţă în domeniile reglementate de prezenta ordonanţă de
urgenţă;
c) autoritate solicitată -
autoritatea căreia îi este adresată o cerere de
asistenţă în domeniile reglementate de prezenta ordonanţă de urgenţă;
d) cerere de asistenţă
poliţienească - solicitarea de date şi informaţii
operative sau o altă solicitare care corespunde scopului cooperării
poliţieneşti, astfel cum rezultă acesta din tratatele internaţionale şi din
instrumentele juridice ale Uniunii Europene relevante;
e) date şi informaţii
operative de interes poliţienesc - denumite în
continuare date şi informaţii operative, reprezintă orice informaţii, documente, evidenţe, activităţi sau
rapoarte, indiferent de suport, formă, mod de exprimare sau de punere în
circulaţie, care sunt destinate utilizării de către autorităţile competente în
scopul prevenirii şi combaterii criminalităţii;
f) agenţi - personalul desemnat din cadrul autorităţilor române competente şi
al autorităţilor străine similare din statele membre Schengen, pentru
efectuarea activităţilor de urmărire transfrontalieră;
g) schimb de date şi
informaţii operative - reprezintă transferul
efectiv al acestora de la autoritatea solicitată la cea solicitantă, cu
respectarea condiţiilor convenite între autorităţile respective şi a
prevederilor legale aplicabile în materie;
h) state membre Schengen - statele părţi la Convenţia, semnată la Schengen la 19 iunie 1990, de
punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea
treptată a controalelor la frontierele comune.
Art. 3. - Cooperarea poliţienească internaţională se
desfăşoară în conformitate cu următoarele principii:
a) principiul reciprocităţii
- schimbul de date şi informaţii de interes
operativ se realizează în condiţii de reciprocitate;
b) principiul legalităţii -
schimbul de date şi informaţii operative se
realizează la cererea autorităţilor competente, potrivit dispoziţiilor
prevăzute de lege;
c) principiul prevalentei
cooperării judiciare - dispoziţiile legale privind
cooperarea judiciară internaţională în materie penală prevalează asupra
dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă în cazul activităţilor de
cooperare poliţienească desfăşurate în cursul procesului penal;
d) principiul
confidenţialităţii - autorităţile române
competente au obligaţia de a asigura, pe cât posibil, la cererea autorităţii
solicitante, confidenţialitatea cererilor de asistenţă formulate în domeniile
reglementate de prezenţa ordonanţă de urgenţă şi a actelor anexate acestora. In
cazul în care condiţia păstrării confidenţialităţii nu ar putea fi asigurată
autoritatea română competenta înştiinţează autoritatea solicitantă, care decide
cu privire la transmiterea cererii de asistenţă;
e) principiul
specialităţii - autorităţile române competente nu
vor folosi datele şi informaţiile primite de la autorităţile solicitate decât
în scopul îndeplinirii obiectului cererii de asistenţă.
CAPITOLUL II
Organizarea si atribuţiile Centrului de Cooperare
Poliţienească Internaţională
Art. 4. - Pentru activităţile specifice de cooperare şi
asistenţă poliţienească internaţională prevăzute la art. 1 alin. (1) se
desemnează ca autoritate centrală transmiţatoare Centrul de Cooperare
Poliţienească Internaţională, denumit în continuare CCPI,
structură subordonată Ministerului Administraţiei
şi Internelor, fără personalitate juridică.
Art. 5. - In cadrul CCPI funcţionează Biroul Naţional
Interpol, Punctul Naţional Focal şi alte structuri, în condiţiile legii.
Art. 6. - (1) CCPI are următoarele atribuţii
principale:
a) primirea şi transmiterea
cererilor de asistenţă, care privesc:
1. organizarea şi realizarea schimbului de date şi
informaţii operative desfăşurat între autorităţile competente române şi
structurile similare din străinătate, precum şi cu organisme ori instituţii
internaţionale;
2. realizarea cooperării la nivel operaţional în
domeniul poliţienesc pe segmentul schimbului de date şi informaţii, cu
respectarea regulilor de confidenţialitate şi de protecţie a datelor cu
caracter personal, precum şi â legislaţiei în domeniu;
3. informarea autorităţilor competente române şi
străine cu privire la traficul de droguri, falsificarea de monedă şi alte
titluri de valoare române sau străine, furturile de obiecte de artă şi
autovehicule, activitatea infractorilor străini sau români urmăriţi
internaţional, conţinutul unor documente de identitate străine in vederea
prevenirii intrării/ieşirii ilegale a unor persoane, precum şi despre orice
alte fapte prevăzute de legea penală pentru luarea măsurilor operative ce se
impun în domeniul prevenirii şi combaterii criminalităţii cu caracter
transfrontalier;
4. alte forme de cooperare şi asistenţă poliţienească
ce derivă din tratate la care România este parte sau din instrumente juridice
comunitare;
b) dezvoltarea cooperării internaţionale în lupta
împotriva criminalităţii si coordonarea permanentă a activităţii ataşaţilor de
afaceri interne şi ofiţerilor de legătură români acreditaţi în străinătate, în
domeniul schimbului de date şi informaţii operative;
c) coordonarea schimbului de
date şi informaţii între autorităţile competente române şi străine, în scopul
desfăşurării unor acţiuni comune care necesită realizarea de operaţiuni pe teritoriul
mai multor state;
d) sprijinirea activităţii ofiţerilor de legătură
români la Centrul SECI;
e) asigurarea schimbului de experienţă cu structurile
similare din străinătate.
(2) In desfăşurarea activităţilor specifice, CCPI
constituie o bază de date proprie în care implementează, stochează şi
prelucrează cererile de asistenţă, în condiţiile legii.
CAPITOLUL III
Proceduri specifice
Art. 7. - (1) Schimbul de date si informaţii operative
se realizează între autorităţile române competente sau străine, prin
intermediul CCPI, în baza cererii de asistenţă.
(2) Autorităţile române competente pot, fără cerere de
asistenţă prealabilă, să transmită autorităţilor competente străine date şi
informaţii de interes operativ, atunci când se consideră că acestea ar putea
ajuta la prevenirea, descoperirea sau combaterea criminalităţii.
Art. 8. - Cererea de asistenţă
se întocmeşte în scris şi cuprinde următoarele elemente:
a) autoritatea de la care emană cererea şi
destinatarul cererii;
b) data şi numărul de înregistrare al lucrării;
c) obiectul şi scopul cererii, precum şi modul de
utilizare a informaţiei;
d) datele persoanelor implicate, menţionate în
conformitate cu documentele lor de identitate naţionale sau internaţionale,
dacă sunt cunoscute;
e) caracterul de urgenţă şi nivelul de clasificare;
f) descrierea faptelor săvârşite, încadrarea juridică
a acestora, conform legislaţiei în vigoare, şi/sau prezentarea faptelor de
natură penală despre care există date şi informaţii că sunt pregătite sau
comise;
g) ofiţerul de caz şi coordonatele acestuia.
Art. 9. - (1) CCPI întreprinde demersurile necesare soluţionării cererii de asistenţă numai dacă aceasta cuprinde
elementele prevăzute la art. 8. In situaţia în care cererea nu cuprinde aceste
elemente, se restituie autorităţii solicitante pentru completare.
(2) In caz de urgenţă, cererea de asistenţă poate fi
transmisă verbal, cu respectarea prevederilor alin. (1), urmând ca, în termen
de cel mult 24 de ore, autoritatea solicitantă să o confirme şi în scris.
(3) Modalităţile de transmitere a cererilor de
asistenţă trebuie să asigure respectarea dispoziţiilor legale privind protecţia
informaţiilor clasificate, precum şi a celor referitoare la protecţia datelor
cu caracter personal.
(4) In situaţii deosebite, determinate de necesitatea
asigurării rapidităţii schimbului de date si informaţii sau a păstrării
confidenţialităţii acţiunilor desfăşurate, solicitarea poate fi adresată direct
autorităţii competente, române sau străine, după caz, situaţie în care
autoritatea română competentă va informa CCPI în termen de 24 de ore de la
primirea, respectiv transmiterea cererii de asistenţă.
Art. 10. - (1) CCPI transmite cererea de asistenţă
formulată de autorităţile competente străine către autoritatea română
competentă, în funcţie de obiectul acesteia.
(2) In cazul în care autoritatea căreia i s-a
transmis cererea de asistenţă constată că nu este competentă să o soluţioneze,
aceasta se transmite de îndată autorităţii române competente să o soluţioneze,
concomitent cu informarea CCPI.
(3) Obligaţia autorităţilor române de soluţionare a
cererii de asistenţă operează de la momentul primirii acesteia.
Art. 11. - CCPI transmite cererea de asistenţă
formulată de autorităţile române competente către structurile străine
corespondente acestuia ori, după caz, ataşaţilor de afaceri interne sau
ofiţerilor de legătură români acreditaţi în străinătate ori străini acreditaţi
în România, în cel mai scurt timp posibil.
Art. 12. - Informaţiile scrise primite de autorităţile
române competente în cadrul cooperării poliţieneşti nu pot fi utilizate ca
probe în procesul penal decât cu acordul scris al autorităţilor judiciare
competente din statul care a furnizat informaţiile respective.
CAPITOLUL IV
Cooperarea desfăşurată prin ataşaţi de afaceri
interne şi ofiţeri de legătură
Art. 13. - (1) România poate încheia tratate având ca
obiect trimiterea în misiune a ataşaţilor de afaceri
interne şi a ofiţerilor de legătură, pe o perioadă determinată.
(2) Trimiterea în misiune a ofiţerilor de legătură şi
a ataşaţilor de afaceri interne are ca scop promovarea şi accelerarea
cooperării dintre România şi celelalte state, în special prin acordarea de
asistenţă:
a) sub forma schimbului de date şi informaţii în
scopul prevenirii şi combaterii criminalităţii;
b) pentru soluţionarea cererilor de asistenţă
poliţienească şi judiciară în materie penală;
c) în legătură cu atribuţiile autorităţilor
responsabile cu supravegherea frontierelor externe.
(3) Ofiţerii de legătură şi ataşaţii de afaceri
interne au sarcina de a acorda consultanţă şi asistenţă şi nu pot întreprinde
acţiuni concrete în domeniul prevenirii şi combaterii criminalităţii. Aceştia
furnizează date şi informaţii şi îşi exercită îndatoririle potrivit
instrucţiunilor primite de la autorităţile române competente.
Art. 14. - (1) Ataşaţii de afaceri interne sau ofiţerii
de legătură români care îşi desfăşoară activitatea într-un stat terţ sau în
cadrul unei organizaţii internaţionale transmit CCPI datele si informaţiile
obţinute în activitatea desfăşurată, referitoare la ameninţări grave îndreptate
împotriva altui stat membru al Uniunii Europene care nu este reprezentat prin
ataşat de afaceri interne sau ofiţer de legătură în statul terţ ori în cadrul
organizaţiei internaţionale respective.
(2) CCPI transmite statului membru interesat datele
şi informaţiile prevăzute la alin. (1) numai cu avizul autorităţilor române
competente să decidă cu privire la oportunitatea transmiterii acestora.
(3) In situaţia în care statul membru al Uniunii
Europene este reprezentat prin ataşat de afaceri interne sau ofiţer de legătură
într-un stat terţ ori în cadrul unei organizaţii internaţionale în care este
reprezentată şi România, ataşatul de afaceri interne sau ofiţerul de legătură
român comunică direct ataşatului de afaceri interne sau ofiţerului de legătură
informaţii referitoare la ameninţări grave îndreptate împotriva statului membru
respectiv.
(4) CCPI poate primi cereri privind schimbul de
informaţii de la un stat membru al Uniunii Europene care nu este reprezentat
prin ataşat de afaceri interne sau ofiţer de legătură într-un stat terţ ori
într-o organizaţie internaţională în care România este reprezentată prin ataşat
de afaceri interne sau ofiţer de legătură. CCPI verifică dacă solicitarea nu
contravine legislaţiei române, comunică în cel mai scurt timp posibil statului
membru solicitant dacă cererea acestuia poate fi îndeplinită şi, dacă este
cazul, o transmite ataşatului de afaceri interne sau ofiţerului de legătură
român.
(5) Prevederile alin. (4) se aplică în mod
corespunzător şi în relaţia cu Europol.
Art. 15. - Ministerul
Administraţiei şi Internelor transmite anual Secretariatului General al
Consiliului Uniunii Europene şi statelor membre informaţii referitoare la:
a) trimiterea în misiune a ataşaţilor de afaceri
interne şi a ofiţerilor de legătură ce reprezintă România în state terţe sau in
organizaţii internaţionale, acreditaţi în baza legislaţiei naţionale ori în
baza obligaţiilor internaţionale asumate prin tratatele la care România este
parte;
b) tratatele încheiate de România cu state membre ale
Uniunii Europene privind trimiterea în misiune a
ataşaţilor de afaceri interne şi a ofiţerilor de legătură.
Art. 16. - Prin tratate bilaterale sau multilaterale se
poate stabili ca ataşaţii de afaceri interne sau ofiţerii de legătură români
dintr-un stat terţ ori din cadrul unei organizaţii internaţionale să asigure
şi reprezentarea unuia sau
mai multor state membre ale Uniunii Europene în statul terţ ori în organizaţia
internaţională respectivă.
CAPITOLUL V
Urmărirea transfrontalieră
Art. 17. - (1) Urmărirea
transfrontalieră constă în ansamblul de măsuri
operative întreprinse pe teritoriul mai multor state în scopul prinderii unei
persoane surprinse în flagrant în timpul comiterii unei infracţiuni sau care a
participat la comiterea acesteia ori a unei persoane care
a evadat, aflându-se în stare de arest preventiv sau în executarea unei pedepse
privative de libertate.
(2) Urmărirea transfrontalieră se poate efectua de
agenţii autorităţii competente a unui stat membru Schengen pe teritoriul
statului român, dacă autorităţile române competente au fost informate prin
mijloace de comunicaţie directe despre pătrunderea pe teritoriul României.
(3) Autorităţile române competente prevăzute la alin.
(2) sunt Poliţia Română şi Poliţia de Frontieră.
(4) La solicitarea autorităţii
române competente, urmărirea transfrontalieră încetează imediat.
Art. 18. - (1) Autorităţile competente ale unui stat
membru Schengen, care, pe teritoriul statului lor, urmăresc o persoană aflată
în una dintre situaţiile prevăzute la art. 17 alin. (1), pot continua urmărirea
pe teritoriul statului român, fără informarea prealabilă a autorităţilor române
competente, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) din cauza urgenţei deosebite a situaţiei,
autorităţile române competente nu au putut fi informate în prealabil, prin
mijloace de comunicaţie directe, despre pătrunderea pe teritoriul statului
român sau când autorităţile române competente nu au putut ajunge la timp la
locul respectiv pentru a prelua acţiunea de urmărire;
b) urmărirea transfrontalieră
se efectuează pentru una dintre următoarele fapte:
1. ucidere din culpă, omor, omor calificat, omor
deosebit de grav;
2. infracţiuni privitoare la viaţa sexuală;
3. distrugere prin incendiere sau explozie ori prin
orice alt asemenea mijloc;
4. falsificarea de monede sau alte valori;
5. furt calificat şi tâlhărie, precum şi tăinuire sau
favorizare a infractorului;
6. şantaj;
7. lipsire de libertate în mod ilegal;
8. infracţiuni privind traficul de persoane şi
infracţiuni în legătură cu traficul de persoane;
9. infracţiuni privind traficul de droguri sau
precursori;
10. infracţiuni privitoare la nerespectarea regimului
armelor şi muniţiilor, materiilor explozive, materialelor nucleare şi al altor
materii radioactive;
11. nerespectarea
dispoziţiilor privind importul şi/sau exportul de deşeuri şi reziduuri;
12. părăsirea locului accidentului, fără
încuviinţarea poliţiei care efectuează cercetarea locului faptei, de către
conducătorul oricărui vehicul angajat într-un accident de circulaţie de pe urma
căruia a rezultat uciderea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii
uneia sau a mai multor persoane.
(2) Agenţii care efectuează urmărirea transfrontalieră
au obligaţia ca cel târziu la momentul trecerii frontierei de stat să informeze
despre aceasta structura Poliţiei de Frontieră sau a Poliţiei Române competentă
teritorial, care poate solicita încetarea de îndată a urmăririi.
Art. 19. - (1) La cererea agenţilor care efectuează
urmărirea, autorităţile române competente iau măsurile necesare în vederea
stabilirii identităţii persoanei urmărite sau pentru a se dispune reţinerea ori
arestarea preventivă a acesteia, în condiţiile prevăzute de lege.
(2) In cazul persoanei reţinute în condiţiile prevăzute
la alin. (1), măsura reţinerii nu poate depăşi 6 ore, cu excepţia cazului în
care autorităţile române competente au primit în prealabil o cerere pentru arestarea preventivă a
persoanei respective în scopul extrădării sale, indiferent de modalitatea
acesteia. Termenul de 6 ore se calculează fără a se include intervalul dintre
orele 0,00 şi 9,00.
Art. 20. - (1) Urmărirea transfrontalieră se poate
efectua numai cu respectarea următoarelor condiţii generale:
a) agenţii care efectuează urmărirea transfrontalieră
trebuie să respecte legislaţia română şi să se conformeze instrucţiunilor
autorităţilor române competente;
b) urmărirea se efectuează numai peste frontierele
terestre;
c) pătrunderea agenţilor în domiciliul unei persoane
şi în alte locuri inaccesibile publicului este interzisă;
d) agenţii care efectuează urmărirea transfrontalieră
trebuie să fie uşor de identificat, prin purtarea uniformei ori a unei
inscripţii la loc vizibil pe haine sau prin dispozitive accesorii plasate pe
vehicul. Este interzisă folosirea de haine civile, combinată cu utilizarea
vehiculelor nemarcate, fără mijloacele de identificare precizate. Agenţii
trebuie să fie permanent în măsură să justifice calitatea lor oficială;
e) agenţii care efectuează urmărirea transfrontalieră
pot purta armamentul din dotare, utilizarea acestuia fiind interzisă, cu
excepţia cazului de legitimă apărare;
f) după fiecare activitate prevăzută la art. 17,
agenţii care efectuează urmărirea prezintă, personal, autorităţii române
competente o informare cu privire la misiunea lor. La cererea autorităţii
române competente, agenţii sunt obligaţi să rămână la dispoziţia acesteia pânâ
când împrejurările în care s-a desfăşurat acţiunea au fost suficient lămurite,
chiar dacă urmărirea nu s-a finalizat cu reţinerea sau arestarea preventivă a
persoanei urmărite;
g) autoritatea statului căruia îi aparţin agenţii
care au efectuat urmărirea, la cererea autorităţii române competente, poate
asista la ancheta ce urmează operaţiunii, inclusiv la procedurile judiciare.
(2) Dacă prin acorduri bilaterale încheiate potrivit
art. 24 alin. (1) se stabileşte faptul că agenţii străini care efectuează
urmărirea transfrontalieră pot opri persoana urmărită, pentru conducerea
acesteia la autorităţile române competente, aceasta poate fi percheziţionată,
iar în timpul transferului se pot folosi cătuşele. Obiectele descoperite asupra
persoanei urmărite cu ocazia percheziţiei pot fi indisponibilizate, în
condiţiile legii.
Art. 21. - In ceea ce priveşte răspunderea agenţilor
străini care desfăşoară urmărirea transfrontalieră, se aplică în mod
corespunzător dispoziţiile art. 18710 din Legea nr. 302/2004, cu modificările şi completările
ulterioare.
CAPITOLUL VI
Dispoziţii speciale privind cooperarea cu statele
membre ale Uniunii Europene
Art. 22. - Autorităţile române competente acordă
asistenţă autorităţilor competente ale celorlalte state membre ale Uniunii
Europene şi asigură o cooperare strânsă si permanentă în vederea exercitării
eficiente a controalelor la frontiera de stat şi a pazei şi supravegherii
acesteia, procedând, în special, la schimbul tuturor informaţiilor pertinente,
cu excepţia datelor cu caracter personal, dacă nu se prevede altfel prin
Convenţia, semnată la Schengen la 19 iunie 1990, de punere în aplicare a
Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor
la frontierele comune, la armonizarea, în măsura în care este posibil, a
instrucţiunilor date autorităţilor însărcinate cu controalele la frontiera de
stat şi la promovarea formării profesionale şi a unui sistem de reciclare
uniformă a personalului care efectuează controalele la frontiera de stat.
Această cooperare se poate materializa prin trimiterea în misiune a unor
ofiţeri de legătură.
Art. 23. - (1) Autorităţile române competente, în
conformitate cu dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă şi în limitele
competenţelor lor, acordă asistenţă poliţienească autorităţilor competente din
statele membre ale Uniunii Europene în scopul prevenirii şi combaterii
criminalităţii, cu excepţia cazurilor în care pentru aceasta trebuie formulată
o cerere de asistenţă judiciară internaţională.
(2) Dacă autoritatea română sesizată cu o cerere de
asistenţă constată că nu este competentă în soluţionarea respectivei cereri, o
înaintează autorităţilor competente.
(3) In zonele de frontieră,
cooperarea poliţienească va fi reglementată prin tratate încheiate între
autorităţile române competente şi autorităţile competente ale statelor membre
ale Uniunii Europene vecine.
CAPITOLUL VII
Dispoziţii tranzitorii şi finale
Art. 24. - (1) In scopul
aplicării dispoziţiilor referitoare la urmărirea transfrontalieră, prin
acorduri bilaterale se stabilesc următoarele:
a) în legătură cu activitatea agenţilor, una dintre
următoarele situaţii:
(i) agenţii care efectuează urmărirea transfrontalieră
nu au dreptul să oprească sau să reţină persoana urmărită;
(ii) agenţii care efectuează urmărirea transfrontalieră
pot opri persoana urmărită până la intervenţia autorităţilor române competente;
b) în legătură cu delimitarea teritorială a zonei în
care pot acţiona agenţii, una dintre următoarele situaţii:
(i) agenţii pot acţiona pe o suprafaţă din teritoriu
sau într-o perioadă de timp limitate;
(ii) agenţii pot acţiona pe tot teritoriul României şi
fără limită de timp.
(2) Prin acordurile bilaterale
încheiate potrivit alin. (1), pe bază de reciprocitate, se poate stabili ca
infracţiunile pentru care se poate efectua urmărirea transfrontalieră,
prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. b), să fie înlocuite cu infracţiunile
pentru care se poate solicita extrădarea.
Art. 25. - Pentru aplicarea prezentei ordonanţe de
urgenţă, Ministerul Administraţiei şi Internelor va elabora norme metodologice,
care vor fi aprobate prin hotărâre a Guvernului.
Art. 26. - Prezenta ordonanţă de urgenţă intră în
vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană, cu excepţia cap. V care intră în vigoare la data ratificării
de către România a Convenţiei, semnată la Schengen la 19 iunie 1990, de punere
în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată
a controalelor la frontierele comune.
Art. 27. - La data aderării României la Uniunea
Europeană, art. 1879 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională
în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 1 iulie 2004, cu
modificările şi completările ulterioare, se abrogă.
Prezenta ordonanţă de urgenţă asigură crearea
condiţiilor necesare aplicării directe a art. 7, 39, 41, 46 şi 47 din
Convenţia, semnată la Schengen la 19 iunie 1990, de
punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie
1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
Ministrul administraţiei şi internelor,
Vasile Blaga
Ministrul afacerilor externe,
Mihai Răzvan
Ungureanu
Ministrul integrării europene,
Anca Daniela Boagiu
Ministrul justiţiei,
Monica Luisa Macovei
Ministrul finanţelor publice,
Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu