ORDONANTA
URGENTA Nr. 109 din 7 octombrie 2009
pentru modificarea si
completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal
ACT EMIS DE:
GUVERNUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 689 din 13 octombrie 2009
Având în vedere obligaţia adoptării şi publicării până
la 1 ianuarie 2010 a actelor cu putere de lege cu privire la transpunerea în
legislaţia naţională a:
- Directivei 2008/118/CE a Consiliului din 16
decembrie 2008 privind regimul general al accizelor şi de abrogare a Directivei
92/12/CEE şi implicit a actelor administrative necesare pentru conformarea cu
reglementările comunitare în domeniu;
- Directivei 2008/8/CE a Consiliului din 12 februarie
2008 de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce priveşte locul de
prestare a serviciilor, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2010;
- Directivei 2008/9/CE a Consiliului din 12 februarie
2008 de stabilire a normelor detaliate privind rambursarea taxei pe valoarea
adăugată, prevăzută în Directiva 2006/112/CE, către persoane impozabile
stabilite în alt stat membru decât statul membru de rambursare, cu
aplicabilitate de la 1 ianuarie 2010;
- Directivei 2008/117/CE a Consiliului din 16 decembrie
2008 de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe
valoarea adăugată, în vederea combaterii fraudei fiscale legate de operaţiunile
intracomunitare, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2010;
- Directivei 90/434/CEE din 23 iulie 1990 privind
regimul fiscal comun care se aplică fuziunilor, scindărilor, cesionării de
active şi schimburilor de acţiuni între societăţile din diferite state membre,
amendată prin Directiva 2005/19/CE, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2010,
în considerarea faptului că este necesar a se respecta
angajamentul luat de România faţă de Comisia Europeană de a modifica legislaţia
naţională până la data de 31 decembrie 2009, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie
2010, în sensul eliminării accizelor stabilite în cotă procentuală pentru
respectarea dreptului comunitar în ceea ce priveşte regulile de impozitare,
precum şi al eliminării unor informaţii din factură impuse de legislaţia
naţională care contravin prevederilor Directivei 2006/112/CE a Consiliului din
28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, pentru
evitarea declanşării procedurii de infringement,
de asemenea, având în vedere obligaţia statelor membre
de a comunica fără întârziere Comisiei Europene textele actelor normative,
împreună cu tabelele de concordanţă faţă de dispoziţiile noilor directive
privind TVA şi regimul general al accizelor,
ţinând seama că România se numără printre statele
membre iniţiatoare ale sistemului informatizat privind monitorizarea şi
controlul deplasării intracomunitare de produse accizabile în regim suspensiv
de accize, sistem obligatoriu a fi funcţional la momentul aplicării
prevederilor noii directive privind regimul general al accizelor,
având în vedere necesitatea perfecţionării continue a
legislaţiei fiscale, precum şi necesitatea promovării unor modificări ca urmare
a solicitărilor mediului de afaceri,
ţinând seama de faptul că procedurile parlamentare
pentru aprobarea unei legi nu permit adoptarea în timp util, sub forma unui
proiect de lege, a transpunerii directivelor europene,
având în vedere că pe baza legislaţiei care transpune
directivele europene vor fi elaborate procedurile necesare aplicării acestora
de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi, în principal, a
sistemelor VIES, pentru declararea serviciilor intracomunitare şi
interconectarea cu celelalte state membre, a sistemului informatizat special
pentru accize - EMCS, a portalului electronic necesar aplicării Directivei
2008/9/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 privind rambursările de TVA către
persoane nestabilite în România şi pentru operatorii economici din România care
solicită rambursarea TVA din alte state membre în care nu sunt stabiliţi,
luând în considerare că neadoptarea şi nepublicarea
până la 31 decembrie 2009 a actelor cu putere de lege cu privire la
transpunerea în legislaţia naţională a directivelor menţionate conduc la:
- declanşarea procedurii de infringement de către
Comisia Europeană împotriva României pentru netranspunerea în termenul legal a
prevederilor directivelor în domeniul fiscal cu aplicabilitate de la data de 1
ianuarie 2010;
- imposibilitatea operatorilor intracomunitari care
operează pe teritoriul României de a duce la îndeplinire toate obligaţiile ce
derivă din noile prevederi legale, ca urmare a modificării substanţiale a
acquis-ului comunitar;
- imposibilitatea elaborării în timp util a legislaţiei
secundare, cu consecinţe negative asupra mediului de afaceri, în ceea ce
priveşte managementul financiar şi planul afacerilor,
în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României,
republicată,
Guvernul României adoptă
prezenta ordonanţă de urgenţă.
Art. I. - Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările
ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. La articolul 5, alineatul (4) se modifică şi va
avea următorul cuprins:
„(4) Ordinele şi instrucţiunile pentru aplicarea
unitară a prezentului cod se emit de ministrul finanţelor publice şi se publică
în Monitorul Oficial al României, Partea I. Ordinele şi instrucţiunile
referitoare la proceduri de administrare a impozitelor şi taxelor reglementate
de prezentul cod, datorate bugetului general consolidat, se emit de
preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi se publică în
Monitorul Oficial al României, Partea I."
2. La articolul 7 alineatul (1), punctul 12 se
modifică şi va avea următorul cuprins:
„12. dividend - o distribuire în bani sau în
natură, efectuată de o persoană juridică unui participant la persoana juridică,
drept consecinţă a deţinerii unor titluri de participare la acea persoană
juridică, exceptând următoarele:
a) o distribuire de titluri de participare suplimentare
care nu modifică procentul de deţinere a titlurilor de participare ale oricărui
participant la persoana juridică;
b) o distribuire efectuată în legătură cu
dobândirea/răscumpărarea titlurilor de participare proprii de către persoana
juridică, ce nu modifică pentru participanţii la persoana juridică respectivă
procentul de deţinere a titlurilor de participare;
c) o distribuire în bani sau în natură, efectuată în
legătură cu lichidarea unei persoane juridice;
d) o distribuire în bani sau în natură, efectuată cu
ocazia reducerii capitalului social constituit efectiv de către participanţi;
e) o distribuire de prime de emisiune, proporţional cu
partea ce îi revine fiecărui participant.
Se consideră dividend din punct de vedere fiscal şi se
supune aceluiaşi regim fiscal ca veniturile din dividende:
- suma plătită de o persoană juridică pentru bunurile
sau serviciile achiziţionate de la un participant la persoana juridică peste
preţul pieţei pentru astfel de bunuri şi/sau servicii, dacă suma respectivă nu
a făcut obiectul impunerii la primitor cu impozitul pe venit sau pe profit;
- suma plătită de o persoană juridică pentru bunurile
sau serviciile furnizate în favoarea unui participant la persoana juridică,
dacă plata este făcută de către persoana juridică în folosul personal al
acestuia."
3. La articolul 7 alineatul (1), punctul 24 se
modifică şi va avea următorul cuprins:
„24. persoană juridică română - orice persoană
juridică care a fost înfiinţată în conformitate cu legislaţia României;".
4. La articolul 7 alineatul (1), după punctul 24
se introduce un nou punct, punctul 241, cu următorul cuprins:
„241. persoană juridică înfiinţată
potrivit legislaţiei europene - orice persoană juridică constituită în
condiţiile şi prin mecanismele prevăzute de reglementările europene;".
5. La articolul 7 alineatul (1), punctul 25 se
modifică şi va avea următorul cuprins:
„25. persoană juridică străină - orice persoană
juridică care nu este persoană juridică română şi orice persoană juridică
înfiinţată potrivit legislaţiei europene care nu are sediul social în
România;".
6. La articolul 7 alineatul (1), punctul 29 se
modifică şi va avea următorul cuprins:
„29. rezident - orice persoană juridică română,
orice persoană juridică străină având locul de exercitare a conducerii efective
în România, orice persoană juridică cu sediul social în România, înfiinţată
potrivit legislaţiei europene, şi orice persoană fizică rezidentă;".
7. La articolul 7 alineatul (1), după punctul 31
se introduce un nou punct, punctul 311, cu următorul cuprins:
„311. titlu de valoare - orice valori
mobiliare, titluri de participare la un fond deschis de investiţii sau alt
instrument financiar, calificat astfel de către Comisia Naţională a Valorilor
Mobiliare, inclusiv instrumente financiare derivate, precum şi părţile
sociale;".
8. La articolul 7 alineatul (1) punctul 33, literele
a) şi b) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
,,a) pentru active şi pasive, altele decât cele
menţionate la lit. b) şi c) - valoarea de înregistrare în patrimoniu, potrivit
reglementărilor contabile;
b) pentru titlurile de participare/valoare - valoarea
de achiziţie sau de aport, utilizată pentru calculul câştigului sau al
pierderii, în înţelesul impozitului pe venit ori al impozitului pe
profit;".
9. La articolul 8, alineatul (2) se modifică şi va
avea următorul cuprins:
„(2) Un sediu permanent presupune un loc de conducere,
sucursală, birou, fabrică, magazin, atelier, precum şi o mină, un puţ de ţiţei
sau gaze, o carieră sau alte locuri de extracţie a resurselor naturale, precum
şi locul în care continuă să se desfăşoare o activitate cu activele şi pasivele
unei persoane juridice române care intră într-un proces de reorganizare
prevăzut la art. 27V
10. La articolul 8, după alineatul (7) se introduce
un nou alineat, alineatul 71, cu următorul cuprins:
„(71) Persoanele juridice române beneficiare
ale unor prestări de servicii de natura activităţilor de lucrări de
construcţii, montaj, supraveghere, consultanţă, asistenţă tehnică şi orice alte
activităţi, executate de persoane juridice străine sau fizice nerezidente pe
teritoriul României, au obligaţia să înregistreze contractele încheiate cu
aceşti parteneri la organele fiscale competente, potrivit procedurii instituite
prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
Contractele încheiate de persoane juridice române cu persoane juridice străine
sau persoane fizice nerezidente pentru activităţi desfăşurate în afara
teritoriului României nu fac obiectul înregistrării potrivit prezentelor
dispoziţii. Pentru încadrarea ca sediu permanent a unui şantier de construcţii
sau a unui proiect de construcţie, ansamblu ori montaj sau a activităţilor de
supraveghere legate de acestea şi a altor activităţi similare, se va avea în
vedere data de începere a activităţii din contractele încheiate cu persoanele
juridice române beneficiare sau orice alte informaţii ce probează începerea activităţii.
Perioadele consumate pentru realizarea unor contracte conexe care sunt legate
în mod direct cu primul contract ce a fost executat se adaugă la perioada care
s-a consumat la realizarea contractului de bază."
11. La articolul 11, alineatul (12) se
modifică şi va avea următorul cuprins:
„(12) De asemenea, nu sunt luate în
considerare de autorităţile fiscale tranzacţiile efectuate cu un contribuabil
declarat inactiv prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare
Fiscală. Procedura de declarare a contribuabililor inactivi va fi stabilită
prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Ordinul
şi lista contribuabililor declaraţi inactivi se comunică contribuabililor
cărora le sunt destinate si persoanelor interesate, prin afişarea pe pagina de
internet a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală."
12. La articolul 13, după litera e) se introduce o
nouă literă, litera f), cu următorul cuprins:
,,f) persoanele juridice cu sediul social în România,
înfiinţate potrivit legislaţiei europene."
13. La articolul 14, litera a) se modifică şi va
avea următorul cuprins:
,,a) în cazul persoanelor juridice române şi al
persoanelor juridice cu sediul social în România, înfiinţate potrivit
legislaţiei europene, asupra profitului impozabil obţinut din orice sursă, atât
din România, cât şi din străinătate;".
14. La articolul 20, literele b) şi c) se modifică
şi vor avea următorul cuprins:
,,b) diferenţele favorabile de valoare a titlurilor de
participare, înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, beneficiilor sau
primelor de emisiune la persoanele juridice la care se deţin titluri de
participare, precum şi diferenţele favorabile de valoare rezultate din
evaluarea titlurilor de participare şi a obligaţiunilor emise pe termen lung,
efectuată potrivit reglementărilor contabile. Acestea sunt impozabile la data
transmiterii cu titlu gratuit, a cesionării, a retragerii, a lichidării
investiţiilor financiare, precum şi la data retragerii capitalului social la
persoana juridică la care se deţin titlurile de participare;
c) veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu
s-a acordat deducere, veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor
pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din recuperarea cheltuielilor
nedeductibile, precum şi veniturile din restituirea sau anularea unor dobânzi
şi/sau penalităţi de întârziere pentru care nu s-a acordat deducere;".
15. La articolul 21 alineatul (3), litera c) se
modifică şi va avea următorul cuprins:
,,c) cheltuielile sociale, în limita unei cote de până
la 2%, aplicată asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului,
potrivit Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările
ulterioare. Intră sub incidenţa acestei limite, cu prioritate, ajutoarele pentru
naştere, ajutoarele pentru înmormântare, ajutoarele pentru boli grave sau
incurabile şi protezele, precum şi cheltuielile pentru funcţionarea
corespunzătoare a unor activităţi ori unităţi aflate în administrarea
contribuabililor: grădiniţe, creşe, servicii de sănătate acordate în cazul
bolilor profesionale şi al accidentelor de muncă până la internarea într-o
unitate sanitară, muzee, biblioteci, cantine, baze sportive, cluburi, cămine de
nefamilişti, pentru şcolile pe care le au sub patronaj, precum şi alte
cheltuieli efectuate în baza contractului colectiv de muncă. In cadrul acestei
limite, pot fi deduse şi cheltuielile reprezentând: tichete de creşă acordate
de angajator în conformitate cu legislaţia în vigoare, cadouri în bani sau în
natură oferite copiilor minori şi salariaţilor, cadouri în bani sau în natură
acordate salariatelor, costul prestaţiilor pentru tratament şi odihnă, inclusiv
transportul pentru salariaţii proprii şi pentru membrii de familie ai acestora,
ajutoare pentru salariaţii care au suferit pierderi în gospodărie şi
contribuţia la fondurile de intervenţie ale asociaţiei profesionale a
minerilor, ajutorarea copiilor din şcoli şi centre de plasament;".
16. La articolul 21 alineatul (4), litera b) se
modifică şi va avea următorul cuprins:
,,b) dobânzile/majorările de întârziere, amenzile,
confiscările şi penalităţile de întârziere datorate către autorităţile
române/străine, potrivit prevederilor legale;".
17. La articolul 21 alineatul (4), litera p) se
modifică şi va avea următorul cuprins:
,,p) cheltuielile de sponsorizare şi/sau mecenat şi
cheltuielile privind bursele private, acordate potrivit legii; contribuabilii
care efectuează sponsorizări şi/sau acte de mecenat, potrivit prevederilor
Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea, cu modificările ulterioare, şi ale
Legii bibliotecilor nr. 334/2002, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, precum şi cei care acordă burse private, potrivit legii, scad din
impozitul pe profit datorat sumele aferente în limita minimă precizată mai jos:
1. 3%o din cifra de afaceri;
2. 20% din impozitul pe profit datorat.
In limitele respective se încadrează şi cheltuielile de
sponsorizare a bibliotecilor de drept public, în scopul construcţiei de
localuri, al dotărilor, achiziţiilor de tehnologie a informaţiei şi de
documente specifice, finanţării programelor de formare continuă a
bibliotecarilor, schimburilor de specialişti, a burselor de specializare, a
participării la congrese internaţionale;".
18. La articolul 22, alineatul (2) se modifică şi va
avea următorul cuprins:
„(2) Contribuabilii autorizaţi să desfăşoare activitate
în domeniul exploatării zăcămintelor naturale sunt obligaţi să înregistreze în
evidenţa contabilă şi să deducă provizioane pentru refacerea terenurilor
afectate şi pentru redarea acestora în circuitul economic, silvic sau agricol,
în limita unei cote de 1% aplicate asupra diferenţei dintre veniturile
înregistrate în legătură cu realizarea şi vânzarea zăcămintelor naturale şi
cheltuielile efectuate cu extracţia, prelucrarea şi livrarea acestora, pe toată
durata de funcţionare a exploatării zăcămintelor naturale."
19. La articolul 23, alineatul (2) se modifică şi
va avea următorul cuprins:
„(2) In condiţiile în care gradul de îndatorare a
capitalului este peste trei, cheltuielile cu dobânzile şi cu pierderea netă din
diferenţele de curs valutar, aferente împrumuturilor luate în calcul la
determinarea gradului de îndatorare, sunt nedeductibile. Acestea se reportează
în perioada următoare, în condiţiile alin. (1), până la deductibilitatea
integrală a acestora."
20. La articolul 24 alineatul (2), litera b) se
modifică şi va avea următorul cuprins:
,,b) are o valoare fiscală mai mare decât limita
stabilită prin hotărâre a Guvernului, la data intrării în patrimoniul
contribuabilului;".
21. La articolul 24, alineatul (5) se abrogă.
22. La articolului 24, alineatul (7) se modifică şi
va avea următorul cuprins:
„(7) In cazul metodei de amortizare liniară,
amortizarea se stabileşte prin aplicarea cotei de amortizare liniară la
valoarea fiscală de la data intrării în patrimoniul contribuabilului a
mijlocului fix amortizabil."
23. La articolul 24 alineatul (9), litera a) se
modifică şi va avea următorul cuprins:
,,a) pentru primul an de utilizare, amortizarea nu
poate depăşi 50% din valoarea fiscală de la data intrării în patrimoniul
contribuabilului a mijlocului fix;".
24. La articolul 24, alineatul (10) se modifică şi
va avea următorul cuprins:
„(10) Cheltuielile aferente achiziţionării de brevete,
drepturi de autor, licenţe, mărci de comerţ sau fabrică şi alte imobilizări
necorporale recunoscute din punct de vedere contabil, cu excepţia cheltuielilor
de constituire şi a fondului comercial, precum şi cheltuielile de dezvoltare
care din punct de vedere contabil reprezintă imobilizări necorporale se
recuperează prin intermediul deducerilor de amortizare liniară pe perioada
contractului sau pe durata de utilizare, după caz. Cheltuielile aferente
achiziţionării sau producerii programelor informatice se recuperează prin
intermediul deducerilor de amortizare liniară pe o perioadă de 3 ani. Pentru
brevetele de invenţie se poate utiliza şi metoda de amortizare degresivă sau
accelerată."
25. La articolul 24, alineatul (15) se modifică şi
va avea următorul cuprins:
„(15) Pentru mijloacele fixe amortizabile, deducerile
de amortizare se determină fără a lua în calcul amortizarea contabilă.
Câştigurile sau pierderile rezultate din vânzarea ori din scoaterea din
funcţiune a acestor mijloace fixe se calculează pe baza valorii fiscale a acestora,
diminuată cu amortizarea fiscală. Pentru mijloacele fixe cu valoarea contabilă
evidenţiată în sold la data de 31 decembrie 2003, amortizarea se calculează în
baza valorii rămase neamortizată, pe durata normală de utilizare rămasă,
folosindu-se metodele de amortizare aplicate până la această dată."
26. La articolul 24, alineatul (17) se modifică şi
va avea următorul cuprins:
„(17) In cazul unei imobilizări corporale care la data
intrării în patrimoniu are o valoare fiscală mai mică decât limita stabilită
prin hotărâre a Guvernului, contribuabilul poate opta pentru deducerea
cheltuielilor aferente imobilizării sau pentru recuperarea acestor cheltuieli
prin deduceri de amortizare, potrivit prevederilor prezentului articol."
27. La articolul 27 alineatul (1), litera a) se
modifică şi va avea următorul cuprins:
,,a) contribuţiile nu sunt transferuri impozabile în
înţelesul prevederilor prezentului titlu;".
28. La articolul 271, alineatul (2) se
modifică şi va avea următorul cuprins:
„(2) Prevederile prezentului articol se aplică:
a) operaţiunilor de fuziune, divizare, divizare
parţială, transferurilor de active şi schimburilor de acţiuni în care sunt
implicate societăţi din două sau mai multe state membre;
b) transferului sediului social al unei societăţi europene
din România în alt stat membru, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr.
2.157/2001 al Consiliului din 8 octombrie 2001 privind statutul societăţii
europene (SE), în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1.435/2003 al
Consiliului din 22 iulie 2003 privind statutul societăţii cooperative europene
(SCE)."
29. La articolul 271 alineatul (3), după
punctul 12 se introduce un nou punct, punctul 13, cu următorul cuprins:
„13. transferul sediului social înseamnă o
operaţiune prin care o societate europeană sau o societate cooperativă
europeană, fără să se lichideze ori fără să creeze o societate nouă, îşi
transferă sediul social din România într-un alt stat membru."
30. La articolul 271, după alineatul (10)
se introduc două noi alineate, alineatele (101) şi (102),
cu următorul cuprins:
„(101) In cazul în care activele şi pasivele
societăţii cedente din România transferate într-o operaţiune de fuziune,
divizare, divizare parţială sau transfer de active includ şi activele şi
pasivele unui sediu permanent situat într-un alt stat membru, inclusiv în
statul membru în care este rezidentă societatea beneficiară, dreptul de
impozitare a sediului permanent respectiv revine statului membru în care este
situată societatea beneficiară.
(102) Reguli aplicabile în cazul transferului
sediului social al unei societăţi europene sau al unei societăţi cooperative
europene:
a) atunci când o societate europeană sau o societate
cooperativă europeană transferă sediul social din România într-un alt stat
membru, acest transfer al sediului social nu reprezintă transfer impozabil
pentru plusvaloarea calculată ca diferenţă între preţul de piaţă al elementelor
din activ şi pasiv transferate şi valoarea lor fiscală, pentru acele active şi
pasive ale societăţii europene ori societăţii cooperative europene, care rămân
efectiv integrate unui sediu permanent al societăţii europene sau al societăţii
cooperative europene în România şi care contribuie la generarea profitului ori
pierderii luate în calcul din punct de vedere fiscal;
b) transferul este neimpozabil numai dacă societăţile
europene sau societăţile cooperative europene calculează amortizarea şi orice
câştiguri sau pierderi aferente activelor şi pasivelor care rămân efectiv
integrate unui sediu permanent ca şi cum transferul sediului social nu ar fi
avut loc;
c) provizioanele sau rezervele care anterior
transferului sediului social au fost deduse din baza impozabilă de către
societăţile europene ori societăţile cooperative europene şi care nu provin de
la sediile permanente din străinătate pot fi preluate, în aceleaşi condiţii de
deducere, de către sediul permanent din România al societăţii europene sau al
societăţii cooperative europene;
d) referitor la operaţiunile menţionate la alin. (2)
lit. b), în situaţia în care o societate europeană sau o societate cooperativă
europeană înregistrează pierdere fiscală, determinată potrivit prezentului
titlu, aceasta nu se recuperează de către sediul permanent al societăţii
europene sau al societăţii cooperative europene situat în România;
e) transferul sediului social al societăţilor europene
sau al societăţilor cooperative europene nu trebuie să dea naştere impozitării
venitului, profitului sau plusvalorii acţionarilor."
31. După articolului 28 se introduce un nou
articol, articolul 281, cu următorul cuprins:
„Reguli generale aplicabile persoanelor juridice cu
sediul în România, înfiinţate potrivit legislaţiei europene
Art. 281. - Prevederile referitoare la
persoana juridică română ale art. 13 lit. d) şi e), art. 14 lit. d) şi e), art.
20 lit. a), art. 201 alin. (1)-(3), art. 23 alin. (7), art. 27 alin.
(2)-(5), art. 28 alin. (3) şi (4), art. 30 alin. (1), (11), (3) şi (4), art. 31
alin. (1) şi (3), precum şi ale art. 36 se aplică, în aceleaşi condiţii şi
situaţii, şi persoanelor juridice cu sediul în România, înfiinţate potrivit
legislaţiei europene."
32. La articolul 30, alineatul (4) se modifică şi
va avea următorul cuprins:
„(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), în
cazul veniturilor prevăzute la alin. (1) obţinute de persoanele juridice
străine, obligaţia de a calcula, reţine, declara şi vira impozitul pe profit
revine cumpărătorului atunci când cumpărătorul este o persoană juridică română
sau o persoană juridică străină care are un sediu permanent înregistrat fiscal
în România la momentul tranzacţiei."
33. La articolul 34, alineatele (4) şi (5) se
modifică şi vor avea următorul cuprins:
„(4) Organizaţiile nonprofit au obligaţia de a declara
şi plăti impozitul pe profit anual, până la data de 25 februarie inclusiv a
anului următor celui pentru care se calculează impozitul.
(5) Contribuabilii care obţin venituri majoritar din
cultura cerealelor şi a plantelor tehnice, pomicultură şi viticultură au
obligaţia de a declara şi plăti impozitul pe profit anual, până la data de 25
februarie inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează
impozitul."
34. La articolul 34, alineatul (11) se modifică şi
va avea următorul cuprins:
„(11) Contribuabilii prevăzuţi la alin. (1) lit. b),
care definitivează până la data de 25 februarie închiderea exerciţiului
financiar anterior, depun declaraţia anuală de impozit pe profit şi plătesc
impozitul pe profit aferent anului fiscal încheiat, până la data de 25
februarie inclusiv a anului următor."
35. La articolul 35, alineatul (1) se modifică şi
va avea următorul cuprins:
„Art. 35. - (1) Contribuabilii au obligaţia să depună o
declaraţie anuală de impozit pe profit până la data de 25 aprilie inclusiv a
anului următor, cu excepţia contribuabililor prevăzuţi la art. 34 alin. (4),
(5), (11), care depun declaraţia anuală de impozit pe profit până la termenele
prevăzute în cadrul acestor alineate."
36. La articolul 36, alineatul (3) se modifică şi
va avea următorul cuprins:
„(3) Impozitul pe dividende care trebuie reţinut se
declară şi se plăteşte la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare celei în care se plăteşte dividendul. In cazul în care dividendele
distribuite nu au fost plătite până la sfârşitul anului în care s-au aprobat
situaţiile financiare anuale, impozitul pe dividende aferent se plăteşte până
la data de 25 ianuarie a anului următor."
37. La articolul 48, alineatul (1) se modifică şi
va avea următorul cuprins:
„Art. 48. - (1) Venitul net din activităţi independente
se determină ca diferenţă între venitul brut şi cheltuielile efectuate în
scopul realizării de venituri, deductibile, pe baza datelor din contabilitatea
în partidă simplă, cu excepţia prevederilor art. 49 şi 50."
38. La articolul 48 alineatul (2), litera c) se
modifică şi va avea următorul cuprins:
,,c) câştigurile din transferul activelor din
patrimoniul afacerii, utilizate într-o activitate independentă, inclusiv
contravaloarea bunurilor rămase după încetarea definitivă a activităţii, cu
excepţia reorganizărilor, când se păstrează destinaţia bunurilor;".
39. La articolul 48 alineatul (5), după litera f) se
introduce o nouă literă, litera f), cu următorul cuprins:
,,f1) cheltuielile reprezentând tichetele de
vacanţă acordate de angajatori, potrivit legii;".
40. La articolul 48 alineatul (5), litera k) se modifică
şi va avea următorul cuprins:
,,k) dobânzi aferente împrumuturilor de la persoane
fizice şi juridice, altele decât instituţiile care desfăşoară activitatea de
creditare cu titlu profesional, utilizate în desfăşurarea activităţii, pe baza
contractului încheiat între părţi, în limita nivelului dobânzii de referinţă a
Băncii Naţionale a României;".
41. La articolul 48 alineatul (7), litera h) se
abrogă.
42. La articolul 49, alineatele (2) şi (3) se
modifică şi vor avea următorul cuprins:
„(2) Direcţiile generale ale finanţelor publice
teritoriale au următoarele obligaţii:
- stabilirea nomenclatorului, conform Clasificării
activităţilor din economia naţională - CAEN, aprobată prin Hotărârea Guvernului
nr. 656/1997, cu modificările ulterioare, pentru care venitul net se determină
pe bază de norme de venit;
- stabilirea nivelului normelor de venit;
- publicarea acestora, anual, în cursul trimestrului
IV al anului anterior celui în care urmează a se aplica.
(3) Ministerul Finanţelor Publice elaborează criterii
metodologice care conţin reguli pentru stabilirea acestor norme de venit de
către direcţiile generale ale finanţelor publice teritoriale. La stabilirea
impozitului se va aplica norma de venit de la locul desfăşurării
activităţii."
43. La articolul 52 alineatul (1), litera d) se
modifică şi va avea următorul cuprins:
,,d) venituri din activităţi desfăşurate în baza
contractelor/convenţiilor civile încheiate potrivit Codului civil;".
44. La articolul 52, după alineatul (3) se introduce
un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins:
„(4) Contribuabilii care obţin venituri pentru care
plăţile anticipate se calculează potrivit alin. (2) lit. a) pot opta pentru
impunerea veniturilor potrivit prevederilor art. 78."
45. Articolul 53 se modifică şi va avea următorul
cuprins: „Plăţi anticipate ale impozitului pe veniturile din activităţi
independente
Art. 53. - Un contribuabil care desfăşoară o activitate
independentă are obligaţia să efectueze plăţi anticipate în contul impozitului
anual datorat la bugetul de stat, potrivit art. 82, cu excepţia veniturilor
prevăzute la art. 52, pentru care plata anticipată se efectuează prin reţinere
la sursă sau pentru care impozitul este final potrivit prevederilor art.
78."
46. La articolul 55, partea introductivă a alineatului
(2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(2) Regulile de impunere proprii veniturilor din
salarii se aplică şi următoarelor tipuri de venituri, considerate asimilate
salariilor:".
47. La articolul 55 alineatul (2), literele b) şi f)
se modifică şi vor avea următorul cuprins:
,,b) indemnizaţii din activităţi desfăşurate ca urmare
a unei funcţii alese în cadrul persoanelor juridice fără scop patrimonial;
f) sumele primite de reprezentanţii în adunarea
generală a acţionarilor, în consiliul de administraţie, membrii directoratului
şi ai consiliului de supraveghere, precum şi în comisia de cenzori;".
48. La articolul 55 alineatul (2), după litera d) se
introduc două noi litere, literele d1) şi d2), cu
următorul cuprins:
,,d1) remuneraţia obţinută de directori în
baza unui contract de mandat conform prevederilor legii societăţilor
comerciale;
d2) remuneraţia primită de preşedintele
asociaţiei de proprietari sau de alte persoane, în baza contractului de mandat,
potrivit legii privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de
proprietari;".
49. La articolul 55 alineatul (2), după litera j)
se introduc două noi litere, literele j1) şi j2), cu
următorul cuprins:
,,j1) sume reprezentând salarii sau
diferenţe de salarii stabilite în baza unor hotărâri judecătoreşti rămase
definitive şi irevocabile, precum şi actualizarea acestora cu indicele de
inflaţie;
j2) indemnizaţiile lunare plătite conform
legii de angajatori pe perioada de neconcurenţă, stabilite conform contractului
individual de muncă;".
50. La articolul 55 alineatul (2), litera k) se
modifică şi va avea următorul cuprins:
,,k) orice alte sume sau avantaje de natură salarială
ori asimilate salariilor în vederea impunerii."
51. La articolul 55, partea introductivă a
alineatului (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(3) Avantajele, cu excepţia celor prevăzute la alin.
(4), primite în legătură cu o activitate menţionată la alin. (1) şi (2) includ,
însă nu sunt limitate la:".
52. La articolul 55 alineatul (4), după litera a1)
se introduce o nouă literă, litera a2), cu următorul cuprins:
,,a2) tichetele de vacanţă, acordate
potrivit legii;".
53. La articolul 55 alineatul (4), litera j) se
modifică şi va avea următorul cuprins:
,,j) sumele reprezentând plăţile compensatorii,
calculate pe baza salariilor medii nete pe unitate, primite de persoanele ale
căror contracte individuale de muncă au fost desfăcute ca urmare a
concedierilor colective, conform legii, precum şi sumele reprezentând plăţile
compensatorii, calculate pe baza salariului mediu net pe economie, primite de
personalul civil din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă
naţională la încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu, ca urmare a
nevoilor de reducere şi de restructurare, acordate potrivit legii;".
54. La articolul 55 alineatul (4), litera p) se
modifică şi va avea următorul cuprins:
,,p) avantajele sub forma dreptului la stock options
plan, la momentul acordării şi la momentul exercitării acestora;".
55. Articolul 61 se modifică şi va avea următorul
cuprins: „Definirea veniturilor impozabile din cedarea folosinţei bunurilor
Art. 61. - (1) Veniturile din cedarea folosinţei
bunurilor sunt veniturile, în bani şi/sau în natură, provenind din cedarea
folosinţei bunurilor mobile şi imobile, obţinute de către proprietar,
uzufructuar sau alt deţinător legal, altele decât veniturile din activităţi
independente.
(2) Persoanele fizice care realizează venituri din
cedarea folosinţei bunurilor din derularea unui număr mai mare de 5 contracte
de închiriere la sfârşitul anului fiscal, începând cu anul fiscal următor
califică aceste venituri în categoria venituri din activităţi independente şi
le supun regulilor de stabilire a venitului net pentru această categorie. In
aplicarea acestei reglementări se va emite ordin al preşedintelui Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală."
56. Articolul 63 se modifică şi va avea următorul
cuprins: „Plăţi anticipate de impozit pe veniturile din cedarea folosinţei
bunurilor
Art. 63. - (1) Contribuabilii care realizează venituri
din cedarea folosinţei bunurilor pe parcursul unui an, cu excepţia veniturilor
din arendare, datorează plăţi anticipate în contul impozitului pe venit către
bugetul de stat, potrivit prevederilor art. 82.
(2) Fac excepţie contribuabilii care realizează
venituri din cedarea folosinţei bunurilor pentru care chiria prevăzută în
contractul încheiat între părţi este stabilită în lei, nu au optat pentru
determinarea venitului net în sistem real şi la sfârşitul anului anterior nu
îndeplinesc condiţiile pentru calificarea veniturilor în categoria veniturilor
din activităţi independente pentru care plăţile anticipate de impozit sunt
egale cu impozitul anual datorat, şi impozitul este final."
57. La articolul 65, alineatul (1) se modifică şi
va avea următorul cuprins:
„Art. 65. - (1) Veniturile din investiţii cuprind:
a) dividende;
b) venituri impozabile din dobânzi;
c) câştiguri din transferul titlurilor de valoare
definite potrivit prevederilor art. 7;
d) venituri din operaţiuni de vânzare-cumpărare de
valută la termen, pe bază de contract, precum şi orice alte operaţiuni
similare;
e) venituri din lichidarea unei persoane
juridice."
58. La articolul 66, alineatul (5) se modifică şi
va avea următorul cuprins:
„(5) Câştigul net anual se determină ca diferenţă între
câştigurile şi pierderile înregistrate în cursul anului respectiv, ca urmare a
tranzacţionării titlurilor de valoare, altele decât părţile sociale şi valorile
mobiliare în cazul societăţilor închise. Câştigul net anual se calculează pe
baza declaraţiei de impunere, depusă potrivit prevederilor art. 83."
59. La articolul 66, alineatul (7) se modifică şi
va avea următorul cuprins:
„(7) Veniturile obţinute sub forma câştigurilor din
operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract,
precum şi orice alte operaţiuni de acest gen reprezintă diferenţele de curs
favorabile rezultate din aceste operaţiuni, în momentul încheierii operaţiunii
şi evidenţierii în contul clientului. Câştigul net anual se determină ca diferenţă
între câştigurile şi pierderile înregistrate în cursul anului respectiv din
astfel de operaţiuni. Câştigul net anual se calculează pe baza declaraţiei de
impunere, depusă potrivit prevederilor art. 83. Pentru tranzacţiile din anul
fiscal, fiecare intermediar sau plătitor de venit, după caz, are următoarele
obligaţii:
a) calcularea câştigului anual/pierderii anuale pentru
tranzacţiile efectuate în cursul anului pentru fiecare contribuabil;
b) transmiterea informaţiilor privind câştigul
anual/pierderea anuală, precum şi impozitul calculat şi reţinut ca plată
anticipată, în formă scrisă către acesta, până la data de 28 februarie a anului
următor celui pentru care se face calculul."
60. La articolul 67, alineatul (1) se modifică şi
va avea următorul cuprins:
„Art. 67. - (1) Veniturile sub formă de dividende,
inclusiv sumele primite ca urmare a deţinerii de titluri de participare la
fondurile închise de investiţii, se impun cu o cotă de 16% din suma acestora.
Obligaţia calculării şi reţinerii impozitului pe veniturile sub formă de
dividende revine persoanelor juridice, odată cu plata dividendelor către
acţionari sau asociaţi. Termenul de virare a impozitului este până la data de
25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata. In cazul
dividendelor distribuite, dar care nu au fost plătite acţionarilor sau
asociaţilor până la sfârşitul anului în care s-au aprobat situaţiile financiare
anuale, impozitul pe dividende se plăteşte până la data de 25 ianuarie inclusiv
a anului următor."
61. La articolul 67 alineatul (3), literele a) şi c)
se modifică şi vor avea următorul cuprins:
,,a) câştigul determinat din transferul titlurilor de
valoare, altele decât părţile sociale şi valorile mobiliare în cazul
societăţilor închise, se impune cu o cotă de 1%, impozitul reţinut constituind
plată anticipată în contul impozitului anual datorat. Obligaţia calculării,
reţinerii şi virării impozitului reprezentând plata anticipată revine
intermediarilor, societăţilor de administrare a investiţiilor în cazul
răscumpărării de titluri de participare la fondurile deschise de investiţii sau
altor plătitori de venit, după caz, la fiecare tranzacţie. Impozitul calculat
şi reţinut la sursă se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a
lunii următoare celei în care a fost reţinut. Pentru tranzacţiile din anul
fiscal contribuabilul are obligaţia depunerii declaraţiei de impunere.
Impozitul anual datorat se stabileşte de către contribuabil astfel:
1. prin aplicarea cotei de 16% asupra câştigului net
anual al fiecărui contribuabil, determinat potrivit prevederilor art. 66 alin.
(5), pentru titlurile de valoare înstrăinate sau răscumpărate, în cazul
titlurilor de participare la fonduri deschise de investiţii, începând cu data
de 1 ianuarie 2007, într-o perioadă mai mică de 365 de zile de la data
dobândirii;
2. prin aplicarea cotei de 1% asupra câştigului net
anual al fiecărui contribuabil, determinat potrivit prevederilor art. 66 alin.
(5), pentru titlurile de valoare înstrăinate sau răscumpărate, în cazul
titlurilor de participare la fonduri deschise de investiţii, începând cu data
de 1 ianuarie 2007, într-o perioadă mai mare de 365 de zile de la data
dobândirii;
c) câştigul din operaţiuni de vânzare-cumpărare de
valută la termen, pe bază de contract, precum şi din orice alte operaţiuni de
acest gen, altele decât cele cu instrumente financiare tranzacţionate pe pieţe
autorizate şi supravegheate de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, se
impune cu o cotă de 1% la fiecare tranzacţie, impozitul reţinut constituind
plată anticipată în contul impozitului anual datorat. Obligaţia calculării,
reţinerii şi virării impozitului revine intermediarilor sau altor plătitori de
venit, după caz. Impozitul calculat şi reţinut, reprezentând plată anticipată,
se virează până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost
reţinut. Pentru tranzacţiile din anul fiscal contribuabilul are obligaţia
depunerii declaraţiei de impunere. Impozitul anual datorat se stabileşte de
către contribuabil prin aplicarea cotei de 16% asupra câştigului net anual al
fiecărui contribuabil, determinat potrivit prevederilor art. 66 alin.
(7)."
62. La articolul 67, alineatul (7) se abrogă.
63. La articolul 70, alineatul (9) se modifică şi
va avea următorul cuprins:
„(9) Impozitul pe veniturile din pensii se reţine şi se
virează integral la bugetul de stat."
64. La articolul 74, alineatele (2) şi (3) se
modifică şi vor avea următorul cuprins:
„(2) Orice contribuabil care desfăşoară o activitate
agricolă prevăzută la art. 71 pentru care venitul se determină pe bază de normă
de venit are obligaţia de a depune anual o declaraţie la organul fiscal
competent, până la data de 25 mai inclusiv a anului fiscal, pentru anul în
curs. In cazul unei activităţi pe care contribuabilul începe să o desfăşoare
după data de 25 mai, declaraţia se depune în termen de 15 zile inclusiv de la
data la care contribuabilul începe să desfăşoare activitatea.
(3) In cazul unui contribuabil care determină venitul
net din activităţi agricole pe baza datelor din contabilitatea în partidă
simplă, acesta este obligat să efectueze plăţi anticipate, aferente acestor
venituri, la bugetul de stat, la termenele prevăzute la art. 82 alin.
(3)."
65. La articolul 771, alineatul (5) se
modifică şi va avea următorul cuprins:
„(5) Camerele notarilor publici vor actualiza cel puţin
o dată pe an expertizele privind valoarea de circulaţie a bunurilor imobile,
care vor fi comunicate la direcţiile teritoriale ale Ministerului Finanţelor
Publice."
66. La articolul 78 alineatul (1), literele c) şi e)
se modifică şi vor avea următorul cuprins:
,,c) venituri, sub forma diferenţelor de preţ pentru
anumite bunuri, servicii şi alte drepturi, primite de persoanele fizice
pensionari, foşti salariaţi, potrivit clauzelor contractului de muncă sau în
baza unor legi speciale;
e) venituri primite de persoanele fizice din
activităţile menţionate la art. 52 alin. (1) lit. a)-e), în cazul în care
contribuabilul a exercitat opţiunea de impozitare a acestor venituri potrivit
prevederilor art. 79. Opţiunea de impunere a venitului brut se exercită în
scris, în momentul încheierii fiecărui raport juridic/contract şi este
aplicabilă veniturilor realizate ca urmare a activităţii desfăşurate pe baza
acestuia."
67. La articolul 80, alineatul (1) se modifică şi
va avea următorul cuprins:
„Art. 80. - (1) Venitul net anual impozabil se
stabileşte de către contribuabil pe fiecare sursă din categoriile de venituri
menţionate la art. 41 lit. a), c) şi f) prin deducerea din venitul net anual a
pierderilor fiscale reportate şi se înscrie în declaraţia de impunere."
68. La articolul 81, alineatul (3) se modifică şi
va avea următorul cuprins:
„(3) Contribuabilii care în anul anterior au realizat
pierderi şi cei care au realizat venituri pe perioade mai mici decât anul fiscal,
precum şi cei care, din motive obiective, estimează că vor realiza venituri
care diferă cu cel puţin 20% faţă de anul fiscal anterior depun, odată cu
declaraţia de impunere, şi declaraţia estimativă de venit."
69. La articolul 82, alineatele (2)-(5) se modifică
şi vor avea următorul cuprins:
„(2) Plăţile anticipate se stabilesc de organul fiscal
competent pe fiecare sursă de venit, luându-se ca bază de calcul venitul anual
estimat sau venitul net realizat în anul precedent, după caz, prin emiterea unei
decizii care se comunică contribuabililor, potrivit legii. In cazul impunerilor
efectuate după expirarea termenelor de plată prevăzute la alin. (3),
contribuabilii au obligaţia efectuării plăţilor anticipate la nivelul sumei
datorate pentru ultimul termen de plată al anului precedent. Diferenţa dintre
impozitul anual calculat asupra venitului net realizat în anul precedent şi
suma reprezentând plăţi anticipate datorate de contribuabil la nivelul
trimestrului IV din anul anterior se repartizează pe termenele de plată
următoare din cadrul anului fiscal. Pentru declaraţiile de venit estimativ
depuse în luna decembrie nu se mai stabilesc plăţi anticipate, venitul net
aferent perioadei până la sfârşitul anului urmând să fie supus impozitării, pe
baza declaraţiei de impunere. Plăţile anticipate pentru veniturile din cedarea
folosinţei bunurilor, cu excepţia veniturilor din arendă, se stabilesc de
organul fiscal astfel:
a) pe baza contractului încheiat între părţi; sau
b) pe baza veniturilor determinate potrivit datelor
din contabilitatea în partidă simplă, potrivit opţiunii. In cazul în care,
potrivit clauzelor contractuale, venitul din cedarea folosinţei bunurilor
reprezintă echivalentul în lei al unei sume în valută, determinarea venitului
anual estimat se efectuează pe baza cursului de schimb al pieţei valutare,
comunicat de Banca Naţională a României, din ziua precedentă celei în care se
efectuează impunerea.
(3) Plăţile anticipate se efectuează în 4 rate egale,
până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru. Fac excepţie
veniturile din arendare, pentru care contribuabilul stabileşte impozitul, pe
baza declaraţiei de impunere. Contribuabilii care determină venitul net din
activităţi agricole, potrivit art. 72 şi 73, datorează plăţi anticipate către
bugetul de stat pentru impozitul aferent acestui venit, în două rate egale,
astfel: 50% din impozit până la data de 1 septembrie inclusiv şi 50% din
impozit până la data de 15 noiembrie inclusiv.
(4) Termenele şi procedura de emitere a deciziilor de
plăţi anticipate vor fi stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală.
(5) Pentru stabilirea plăţilor anticipate, organul
fiscal va lua ca bază de calcul venitul anual estimat, în toate situaţiile în
care a fost depusă o declaraţie privind venitul estimat pentru anul curent, sau
venitul net din declaraţia de impunere pentru anul fiscal precedent, după caz.
La stabilirea plăţilor anticipate se utilizează cota de impozit de 16%
prevăzută la art. 43 alin. (1)."
70. La articolul 82, după alineatul (5) se introduce
un nou alineat, alineatul (6), cu următorul cuprins:
„(6) Plăţile anticipate stabilite pe baza contractelor
încheiate între părţi în care chiria este exprimată în lei, potrivit
prevederilor art. 63 alin. (2), precum şi pentru veniturile din activităţi
independente şi agricole, impuse pe baza normelor de venit, reprezintă impozit
final."
71. Articolul 83 se modifică şi va avea următorul
cuprins: „Declaraţia de impunere
Art. 83. - (1) Contribuabilii care realizează,
individual sau într-o formă de asociere, venituri din activităţi independente,
venituri din cedarea folosinţei bunurilor, venituri din activităţi agricole,
determinate în sistem real, au obligaţia de a depune o declaraţie de impunere
la organul fiscal competent, pentru fiecare an fiscal, până la data de 25 mai
inclusiv a anului următor celui de realizare a venitului. Declaraţia de
impunere se completează pentru fiecare sursă şi categorie de venit. Pentru
veniturile realizate într-o formă de asociere, venitul declarat va fi venitul
net/pierderea distribuită din asociere.
(2) Declaraţia de impunere se completează şi pentru
câştigul net anual/pierderea netă anuală, generată de:
a) tranzacţii cu titluri de valoare, altele decât
părţile sociale şi valorile mobiliare, în cazul societăţilor închise;
b) operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen,
pe bază de contract, şi orice alte operaţiuni de acest gen.
(3) Nu se depun declaraţii de impunere pentru
următoarele categorii de venituri:
a) venituri nete determinate pe bază de norme de venit,
cu excepţia contribuabililor care au depus declaraţii de venit estimativ în
luna decembrie şi pentru care nu s-au stabilit plăţi anticipate, conform legii;
b) venituri din cedarea folosinţei bunurilor prevăzute
la art. 63 alin. (2), a căror impunere este finală;
c) venituri sub formă de salarii şi venituri asimilate
salariilor, pentru care informaţiile sunt cuprinse în fişele fiscale, care au
regim de declaraţii de impozite şi taxe sau declaraţii lunare, depuse de
contribuabilii prevăzuţi la art. 60;
d) venituri din investiţii, cu excepţia celor
prevăzute la alin. (2), precum şi venituri din premii şi din jocuri de noroc, a
căror impunere este finală;
e) venituri din pensii;
f) venituri din activităţi agricole, a căror impunere
este finală potrivit prevederilor art. 74 alin. (4);
g) venituri din transferul proprietăţilor imobiliare;
h) venituri din alte surse."
72. La articolul 84, titlul se modifică după cum
urmează: „Stabilirea impozitului pe venitul net anual impozabil şi termenul de
plată"
73. La articolul 84, alineatele (1) şi (4) se
modifică şi vor avea următorul cuprins:
„Art. 84. - (1) Impozitul pe venitul net anual
impozabil/câştigul net anual datorat este calculat de contribuabil, pe baza
declaraţiei de impunere, prin aplicarea cotei de 16%, respectiv a cotelor
prevăzute la art. 67 alin. (3) lit. a), asupra venitului net anual
impozabil/câştigului net anual din anul fiscal, după caz.
(4) Procedura de aplicare a prevederilor alin. (1),
(2) şi (3) se stabileşte prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală, în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr.
92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare."
74. La articolul 84, după alineatul (1) se introduce
un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:
„(11) Data de 25 mai inclusiv a fiecărui an
fiscal se constituie atât termen de declarare, cât şi termen de plată a
impozitului pe venit."
75. La articolul 84, alineatele (5) şi (6) se
abrogă.
76. La articolul 86, alineatul (4) se modifică şi
va avea următorul cuprins:
„(4) Asocierile au obligaţia să depună la organul
fiscal competent, până la data de 15 martie a anului următor, declaraţii anuale
de venit, conform modelului stabilit de Agenţia Naţională de Administrare
Fiscală, care vor cuprinde şi distribuţia venitului net/pierderii pe
asociaţi."
77. La articolul 90, alineatul (3) se modifică şi
va avea următorul cuprins:
„(3) Contribuabilii care obţin venituri din străinătate
conform alin. (1) au obligaţia să le declare potrivit declaraţiei de impunere,
până la data de 25 mai a anului următor celui de realizare a venitului."
78. La articolul 90, alineatele (4) şi (5) se
abrogă.
79. Articolul 95 se modifică şi va avea următorul
cuprins: „Definitivarea impunerii pe anul fiscal
Art. 95. - (1) Pentru definitivarea impozitului aferent
venitului realizat în anul fiscal 2006 se va elabora formularistica necesară,
ce va fi aprobată prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(2) Pentru definitivarea impozitului aferent venitului
realizat într-un an fiscal se va elabora formularistica necesară, ce va fi
aprobată prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare
Fiscală."
80. La articolul 115 alineatul (1), litera a) se
modifica şi va avea următorul cuprins:
,,a) dividende de la un rezident;".
81. Articolul 116 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
„Reţinerea impozitului din veniturile impozabile
obţinute din România de nerezidenţi"
Art. 116. - (1) Impozitul datorat de nerezidenţi pentru
veniturile impozabile obţinute din România se calculează, se reţine şi se
plăteşte la bugetul de stat de către plătitorii de venituri.
(2) Impozitul datorat se calculează prin aplicarea următoarelor
cote asupra veniturilor brute:
a) 10% pentru veniturile din dobânzi şi redevenţe, dacă
beneficiarul efectiv al acestor venituri este o persoană juridică rezidentă
într-un stat membru al Uniunii Europene sau în unul dintre statele Asociaţiei
Europene a Liberului Schimb, respectiv Islanda, Principatul Liechtenstein,
Regatul Norvegiei, sau un sediu permanent al unei întreprinderi dintr-un stat
membru al Uniunii Europene sau dintr-un stat al Asociaţiei Europene a Liberului
Schimb, respectiv Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, situat
într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau al Asociaţiei Europene a
Liberului Schimb. Această cotă de impunere se aplică în perioada de tranziţie
de la data aderării României la Uniunea Europeană şi până la data de 31
decembrie 2010, cu condiţia ca beneficiarul efectiv al dobânzilor sau
redevenţelor să deţină minimum 25% din valoarea/numărul titlurilor de
participare la persoana juridică română, pe o perioadă neîntreruptă de cel
puţin 2 ani, care se încheie la data plăţii dobânzii sau redevenţelor;
b) 10% pentru dividendele plătite de o întreprindere,
care este persoană juridică română sau persoană juridică cu sediul social în
România, înfiinţată potrivit legislaţiei europene, unei persoane juridice rezidente
într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau în unul dintre statele
Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, respectiv Islanda, Principatul
Liechtenstein, Regatul Norvegiei, ori unui sediu permanent al unei
întreprinderi dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau dintr-un stat al
Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, respectiv Islanda, Principatul
Liechtenstein, Regatul Norvegiei, situat într-un alt stat membru al Uniunii
Europene ori al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb;
c) 20% pentru veniturile obţinute din jocuri de
noroc, prevăzute la art. 115 alin. (1) lit. p);
d) 16% în cazul oricăror altor venituri impozabile
obţinute din România, aşa cum sunt enumerate la art. 115, cu excepţia
veniturilor din dobânzile obţinute la depozitele la termen, depozitele la
vedere/conturi curente constituite, certificate de depozit şi instrumentele de
economisire dobândite anterior datei de 1 ianuarie 2007, pentru care se aplică
cota de impozit de la data constituirii/dobândirii.
(3) Prin derogare de la alin. (2), impozitul ce trebuie
reţinut se calculează după cum urmează:
a) pentru veniturile ce reprezintă remuneraţii primite
de nerezidenţi care au calitatea de administrator, fondator sau membru al
consiliului de administraţie al unei persoane juridice române, potrivit art.
57;
b) pentru veniturile din pensii primite de la bugetul
asigurărilor sociale sau de la bugetul de stat, potrivit art. 70.
(4) Impozitul se calculează, respectiv se reţine în
momentul plăţii venitului şi se plăteşte la bugetul de stat până la data de 25
inclusiv a lunii următoare celei în care s-a plătit venitul. Impozitul se
calculează, se reţine şi se plăteşte, în lei, la bugetul de stat, la cursul de
schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României, valabil în
ziua reţinerii impozitului pentru nerezidenţi. In cazul dividendelor
distribuite, dar care nu au fost plătite acţionarilor sau asociaţilor până la
sfârşitul anului în care s-au aprobat situaţiile financiare anuale, impozitul
pe dividende se declară şi se plăteşte până la data de 25 ianuarie a anului
următor.
(5) Pentru veniturile sub formă de dobânzi la
depozitele la termen, certificate de depozit şi alte instrumente de economisire
la bănci şi la alte instituţii de credit autorizate şi situate în România,
impozitul se calculează şi se reţine de către plătitorii de astfel de venituri
la momentul înregistrării în contul de depozit al titularului, respectiv la
momentul răscumpărării, în cazul certificatelor de depozit şi al instrumentelor
de economisire. Virarea impozitului pentru veniturile din dobânzi se face
lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare înregistrării/
răscumpărării.
(6) Reînnoirea depozitelor/instrumentelor de
economisire va fi asimilată cu constituirea unui nou depozit/achiziţionarea
unui nou instrument de economisire.
(7) Impozitul asupra dobânzilor capitalizate se
calculează de plătitorul acestor venituri în momentul înregistrării în contul
curent sau în contul de depozit al titularului, respectiv în momentul
răscumpărării în cazul unor instrumente de economisire sau în momentul în care
dobânda se transformă în împrumut ori în capital, după caz.
(8) Modul de determinare şi/sau de declarare a
veniturilor obţinute din transferul titlurilor de participare la o persoană
juridică română va fi stabilit prin norme.
(9) Pentru orice venit impozitul ce trebuie reţinut,
în conformitate cu prezentul capitol, este impozit final."
82. La articolul 117, literele h) şi j)se modifica
şi vor avea următorul cuprins:
,,h) dividendele plătite de o întreprindere, care este
persoană juridică română sau persoană juridică cu sediul social în România,
înfiinţată potrivit legislaţiei europene, unei persoane juridice rezidente
într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau în unul dintre statele
Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, respectiv Islanda, Principatul
Liechtenstein, Regatul Norvegiei, ori unui sediu permanent al unei
întreprinderi dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau dintr-un stat al
Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, respectiv Islanda, Principatul
Liechtenstein, Regatul Norvegiei, situat într-un alt stat membru al Uniunii
Europene sau al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, sunt scutite de
impozit, dacă persoana juridică străină beneficiară a dividendelor întruneşte
cumulativ următoarele condiţii:
1. are una dintre formele de organizare prevăzute la
art. 201 alin. (4);
2. în conformitate cu legislaţia fiscală a statului
membru al Uniunii Europene sau a unuia dintre statele Asociaţiei Europene a
Liberului Schimb, respectiv Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul
Norvegiei, este considerată a fi rezidentă a statului respectiv şi, în temeiul
unei convenţii privind evitarea dublei impuneri încheiate cu un stat terţ, nu
se consideră că este rezident în scopul impunerii în afara Uniunii Europene sau
Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, respectiv Islanda, Principatul
Liechtenstein, Regatul Norvegiei;
3. plăteşte, în conformitate cu legislaţia fiscală a
unui stat membru al Uniunii Europene sau a unuia dintre statele Asociaţiei Europene
a Liberului Schimb, respectiv Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul
Norvegiei, impozit pe profit sau un impozit similar acestuia, fără
posibilitatea unei opţiuni sau exceptări;
4. deţine minimum 10% din capitalul social al
întreprinderii persoană juridică română pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin
2 ani, care se încheie la data plăţii dividendului.
Dacă beneficiarul dividendelor este un sediu permanent
al unei persoane juridice rezidente într-un stat membru al Uniunii Europene sau
într-un stat al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, respectiv Islanda,
Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, situat într-un alt stat membru al
Uniunii Europene sau al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, pentru
acordarea acestei scutiri persoana juridică străină pentru care sediul
permanent îşi desfăşoară activitatea trebuie să întrunească cumulativ
condiţiile prevăzute la pct. 1-4.
Pentru acordarea acestei scutiri, persoana juridică
română care plăteşte dividendul trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele
condiţii:
1. este o societate înfiinţată în baza legii române şi
are una dintre următoarele forme de organizare: «societate pe acţiuni»,
«societate în comandită pe acţiuni», «societate cu răspundere limitată»;
2. plăteşte impozit pe profit, potrivit prevederilor
titlului II, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări.
Pentru acordarea acestei scutiri, persoana juridică cu
sediul social în România, înfiinţată potrivit legislaţiei europene, care
plăteşte dividendul, trebuie să plătească impozit pe profit, potrivit
prevederilor titlului II, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări.
j) începând cu data de 1 ianuarie 2011, veniturile din
dobânzi sau redevenţe, aşa cum sunt definite la art. 12419, obţinute
din România de persoane juridice rezidente în statele membre ale Uniunii
Europene sau ale Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, respectiv Islanda,
Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, sau de un sediu permanent al unei
întreprinderi dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau dintr-un stat al
Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, respectiv Islanda, Principatul
Liechtenstein, Regatul Norvegiei, situat într-un alt stat membru al Uniunii
Europene sau al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, sunt scutite de impozit,
dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor sau redevenţelor deţine minimum 25% din
valoarea/numărul titlurilor de participare la persoana juridică română, pe o
perioadă neîntreruptă de cel puţin 2 ani, care se încheie la data plăţii
dobânzii sau redevenţelor;".
83. La articolul 117, după litera k) se introduce o
nouă literă, litera l), cu următorul cuprins:
,,l) dobânzile şi/sau dividendele plătite către fonduri
de pensii, astfel cum sunt ele definite în legislaţia statului membru al
Uniunii Europene sau în unul dintre statele Asociaţiei Europene a Liberului
Schimb."
84. Articolul 118 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
„Coroborarea prevederilor Codului fiscal cu cele ale
convenţiilor de evitare a dublei impuneri şi a legislaţiei Uniunii Europene
Art. 118. - (1) In înţelesul art. 116, dacă un
contribuabil este rezident al unei ţări cu care România a încheiat o convenţie
pentru evitarea dublei impuneri, cota de impozit care se aplică venitului
impozabil obţinut de către acel contribuabil din România nu poate depăşi cota
de impozit prevăzută în convenţie care se aplică asupra acelui venit. In
situaţia în care sunt cote diferite de impozitare în legislaţia internă sau în
convenţiile de evitare a dublei impuneri, se aplică cotele de impozitare mai favorabile.
Dacă un contribuabil este rezident al unei ţări din Uniunea Europeană, cota de
impozit care se aplică venitului impozabil obţinut de acel contribuabil din
România este cota mai favorabilă prevăzută în legislaţia internă, legislaţia
Uniunii Europene sau în convenţiile de evitare a dublei impuneri. Legislaţia
Uniunii Europene se aplică în relaţia României cu statele membre ale Uniunii
Europene sau ale Asociaţiei Europene a Liberului Schimb.
(2) Pentru aplicarea prevederilor convenţiei de evitare
a dublei impuneri şi a legislaţiei Uniunii Europene, nerezidentul are obligaţia
de a prezenta plătitorului de venit, în momentul realizării venitului,
certificatul de rezidenţă fiscală eliberat de către autoritatea competentă din
statul său de rezidenţă, precum şi, după caz, o declaraţie pe propria
răspundere în care se indică îndeplinirea condiţiei de beneficiar în situaţia
aplicării legislaţiei Uniunii Europene. Dacă certificatul de rezidenţă fiscală,
respectiv declaraţia ce va indica calitatea de beneficiar nu se prezintă în
acest termen, se aplică prevederile titlului V. In momentul prezentării
certificatului de rezidenţă fiscală şi, după caz, a declaraţiei prin care se
indică calitatea de beneficiar se aplică prevederile convenţiei de evitare a
dublei impuneri sau ale legislaţiei Uniunii Europene şi se face regularizarea
impozitului în cadrul termenului legal de prescripţie. In acest sens,
certificatul de rezidenţă fiscală trebuie să menţioneze că beneficiarul
venitului a avut, în termenul de prescripţie, rezidenţa fiscală în statul
contractant cu care este încheiată convenţia de evitare a dublei impuneri,
într-un stat al Uniunii Europene sau al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb
pentru toată perioada în care s-au realizat veniturile din România. Calitatea
de beneficiar în scopul aplicării legislaţiei Uniunii Europene va fi dovedită
prin certificatul de rezidenţă fiscală şi, după caz, declaraţia pe propria
răspundere a acestuia de îndeplinire cumulativă a condiţiilor referitoare la:
perioada minimă de deţinere, condiţia de participare minimă în capitalul
persoanei juridice române, încadrarea în una dintre formele de organizare
prevăzute în titlul II sau titlul V, după caz, calitatea de contribuabil
plătitor de impozit pe profit sau un impozit similar acestuia, fără
posibilitatea unei opţiuni sau exceptări. Certificatul de rezidenţă fiscală
prezentat în cursul anului pentru care se fac plăţile este valabil şi în
primele 60 de zile calendaristice din anul următor, cu excepţia situaţiei în
care se schimbă condiţiile de rezidenţă.
(3) In cazul în care s-au făcut reţineri de impozit ce
depăşesc cotele din convenţiile de evitare a dublei impuneri, respectiv din
legislaţia Uniunii Europene, suma impozitului reţinut în plus poate fi
restituită la cererea beneficiarului de venit, respectiv a persoanei
nerezidente.
Pentru restituirea impozitului reţinut în plus din
veniturile plătite de un rezident român persoanelor nerezidente, acestea depun
o cerere de restituire a impozitului plătit în plus la plătitorul de venit rezident
român.
Cererea de restituire a impozitului va fi depusă de
persoana nerezidentă în termenul legal de prescripţie, stabilit prin legislaţia
statului român.
Restituirea impozitului reţinut în plus faţă de sarcina
fiscală rezultată din aplicarea prevederilor convenţiilor de evitare a dublei
impuneri, respectiv a legislaţiei Uniunii Europene coroborat cu legislaţia
internă, după caz, se efectuează independent de situaţia obligaţiilor fiscale
ale contribuabilului rezident român, plătitor al venitului către nerezident,
obligat potrivit legii să facă stopajul la sursă.
(4) Macheta certificatului de rezidenţă fiscală pentru
rezidenţii români, precum şi termenul de depunere de către nerezidenţi a
documentelor de rezidenţă fiscală, emise de autoritatea din statul de rezidenţă
al acestora, se stabilesc prin norme."
85. La articolul 119, alineatul (1) se modifică şi
va avea următorul cuprins:
„Art. 119. - (1) Plătitorii de venituri cu regim de
reţinere la sursă a impozitelor, cu excepţia plătitorilor de venituri din
salarii, conform prezentului titlu, au obligaţia să depună o declaraţie privind
calcularea şi reţinerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit la
organul fiscal competent, până la data de 30 iunie a anului fiscal curent
pentru anul expirat."
86. La articolul 120, alineatul (1) se modifică şi
va avea următorul cuprins:
„Art. 120. - (1) Orice nerezident poate depune,
personal sau printr-un împuternicit, o cerere la autoritatea fiscală
competentă, prin care va solicita eliberarea certificatului de atestare a
impozitului plătit către bugetul de stat de el însuşi sau de o altă persoană,
în numele său."
87. La articolul 124, alineatul (1) se modifică şi
va avea următorul cuprins:
„Art. 124. - (1) Orice persoană juridică străină are
obligaţia de a plăti impozitul pe reprezentanţă la bugetul de stat, în două
tranşe egale, până la datele de 25 iunie şi 25 decembrie inclusiv."
88. La articolul 12418, alineatele (10)
şi (11) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„(10) Prevederile prezentului capitol nu se vor aplica
unei întreprinderi a altui stat membru sau unui sediu permanent al unei
întreprinderi a altui stat membru, atunci când condiţiile stabilite la art. 12420
lit. b) nu au fost menţinute pentru o perioadă neîntreruptă de cel puţin 2 ani.
(11) Indeplinirea cerinţelor stabilite de prezentul
articol şi de art. 12420va fi dovedită la data plăţii dobânzilor sau
redevenţelor printr-o atestare. Dacă îndeplinirea cerinţelor stabilite în
prezentul articol nu a fost atestată la data plăţii, se va aplica reţinerea
impozitului la sursă."
89. La articolul 12418,
alineatul (12) se abrogă.
90. La articolul 12418, alineatele
(13)-(16) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„(13) In sensul alin. (11), atestarea care va fi
prezentată în legătură cu fiecare contract de plată trebuie să fie valabilă
pentru un an de la data emiterii acestei atestări şi va conţine următoarele
informaţii:
a) dovada rezidenţei, în scopul impozitării, pentru
întreprinderea care primeşte dobânzi sau redevenţe din România şi, când este
necesar, dovada existenţei unui sediu permanent atestat de autoritatea fiscală
a statului membru în care întreprinderea care primeşte dobânzi sau redevenţe
este rezidentă pentru scopuri fiscale sau în care este situat sediul permanent;
b) deţinerea dreptului de beneficiar efectiv al
dobânzilor sau redevenţelor de către întreprinderea care primeşte astfel de
plăţi, în conformitate cu prevederile alin. (4), sau existenţa condiţiilor în
conformitate cu prevederile alin. (5), când un sediu permanent este
beneficiarul plăţii;
c) îndeplinirea cerinţelor, în conformitate cu
prevederile art. 12420 lit. a) pct. (iii), în cazul întreprinderii
primitoare;
d) o deţinere minimă, în conformitate cu prevederile
art. 12420 lit.b);
e) perioada pentru care deţinerea la care se face
referire la lit. d) a existat.
Se poate solicita în plus justificarea legală pentru
plăţile din cadrul contractului, de exemplu se poate solicita contractul de
împrumut sau contractul de licenţă.
(14) Dacă cerinţele pentru acordarea scutirii încetează
să fie îndeplinite, întreprinderea primitoare sau sediul permanent va informa
imediat întreprinderea plătitoare sau sediul permanent plătitor.
(15) Dacă respectiva întreprindere plătitoare sau
sediul permanent a reţinut impozitul la sursă asupra venitului ce urma să fie
scutit de impozit, conform prezentului articol, aceasta poate face o cerere
pentru restituirea acestui impozit reţinut la sursă. In acest sens se va
solicita informaţia specificată la alin. (13). Cererea pentru restituirea impozitului
trebuie să fie transmisă în cadrul termenului legal de prescripţie.
(16) Impozitul reţinut la sursă în plus va fi
restituit într-un interval de un an de la primirea cererii de restituire a
impozitului şi a informaţiilor doveditoare pe care le poate solicita în mod
rezonabil. Dacă impozitul reţinut la sursă nu a fost restituit în perioada
menţionată, întreprinderea primitoare sau sediul permanent va fi îndreptăţit,
la expirarea anului în cauză, să solicite dobânda asupra sumei reprezentând
impozitul care trebuie restituit. Dobânda solicitată se va calcula
corespunzător prevederilor Codului de procedură fiscală."
91. La articolul 12420 litera a) punctul
(iii), se introduce o nouă liniuţă cu următorul cuprins:
„-
in Bulgaria;".
92. La articolul 12421 alineatul (1),
partea introductivă se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 12421. - (1) Nu se vor acorda
beneficiile prezentului capitol în următoarele cazuri:".
93. La articolul 12426, după litera w) se
introduc două noi litere, literele x) şi y), cu următorul cuprins:
,,x) societăţi cunoscute în legislaţia română ca:
«societăţi în nume colectiv», «societăţi în comandită simplă», «societăţi pe
acţiuni», «societăţi în comandită pe acţiuni», «societăţi cu răspundere
limitată»;
94. La titlul V, denumirea capitolului V se
modifică după cum urmează:
„CAPITOLUL V
Schimb de informaţii în domeniul impozitelor
directe"
95. La articolul 1251 alineatul (1),
punctele 7,13,14 şi 32 se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„7. produse accizabile sunt produsele
energetice, alcoolul şi băuturile alcoolice şi tutunul prelucrat, astfel cum
sunt definite la titlul VII din prezenta lege, cu excepţia gazului distribuit
prin sistemul de distribuţie a gazelor naturale şi a energiei electrice;
13. importator reprezintă persoana pe numele
căreia sunt declarate bunurile, în momentul în care taxa la import devine
exigibilă, conform art. 136, şi care în cazul importurilor taxabile este
obligată la plata taxei conform art. 1511;
14. întreprindere mică reprezintă o persoană impozabilă
care aplică regimul special de scutire prevăzut la art. 152 sau, după caz, un
regim de scutire echivalent, în conformitate cu prevederile legale ale statului
membru în care persoana este stabilită, potrivit art. 281-292 din Directiva
112;
32. vânzarea la distanţă reprezintă o livrare de
bunuri care sunt expediate sau transportate dintr-un stat membru în alt stat
membru de către furnizor sau de altă persoană în numele acestuia către un
cumpărător persoană impozabilă sau persoană juridică neimpozabilă, care
beneficiază de derogarea prevăzută la art. 126 alin. (4), sau către orice altă
persoană neimpozabilă, în condiţiile prevăzute la art. 132 alin. (2)-(7)."
96. La articolul 1251, alineatele (2)
şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„(2) In înţelesul prezentului titlu:
a) o persoană impozabilă care are sediul activităţii
economice în România este considerată a fi stabilită în România;
b) o persoană impozabilă care are sediul activităţii
economice în afara României se consideră că este stabilită în România dacă are
un sediu fix în România, respectiv dacă dispune în România de suficiente
resurse tehnice şi umane pentru a efectua regulat livrări de bunuri şi/sau
prestări de servicii impozabile;
c) o persoană impozabilă care are sediul activităţii
economice în afara României şi care are un sediu fix în România conform lit. b)
este considerată persoană impozabilă care nu este stabilită în România pentru
livrările de bunuri sau prestările de servicii realizate la care sediul fix de
pe teritoriul României nu participă.
(3) Mijloacele de transport noi la care se face
referire la art. 126 alin. (3) lit. b) şi la art. 143 alin. (2) lit. b) sunt
cele prevăzute la lit. a) şi care îndeplinesc condiţiile de la lit. b), respectiv:
a) mijloacele de transport reprezintă o navă care
depăşeşte 7,5 m lungime, o aeronavă a cărei greutate la decolare depăşeşte
1.550 kg sau un vehicul terestru cu motor a cărui capacitate depăşeşte 48 cm3
sau a cărui putere depăşeşte 7,2 kW, destinate transportului de pasageri sau
bunuri, cu excepţia:
1. navelor destinate navigaţiei maritime, utilizate
pentru transportul internaţional de persoane şi/sau de bunuri, pentru pescuit
ori altă activitate economică sau pentru salvare ori asistenţă pe mare; şi
2. aeronavelor utilizate de companiile aeriene care
realizează în principal transport internaţional de persoane şi/sau de bunuri cu
plată;
b) condiţiile care trebuie îndeplinite sunt:
1. în cazul unui vehicul terestru, acesta să nu fi fost
livrat cu mai mult de 6 luni de la data intrării în funcţiune sau să nu fi
efectuat deplasări care depăşesc 6.000 km;
2. în cazul unei nave, aceasta să nu fi fost livrată cu
mai mult de 3 luni de la data intrării în funcţiune sau să nu fi efectuat
deplasări a căror durată totală depăşeşte 100 de ore;
3. în cazul unei aeronave, aceasta să nu fi fost
livrată cu mai mult de 3 luni de la data intrării în funcţiune sau să nu fi
efectuat zboruri a căror durată totală depăşeşte 40 de ore."
97. La articolul 126 alineatul (8), litera b) se
modifică şi va avea următorul cuprins:
,,b) achiziţia intracomunitară de bunuri, efectuată în
cadrul unei operaţiuni triunghiulare, pentru care locul este în România în
conformitate cu prevederile art. 1321 alin. (1), atunci când sunt
îndeplinite următoarele condiţii:
1. achiziţia de bunuri este efectuată de către o
persoană impozabilă, denumită cumpărător revanzător, care nu este
stabilită în România, dar este înregistrată în scopuri de TVA în alt stat
membru;
2. achiziţia de bunuri este efectuată în scopul unei
livrări ulterioare a bunurilor respective, în România, de către cumpărătorul
revânzător prevăzut la pct. 1;
3. bunurile astfel achiziţionate de către
cumpărătorul revânzător prevăzut la pct. 1 sunt expediate sau transportate
direct în România, dintr-un alt stat membru decât cel în care cumpărătorul
revânzător este înregistrat în scopuri de TVA, către persoana căreia urmează să
îi efectueze livrarea ulterioară, denumită beneficiarul livrării ulterioare;
4. beneficiarul livrării ulterioare este o altă
persoană impozabilă sau o persoană juridică neimpozabilă, înregistrată în
scopuri de TVA în România;
5. beneficiarul livrării ulterioare a fost desemnat
în conformitate cu art. 150 alin. (4) ca persoană obligată la plata taxei
pentru livrarea efectuată de cumpărătorul revânzător prevăzut la pct. 1."
98. La articolul 127, după alineatul (2) se
introduce un nou alineat, alineatul (21), cu următorul cuprins:
„(21) Situaţiile în care persoanele fizice
care efectuează livrări de bunuri imobile devin persoane impozabile sunt
explicitate prin norme."
99. La articolul 127, alineatul (8) se modifică şi
va avea următorul cuprins:
„(8) In condiţiile şi în limitele prevăzute în norme,
este considerat drept grup fiscal unic un grup de persoane impozabile stabilite
în România care, independente fiind din punct de vedere juridic, sunt în
relaţii strânse una cu alta din punct de vedere organizatoric, financiar şi
economic."
100. La articolul 128 alineatul (8), litera e) se
modifică şi va avea următorul cuprins:
,,e) acordarea în mod gratuit de bunuri ca mostre în
cadrul campaniilor promoţionale, pentru încercarea produselor sau pentru
demonstraţii la punctele de vânzare, precum şi alte bunuri acordate în scopul
stimulării vânzărilor în condiţiile stabilite prin norme;".
101. La articolul 129, alineatul (2) se modifică şi
va avea următorul cuprins:
„(2) Atunci când o persoană impozabilă care acţionează
în nume propriu, dar în contul altei persoane, ia parte la o prestare de
servicii, se consideră că a primit şi a prestat ea însăşi serviciile
respective."
102. La articolul 129 alineatul (3), litera b) se
modifică şi va avea următorul cuprins:
,,b) cesiunea bunurilor necorporale, indiferent dacă
acestea fac sau nu obiectul unui drept de proprietate, cum sunt: transferul
şi/sau cesiunea drepturilor de autor, brevetelor, licenţelor, mărcilor
comerciale şi a altor drepturi similare;".
103. La articolul 129, alineatul (6) se abrogă.
104. La articolul 132 alineatul (1), literele e) şi
f) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
,,e) în cazul livrării de gaze prin sistemul de
distribuţie a gazelor naturale sau al livrării de energie electrică către un
comerciant persoană impozabilă, locul livrării se consideră locul unde
comerciantul persoană impozabilă îşi are sediul activităţii economice sau un
sediu fix pentru care se livrează bunurile sau, în absenţa unui astfel de
sediu, locul în care acesta are domiciliul stabil sau reşedinţa sa obişnuită.
Comerciantul persoană impozabilă reprezintă persoana impozabilă a cărei
activitate principală în ceea ce priveşte cumpărările de gaz şi energie
electrică o reprezintă revânzarea de astfel de produse şi al cărei consum
propriu de astfel de produse este neglijabil;
f) în cazul livrării de gaze prin sistemul de distribuţie
a gazelor naturale sau de energie electrică, în situaţia în care o astfel de
livrare nu se regăseşte la lit. e), locul livrării reprezintă locul în care
cumpărătorul utilizează şi consumă efectiv gazul natural sau energia electrică.
In situaţia în care bunurile nu sunt consumate de cumpărător, ci sunt livrate
unei alte persoane, partea neutilizată de gaz sau energie electrică se
consideră ca fiind utilizată şi consumată la locul în care noul cumpărător îşi
are sediul activităţii economice sau are un sediu fix pentru care se livrează
bunurile. In absenţa unui astfel de sediu, se consideră că acesta a utilizat şi
a consumat bunurile în locul în care îşi are domiciliul sau reşedinţa sa
obişnuită."
105. La articolul 1321, alineatul (5) se
modifică şi va avea următorul cuprins:
„(5) Prevederile alin. (2) nu se vor aplica în cazul
operaţiunilor triunghiulare, atunci când cumpărătorul revânzător înregistrat în
scopuri de TVA în România în conformitate cu art. 153 face dovada că a efectuat
o achiziţie intracomunitară neimpozabilă pe teritoriul altui stat membru, în
condiţii similare celor prevăzute la art. 126 alin. (8) lit. b), în vederea
efectuării unei livrări ulterioare în acel alt stat membru. Obligaţiile
persoanelor implicate în operaţiuni triunghiulare sunt prevăzute în
norme."
106. Articolul 133 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
„Locul prestării de servicii
Art. 133. - (1) In vederea aplicării regulilor
referitoare la locul de prestare a serviciilor:
a) o persoană impozabilă care desfăşoară şi activităţi
sau operaţiuni care nu sunt considerate impozabile în conformitate cu art. 126
alin. (1)-(4) este considerată persoană impozabilă pentru toate serviciile care
i-au fost prestate;
b) o persoană juridică neimpozabilă care este
înregistrată în scopuri de TVA este considerată persoană impozabilă.
(2) Locul de prestare a serviciilor către o persoană
impozabilă care acţionează ca atare este locul unde respectiva persoană care
primeşte serviciile îşi are stabilit sediul activităţii sale economice. Dacă
serviciile sunt furnizate către un sediu fix al persoanei impozabile, aflat în
alt loc decât cel în care persoana îşi are sediul activităţii sale economice,
locul de prestare a serviciilor este locul unde se află respectivul sediu fix
al persoanei care primeşte serviciile. In absenţa unui astfel de loc sau sediu
fix, locul de prestare a serviciilor este locul unde persoana impozabilă care
primeşte aceste servicii îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită.
(3) Locul de prestare a serviciilor către o persoană
neimpozabilă este locul unde prestatorul îşi are stabilit sediul activităţii
sale economice. Dacă serviciile sunt prestate de la un sediu fix al
prestatorului, aflat în alt loc decât locul în care persoana impozabilă şi-a
stabilit sediul activităţii economice, locul de prestare a serviciilor este
locul unde se află respectivul sediu fix. In absenţa unui astfel de loc sau
sediu fix, locul de prestare a serviciilor este locul unde prestatorul îşi are
domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită.
(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (2) şi (3),
pentru următoarele prestări de servicii, locul prestării este considerat a fi:
a) locul unde sunt situate bunurile imobile, pentru
prestările de servicii efectuate în legătură cu bunurile imobile, inclusiv
serviciile prestate de experţi şi agenţi imobiliari, de cazare în sectorul
hotelier sau în sectoare cu funcţie similară, precum tabere de vacanţă sau
locuri amenajate pentru camping, de acordare de drepturi de utilizare a
bunurilor imobile, pentru servicii de pregătire şi coordonare a lucrărilor de
construcţii, precum serviciile prestate de arhitecţi şi de societăţile care
asigură supravegherea pe şantier;
b) locul unde se efectuează transportul, în funcţie
de distanţele parcurse, în cazul serviciilor de transport de călători;
c) locul prestării efective, în cazul serviciilor
principale şi auxiliare legate de activităţi culturale, artistice, sportive,
ştiinţifice, educaţionale, de divertisment sau alte activităţi similare, cum ar
fi târgurile şi expoziţiile, inclusiv serviciile prestate de organizatorii
acestor activităţi;
d) locul prestării efective, pentru serviciile de
restaurant şi catering, cu excepţia celor prestate efectiv la bordul navelor,
al aeronavelor sau al trenurilor pe parcursul unei părţi a unei operaţiuni de
transport de călători efectuate în cadrul Comunităţii;
e) locul unde mijlocul de transport este pus efectiv
la dispoziţia clientului, în cazul închirierii pe termen scurt a unui mijloc de
transport. Prin termen scurt se înţelege posesia sau utilizarea continuă
a mijlocului de transport pe o perioadă de maximum 30 de zile şi, în cazul
ambarcaţiunilor maritime, pe o perioadă de maximum 90 de zile;
f) locul de plecare a transportului de călători, pentru
serviciile de restaurant şi catering furnizate efectiv la bordul navelor, al
aeronavelor sau al trenurilor în timpul unei părţi a unei operaţiuni de
transport de călători efectuată în Comunitate. Parte a unei operaţiuni de
transport de călători efectuată în Comunitate înseamnă acea parte a
operaţiunii efectuate, fără escală în afara Comunităţii, între punctul de
plecare şi punctul de sosire a transportului de călători. Punctul de plecare
a unui transport de călători înseamnă primul punct stabilit pentru
îmbarcarea călătorilor în interiorul Comunităţii, dacă este cazul, după o
oprire în afara Comunităţii. Punctul de sosire a unui transport de călători înseamnă
ultimul punct stabilit pentru debarcarea în interiorul Comunităţii a
călătorilor care s-au îmbarcat în Comunitate, dacă este cazul înaintea unei
opriri în afara Comunităţii. In cazul unei călătorii dus-întors, traseul de
retur este considerat o operaţiune de transport separată.
(5) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), locul
următoarelor servicii este considerat a fi:
a) locul în care este efectuată operaţiunea principală
în conformitate cu prevederile prezentului titlu, în cazul serviciilor prestate
de un intermediar care acţionează în numele şi în contul altei persoane şi
beneficiarul este o persoană neimpozabilă;
b) locul unde are loc transportul, proporţional cu
distanţele parcurse, în cazul serviciilor de transport de bunuri, altul decât
transportul intracomunitar de bunuri, către persoane neimpozabile;
c) locul de plecare a unui transport intracomunitar de
bunuri, pentru serviciile de transport intracomunitar de bunuri prestate către
persoane neimpozabile. Prin transport intracomunitar de bunuri se
înţelege orice transport de bunuri ale cărui loc de plecare şi loc de sosire
sunt situate pe teritoriile a două state membre diferite. Loc de plecare înseamnă
locul unde începe efectiv transportul de bunuri, indiferent de distanţele
parcurse pentru a ajunge la locul unde se găsesc bunurile, iar loc de sosire
înseamnă locul unde se încheie efectiv transportul de bunuri;
d) locul în care se prestează efectiv serviciile către
persoane neimpozabile, în cazul următoarelor:
1. servicii constând în activităţi accesorii
transportului, precum încărcarea, descărcarea, manipularea şi servicii similare
acestora;
2. servicii constând în lucrări asupra bunurilor mobile
corporale;
3. evaluări ale bunurilor mobile corporale;
e) locul unde beneficiarul este stabilit sau îşi are
domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită, dacă respectivul beneficiar este o
persoană neimpozabilă care este stabilită sau îşi are domiciliul stabil sau
reşedinţa obişnuită în afara Comunităţii, în cazul următoarelor servicii:
1. închirierea bunurilor mobile corporale, cu excepţia
tuturor mijloacelor de transport;
2. operaţiunile de leasing având ca obiect utilizarea
bunurilor mobile corporale, cu excepţia tuturor mijloacelor de transport;
3. transferul şi/sau cesiunea drepturilor de autor,
brevetelor, licenţelor, mărcilor comerciale şi a altor drepturi similare;
4. serviciile de publicitate;
5. serviciile consultanţilor, inginerilor, juriştilor
şi avocaţilor, contabililor şi experţilor contabili, ale birourilor de studii
şi alte servicii similare, precum şi prelucrarea de date şi furnizarea de
informaţii;
6. operaţiunile de natură financiar-bancară şi de
asigurări, inclusiv reasigurări, cu excepţia închirierii de seifuri;
7. punerea la dispoziţie de personal;
8. acordarea accesului la sistemele de distribuţie a
gazelor naturale şi a energiei electrice, inclusiv serviciile de transport şi
transmitere prin intermediul acestor sisteme, precum şi alte prestări de
servicii legate direct de acestea;
9. serviciile de telecomunicaţii. Sunt considerate
servicii de telecomunicaţii serviciile având ca obiect transmiterea, emiterea
şi recepţia de semnale, înscrisuri, imagini şi sunete sau informaţii de orice
natură, prin cablu, radio, mijloace optice sau alte mijloace electromagnetice,
inclusiv cedarea dreptului de utilizare a mijloacelor pentru astfel de
transmisii, emiteri sau recepţii. Serviciile de telecomunicaţii cuprind, de asemenea,
şi furnizarea accesului la reţeaua mondială de informaţii. In cazul în care
serviciile de telecomunicaţii sunt prestate de către o persoană care îşi are
stabilit sediul activităţii economice în afara Comunităţii sau care are un
sediu fix în afara Comunităţii de la care serviciile sunt prestate sau care, în
absenţa unui sediu al activităţii economice sau a unui sediu fix, îşi are
domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită în afara Comunităţii, către o
persoană neimpozabilă care este stabilită, are domiciliul stabil sau reşedinţa
obişnuită în Comunitate, se consideră că locul prestării este în România, dacă
serviciile au fost efectiv utilizate în România;
10. serviciile de radiodifuziune şi televiziune. In
cazul în care serviciile de radiodifuziune şi de televiziune sunt prestate de
către o persoană care îşi are stabilit sediul activităţii sale economice în
afara Comunităţii sau care are un sediu fix în afara Comunităţii de la care
serviciile sunt prestate sau care, în absenţa unui sediu al activităţii economice
sau a unui sediu fix, îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită în
afara Comunităţii, către o persoană neimpozabilă care este stabilită, are
domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită în Comunitate, se consideră că locul
prestării este în România, dacă serviciile au fost efectiv utilizate în
România;
11. serviciile furnizate pe cale electronică. In cazul
serviciilor furnizate pe cale electronică, prestate de o persoană care îşi are
sediul activităţii economice în afara Comunităţii sau care deţine un sediu fix
în afara Comunităţii de la care serviciile sunt prestate sau care, în absenţa
unui sediu al activităţii economice sau a unui sediu fix, îşi are domiciliul
stabil sau reşedinţa obişnuită în afara Comunităţii, către o persoană
neimpozabilă care este stabilită, are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită
în România, se consideră că locul prestării este în România;
12. obligaţia de a se abţine de la realizarea sau
exercitarea, total sau parţial, a unei activităţi economice sau a unui drept prevăzut
la prezenta literă.
(6) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), pentru
serviciile de închiriere de mijloace de transport, altele decât cele de
închiriere pe termen scurt, şi pentru serviciile de leasing de mijloace de
transport, se consideră că locul prestării este:
a) în România, când aceste servicii sunt prestate de o
persoană impozabilă care îşi are sediul activităţii economice sau care are un
sediu fix în afara Comunităţii, de la care serviciile sunt prestate, către un
beneficiar persoană neimpozabilă care este stabilit sau îşi are domiciliul
stabil sau reşedinţa obişnuită în România, dacă utilizarea şi exploatarea
efectivă a serviciilor au loc în România;
b) în afara Comunităţii, când aceste servicii sunt
prestate de o persoană impozabilă care are sediul activităţii economice sau un
sediul fix în România, de la care serviciile sunt prestate, către un beneficiar
persoană neimpozabilă care este stabilit sau îşi are domiciliul stabil sau
reşedinţa obişnuită în afara Comunităţii, dacă utilizarea şi exploatarea
efectivă a serviciilor au loc în afara Comunităţii.
(7) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), pentru
serviciile constând în activităţi accesorii transportului, precum încărcarea,
descărcarea, manipularea şi servicii similare acestora, servicii constând în
lucrări asupra bunurilor mobile corporale şi evaluări ale bunurilor mobile
corporale, servicii de transport de bunuri efectuate în România, când aceste
servicii sunt prestate către o persoană impozabilă nestabilită pe teritoriul Comunităţii,
locul prestării se consideră a fi în România dacă utilizarea şi exploatarea
efectivă a serviciilor au loc în România."
107. La articolul 134, după alineatul (3) se
introduc patru noi alineate, alineatele (4)-(7), cu următorul cuprins:
„(4) Regimul de impozitare aplicabil pentru
operaţiunile impozabile este regimul în vigoare la data la care intervine
faptul generator, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 1342 alin.
(2), pentru care se aplică regimul de impozitare în vigoare la data
exigibilităţii taxei.
(5) In cazul schimbării regimului de impozitare se va
proceda la regularizare pentru a se aplica regimul de impozitare în vigoare la
data livrării de bunuri sau prestării de servicii pentru cazurile prevăzute la
art. 1342 alin. (2) lit. a), numai dacă factura este emisă pentru
contravaloarea parţială a livrării de bunuri sau a prestării de servicii, şi la
art. 1342 alin. (2) lit. b), dacă a fost încasat un avans pentru
valoarea parţială a livrării de bunuri sau a prestării de servicii. Prevederile
acestui alineat nu se aplică pentru micile întreprinderi prevăzute la art. 152,
care se înregistrează în scopuri de TVA conform art. 153.
(6) Prin excepţie de la prevederile alin. (4) şi (5),
în cazul modificărilor de cote se aplică prevederile art. 140 alin. (3) şi (4),
iar pentru operaţiunile prevăzute la art. 160 regimul aplicabil este cel de la
data la care intervine exigibilitatea taxei.
(7) In cazul prestărilor de servicii pentru care au
fost încasate avansuri pentru valoarea parţială a prestării de servicii şi/sau
au fost emise facturi pentru valoarea parţială a prestării de servicii până la
data de 31 decembrie 2009 inclusiv, dar faptul generator de taxă intervine după
această dată, se aplică prevederile alin. (4) şi (5)."
108. Articolul 1341 se modifică şi va
avea următorul cuprins:
„Faptul generator pentru livrări de bunuri şi
prestări de servicii
Art. 1341. - (1) Faptul generator intervine
la data livrării bunurilor sau la data prestării serviciilor, cu excepţiile
prevăzute în prezentul capitol.
(2) Pentru bunurile livrate în baza unui contract de
consignaţie, se consideră că livrarea bunurilor de la consignant la consignatar
are loc la data la care bunurile sunt livrate de consignatar clienţilor săi.
(3) Pentru bunurile transmise în vederea testării sau
a verificării conformităţii, se consideră că livrarea bunurilor are loc la data
acceptării bunurilor de către beneficiar.
(4) Pentru stocurile la dispoziţia clientului, se
consideră că livrarea bunurilor are loc la data la care clientul retrage
bunurile din stoc în vederea utilizării, în principal pentru activitatea de
producţie.
(5) Prin norme sunt definite contractele de
consignaţie, stocurile la dispoziţia clientului, bunurile livrate în vederea
testării sau a verificării conformităţii.
(6) Pentru livrările de bunuri corporale, inclusiv de
bunuri imobile, data livrării este data la care intervine transferul dreptului
de a dispune de bunuri ca şi un proprietar. Prin excepţie, în cazul
contractelor care prevăd că plata se efectuează în rate sau al oricărui alt tip
de contract care prevede că proprietatea este atribuită cel mai târziu în
momentul plăţii ultimei sume scadente, cu excepţia contractelor de leasing,
data livrării este data la care bunul este predat beneficiarului.
(7) Prestările de servicii care determină decontări
sau plăţi succesive, cum sunt serviciile de construcţii-montaj, consultanţă,
cercetare, expertiză şi alte servicii similare, sunt considerate efectuate la
data la care sunt emise situaţii de lucrări, rapoarte de lucru, alte documente
similare pe baza cărora se stabilesc serviciile efectuate sau, după caz, în
funcţie de prevederile contractuale, la data acceptării acestora de către
beneficiari. Totuşi, perioada de decontare nu poate depăşi un an.
(8) In cazul livrărilor de bunuri şi al prestărilor de
servicii care se efectuează continuu, altele decât cele prevăzute la alin. (7),
cum sunt: livrările de gaze naturale, de apă, serviciile de telefonie,
livrările de energie electrică şi altele asemenea, se consideră că
livrarea/prestarea este efectuată la datele specificate în contract pentru
plata bunurilor livrate sau a serviciilor prestate sau la data emiterii unei
facturi, dar perioada de decontare nu poate depăşi un an.
(9) In cazul operaţiunilor de închiriere, leasing,
concesionare şi arendare de bunuri, serviciul se consideră efectuat la fiecare
dată specificată în contract pentru efectuarea plăţii.
(10) Pentru prestările de servicii pentru care taxa
este datorată de către beneficiarul serviciilor în conformitate cu art. 150
alin. (2), care sunt prestate continuu pe o perioadă mai mare de un an şi care
nu determină decontări sau plăţi în cursul acestei perioade, se consideră
efectuate la expirarea fiecărui an calendaristic, atât timp cât prestarea de
servicii nu a încetat."
109. La articolul 1342, după alineatul
(2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:
„(3) Taxa este exigibilă la data la care intervine
oricare dintre evenimentele menţionate la art. 138. Totuşi, regimul de
impozitare şi cotele aplicabile sunt aceleaşi ca şi ale operaţiunii de bază
care a generat aceste evenimente."
110. La articolul 137 alineatul (1), litera e) se
modifică şi va avea următorul cuprins:
,,e) în cazul schimbului prevăzut la art. 130 şi, în
general, atunci când plata se face parţial ori integral în natură sau atunci
când valoarea plăţii pentru o livrare de bunuri ori o prestare de servicii nu a
fost stabilită de părţi sau nu poate fi uşor stabilită, baza de impozitare se
consideră ca fiind valoarea de piaţă pentru respectiva livrare/prestare. In
sensul prezentului titlu, valoare de piaţă înseamnă suma totală pe care,
pentru obţinerea bunurilor sau serviciilor în cauză la momentul respectiv, un
client aflat în aceeaşi etapă de comercializare la care are loc livrarea de
bunuri sau prestarea de servicii ar trebui să o plătească în condiţii de
concurenţă loială unui furnizor ori prestator independent de pe teritoriul
statului membru în care livrarea sau prestarea este supusă taxei. Atunci când
nu poate fi stabilită o livrare de bunuri sau o prestare de servicii
comparabilă, valoarea de piaţă înseamnă:
1. pentru bunuri, o sumă care nu este mai mică decât
preţul de cumpărare al bunurilor sau al unor bunuri similare sau, în absenţa
unui preţ de cumpărare, preţul de cost, stabilit la momentul livrării;
2. pentru servicii, o sumă care nu este mai mică decât
costurile complete ale persoanei impozabile pentru prestarea serviciului."
111. La articolul 137 alineatul (3), litera e) se
modifică şi va avea următorul cuprins:
,,e) sumele achitate de o persoană impozabilă în numele
şi în contul altei persoane şi care apoi se decontează acesteia, precum şi
sumele încasate de o persoană impozabilă în numele şi în contul unei alte
persoane."
112. La articolul 138, litera b) se modifică şi va
avea următorul cuprins:
,,b) în cazul refuzurilor totale sau parţiale privind
cantitatea, calitatea ori preţurile bunurilor livrate sau ale serviciilor
prestate, precum şi în cazul anulării totale ori parţiale a contractului pentru
livrarea sau prestarea în cauză ca urmare a unui acord scris între părţi sau ca
urmare a unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile sau în urma unui
arbitraj;".
113. La articolul 1381, alineatul (2) se
modifică şi va avea următorul cuprins:
„(2) Baza de impozitare cuprinde şi accizele datorate
sau achitate în România de persoana care efectuează achiziţia intracomunitară a
unui produs supus accizelor. Atunci când după efectuarea achiziţiei
intracomunitare de bunuri, persoana care a achiziţionat bunurile obţine o
rambursare a accizelor achitate în statul membru în care a început expedierea
sau transportul bunurilor, baza de impozitare a achiziţiei intracomunitare
efectuate în România se reduce corespunzător."
114. La articolul 141 alineatul (2) litera f),
partea introductivă se modifică şi va avea următorul cuprins:
,,f) livrarea de construcţii/părţi de construcţii şi a
terenurilor pe care sunt construite, precum şi a oricăror altor terenuri. Prin
excepţie, scutirea nu se aplică pentru livrarea de construcţii noi, de părţi de
construcţii noi sau de terenuri construibile. In sensul prezentului articol, se
definesc următoarele:".
115. La articolul 143 alineatul (1), litera c) se
modifică şi va avea următorul cuprins:
,,c) prestările de servicii, inclusiv transportul şi
serviciile accesorii transportului, altele decât cele prevăzute la art. 141,
legate direct de exportul de bunuri;".
116. La articolul 143 alineatul (1) litera i),
partea introductivă se modifică şi va avea următorul cuprins:
,,i) în cazul aeronavelor utilizate de companiile
aeriene care realizează în principal transport internaţional de persoane şi/sau
de bunuri cu plată, următoarele operaţiuni:".
117. La articolul 144 alineatul (1), litera c) se
modifică şi va avea următorul cuprins:
,,c) prestările de servicii aferente livrărilor
prevăzute la lit. a) sau efectuate în locaţiile prevăzute la lit. a), pentru
bunurile aflate în regimurile sau situaţiile prevăzute la lit. a);".
118. La articolul 145 alineatul (5), litera a) se
modifică şi va avea următorul cuprins:
,,a) taxa aferentă sumelor achitate în numele şi în
contul altei persoane şi care apoi se decontează acesteia, precum şi taxa
aferentă sumelor încasate în numele şi în contul altei persoane, care nu sunt
incluse în baza de impozitare a livrărilor/prestărilor efectuate conform art.
137 alin. (3) lit. e);".
119. La articolul 146, alineatul (1) se modifică şi
va avea următorul cuprins:
„Art. 146. - (1) Pentru exercitarea dreptului de
deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii:
a) pentru taxa datorată sau achitată, aferentă
bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate sau serviciilor care
i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul său de către o persoană
impozabilă, să deţină o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 155;
b) pentru taxa aferentă bunurilor care i-au fost ori
urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie
prestate în beneficiul său, dar pentru care persoana impozabilă este obligată
la plata taxei, conform art. 150 alin. (2) - (6), să deţină o factură emisă în
conformitate cu prevederile art. 155 sau documentele prevăzute la art. 1551
alin. (1);
c) pentru taxa achitată pentru importul de bunuri,
altele decât cele prevăzute la lit. d), să deţină declaraţia vamală de import
sau actul constatator emis de organele vamale, care să menţioneze persoana
impozabilă ca importator al bunurilor din punctul de vedere al taxei, precum şi
documente care să ateste plata taxei de către importator sau de către altă
persoană în contul său. Importatorii care deţin o autorizaţie unică pentru
proceduri vamale simplificate eliberată de alt stat membru sau care efectuează
importuri de bunuri în România din punct de vedere al TVA, pentru care nu au
obligaţia de a depune declaraţii vamale de import, trebuie să deţină o
declaraţie de import pentru TVA şi accize;
d) pentru taxa datorată pentru importul de bunuri
efectuat conform art. 157 alin. (4) şi (5), să deţină declaraţia vamală de
import sau actul constatator emis de organele vamale, care să menţioneze
persoana impozabilă ca importator al bunurilor în scopuri de taxă, precum şi
suma taxei datorate. De asemenea, persoana impozabilă trebuie să înscrie taxa
pe valoarea adăugată ca taxă colectată în decontul aferent perioadei fiscale în
care ia naştere exigibilitatea;
e) pentru taxa aferentă unei achiziţii intracomunitare
de bunuri, să deţină o factură sau documentul prevăzut la art. 1551 alin.
(1);
f) pentru taxa aferentă unei operaţiuni asimilate cu o
achiziţie intracomunitară de bunuri, prevăzută la art. 1301 alin.
(2) lit. a), să deţină documentul prevăzut la art. 155 alin. (4), emis în
statul membru din care bunurile au fost transportate ori expediate, sau
documentul prevăzut la art. 1551 alin. (1)."
120. Articolul 1472 se modifică şi va
avea următorul cuprins:
„Rambursarea taxei către persoane impozabile
neînregistrate în scopuri de TVA în România şi rambursarea TVA de către alte
state membre către persoane impozabile stabilite în România
Art. 1472. - (1) In condiţiile stabilite
prin norme:
a) persoana impozabilă nestabilită în România, care
este stabilită în alt stat membru, neînregistrată şi care nu este obligată să
se înregistreze în scopuri de TVA în România, poate beneficia de rambursarea
taxei pe valoarea adăugată achitate pentru importuri şi achiziţii de
bunuri/servicii, efectuate în România;
b) persoana impozabilă neînregistrată şi care nu este
obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în România, nestabilită în
Comunitate, poate solicita rambursarea taxei achitate pentru importuri şi
achiziţii de bunuri/servicii efectuate în România, dacă, în conformitate cu
legile ţării unde este stabilită, o persoană impozabilă stabilită în România ar
avea acelaşi drept de rambursare în ceea ce priveşte TVA sau alte impozite/taxe
similare aplicate în ţara respectivă;
c) persoana impozabilă neînregistrată şi care nu este
obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în România, dar care efectuează
în România o livrare intracomunitară de mijloace de transport noi scutită,
poate solicita rambursarea taxei achitate pentru achiziţia efectuată de aceasta
în România a respectivului mijloc de transport nou. Rambursarea nu poate să
depăşească taxa care s-ar aplica dacă livrarea de către această persoană a
mijloacelor de transport noi respective ar fi livrare taxabilă. Dreptul de
deducere ia naştere şi poate fi exercitat doar în momentul livrării
intracomunitare a mijlocului de transport nou;
d) persoana impozabilă stabilită în România,
neînregistrată şi care nu este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în
România, poate solicita rambursarea taxei achitate aferente operaţiunilor
prevăzute la art. 145 alin. (2) lit. d) sau în alte situaţii prevăzute prin
norme.
(2) Persoana impozabilă stabilită în România poate
beneficia de rambursarea TVA achitate pentru importuri şi achiziţii de
bunuri/servicii efectuate în alt stat membru, în condiţiile prevăzute în norme.
(3) In cazul în care rambursarea prevăzută la alin. (1)
lit. a) a fost obţinută prin fraudă sau printr-o altă metodă incorectă,
organele fiscale competente vor recupera sumele plătite în mod eronat şi orice
penalităţi şi dobânzi aferente, fără să contravină dispoziţiilor privind
asistenţa reciprocă pentru recuperarea TVA.
(4) In cazul în care o dobândă sau o penalitate
administrativă a fost impusă, dar nu a fost plătită, organele fiscale
competente vor suspenda orice altă rambursare suplimentară către persoana
impozabilă în cauză până la concurenţa sumei neplătite."
121. La articolul 149 alineatul (1), litera a) se
modifică şi va avea următorul cuprins:
,,a) bunurile de capital reprezintă toate activele
corporale fixe, definite la art. 1251 alin. (1) pct. 3, a căror
durată normală de funcţionare este egală sau mai mare de 5 ani, precum şi operaţiunile
de construcţie, transformare sau modernizare a bunurilor imobile, exclusiv
reparaţiile sau lucrările de întreţinere a acestor active, chiar în condiţiile
în care astfel de operaţiuni sunt realizate de beneficiarul unui contract de
închiriere, leasing sau orice alt contract prin care activele fixe corporale se
pun la dispoziţia unei alte persoane;".
122. La articolul 149 alineatul (3), literele a) şi
b) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
,,a) de la data de 1 ianuarie a anului în care bunurile
au fost achiziţionate sau fabricate, pentru bunurile de capital menţionate la
alin. (2) lit. a), dacă acestea au fost achiziţionate sau fabricate după data
aderării;
b) de la data de 1 ianuarie a anului în care bunurile
sunt recepţionate, pentru bunurile de capital prevăzute la alin. (2) lit. b),
care sunt construite, şi se efectuează pentru suma integrală a taxei
deductibile aferente bunului de capital, inclusiv pentru taxa plătită sau
datorată înainte de data aderării, dacă anul primei utilizări este anul
aderării sau un alt an ulterior anului aderării;".
123. La articolul 149, alineatul (5) se modifică şi
va avea următorul cuprins:
„(5) Ajustarea taxei deductibile se efectuează astfel:
a) pentru cazurile prevăzute la alin. (4) lit. a), ajustarea se efectuează în
cadrul perioadei de ajustare prevăzute la alin. (2). Ajustarea deducerii se
face în perioada fiscală în care intervine evenimentul care generează ajustarea
şi se realizează pentru toată taxa aferentă perioadei rămase din perioada de
ajustare, incluzând anul în care apare modificarea destinaţiei de utilizare.
Prin norme se stabilesc reguli tranzitorii pentru situaţia în care pentru anul
2007 s-a efectuat ajustarea prevăzută la alin. (4) lit. a) pentru o cincime
sau, după caz, o douăzecime din taxa dedusă iniţial;
b) pentru cazul prevăzut la alin. (4) lit. b),
ajustarea se efectuează de persoanele impozabile care au aplicat pro rata de
deducere pentru bunul de capital. Ajustarea reprezintă o cincime sau, după caz,
o douăzecime din taxa dedusă iniţial şi se efectuează în ultima perioadă
fiscală a anului calendaristic, pentru fiecare an în care apar modificări ale
elementelor taxei deduse în cadrul perioadei de ajustare prevăzute la alin.
(2);
c) pentru cazurile prevăzute la alin. (4) lit. c) şi
d), ajustarea se efectuează în perioada fiscală în care intervine evenimentul
care generează ajustarea şi se realizează pentru toată taxa aferentă perioadei
rămase din perioada de ajustare, incluzând anul în care apare obligaţia
ajustării;
d) pentru cazurile prevăzute la alin. (4) lit. e),
ajustarea se efectuează atunci când apar situaţiile enumerate la art. 138,
conform procedurii prevăzute în norme."
124. La articolul 149, după alineatul (5) se
introduce un nou alineat, alineatul (51), cu următorul cuprins:
„(51) Dacă pe parcursul perioadei de
ajustare intervin evenimente care vor genera ajustarea în favoarea persoanei
impozabile sau în favoarea statului, ajustările prevăzute la alin. (5) lit. a)
şi c) se vor efectua pentru acelaşi bun de capital succesiv în cadrul perioadei
de ajustare ori de câte ori apar respectivele evenimente."
125. Articolul 150 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
„Persoana obligată la plata taxei pentru
operaţiunile taxabile din România
Art. 150. - (1) Persoana obligată la plata taxei pe
valoarea adăugată, dacă aceasta este datorată în conformitate cu prevederile
prezentului titlu, este persoana impozabilă care efectuează livrări de bunuri
sau prestări de servicii, cu excepţia cazurilor pentru care beneficiarul este
obligat la plata taxei conform alin. (2) - (6) şi art. 160.
(2) Taxa este datorată de orice persoană impozabilă,
inclusiv de către persoana juridică neimpozabilă înregistrată în scopuri de TVA
conform art. 153 sau 1531, care este beneficiar al serviciilor care
au locul prestării în România conform art. 133 alin. (2) şi care sunt furnizate
de către o persoană impozabilă care nu este stabilită pe teritoriul României
sau nu este considerată a fi stabilită pentru respectivele prestări de servicii
pe teritoriul României conform prevederilor art. 1251 alin. (2),
chiar dacă este înregistrată în România conform art. 153 alin. (4) sau (5).
(3) Taxa este datorată de orice persoană înregistrată
conform art. 153 sau 1531, căreia i se livrează gaze naturale sau
energie electrică în condiţiile prevăzute la art. 132 alin. (1) lit. e) sau f),
dacă aceste livrări sunt realizate de o persoană impozabilă care nu este
stabilită în România sau nu este considerată a fi stabilită pentru respectivele
livrări de bunuri pe teritoriul României conform prevederilor art. 1251
alin. (2), chiar dacă este înregistrată în scopuri de TVA în România conform
art. 153 alin. (4) sau (5).
(4) Taxa este datorată de persoana impozabilă sau
persoana juridică neimpozabilă, înregistrată în scopuri de TVA conform art. 153
sau 1531, care este beneficiarul unei livrări ulterioare efectuate
în cadrul unei operaţiuni triunghiulare, în următoarele condiţii:
1. cumpărătorul revânzător al bunurilor să nu fie
stabilit în România, să fie înregistrat în scopuri de TVA în alt stat membru şi
să fi efectuat o achiziţie intracomunitară a acestor bunuri în România, care nu
este impozabilă conform art. 126 alin. (8) lit. b); şi
2. bunurile aferente achiziţiei intracomunitare,
prevăzute la pct. 1, să fi fost transportate de furnizor sau de cumpărătorul
revânzător ori de altă persoană, în contul furnizorului sau al cumpărătorului
revânzător, dintr-un stat membru, altul decât statul în care cumpărătorul
revânzător este înregistrat în scopuri de TVA, direct către beneficiarul
livrării; şi
3. cumpărătorul revânzător să îl desemneze pe
beneficiarul livrării ulterioare ca persoană obligată la plata taxei pentru
livrarea respectivă.
(5) Taxa este datorată de persoana din cauza căreia
bunurile ies din regimurile sau situaţiile prevăzute la art. 144 alin. (1) lit.
a) şid).
(6) In alte situaţii decât cele prevăzute la alin. (2)
- (5), în cazul în care livrarea de bunuri/prestarea de servicii este realizată
de o persoană impozabilă care nu este stabilită în România sau nu este
considerată a fi stabilită pentru respectivele livrări de bunuri/prestări de
servicii pe teritoriul României conform prevederilor art. 1251 alin.
(2) şi care nu este înregistrată în România conform art. 153, persoana obligată
la plata taxei este persoana impozabilă sau persoana juridică neimpozabilă,
stabilită în România sau nestabilită în România, dar înregistrată prin
reprezentant fiscal, care este beneficiar al unor livrări de bunuri/prestări de
servicii care au loc în România, conform art. 132 sau 133.
(7) Prin excepţie de la prevederile alin. (1):
a) atunci când persoana obligată la plata taxei,
conform alin. (1), este o persoană impozabilă stabilită în Comunitate, dar nu
în România, respectiva persoană poate, în condiţiile stabilite prin norme, să
desemneze un reprezentant fiscal ca persoană obligată la plata taxei;
b) atunci când persoana obligată la plata taxei,
conform alin. (1), este o persoană impozabilă care nu este stabilită în
Comunitate, respectiva persoană este obligată, în condiţiile stabilite prin
norme, să desemneze un reprezentant fiscal ca persoană obligată la plata
taxei."
126. Articolul 151 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
„Persoana obligată la plata taxei pentru achiziţii
intracomunitare
Art. 151. - (1) Persoana care efectuează o achiziţie
intracomunitară de bunuri care este taxabilă, conform prezentului titlu, este
obligată la plata taxei.
(2) Atunci când persoana obligată la plata taxei pentru
achiziţia intracomunitară, conform alin. (1), este:
a) o persoană impozabilă stabilită în Comunitate, dar
nu în România, respectiva persoană poate, în condiţiile stabilite prin norme,
să desemneze un reprezentant fiscal ca persoană obligată la plata taxei;
b) o persoană impozabilă care nu este stabilită în
Comunitate, respectiva persoană este obligată, în condiţiile stabilite prin
norme, să desemneze un reprezentant fiscal ca persoană obligată la plata
taxei."
127. La articolul 1512 alineatul (3),
partea introductivă se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(3) Furnizorul sau prestatorul este ţinut răspunzător
individual şi în solidar pentru plata taxei, în situaţia în care persoana
obligată la plata taxei este beneficiarul, conform art. 150 alin. (2) - (4) şi
(6), dacă factura prevăzută la art. 155 alin. (5) sau autofactura prevăzută la
art. 1551 alin. (1):"
128. La articolul 1512, alineatele (6)
şi (7) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„(6) Pentru aplicarea regimului de antrepozit de taxă
pe valoarea adăugată, prevăzut la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 8,
antrepozitarul şi transportatorul bunurilor din antrepozit sau persoana
responsabilă pentru transport sunt ţinuţi răspunzători individual şi în solidar
pentru plata taxei, împreună cu persoana obligată la plata acesteia, conform
art. 150 alin. (1), (5) şi (6) şi art. 1511.
(7) Persoana care desemnează o altă persoană ca
reprezentant fiscal, conform art. 150 alin. (7) şi/sau art. 151 alin. (2), este
ţinută răspunzătoare individual şi în solidar pentru plata taxei, împreună cu
reprezentantul său fiscal."
129. La articolul 152, alineatele (1) şi (2) se
modifică şi vor avea următorul cuprins:
„Art. 152. - (1) Persoana impozabilă stabilită în
România conform art. 1251 alin. (2) lit. a), a cărei cifră de
afaceri anuală, declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 35.000
euro, al cărui echivalent în lei se stabileşte la cursul de schimb comunicat de
Banca Naţională a României la data aderării şi se rotunjeşte la următoarea mie,
poate solicita scutirea de taxă, numită în continuare regim special de
scutire, pentru operaţiunile prevăzute la art. 126 alin. (1), cu excepţia
livrărilor intracomunitare de mijloace de transport noi, scutite conform art.
143 alin. (2) lit. b).
(2) Cifra de afaceri care serveşte drept referinţă
pentru aplicarea alin. (1) este constituită din valoarea totală a livrărilor de
bunuri şi a prestărilor de servicii efectuate de persoana impozabilă în cursul
unui an calendaristic, care ar fi taxabile dacă nu ar fi desfăşurate de o mică
întreprindere, operaţiunile rezultate din activităţi economice pentru care
locul livrării/prestării se consideră ca fiind în străinătate, dacă taxa ar fi
deductibilă, în cazul în care aceste operaţiuni ar fi fost realizate în România
conform art. 145 alin. (2) lit. b), operaţiunile scutite cu drept de deducere
şi cele scutite fără drept de deducere, prevăzute la art. 141 alin. (2) lit.
a), b), e) şi f), dacă acestea nu sunt accesorii activităţii principale, cu
excepţia următoarelor:
a) livrările de active fixe corporale sau necorporale,
astfel cum sunt definite la art. 1251 alin. (1) pct. 3, efectuate de
persoana impozabilă;
b) livrările intracomunitare de mijloace de transport
noi, scutite conform art. 143 alin. (2) lit. b)."
130. La articolul 152 alineatul (8), litera c) se
abrogă.
131. La articolul 1521, alineatul (9) se
modifică şi va avea următorul cuprins:
„(9) Agenţiile de turism nu au dreptul să înscrie taxa
în mod distinct în facturi sau în alte documente legale care se transmit
călătorului, pentru serviciile unice cărora li se aplică regimul special."
132. La articolul 1522, alineatul (12)
se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(12) Persoana impozabilă revânzătoare nu are dreptul
să înscrie taxa aferentă livrărilor de bunuri supuse regimului special, în mod
distinct, în facturile emise clienţilor."
133. Articolul 153 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
„Inregistrarea persoanelor impozabile în scopuri de
TVA
Art. 153. - (1) Persoana impozabilă care are sediul
activităţii economice în România şi realizează sau intenţionează să realizeze o
activitate economică ce implică operaţiuni taxabile şi/sau scutite de taxa pe
valoarea adăugată cu drept de deducere trebuie să solicite înregistrarea în
scopuri de TVA la organul fiscal competent, denumită în continuare înregistrare
normală în scopuri de taxă, după cum urmează:
a) înainte de realizarea unor astfel de operaţiuni,
în următoarele cazuri:
1. dacă declară că urmează să realizeze o cifră de
afaceri care atinge sau depăşeşte plafonul de scutire prevăzut la art. 152
alin. (1), cu privire la regimul special de scutire pentru întreprinderile
mici;
2. dacă declară că urmează să realizeze o cifră de
afaceri inferioară plafonului de scutire prevăzut la art. 152 alin. (1), dar
optează pentru aplicarea regimului normal de taxă;
b) dacă în cursul unui an calendaristic atinge sau
depăşeşte plafonul de scutire prevăzut la art. 152 alin. (1), în termen de 10
zile de la sfârşitul lunii în care a atins sau a depăşit acest plafon;
c) dacă cifra de afaceri realizată în cursul unui an
calendaristic este inferioară plafonului de scutire prevăzut la art. 152 alin.
(1), dar optează pentru aplicarea regimului normal de taxă;
d) dacă efectuează operaţiuni scutite de taxă şi
optează pentru taxarea acestora, conform art. 141 alin. (3).
(2) Persoana impozabilă care are sediul activităţii
economice în afara României, dar este stabilită în România printr-un sediu fix,
conform art. 1251 alin. (2) lit. b), este obligată să solicite
înregistrarea în scopuri de TVA în România, astfel:
a) înaintea primirii serviciilor, în situaţia în care
urmează să primească pentru sediul fix din România servicii pentru care este
obligată la plata taxei în România conform art. 150 alin. (2), dacă serviciile
sunt prestate de o persoană impozabilă care este stabilită în sensul art. 1251
alin. (2) în alt stat membru;
b) înainte de prestarea serviciilor, în situaţia în
care urmează să presteze serviciile prevăzute la art. 133 alin. (2) de la
sediul fix din România pentru un beneficiar persoană impozabilă stabilită în
sensul art. 1251 alin. (2) în alt stat membru care are obligaţia de
a plăti TVA în alt stat membru, conform echivalentului din legislaţia statului
membru respectiv al art. 150 alin. (2);
c) înainte de realizarea unor activităţi economice de
la respectivul sediu fix în condiţiile stabilite la art. 1251 alin.
(2) lit. b) şi c) care implică:
1. livrări de bunuri taxabile şi/sau scutite cu drept
de deducere, inclusiv livrări intracomunitare scutite de TVA conform art. 143
alin. (2);
2. prestări de servicii taxabile şi/sau scutite de
taxa pe valoarea adăugată cu drept de deducere, altele decât cele prevăzute la
lit. a) şi b);
3. operaţiuni scutite de taxă şi optează pentru
taxarea acestora, conform art. 141 alin. (3);
4. achiziţii intracomunitare de bunuri taxabile.
(3) Prevederile alin. (1) nu sunt aplicabile persoanei
tratate ca persoană impozabilă numai pentru că efectuează ocazional livrări
intracomunitare de mijloace de transport noi.
(4) O persoană impozabilă care nu este stabilită în
România conform art. 1251 alin. (2) şi nici înregistrată în scopuri
de TVA în România conform art. 153 va solicita înregistrarea în scopuri de TVA
la organele fiscale competente pentru operaţiuni realizate pe teritoriul
României care dau drept de deducere a taxei, înainte de efectuarea
respectivelor operaţiuni, cu excepţia situaţiilor în care persoana obligată la
plata taxei este beneficiarul, conform art. 150 alin. (2) - (6). Nu sunt
obligate să se înregistreze în România, conform acestui articol, persoanele
stabilite în afara Comunităţii care efectuează servicii electronice către
persoane neimpozabile din România şi care sunt înregistrate într-un alt stat
membru, conform regimului special pentru servicii electronice, pentru toate
serviciile electronice prestate în Comunitate.
(5) Va solicita înregistrarea în scopuri de TVA
conform acestui articol, înainte de realizarea operaţiunilor, persoana
impozabilă nestabilită în România şi neînregistrată în scopuri de TVA în
România, care intenţionează:
a) să efectueze o achiziţie intracomunitară de bunuri
pentru care este obligată la plata taxei conform art. 151; sau
b) să efectueze o livrare intracomunitară de bunuri
scutită de taxă.
(6) Persoana impozabilă stabilită în Comunitate, dar
nu în România, care are obligaţia să se înregistreze în scopuri de TVA în
România, poate, în condiţiile stabilite prin norme, să îşi îndeplinească
această obligaţie prin desemnarea unui reprezentant fiscal. Persoana impozabilă
nestabilită în Comunitate care are obligaţia să se înregistreze în scopuri de
TVA în România este obligată, în condiţiile stabilite prin norme, să se
înregistreze prin desemnarea unui reprezentant fiscal.
(7) Organele fiscale competente vor înregistra în
scopuri de TVA, conform prezentului articol, toate persoanele care, în
conformitate cu prevederile prezentului titlu, sunt obligate să solicite
înregistrarea, conform alin. (1), (2), (4) sau (5).
(8) In cazul în care o persoană este obligată să se
înregistreze în scopuri de TVA, în conformitate cu prevederile alin. (1), (2),
(4) sau (5), şi nu solicită înregistrarea, organele fiscale competente vor
înregistra persoana respectivă din oficiu.
(9) Organele fiscale competente pot anula înregistrarea
unei persoane în scopuri de TVA, conform prezentului articol, dacă, potrivit
prevederilor prezentului titlu, persoana nu era obligată să solicite
înregistrarea sau nu avea dreptul să solicite înregistrarea în scopuri de TVA,
conform prezentului articol. De asemenea, organele fiscale competente pot anula
din oficiu înregistrarea unei persoane în scopuri de TVA, conform prezentului
articol, în cazul persoanelor impozabile care figurează în lista
contribuabililor declaraţi inactivi potrivit art. 11, precum şi a persoanelor
impozabile în inactivitate temporară, înscrisă în registrul comerţului, potrivit
legii. Procedura de scoatere din evidenţă este stabilită prin normele
procedurale în vigoare. După anularea înregistrării în scopuri de TVA
persoanele impozabile pot solicita înregistrarea în scopuri de TVA numai dacă
încetează situaţia care a condus la scoaterea din evidenţă.
(10) Persoana înregistrată conform prezentului articol
va anunţa în scris organele fiscale competente cu privire la modificările
informaţiilor declarate în cererea de înregistrare sau furnizate prin altă
metodă organului fiscal competent, în legătură cu înregistrarea sa, sau care
apar în certificatul de înregistrare în termen de 15 zile de la producerea
oricăruia dintre aceste evenimente.
(11) In cazul încetării desfăşurării de operaţiuni
care dau drept de deducere a taxei sau în cazul încetării activităţii sale
economice, orice persoană înregistrată conform prezentului articol va anunţa în
scris organele fiscale competente în termen de 15 zile de la producerea
oricăruia dintre aceste evenimente în scopul scoaterii din evidenţa persoanelor
înregistrate în scopuri de TVA. Prin norme procedurale se stabilesc data de la
care are loc scoaterea din evidenţă şi procedura aplicabilă."
134. Articolul 1531 se modifică şi va
avea următorul cuprins:
„Inregistrarea în scopuri de TVA a altor persoane
care efectuează achiziţii intracomunitare sau pentru servicii
Art. 1531. - (1) Are obligaţia să solicite
înregistrarea în scopuri de TVA, conform prezentului articol:
a) persoana impozabilă care are sediul activităţii
economice în România şi persoana juridică neimpozabilă stabilită în România,
neînregistrate şi care nu au obligaţia să se înregistreze conform art. 153 şi
care nu sunt deja înregistrate conform lit. b) sau c) sau alin. (2), care
efectuează o achiziţie intracomunitară taxabilă în România, înainte de
efectuarea achiziţiei intracomunitare, dacă valoarea achiziţiei intracomunitare
respective depăşeşte plafonul pentru achiziţii intracomunitare în anul
calendaristic în care are loc achiziţia intracomunitară;
b) persoana impozabilă care are sediul activităţii
economice în România, neînregistrată şi care nu are obligaţia să se
înregistreze conform art. 153 şi care nu este deja înregistrată conform lit. a)
sau c) sau a alin. (2), dacă prestează servicii care au locul în alt stat
membru, pentru care beneficiarul serviciului este persoana obligată la plata
taxei conform echivalentului din legislaţia altui stat membru al art. 150 alin.
(2), înainte de prestarea serviciului;
c) persoana impozabilă care îşi are stabilit sediul
activităţii economice în România, care nu este înregistrată şi nu are obligaţia
să se înregistreze conform art. 153 şi care nu este deja înregistrată conform
lit. a) sau b) sau a alin. (2), dacă primeşte de la un prestator, persoană
impozabilă stabilită în alt stat membru, servicii pentru care este obligată la
plata taxei în România conform art. 150 alin. (2), înaintea primirii
serviciilor respective.
(2) Persoana impozabilă care are sediul activităţii
economice în România, dacă nu este înregistrată şi nu este obligată să se
înregistreze conform art. 153, şi persoana juridică neimpozabilă stabilită în
România pot solicita să se înregistreze, conform prezentului articol, în cazul
în care realizează achiziţii intracomunitare, conform art. 126 alin. (6).
(3) Organele fiscale competente vor înregistra în
scopuri de TVA, conform prezentului articol, orice persoană care solicită
înregistrarea, conform alin. (1) sau (2).
(4) Dacă persoana obligată să se înregistreze în
scopuri de TVA, în condiţiile alin. (1), nu solicită înregistrarea, organele
fiscale competente vor înregistra persoana respectivă din oficiu.
(5) Persoana înregistrată în scopuri de TVAconform
alin. (1) lit. a) poate solicita anularea înregistrării sale oricând, după
expirarea anului calendaristic următor celui în care a fost înregistrată, dacă
valoarea achiziţiilor sale intracomunitare nu a depăşit plafonul de achiziţii
în anul în care face solicitarea sau în anul calendaristic anterior şi dacă nu
şi-a exercitat opţiunea conform alin. (7).
(6) Persoana înregistrată în scopuri de TVA conform
alin. (2) poate solicita anularea înregistrării oricând după expirarea a 2 ani
calendaristici care urmează anului în care a optat pentru înregistrare, dacă
valoarea achiziţiilor sale intracomunitare nu a depăşit plafonul de achiziţii
în anul în care depune această solicitare sau în anul calendaristic anterior,
dacă nu şi-a exercitat opţiunea conform alin. (7).
(7) Dacă după expirarea anului calendaristic prevăzut
la alin. (5) sau a celor 2 ani calendaristici prevăzuţi la alin. (6), care
urmează celui în care s-a efectuat înregistrarea, persoana impozabilă
efectuează o achiziţie intracomunitară în baza codului de înregistrare în
scopuri de TVA, obţinut conform prezentului articol, se consideră că persoana a
optat conform art. 126 alin. (6), cu excepţia cazului în care a depăşit
plafonul de achiziţii intracomunitare.
(8) Persoana înregistrată conform alin. (1) lit. b) şi
c) poate solicita anularea înregistrării sale oricând după expirarea anului
calendaristic în care a fost înregistrată, cu excepţia situaţiei în care
trebuie să rămână înregistrată conform alin. (5) - (7).
(9) Organele fiscale competente vor anula înregistrarea
unei persoane, conform prezentului articol, dacă:
a) persoana respectivă este înregistrată în scopuri de
TVA, conform art. 153; sau
b) persoana respectivă are dreptul la anularea
înregistrării în scopuri de TVA, conform prezentului articol, şi solicită
anularea conform alin. (5), (6) şi (8).
(10) Inregistrarea în scopuri de TVA conform
prezentului articol nu conferă persoanei impozabile calitatea de persoană
înregistrată normal în scopuri de TVA, acest cod fiind utilizat numai pentru
achiziţii intracomunitare sau pentru serviciile prevăzute la art. 133 alin.
(2), primite de la persoane impozabile stabilite în alt stat membru sau
prestate către persoane impozabile stabilite în alt stat membru.
(11) Prevederile art. 153 alin. (9) se aplică
corespunzător şi pentru persoanele înregistrate în scopuri de TVA conform
prezentului articol."
135. Articolul 154 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
„Prevederi generale referitoare la înregistrare
Art. 154. - (1) Codul de înregistrare în scopuri de
TVA, atribuit conform art. 153 şi 1531, are prefixul «RO», conform
Standardului internaţional ISO 3166 - alpha 2.
(2) Anularea înregistrării în scopuri de TVA a unei
persoane nu o exonerează de răspunderea care îi revine, conform prezentului
titlu, pentru orice acţiune anterioară datei anulării şi de obligaţia de a
solicita înregistrarea în condiţiile prezentului titlu.
(3) Prin norme se stabilesc cazurile în care
persoanele nestabilite în România care sunt obligate la plata TVA în România
conform art. 150 alin. (1) pot fi scutite de înregistrarea în scopuri de TVA în
România.
(4) Persoanele înregistrate:
a) conform art. 153 vor comunica codul de înregistrare
în scopuri de TVA tuturor furnizorilor/prestatorilor sau clienţilor;
b) conform art. 1531 vor comunica codul de
înregistrare în scopuri de TVA:
1. furnizorului/prestatorului, atunci când au
obligaţia plăţii taxei conform art. 150 alin. (2) - (6) şi art. 151;
2. beneficiarului, persoană impozabilă din alt stat
membru, către care prestează servicii pentru care acesta este obligat la plata
taxei conform echivalentului din alt stat membru al art. 150 alin. (2)."
136. La articolul 155, alineatele (4) şi (5) se
modifică şi vor avea următorul cuprins:
„(4) Persoana impozabilă va emite o autofactură în
termenul stabilit la alin. (1), pentru fiecare transfer pe care l-a efectuat în
alt stat membru, în condiţiile art. 128 alin. (10) şi pentru fiecare achiziţie
intracomunitară efectuată în România în condiţiile stabilite la art. 1301 alin.
(2) lit. a).
(5) Factura cuprinde în mod obligatoriu următoarele
informaţii:
a) numărul de ordine, în baza uneia sau mai multor
serii, care identifică factura în mod unic;
b) data emiterii facturii;
c) data la care au fost livrate bunurile/prestate
serviciile sau data încasării unui avans, în măsura în care această dată diferă
de data emiterii facturii;
d) denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare
în scopuri de TVA sau, după caz, codul de identificare fiscală, ale persoanei
impozabile care emite factura;
e) denumirea/numele furnizorului/prestatorului care nu
este stabilit în România şi care şi-a desemnat un reprezentant fiscal, precum
şi denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA, conform
art. 153, ale reprezentantului fiscal;
f) denumirea/numele şi adresa beneficiarului bunurilor
sau serviciilor, precum şi codul de înregistrare în scopuri de TVA sau codul de
identificare fiscală ale beneficiarului, dacă acesta este o persoană impozabilă
sau o persoană juridică neimpozabilă;
g) denumirea/numele beneficiarului care nu este
stabilit în România şi care şi-a desemnat un reprezentant fiscal, precum şi
denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare prevăzut la art. 153 ale
reprezentantului fiscal;
h) denumirea şi cantitatea bunurilor livrate, denumirea
serviciilor prestate, precum şi particularităţile prevăzute la art. 1251
alin. (3) în definirea bunurilor, în cazul livrării intracomunitare de mijloace
de transport noi;
i) baza de impozitare a bunurilor şi serviciilor sau,
după caz, avansurile facturate, pentru fiecare cotă, scutire sau operaţiune
netaxabilă, preţul unitar, exclusiv taxa, precum şi rabaturile, remizele,
risturnele şi alte reduceri de preţ;
j) indicarea cotei de taxă aplicate şi a sumei taxei
colectate, exprimate în lei, în funcţie de cotele taxei;
k) în cazul în care nu se datorează taxa, trimiterea la
dispoziţiile aplicabile din prezentul titlu sau din Directiva 112 sau orice
altă menţiune din care să rezulte că livrarea de bunuri sau prestarea de
servicii face obiectul unei scutiri sau a procedurii de taxare inversă;
l) în cazul în care se aplică regimul special pentru
agenţiile de turism, trimiterea la art. 1521, la art. 306 din
Directiva 112 sau orice altă referinţă care să indice faptul că a fost aplicat
regimul special;
m) dacă se aplică unul dintre regimurile speciale
pentru bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi,
trimiterea la art. 1522, la art. 313, 326 ori 333 din Directiva 112 sau orice
altă referinţă care să indice faptul că a fost aplicat unul dintre regimurile
respective;
n) o referire la alte facturi sau documente emise
anterior, atunci când se emit mai multe facturi sau documente pentru aceeaşi
operaţiune."
137. La articolul 155 alineatul (7), litera c) se
abrogă.
138. La articolul 1551, alineatele (1) -
(3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„Art. 1551. - (1) Persoana impozabilă sau
persoana juridică neimpozabilă, obligată la plata taxei în condiţiile art. 150
alin. (2) - (4) şi (6) şi ale art. 151, trebuie să autofactureze operaţiunile
respective până cel mai târziu în a 15-a zi a lunii următoare celei în care ia
naştere faptul generator al taxei, în cazul în care persoana respectivă nu se
află în posesia facturii emise de furnizor/prestator.
(2) Persoana impozabilă sau persoana juridică
neimpozabilă, obligată la plata taxei în condiţiile art. 150 alin. (2) - (4) şi
(6), trebuie să autofactureze suma avansurilor plătite în legătură cu
operaţiunile respective cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare
celei în care a plătit avansurile, în cazul în care persoana respectivă nu se
află în posesia facturii emise de furnizor/prestator, cu excepţia situaţiei în care
faptul generator de taxă a intervenit în aceeaşi lună, caz în care sunt
aplicabile prevederile alin. (1).
(3) La primirea facturii privind operaţiunile
prevăzute la alin. (1) şi (2), persoana impozabilă sau persoana juridică
neimpozabilă va înscrie pe factură o referire la autofacturare, iar pe
autofactură, o referire la factură."
139. La articolul 1561, alineatele (2),
(4) - (6) şi (62) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1),
perioada fiscală este trimestrul calendaristic pentru persoana impozabilă care
în cursul anului calendaristic precedent a realizat o cifră de afaceri din
operaţiuni taxabile şi/sau scutite cu drept de deducere şi/sau neimpozabile în
România conform art. 132 şi 133, dar care dau drept de deducere conform art.
145 alin. (2) lit. b), care nu a depăşit plafonul de 100.000 euro al cărui
echivalent în lei se calculează conform normelor, cu excepţia situaţiei în care
persoana impozabilă a efectuat în cursul anului calendaristic precedent una sau
mai multe achiziţii intracomunitare de bunuri.
(4) întreprinderile mici care se înregistrează în
scopuri de TVA, conform art. 153, în cursul anului, trebuie să declare cu
ocazia înregistrării cifra de afaceri obţinută, recalculată în baza activităţii
corespunzătoare unui an calendaristic întreg. Dacă această cifră de afaceri
recalculată depăşeşte plafonul prevăzut la alin. (2), în anul respectiv
perioada fiscală va fi luna calendaristică, conform alin. (1). Dacă această
cifră de afaceri recalculată nu depăşeşte plafonul prevăzut la alin. (2),
persoana impozabilă va utiliza trimestrul calendaristic ca perioadă fiscală, cu
excepţia situaţiei în care a efectuat în cursul anului calendaristic respectiv
una sau mai multe achiziţii intracomunitare de bunuri înainte de înregistrarea
în scopuri de TVA conform art. 153.
(5) Dacă cifra de afaceri efectiv obţinută în anul
înregistrării, recalculată în baza activităţii corespunzătoare unui an
calendaristic întreg, depăşeşte plafonul prevăzut la alin. (2), în anul următor
perioada fiscală va fi luna calendaristică, conform alin. (1). Dacă această
cifră de afaceri efectivă nu depăşeşte plafonul prevăzut la alin. (2), persoana
impozabilă va utiliza trimestrul calendaristic ca perioadă fiscală cu excepţia
situaţiei în care persoana impozabilă a efectuat în cursul anului calendaristic
precedent una sau mai multe achiziţii intracomunitare de bunuri.
(6) Persoana impozabilă care, potrivit alin. (2) şi
(5), are obligaţia depunerii deconturilor trimestriale trebuie să depună la
organele fiscale competente, până la data de 25 ianuarie inclusiv, o declaraţie
de menţiuni în care să înscrie cifra de afaceri din anul precedent, obţinută
sau, după caz, recalculată şi o menţiune referitoare la faptul că nu a efectuat
achiziţii intracomunitare de bunuri în anul precedent.
(62) Persoana impozabilă care potrivit alin.
(61) este obligată să îşi schimbe perioada fiscală trebuie să depună
o declaraţie de menţiuni la organul fiscal competent, în termen de maximum 5
zile lucrătoare de la finele lunii în care intervine exigibilitatea achiziţiei
intracomunitare care generează această obligaţie, şi va utiliza ca perioadă
fiscală luna calendaristică pentru anul curent şi pentru anul următor. Dacă în
cursul anului următor nu efectuează nicio achiziţie intracomunitară de bunuri,
persoana respectivă va reveni conform alin. (1) la trimestrul calendaristic
drept perioadă fiscală. în acest sens va trebui să depună declaraţia de
menţiuni prevăzută la alin. (6)."
140. Articolul 1563 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„Decontul special de taxă şi alte declaraţii
Art. 1563. - (1) Decontul special de taxă se
depune la organele fiscale competente de către persoanele care nu sunt
înregistrate şi care nu trebuie să se înregistreze conform art. 153, astfel:
a) pentru achiziţii intracomunitare de bunuri
taxabile, altele decât cele prevăzute la lit. b) şi c), de către persoanele
impozabile înregistrate conform art. 1531;
b) pentru achiziţii intracomunitare de mijloace de
transport noi, de către orice persoană, indiferent dacă este sau nu
înregistrată conform art. 1531;
c) pentru achiziţii intracomunitare de produse
accizabile, de către persoanele impozabile şi persoanele juridice neimpozabile,
indiferent dacă sunt sau nu înregistrate conform art. 1531;
d) pentru operaţiunile şi de către persoanele obligate
la plata taxei, conform art. 150 alin. (2) - (4) şi (6);
e) pentru operaţiunile şi de către persoanele obligate
la plata taxei conform art. 150 alin. (5), cu excepţia situaţiei în care are
loc un import de bunuri sau o achiziţie intracomunitară de bunuri.
(2) Decontul special de taxă trebuie întocmit potrivit
modelului stabilit prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală şi se depune până la data de 25 inclusiv a lunii următoare
celei în care ia naştere exigibilitatea operaţiunilor menţionate la alin. (1).
Decontul special de taxă trebuie depus numai pentru perioadele în care ia
naştere exigibilitatea taxei. Prin excepţie, persoanele care nu sunt
înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153, indiferent dacă sunt sau nu
înregistrate conform art. 1531, sunt obligate să depună decontul
special de taxă pentru achiziţiile intracomunitare de mijloace de transport
noi, înainte de înmatricularea acestora în România, dar nu mai târziu de data
de 25 a lunii următoare celei în care ia naştere exigibilitatea taxei aferente
respectivei achiziţii intracomunitare.
(3) In aplicarea alin. (2), organele fiscale
competente în administrarea persoanelor prevăzute la alin. (1) lit. b),
respectiv a persoanelor care nu sunt înregistrate şi care nu trebuie să se
înregistreze conform art. 153, indiferent dacă sunt sau nu sunt înregistrate
conform art. 1531, vor elibera, în scopul înmatriculării mijlocului
de transport nou, un certificat care să ateste plata taxei, ale cărui model şi
conţinut vor fi stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală, In cazul achiziţiilor intracomunitare de mijloace de
transport care nu sunt noi în sensul art. 1251 alin. (3), efectuate
de persoanele prevăzute la alin. (1) lit. b), în vederea înmatriculării,
organele fiscale competente vor elibera un certificat din care să rezulte că nu
se datorează taxa în România.
(4) Persoanele impozabile înregistrate în scopuri de
TVA conform art. 153, a căror cifră de afaceri, astfel cum este prevăzută la
art. 152 alin. (2), realizată la finele unui an calendaristic, este inferioară
sumei de 10.000 euro, calculată la cursul de schimb valutar din ultima zi
lucrătoare a anului, trebuie să comunice printr-o notificare scrisă organelor
fiscale de care aparţin, până la data de 25 februarie inclusiv a anului
următor, următoarele informaţii:
a) suma totală a livrărilor de bunuri şi a prestărilor
de servicii către persoane înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153,
precum şi suma taxei aferente;
b) suma totală a livrărilor de bunuri şi a prestărilor
de servicii către persoane care nu sunt înregistrate în scopuri de TVA conform
art. 153, precum şi suma taxei aferente.
(5) Persoanele impozabile neînregistrate în scopuri de
TVA conform art. 153, a căror cifră de afaceri, astfel cum este prevăzută la
art. 152, dar excluzând veniturile obţinute din vânzarea de bilete de transport
internaţional rutier de persoane, realizată la finele unui an calendaristic,
este între 10.000 euro, calculată la cursul de schimb valutar din ultima zi
lucrătoare a anului, şi 35.000 euro, calculată la cursul de schimb valutar
comunicat de Banca Naţională a României la data aderării, trebuie să comunice
printr-o notificare scrisă organelor fiscale competente până la data de 25
februarie inclusiv a anului următor, următoarele informaţii:
a) suma totală a livrărilor de bunuri şi a prestărilor
de servicii către persoane înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153;
b) suma totală a livrărilor de bunuri şi a prestărilor
de servicii către persoane care nu sunt înregistrate în scopuri de TVA conform
art. 153;
c) suma totală şi taxa aferentă achiziţiilor de la
persoane înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153;
d) suma totală a achiziţiilor de la persoane care nu
sunt înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153.
(6) Persoanele impozabile înregistrate în scopuri de
TVA conform art. 153, care prestează servicii de transport internaţional,
trebuie să comunice printr-o notificare scrisă organelor fiscale competente,
până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor, suma totală a
veniturilor obţinute din vânzarea de bilete pentru transportul rutier
internaţional de persoane cu locul de plecare din România.
(7) Importatorii care deţin o autorizaţie unică pentru
proceduri vamale simplificate eliberată de alt stat membru sau care efectuează
importuri de bunuri în România din punct de vedere al TVA pentru care nu au
obligaţia de a depune declaraţii vamale de import trebuie să depună la organele
vamale o declaraţie de import pentru TVA şi accize la data la care intervine
exigibilitatea taxei conform prevederilor art. 136."
141. Articolul 1564 se modifică şi va
avea următorul cuprins:
„Declaraţia recapitulativă
Art. 1564. - (1) Orice persoană impozabilă
înregistrată în scopuri de TVA conform art. 153 sau art. 1531
trebuie să întocmească şi să depună la organele fiscale competente, până la
data de 15 inclusiv a lunii următoare unei luni calendaristice, o declaraţie
recapitulativă în care menţionează:
a) livrările intracomunitare scutite de taxă în
condiţiile prevăzute la art. 143 alin. (2) lit. a) şi d), pentru care
exigibilitatea taxei a luat naştere în luna calendaristică respectivă;
b) livrările de bunuri efectuate în cadrul unei
operaţiuni triunghiulare prevăzute la art. 1321 alin. (5) efectuate
în statul membru de sosire a bunurilor şi care se declară drept livrări
intracomunitare cu cod T, pentru care exigibilitatea de taxă a luat naştere în
luna calendaristică respectivă;
c) prestările de servicii prevăzute la art. 133 alin.
(2) efectuate în beneficiul unor persoane impozabile nestabilite în România,
dar stabilite în Comunitate, altele decât cele scutite de TVA în statul membru
în care acestea sunt impozabile, pentru care exigibilitatea de taxă a luat
naştere în luna calendaristică respectivă;
d) achiziţiile intracomunitare de bunuri taxabile,
pentru care exigibilitatea de taxă a luat naştere în luna calendaristică
respectivă;
e) achiziţiile de servicii prevăzute la art. 133 alin.
(2), efectuate de persoane impozabile din România care au obligaţia plăţii
taxei conform art. 150 alin. (2), pentru care exigibilitatea de taxă a luat
naştere în luna calendaristică respectivă, de la persoane impozabile
nestabilite în România, dar stabilite în Comunitate.
(2) Declaraţia recapitulativă se întocmeşte conform
modelului stabilit prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală, pentru fiecare lună calendaristică în care ia naştere
exigibilitatea taxei pentru astfel de operaţiuni.
(3) Declaraţia recapitulativă cuprinde următoarele
informaţii: a) codul de identificare în scopuri de TVA al persoanei impozabile
din România, pe baza căruia respectiva persoană a efectuat livrări
intracomunitare de bunuri în condiţiile menţionate la art. 143 alin. (2) lit.
a), a prestat servicii în condiţiile stabilite la art. 133 alin. (2), altele
decât cele scutite de TVA în statul membru în care acestea sunt impozabile, a efectuat
achiziţii intracomunitare taxabile de bunuri din alt stat membru sau a
achiziţionat serviciile prevăzute la art. 133 alin. (2), altele decât cele
scutite de TVA;
b) codul de identificare în scopuri de TVA al persoanei
care achiziţionează bunurile sau primeşte serviciile în alt stat membru decât
România, pe baza căruia furnizorul sau prestatorul din România i-a efectuat o
livrare intracomunitară scutită de TVA conform art. 143 alin. (2) lit. a) sau
prestările de servicii prevăzute la art. 133 alin. (2), altele decât cele
scutite de TVA;
c) codul de identificare în scopuri de TVA din alt stat
membru atribuit furnizorului/prestatorului care efectuează o livrare
intracomunitară/o prestare de servicii în condiţiile stabilite la art. 133
alin. (2) sau, după caz, doar codul statului membru din care are loc livrarea
intracomunitară sau prestarea de servicii, în cazul în care
furnizorul/prestatorul nu şi-a îndeplinit obligaţia de înregistrare în scopuri
de TVA în statul respectiv, pentru persoanele din România care realizează
achiziţii intracomunitare taxabile sau achiziţionează serviciile prevăzute la
art. 133 alin. (2), altele decât cele scutite de TVA;
d) codul de identificare în scopuri de TVA din România
al persoanei impozabile care efectuează un transfer în alt stat membru şi pe
baza căruia a efectuat acest transfer, în conformitate cu art. 143 alin. (2)
lit. d), precum şi codul de identificare în scopuri de TVA al persoanei
impozabile din statul membru în care s-a încheiat expedierea sau transportul bunurilor;
e) codul de identificare în scopuri de TVA din statul
membru în care a început expedierea sau transportul bunurilor al persoanei
impozabile care efectuează în România o achiziţie intracomunitară taxabilă
conform art. 1301 alin. (2) lit. a) sau, după caz, doar codul
statului membru respectiv, în cazul în care persoana impozabilă nu este
identificată în scopuri de TVA în acel stat membru, precum şi codul de
identificare în scopuri de TVA din România al acestei persoane;
f) pentru livrările intracomunitare de bunuri scutite
de TVA conform art. 143 alin. (2) lit. a) şi pentru prestările de servicii
prevăzute la art. 133 alin. (2), altele decât cele scutite de TVA în statul
membru în care acestea sunt impozabile, valoarea totală a
livrărilor/prestărilor pe fiecare client în parte;
g) pentru livrările intracomunitare de bunuri ce
constau în transferuri scutite conform art. 143 alin. (2) lit. d), valoarea
totală a livrărilor, determinată în conformitate cu prevederile art. 137 alin.
(1) lit. c), pe fiecare cod de identificare în scopuri de TVA atribuit
persoanei impozabile de statul membru în care s-a încheiat expedierea sau
transportul bunurilor;
h) pentru achiziţiile intracomunitare taxabile,
valoarea totală pe fiecare furnizor în parte;
i) pentru achiziţiile intracomunitare asimilate care
urmează unui transfer din alt stat membru, valoarea totală a acestora stabilită
în conformitate cu prevederile art. 137 alin. (1) lit. c), pe fiecare cod de
identificare în scopuri de TVA atribuit persoanei impozabile de statul membru
în care a început expedierea sau transportul bunurilor sau, după caz, pe codul
statului membru respectiv, în cazul în care persoana impozabilă nu este
identificată în scopuri de TVA în acel stat membru;
j) pentru achiziţiile de servicii prevăzute la art. 133
alin. (2), altele decât cele scutite de TVA, valoarea totală a acestora pe
fiecare prestator în parte;
k) valoarea ajustărilor de TVA efectuate în
conformitate cu prevederile art. 138 şi art. 1381. Acestea se
declară pentru luna calendaristică în cursul căreia regularizarea a fost
comunicată clientului.
(4) Declaraţiile recapitulative se depun numai pentru
perioadele în care ia naştere exigibilitatea taxei pentru operaţiunile
menţionate la alin. (1)."
142. La articolul 157, alineatele (2)-(4) şi (7) se
modifică şi vor avea următorul cuprins:
„(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1),
persoana impozabilă înregistrată conform art. 153 va evidenţia în decontul
prevăzut la art. 1562, atât ca taxă colectată, cât şi ca taxă
deductibilă, în limitele şi în condiţiile stabilite la art. 145-1471,
taxa aferentă achiziţiilor intracomunitare, bunurilor şi serviciilor
achiziţionate în beneficiul său, pentru care respectiva persoană este obligată
la plata taxei, în condiţiile art. 150 alin. (2)-(6).
(3) Taxa pentru importuri de bunuri, cu excepţia
importurilor scutite de taxă, se plăteşte la organul vamal în conformitate cu
reglementările în vigoare privind plata drepturilor de import. Importatorii
care deţin o autorizaţie unică pentru proceduri vamale simplificate, eliberată
de alt stat membru, sau care efectuează importuri de bunuri în România din
punct de vedere al TVA pentru care nu au obligaţia de a depune declaraţii
vamale de import trebuie să plătească taxa pe valoarea adăugată la organul
vamal până la data la care au obligaţia depunerii declaraţiei de import pentru
TVA şi accize.
(4) Prin exceptare de la prevederile alin. (3), până la
data de 31 decembrie 2012 inclusiv, nu se face plata efectivă la organele
vamale de către persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform
art. 153, care au obţinut certificat de amânare de la plată, în condiţiile
stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice. De la data de 1
ianuarie 2013, prin exceptare de la prevederile alin. (3), nu se face plata
efectivă la organele vamale de către persoanele impozabile înregistrate în
scopuri de TVA conform art. 153.
(7) Pentru importul de bunuri scutit de taxă în
condiţiile prevăzute la art. 142 alin. (1) lit. I), organele vamale pot
solicita constituirea de garanţii privind taxa pe valoarea adăugată. Garanţia
privind taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor importuri se constituie şi
se eliberează în conformitate cu condiţiile stabilite prin ordin al ministrului
finanţelor publice."
143. La articolul 158, alineatul (1) se modifică şi
va avea următorul cuprins:
„Art. 158. - (1) Orice persoană obligată la plata taxei
poartă răspunderea pentru calcularea corectă şi plata la termenul legal a taxei
către bugetul de stat şi pentru depunerea la termenul legal a decontului şi
declaraţiilor prevăzute la art. 1562-1564, la organul
fiscal competent, conform prezentului titlu şi legislaţiei vamale în
vigoare."
144. Articolul 1581 se modifică şi va
avea următorul cuprins:
„Registrul persoanelor impozabile înregistrate în
scopuri de TVA
Art. 1581. - Ministerul Finanţelor Publice
creează o bază de date electronice care să conţină informaţii privind
operaţiunile desfăşurate de persoanele impozabile înregistrate în scopuri de
TVA, în vederea realizării schimbului de informaţii în domeniul taxei pe
valoarea adăugată cu statele membre ale Uniunii Europene."
145. La articolul 159, după alineatul (2) se
introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:
„(3) Persoanele impozabile care au fost supuse unui
control fiscal şi au fost constatate şi stabilite erori în ceea ce priveşte
stabilirea corectă a taxei colectate, fiind obligate la plata acestor sume în
baza actului administrativ emis de autoritatea fiscală competentă, pot emite
facturi de corecţie conform alin. (1) lit. b) către beneficiari. Pe facturile
emise se va face menţiunea că sunt emise după control şi vor fi înscrise într-o
rubrică separată în decontul de taxă. Beneficiarii au drept de deducere a taxei
înscrise în aceste facturi în limitele şi în condiţiile stabilite la art.
145-1471."
146. Articolul 160 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
„Măsuri de simplificare
Art. 160. - (1) Prin excepţie de la prevederile art.
150 alin. (1), în cazul operaţiunilor taxabile persoana obligată la plata taxei
este beneficiarul pentru operaţiunile prevăzute la alin. (2). Condiţia
obligatorie pentru aplicarea taxării inverse este ca atât furnizorul, cât şi
beneficiarul să fie înregistraţi în scopuri de TVA conform art. 153.
(2) Operaţiunile pentru care se aplică taxarea inversă
sunt:
a) livrarea de deşeuri şi materii prime secundare
rezultate din valorificarea acestora, astfel cum sunt definite de Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deşeurilor industriale
reciclabile, republicată, cu modificările ulterioare;
b) livrarea de masă lemnoasă şi materiale lemnoase,
astfel cum sunt definite prin Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, cu modificările
şi completările ulterioare.
(3) Pe facturile emise pentru livrările de
bunuri/prestările de servicii prevăzute la alin. (2) furnizorii/prestatorii nu
vor înscrie taxa colectată aferentă. Beneficiarii vor determina taxa aferentă,
care se va evidenţia în decontul prevăzut la art. 1562, atât ca taxă
colectată, cât şi ca taxă deductibilă. Beneficiarii au drept de deducere a
taxei în limitele şi în condiţiile stabilite la art. 145-1471.
(4) De aplicarea prevederilor prezentului articol
sunt responsabili atât furnizorii, cât şi beneficiarii. Prin norme se stabilesc
responsabilităţile părţilor implicate în situaţia în care nu s-a aplicat taxare
inversă.
(5) Prevederile prezentului articol se aplică numai
pentru livrările de bunuri/prestările de servicii în interiorul ţării."
147. Articolul 1612 se modifică şi va
avea următorul cuprins:
„Directive transpuse
Art. 1612. - Prezentul titlu transpune
Directiva 112, Directiva 83/181/CEE a Consiliului din 28 martie 1983 de
stabilire a domeniului de aplicare a articolului 14 alineatul (1) litera d) din
Directiva 77/388/CEE privind scutirea de la taxa pe valoarea adăugată a
anumitor importuri finale de bunuri, publicată în Jurnalul Oficial al
Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 105 din 23 aprilie 1983, cu modificările şi
completările ulterioare, Directiva 2007/74/CE a Consiliului din 20 decembrie
2007 privind scutirea de taxă pe valoarea adăugată şi de accize pentru bunurile
importate de către persoanele care călătoresc din ţări terţe, publicată în
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L 346 din 29 decembrie 2007,
Directiva 2006/79/CE a Consiliului din 5 octombrie 2006 privind scutirea de
impozit la import pentru loturile mici de bunuri cu caracter necomercial din
ţările terţe, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 286 din
17 octombrie 2006, Directiva 86/560/CEE - a treisprezecea directivă a Consiliului
Comunităţilor Europene din 17 noiembrie 1986 privind armonizarea legislaţiilor
statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - Sisteme de
restituire a taxei pe valoarea adăugată persoanelor impozabile care nu sunt
stabilite pe teritoriul Comunităţii, publicată în Jurnalul Oficial al
Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 326 din 21 noiembrie 1986, Directiva
2008/9/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 de stabilire a normelor detaliate
privind rambursarea taxei pe valoarea adăugată, prevăzută în Directiva
2006/112/CE, către persoane impozabile stabilite în alt stat membru decât
statul membru de rambursare, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
nr. L 44 din 20 februarie 2008."
148. La titlul VII, după capitolul I se introduce un
nou capitol, capitolul II „Regimul accizelor armonizate", alcătuit din
art. 2062-20669, cu următorul cuprins:
„CAPITOLUL 11
Regimul accizelor armonizate
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Sfera de aplicare
Art. 2062. -Accizele armonizate, denumite în
continuare accize, sunt taxe speciale percepute direct sau indirect
asupra consumului următoarelor produse:
a) alcool şi băuturi alcoolice;
b) tutun prelucrat;
c) produse energetice şi electricitate.
Definiţii
Art. 2063. - In înţelesul prezentului capitol,
se vor folosi următoarele definiţii:
1. produsele accizabile sunt produsele prevăzute
la art. 2062, supuse reglementărilor privind accizele potrivit
prezentului capitol;
2. producţia de produse accizabile reprezintă
orice operaţiune prin care aceste produse sunt fabricate, procesate sau
transformate sub orice formă;
3. antrepozitarul autorizat este persoana fizică
sau juridică autorizată de autoritatea competentă, în cadrul activităţii sale,
să producă, să transforme, să deţină, să primească sau să expedieze produse
accizabile în regim suspensiv de accize într-un antrepozit fiscal;
4. antrepozitul fiscal este locul în care
produsele accizabile sunt produse, transformate, deţinute, primite sau
expediate în regim suspensiv de accize de către un antrepozitar autorizat în
cadrul activităţii sale, în condiţiile prevăzute de prezentul capitol şi de
normele metodologice;
5. Tratat înseamnă Tratatul de instituire a
Comunităţii Europene;
6. stat membru şi teritoriul unui stat membru
înseamnă teritoriul fiecărui stat membru al Comunităţii căruia i se aplică
Tratatul, în conformitate cu art. 299 din Tratat, cu excepţia teritoriilor
terţe;
7. Comunitate şi teritoriul Comunităţii înseamnă
teritoriile statelor membre, astfel cum sunt definite la pct. 6;
8. teritorii terţe înseamnă teritoriile
prevăzute la art. 2064 alin. (2) şi (3);
9. ţară terţă înseamnă orice stat sau teritoriu
căruia nu i se aplică Tratatul;
10. procedură vamală suspensivă sau regim
vamal suspensiv înseamnă oricare dintre procedurile speciale prevăzute de
Regulamentul (CEE) nr. 2.913/1992 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de
instituire a Codului Vamal Comunitar, al căror obiect îl constituie mărfurile
necomunitare în momentul intrării pe teritoriul vamal al Comunităţii,
depozitarea temporară, zonele libere sau antrepozitele libere, precum şi
oricare dintre procedurile prevăzute la art. 84 alin. (1) lit. a) din acest
regulament;
11. regim suspensiv de accize înseamnă un regim
fiscal aplicat producerii, transformării, deţinerii sau deplasării de produse
accizabile care nu fac obiectul unei proceduri ori al unui regim vamal
suspensiv, accizele fiind suspendate;
12. import de produse accizabile înseamnă
intrarea pe teritoriul Comunităţii de produse accizabile, cu excepţia cazului
în care produsele, la intrarea lor pe teritoriul Comunităţii, sunt plasate sub
un regim sau sub o procedură vamală suspensivă, precum şi ieşirea lor dintr-un
regim ori o procedură vamală suspensivă;
13. destinatar înregistrat înseamnă persoana
fizică sau juridică autorizată de autoritatea competentă, în cadrul activităţii
sale şi în condiţiile prevăzute în normele metodologice, să primească produse
accizabile care se deplasează în regim suspensiv de accize dintr-un alt stat
membru;
14. expeditor înregistrat înseamnă persoana
fizică sau juridică care importă produse accizabile şi este autorizată de
autoritatea competentă, în cadrul activităţii sale şi în condiţiile prevăzute
în normele metodologice, exclusiv să expedieze produsele accizabile care se
deplasează în regim suspensiv de accize în urma punerii în liberă circulaţie a
acestora în conformitate cu art. 79 din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/92;
15. codul NC reprezintă poziţia tarifară,
subpoziţia tarifară sau codul tarifar, aşa cum este prevăzută/prevăzut în Regulamentul
CE nr. 2.658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară
şi statistică şi Tariful Vamal Comun, în vigoare de la 19 octombrie 1992, iar
în cazul produselor energetice, în vigoare de la 1 ianuarie 2002. Ori de câte
ori intervin modificări în nomenclatura combinată a Tarifului vamal comun,
corespondenţa dintre codurile NC prevăzute în prezentul capitol şi noile coduri
NC se va realiza potrivit prevederilor din normele metodologice;
16. supraveghere fiscală reprezintă orice
acţiune sau procedură de intervenţie a autorităţii competente pentru
prevenirea, combaterea şi sancţionarea fraudei fiscale.
Alte teritorii de aplicare
Art. 2064. - (1) Sunt considerate teritorii
terţe următoarele teritorii care fac parte din teritoriul vamal al Comunităţii:
a) insulele Canare;
b) departamentele franceze de peste mări;
c) insulele Aland;
d) insulele Anglo-Normande (Channel Islands).
(2) Sunt considerate teritorii terţe şi teritoriile
care intră sub incidenţa art. 299 alin. (4) din Tratat, precum şi următoarele
teritorii care nu fac parte din teritoriul vamal al Comunităţii:
a) insula Helgoland;
b) teritoriul Busingen;
c) Ceuta;
d) Melilla;
e) Livigno;
f) Campione d'ltalia;
g) apele italiene ale lacului Lugano.
(3) Operaţiunile cu produse accizabile efectuate
provenind din sau având ca destinaţie:
a) Principatul Monaco sunt tratate ca deplasări dinspre
sau către Franţa;
b) San Marino sunt tratate ca deplasări dinspre sau
către Italia;
c) zonele Akrotiri şi Dhekelia aflate sub
suveranitatea Regatului Unit sunt tratate ca deplasări dinspre sau către Cipru;
d) insula Man sunt tratate ca deplasări dinspre sau
către Regatul Unit;
e) Jungholz şi Mittelberg (Kleines Walsertal) sunt
tratate ca deplasări dinspre sau către Germania.
(4) Formalităţile stabilite prin dispoziţiile vamale
comunitare cu privire la intrarea produselor pe teritoriul vamal al Comunităţii
se aplică mutatis mutandis intrării pe teritoriul Comunităţii a
produselor accizabile care provin din unul dintre teritoriile menţionate la alin.
(1).
(5) Formalităţile stabilite prin dispoziţiile vamale
comunitare cu privire la ieşirea produselor din teritoriul vamal al Comunităţii
se aplică mutatis mutandis ieşirii produselor accizabile de pe
teritoriul Comunităţii care au ca destinaţie unul dintre teritoriile menţionate
la alin. (1).
(6) Secţiunile a 7-a şi a 9-a din prezentul capitol nu
se aplică produselor accizabile care fac obiectul unei proceduri sau al unui
regim vamal suspensiv.
Faptul generator
Art. 2065. - Produsele accizabile sunt
supuse accizelor la momentul:
a) producerii acestora, inclusiv, acolo unde este
cazul, la momentul extracţiei acestora, pe teritoriul Comunităţii;
b) importului acestora pe teritoriul Comunităţii.
Exigibilitatea
Art. 2066. - (1) Accizele devin exigibile în
momentul eliberării pentru consum şi în statul membru în care se face
eliberarea pentru consum.
(2) Condiţiile de exigibilitate şi nivelul accizelor
care urmează să fie aplicate sunt cele în vigoare la data la care accizele
devin exigibile în statul membru în care are loc eliberarea pentru consum.
Eliberarea pentru consum
Art. 2067. - (1) In înţelesul prezentului
capitol, eliberarea pentru consum reprezintă:
a) ieşirea produselor accizabile, inclusiv
neregulamentară, dintr-un regim suspensiv de accize;
b) deţinerea de produse accizabile în afara unui regim
suspensiv de accize pentru care accizele nu au fost percepute în conformitate
cu dispoziţiile prezentului capitol;
c) producerea de produse accizabile, inclusiv neregulamentară,
în afara unui regim suspensiv de accize;
d) importul de produse accizabile, chiar şi
neregulamentar, cu excepţia cazului în care produsele accizabile sunt plasate,
imediat după import, în regim suspensiv de accize;
e) utilizarea de produse accizabile în interiorul
antrepozitului fiscal altfel decât ca materie primă.
(2) Eliberare pentru consum se consideră şi deţinerea
în scopuri comerciale de către un comerciant de produse accizabile, care au
fost eliberate în consum în alt stat membru sau au fost importate în alt stat
membru şi pentru care accizele nu au fost percepute în România.
(3) Momentul eliberării pentru consum este:
a) în situaţiile prevăzute la art. 20630
alin. (2) lit. a) pct. 2, momentul primirii produselor accizabile de către
destinatarul înregistrat;
b) în situaţiile prevăzute la art. 20630
alin. (2) lit. a) pct. 4, momentul primirii produselor accizabile de către
beneficiarul scutirii de la art. 20656;
c) în situaţiile prevăzute la art. 20630
alin. (3), momentul primirii produselor accizabile la locul de livrare directă.
(4) Nu se consideră eliberare pentru consum mişcarea
produselor accizabile din antrepozitul fiscal, în condiţiile prevăzute în
secţiunea a 9-a din prezentul capitol şi conform prevederilor din normele
metodologice, către:
a) un alt antrepozit fiscal în România sau în alt stat
membru;
b) un destinatar înregistrat din alt stat membru;
c) un teritoriu din afara teritoriului comunitar.
(5) Distrugerea totală sau pierderea iremediabilă a
produselor accizabile aflate sub regim suspensiv de accize, dintr-o cauză ce
ţine de natura produselor, ca urmare a unui caz fortuit ori de forţă majoră sau
ca o consecinţă a autorizării de către autoritatea competentă, nu este
considerată eliberare pentru consum.
(6) In sensul prezentului capitol, produsele sunt
considerate distruse total sau pierdute iremediabil atunci când devin
inutilizabile ca produse accizabile. Distrugerea totală sau pierderea
iremediabilă a produselor accizabile trebuie dovedită autorităţii competente,
potrivit precizărilor din normele metodologice.
(7) In cazul unui produs accizabil care are dreptul de
a fi scutit de accize, utilizarea în orice scop care nu este în conformitate cu
scutirea este considerată eliberare pentru consum.
(8) In cazul unui produs energetic, pentru care
accizele nu au fost anterior exigibile, eliberare pentru consum se consideră
atunci când produsul energetic este oferit spre vânzare ori este utilizat drept
combustibil pentru motor sau combustibil pentru încălzire.
(9) In cazul unui produs accizabil, pentru care acciza
nu a fost anterior exigibilă, se consideră eliberare pentru consum atunci când
produsul accizabil este depozitat într-un antrepozit fiscal pentru care s-a
revocat ori s-a anulat autorizaţia. Acciza devine exigibilă la data la care
decizia de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal produce efectele ori la
data comunicării deciziei de anulare a autorizaţiei de antrepozit fiscal,
pentru produsele accizabile ce pot fi eliberate pentru consum.
Importul
Art. 2068. - (1) In înţelesul prezentului
titlu, import reprezintă orice intrare de produse accizabile din afara
teritoriului comunitar, cu excepţia:
a) plasării produselor accizabile importate sub regim
vamal suspensiv în România;
b) distrugerii sub supravegherea autorităţii vamale a
produselor accizabile;
c) plasării produselor accizabile în zone libere,
antrepozite libere sau porturi libere, în condiţiile prevăzute de legislaţia
vamală în vigoare.
(2) Se consideră de asemenea import:
a) scoaterea unui produs accizabil dintr-un regim
vamal suspensiv, în cazul în care produsul rămâne în România;
b) utilizarea în scop personal în România a unor
produse accizabile plasate în regim vamal suspensiv;
c) apariţia oricărui alt eveniment care generează
obligaţia plăţii accizelor la intrarea produselor accizabile din afara
teritoriului comunitar.
Plătitori de accize
Art. 2069. - (1) Persoana plătitoare de
accize care au devenit exigibile este:
a) în ceea ce priveşte ieşirea unor produse accizabile
dintr-un regim suspensiv de accize, astfel cum se menţionează la art. 2067
alin. (1)lit. a):
1. antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat
sau orice altă persoană care eliberează produsele accizabile din regimul
suspensiv de accize ori în numele căreia se efectuează această eliberare şi, în
cazul ieşirii neregulamentare din antrepozitul fiscal, orice altă persoană care
a participat la această ieşire;
2. în cazul unei nereguli în cursul unei deplasări a
produselor accizabile în regim suspensiv de accize, astfel cum este definită la
art. 20641 alin. (1), (2) şi (4): antrepozitarul autorizat,
expeditorul înregistrat sau orice altă persoană care a garantat plata accizelor
în conformitate cu art. 20654 alin. (1) şi (2), precum şi orice
persoană care a participat la ieşirea neregulamentară şi care avea cunoştinţă
sau care ar fi trebuit să aibă cunoştinţă în mod normal de caracterul
neregulamentar al acestei ieşiri;
b) în ceea ce priveşte deţinerea unor produse
accizabile, astfel cum se menţionează la art. 2067 alin. (1) lit.
b): persoana care deţine produsele accizabile sau orice altă persoană implicată
în deţinerea acestora;
c) în ceea ce priveşte producerea unor produse
accizabile, astfel cum se menţionează la art. 2067 alin. (1) lit.
c): persoana care produce produsele accizabile sau, în cazul unei produceri
neregulamentare, orice altă persoană implicată în producerea acestora;
d) în ceea ce priveşte importul unor produse
accizabile, astfel cum se menţionează la art. 2067 alin. (1) lit.
d): persoana care declară produsele accizabile sau în numele căreia produsele
sunt declarate în momentul importului ori, în cazul unui import neregulamentar,
orice altă persoană implicată în importul acestora.
(2) Atunci când mai multe persoane sunt obligate să
plătească aceeaşi datorie privind accizele, acestea sunt obligate să plătească
în solidar acea datorie.
SECŢIUNEA a 2-a
Alcool şi băuturi alcoolice
Bere
Art. 20610. - (1) In înţelesul prezentului
capitol, bere reprezintă orice produs încadrat la codul NC 2203 00 sau
orice produs care conţine un amestec de bere şi de băuturi nealcoolice,
încadrat la codul NC 2206 00, având, şi într-un caz, şi în altul, o
concentraţie alcoolică mai mare de 0,5% în volum.
(2) Pentru berea produsă de micii producători
independenţi, care deţin instalaţii de fabricaţie cu o capacitate nominală care
nu depăşeşte 200.000 hl/an, se aplică accize specifice reduse. Acelaşi regim se
aplică şi pentru berea provenită de la micii producători independenţi din alte
state membre, potrivit prevederilor din normele metodologice.
(3) Prin mici producători de bere independenţi se
înţelege toţi operatorii economici mici producători care îndeplinesc cumulativ
următoarele condiţii: sunt operatori economici producători de bere care, din
punct de vedere juridic şi economic, sunt independenţi faţă de orice alt
operator economic producător de bere; utilizează instalaţii fizice distincte de
cele ale altor fabrici de bere; folosesc spaţii de producţie diferite de cele
ale oricărui alt operator economic producător de bere şi nu funcţionează sub
licenţa de produs a altui operator economic producător de bere.
(4) Fiecare antrepozitar autorizat mic producător de
bere are obligaţia de a depune la autoritatea competentă, până la data de 15 ianuarie
a fiecărui an, o declaraţie pe propria răspundere privind capacităţile de
producţie pe care le deţine, potrivit prevederilor din normele metodologice.
(5) Este exceptată de la plata accizelor berea
fabricată de persoana fizică şi consumată de către aceasta şi membrii familiei
sale, cu condiţia să nu fie vândută.
Vinuri
Art. 20611. - (1) In înţelesul prezentului
capitol, vinurile sunt:
a) vinuri liniştite, care cuprind toate produsele
încadrate la codurile NC 2204 şi 2205, cu excepţia vinului spumos, aşa cum este
definit la lit. b), şi care:
1. au o concentraţie alcoolică mai mare de 1,2% în
volum, dar care nu depăşeşte 15% în volum, şi la care alcoolul conţinut în
produsul finit rezultă în întregime din fermentare; sau
2. au o concentraţie alcoolică mai mare de 15% în
volum, dar care nu depăşeşte 18% în volum, au fost obţinute fără nicio
îmbogăţire şi la care alcoolul conţinut în produsul finit rezultă în întregime
din fermentare;
b) vinuri spumoase, care cuprind toate produsele
încadrate la codurile NC 2204 10, 2204 21 10, 2204 29 10 şi 2205 şi care:
1. sunt prezentate în sticle închise, cu un dop tip
«ciupercă», fixat cu ajutorul legăturilor, sau care sunt sub presiune datorată
dioxidului de carbon în soluţie egală sau mai mare de 3 bari; şi
2. au o concentraţie alcoolică care depăşeşte 1,2% în
volum, dar care nu depăşeşte 15% în volum, şi la care alcoolul conţinut în
produsul finit rezultă în întregime din fermentare.
(2) Este exceptat de la plata accizelor vinul fabricat
de persoana fizică şi consumat de către aceasta şi membrii familiei sale, cu
condiţia să nu fie vândut.
Băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri
Art. 20612. - (1) In înţelesul prezentului
capitol, băuturile fermentate, altele decât bere şi vinuri, reprezintă:
a) băuturi fermentate liniştite, care se încadrează la
codurile NC 2204 şi 2205 şi care nu sunt prevăzute la art. 20611,
precum şi toate produsele încadrate la codurile NC 2206 00, cu excepţia altor
băuturi fermentate spumoase, aşa cum sunt definite la lit. b), şi a produsului
prevăzut la art. 20610, având:
1. o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 1,2% în volum,
dar nu depăşeşte 10% în volum; sau
2. o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 10% în volum,
dar nu depăşeşte 15% în volum, şi la care alcoolul conţinut în produsul finit
rezultă în întregime din fermentare;
b) băuturi fermentate spumoase care se încadrează la
codurile NC 2206 00 31, 2206 00 39, 2204 10, 2204 21 10, 2204 29 10 şi 2205,
care nu intră sub incidenţa art. 20611 şi care sunt prezentate în
sticle închise, cu un dop tip «ciupercă», fixat cu ajutorul legăturilor, sau
care sunt sub presiune datorată dioxidului de carbon în soluţie egală sau mai
mare de 3 bari şi care:
1. au o concentraţie alcoolică care depăşeşte 1,2% în
volum, dar nu depăşeşte 13% în volum; sau
2. au o concentraţie alcoolică care depăşeşte 13% în
volum, dar nu depăşeşte 15% în volum, şi la care alcoolul conţinut în produsul
finit rezultă în întregime din fermentare.
(2) Sunt exceptate de la plata accizelor băuturile
fermentate, altele decât bere şi vinuri, fabricate de persoana fizică şi
consumate de către aceasta şi membrii familiei sale, cu condiţia să nu fie
vândute.
Produse intermediare
Art. 20613. - (1) In înţelesul prezentului
capitol, produsele intermediare reprezintă toate produsele care au o
concentraţie alcoolică ce depăşeşte 1,2% în volum, dar nu depăşeşte 22% în
volum, şi care se încadrează la codurile NC 2204, 2205 şi 2206 00, dar care nu
intră sub incidenţa art. 206™-20612.
(2) Se consideră produs intermediar şi orice băutură
fermentată liniştită prevăzută la art. 20612 alin. (1) lit. a), care
are o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 5,5% în volum şi care nu rezultă în
întregime din fermentare, iar ponderea de alcool absolut (100%) este în
proporţie de peste 50% provenită din baza fermentată liniştită, inclusiv vin şi
bere.
(3) Se consideră produs intermediar şi orice băutură
fermentată spumoasă prevăzută la art. 20612 alin. (1) lit. b), care
are o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 8,5% în volum şi care nu rezultă în
întregime din fermentare, iar ponderea de alcool absolut (100%) este în
proporţie de peste 50% provenită din baza fermentată liniştită, inclusiv vin.
Alcool etilic
Art. 20614. - (1) In înţelesul prezentului
capitol, alcool etilic reprezintă:
a) toate produsele care au o concentraţie alcoolică ce
depăşeşte 1,2% în volum şi care sunt încadrate la codurile NC 2207 şi 2208,
chiar atunci când aceste produse fac parte dintr-un produs încadrat la alt
capitol al nomenclaturii combinate;
b) produsele care au o concentraţie alcoolică ce
depăşeşte 22% în volum şi care sunt cuprinse în codurile NC 2204, 2205 şi 2206
00;
c) ţuică şi rachiuri de fructe;
d) băuturi spirtoase potabile care conţin produse, în
soluţie sau nu.
(2) Ţuica şi rachiurile de fructe destinate consumului
propriu al gospodăriilor individuale, în limita unei cantităţi echivalente de
cel mult 50 de litri de produs pentru fiecare gospodărie individuală/an, cu
concentraţia alcoolică de 100% în volum, se accizează prin aplicarea unei cote
de 50% din cota standard a accizei aplicate alcoolului etilic, cu condiţia să
nu fie vândute, potrivit prevederilor din normele metodologice.
(3) Pentru alcoolul etilic produs în micile
distilerii, a căror producţie nu depăşeşte 10 hectolitri alcool pur/an, se
aplică accize specifice reduse.
(4) Beneficiază de nivelul redus al accizelor micile
distilerii care sunt independente din punct de vedere juridic şi economic de
orice altă distilerie, nu funcţionează sub licenţa de produs a unei alte
distilerii şi care îndeplinesc condiţiile prevăzute de normele metodologice.
SECŢIUNEA a 3-a
Tutun prelucrat
Tutun prelucrat
Art. 20615. - (1) In înţelesul prezentului
capitol, tutun prelucrat reprezintă:
a) ţigarete;
b) ţigări şi ţigări de foi;
c) tutun de fumat:
1. tutun de fumat fin tăiat, destinat rulării în
ţigarete;
2. alte tutunuri de fumat.
(2) Se consideră ţigarete:
a) rulourile de tutun destinate fumatului ca atare şi
care nu sunt ţigări sau ţigări de foi, în sensul alin. (3);
b) rulourile de tutun care se pot introduce într-un tub
de hârtie de ţigarete, prin simpla mânuire neindustrială;
c) rulourile de tutun care se pot înfăşură în hârtie de
ţigarete, prin simpla mânuire neindustrială;
d) orice produs care conţine parţial alte substanţe
decât tutunul, dar care respectă criteriile prevăzute la lit. a), b) sau c).
(3) Se consideră ţigări sau ţigări de foi, dacă
se pot fuma ca atare, după cum urmează:
a) rulourile de tutun care conţin în totalitate tutun
natural;
b) rulourile de tutun care au un înveliş exterior din
tutun natural;
c) rulourile de tutun care au o umplutură din amestec
tăiat fin, înveliş exterior de culoarea normală a unei ţigări, care acoperă
complet produsul, inclusiv filtrul, dar exclusiv muştiucul, dacă este cazul, şi
un liant, cu condiţia ca:
1. învelişul şi liantul să fie din tutun reconstituit;
2. masa unitară a rolei de tutun, excluzând filtrul sau
muştiucul, să nu fie sub 1,2 grame; şi
3. învelişul să fie fixat în formă de spirală, cu un
unghi ascuţit de minimum 30 grade faţă de axa longitudinală a ţigării;
d) rulourile de tutun, care au o umplutură din amestec
tăiat fin, înveliş exterior de culoare normală a unei ţigări, din tutun
reconstituit, care acoperă complet produsul, inclusiv filtrul, dar exclusiv muştiucul,
dacă este cazul, cu condiţia ca:
1. masa unitară a ruloului, excluzând filtrul şi
muştiucul, să fie egală sau mai mare de 2,3 grame; şi
2. circumferinţa ruloului de tutun de minimum o treime
din lungimea ţigării să nu fie sub 34 mm;
e) orice produs care conţine parţial alte substanţe
decât tutunul, dar care respectă criteriile de la lit. a), b), c) sau d) şi are
învelişul din tutun natural, învelişul şi liantul din tutun reconstituit sau
învelişul din tutun reconstituit.
(4) Se consideră tutun de fumat:
a) tutunul tăiat sau fărâmiţat într-un alt mod, răsucit
ori presat în bucăţi şi care poate fi fumat fără prelucrare industrială
ulterioară;
b) resturi de tutun prelucrate pentru vânzarea cu
amănuntul, care nu sunt prevăzute la alin. (2) şi (3) şi care pot fi fumate;
c) orice produs care constă total sau parţial din alte
substanţe decât tutunul, dar care îndeplineşte, pe de altă parte, criteriile
prevăzute la lit. a) sau b).
(5) Se consideră tutun de fumat fin tăiat, destinat
rulării în ţigarete:
a) tutunul de fumat, aşa cum este definit la alin. (4),
pentru care mai mult de 25% din greutate o reprezintă particulele de tutun ce
au o lăţime sub 1 mm;
b) tutunul de fumat pentru care mai mult de 25% din
greutate 0 reprezintă particulele de tutun ce au o lăţime mai mare de 1 mm,
dacă tutunul de fumat este vândut sau destinat vânzării pentru rularea
ţigaretelor.
(6) Un rulou de tutun prevăzut la alin. (2) este
considerat, pentru aplicarea accizei, ca două ţigarete, atunci când are o
lungime, excluzând filtrul şi muştiucul, mai mare de 9 cm, fără să depăşească
18 cm, ca 3 ţigarete, când are o lungime, excluzând filtrul şi muştiucul, mai
mare de 18 cm, fără să depăşească 27 cm, şi aşa mai departe.
SECŢIUNEA a 4-a
Produse energetice
Produse energetice
Art. 20616. - (1) In înţelesul prezentului
capitol, produsele energetice sunt:
a) produsele cu codurile NC de la 1507 la 1518, dacă
acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau
combustibil pentru motor;
b) produsele cu codurile NC 2701, 2702 şi de la 2704
la 2715;
c) produsele cu codurile NC 2901 şi 2902;
d) produsele cu codul NC 2905 11 00, care nu sunt de
origine sintetică, dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil
pentru încălzire sau combustibil pentru motor;
e) produsele cu codul NC 3403;
f) produsele cu codul NC 3811;
g) produsele cu codul NC 3817;
h) produsele cu codul NC 3824 90 99, dacă acestea sunt
destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru
motor.
(2) Intră sub incidenţa prevederilor secţiunilor a 7-a
şi a 9-a doar următoarele produse energetice:
a) produsele cu codurile NC de la 1507 la 1518, dacă
acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau
combustibil pentru motor;
b) produsele cu codurile NC 2707 10, 2707 20, 2707 30
şi 2707 50;
c) produsele cu codurile NC de la 2710 11 la 2710 19
69. Pentru produsele cu codurile NC 2710 11 21,2710 11 25 şi 2710 19 29,
prevederile secţiunii a 9-a se vor aplica numai circulaţiei comerciale în vrac;
d) produsele cu codurile NC 2711, cu excepţia 2711 11,
2711 21 si 2711 29;
e) produsele cu codul NC 2901 10;
f) produsele cu codurile NC 2902 20, 2902 30, 2902 41,
2902 42, 2902 43 şi 2902 44;
g) produsele cu codul NC 2905 11 00, care nu sunt de
origine sintetică, dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil
pentru încălzire sau combustibil pentru motor;
h) produsele cu codul NC 3824 90 99, dacă acestea sunt
destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau pentru motor.
(3) Produsele energetice pentru care se datorează
accize sunt:
a) benzina cu plumb cu codurile NC 2710 11 31, 2710 11
51 şi 2710 11 59;
b) benzina fără plumb cu codurile NC 2710 11 31,2710 11
41, 2710 11 45 şi 2710 11 49;
c) motorina cu codurile NC de la 2710 19 41 până la
2710 19 49;
d) kerosenul cu codurile NC 2710 19 21 şi 2710 19 25;
e) gazul petrolier lichefiat cu codurile NC de la 2711
12 11 până la 2711 19 00;
f) gazul natural cu codurile NC 2711 11 00 şi 2711 21
00;
g) păcura cu codurile NC de la 2710 19 61 până la 2710
19 69; h) cărbunele şi cocsul cu codurile NC 2701, 2702 şi 2704.
(4) Produsele energetice, altele decât cele prevăzute
la alin. (3), sunt supuse unei accize dacă sunt destinate a fi utilizate, puse
în vânzare ori utilizate drept combustibil pentru încălzire sau combustibil
pentru motor. Nivelul accizei va fi fixat în funcţie de destinaţie, la nivelul
aplicabil combustibilului pentru încălzire sau combustibilului pentru motor
echivalent.
(5) Pe lângă produsele energetice prevăzute la alin.
(1), orice produs destinat a fi utilizat, pus în vânzare ori utilizat drept
combustibil pentru motor sau ca aditiv ori pentru a creşte volumul final al
combustibilului pentru motor este accizat la nivelul combustibilului pentru
motor echivalent.
(6) Pe lângă produsele energetice prevăzute la alin.
(1), orice altă hidrocarbură, cu excepţia turbei, destinată a fi utilizată,
pusă în vânzare sau utilizată pentru încălzire este accizată cu acciza
aplicabilă produsului energetic echivalent.
(7) Consumul de produse energetice în incinta unui loc
de producţie de produse energetice nu este considerat a fi un fapt generator de
accize în cazul în care consumul constă în produse energetice produse în
incinta acelui loc de producţie. Când acest consum se efectuează în alte
scopuri decât cel de producţie şi, în special, pentru propulsia vehiculelor, se
consideră fapt generator de accize.
Gaz natural
Art. 20617. - (1) Gazul natural va fi supus
accizelor, iar accizele vor deveni exigibile la momentul furnizării de către
distribuitorii sau redistribuitorii autorizaţi potrivit legii direct către
consumatorii finali.
(2) Operatorii economici autorizaţi în domeniul
gazului natural au obligaţia de a se înregistra la autoritatea competentă, în
condiţiile prevăzute în normele metodologice.
(3) Atunci când gazul natural este furnizat în România
de un distribuitor sau de un redistribuitor din alt stat membru, care nu este
înregistrat în România, acciza devine exigibilă la furnizarea către
consumatorul final şi va fi plătită de o societate desemnată de acel
distribuitor sau redistribuitor, care trebuie să fie înregistrată la
autoritatea competentă din România.
Cărbune, cocs şi lignit
Art. 20618. - Cărbunele, cocsul şi lignitul
vor fi supuse accizelor care vor deveni exigibile la momentul livrării de către
operatorii economici producători sau de către operatorii economici care
efectuează achiziţii intracomunitare ori care importă astfel de produse. Aceşti
operatori economici au obligaţia să se înregistreze la autoritatea competentă,
în condiţiile prevăzute în normele metodologice.
SECŢIUNEA a 5-a
Energie electrică
Energie electrică
Art. 20619. - (1) In înţelesul prezentului
capitol, energia electrică este produsul cu codul NC 2716.
(2) Energia electrică va fi supusă accizelor, iar
acciza va deveni exigibilă la momentul furnizării energiei electrice către
consumatorii finali.
(3) Prin derogare de la prevederile art. 2065,
nu se consideră ca fiind fapt generator de accize consumul de energie electrică
utilizat pentru menţinerea capacităţii de a produce, de a transporta şi de a
distribui energie electrică, în limitele stabilite de Autoritatea Naţională de
Reglementare în Domeniul Energiei.
(4) Operatorii economici autorizaţi în domeniul
energiei electrice au obligaţia de a se înregistra la autoritatea competentă,
în condiţiile prevăzute în normele metodologice.
(5) Atunci când energia electrică este furnizată în
România de un distribuitor sau de un redistribuitor din alt stat membru, care
nu este înregistrat în România, acciza devine exigibilă la furnizarea către
consumatorul final şi va fi plătită de o societate desemnată de acel
distribuitor sau redistribuitor, care trebuie să fie înregistrată la
autoritatea competentă din România.
SECŢIUNEA a 6-a
Excepţii de la regimul de accizare pentru produse
energetice şi energie electrică
Excepţii
Art. 20620. - (1) Nu se datorează accize
pentru:
1. căldura rezultată şi produsele cu codurile NC 4401
şi 4402;
2. următoarele utilizări de produse energetice şi
energie electrică:
a) produsele energetice utilizate în alte scopuri
decât în calitate de combustibil pentru motor sau combustibil pentru încălzire;
b) utilizarea duală a produselor energetice. Un
produs energetic este utilizat dual atunci când este folosit atât în calitate de
combustibil pentru încălzire, cât şi în alte scopuri decât pentru motor sau
pentru încălzire. Utilizarea produselor energetice pentru reducerea chimică şi
în procesele electrolitic şi metalurgic se consideră a fi utilizare duală;
c) energia electrică utilizată în principal în scopul
reducerii chimice şi în procesele electrolitice şi metalurgice;
d) energia electrică, atunci când reprezintă mai mult
de 50% din costul unui produs, potrivit prevederilor din normele metodologice;
e) procesele mineralogice, potrivit prevederilor din
normele metodologice.
(2) Nu se consideră producţie de produse energetice:
a) operaţiunile pe durata cărora sunt obţinute
accidental mici cantităţi de produse energetice;
b) operaţiunile prin care utilizatorul unui produs
energetic face posibilă refolosirea sa în cadrul întreprinderii sale, cu
condiţia ca acciza deja plătită pentru un asemenea produs să nu fie mai mică
decât acciza care poate fi cuvenită, dacă produsul energetic refolosit ar fi
pasibil de impunere;
c) o operaţie constând din amestecul -în afara unui loc
de producţie sau a unui antrepozit fiscal - al produselor energetice cu alte
produse energetice sau alte materiale, cu condiţia ca:
1. accizele asupra componentelor să fi fost plătite
anterior; şi
2. suma plătită să nu fie mai mică decât suma accizei
care ar putea să fie aplicată asupra amestecului.
(3) Condiţia prevăzută la alin. (2) lit. c) pct. 1 nu
se va aplica dacă acel amestec este scutit pentru o utilizare specifică.
(4) Modalitatea şi condiţiile de aplicare a alin. (1)
vor fi reglementate prin normele metodologice.
SECŢIUNEA a 7-a
Regimul de antrepozitare
Reguli generale
Art. 20621. - (1) Producţia şi transformarea
produselor accizabile trebuie realizate într-un antrepozit fiscal.
(2) Deţinerea produselor accizabile, atunci când
accizele nu au fost plătite, poate avea loc numai într-un antrepozit fiscal.
(3) Prevederile alin. (1) nu se aplică pentru:
a) berea, vinurile şi băuturile fermentate, altele
decât bere şi vinuri, produse în gospodăriile individuale pentru consumul
propriu;
b) vinurile liniştite realizate de micii producători
care obţin în medie mai puţin de 200 hl de vin pe an.
c) energia electrică, gazul natural, cărbunele şi
cocsul.
(4) In cazul în care micii producători prevăzuţi la
alin. (3) lit. b) realizează ei înşişi tranzacţii intracomunitare, aceştia
informează autorităţile competente şi respectă cerinţele stabilite prin
Regulamentul (CE) nr. 884/2001 al Comisiei din 24 aprilie 2001 de stabilire a
normelor de aplicare privind documentele de însoţire a transporturilor de
produse vitivinicole şi evidenţele obligatorii în sectorul vitivinicol, conform
precizărilor din normele metodologice.
(5) Atunci când micii producători de vin dintr-un alt
stat membru sunt scutiţi de la obligaţiile privind deplasarea şi monitorizarea
produselor accizabile, destinatarul din România informează autoritatea
competentă teritorială cu privire la livrările de vin primite, prin intermediul
documentului solicitat în temeiul Regulamentului (CE) nr. 884/2001 sau printr-o
trimitere la acesta, conform precizărilor din normele metodologice.
(6) Antrepozitul fiscal nu poate fi folosit pentru
vânzarea cu amănuntul a produselor accizabile.
(7) Deţinerea de produse accizabile în afara
antrepozitului fiscal, pentru care nu se poate face dovada perceperii
accizelor, atrage plata acestora.
(8) Fac excepţie de la prevederile alin. (6)
antrepozitele fiscale care livrează produse energetice către avioane şi nave
sau care desfăşoară activitate în regim duty-free, în condiţiile prevăzute în
normele metodologice.
(9) Este interzisă producerea de produse accizabile în
afara antrepozitului fiscal.
(10) Este interzisă deţinerea unui produs accizabil în
afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost
percepută.
Cererea de autorizare ca antrepozit fiscal
Art. 20622. - (1) Un antrepozit fiscal poate
funcţiona numai pe baza autorizaţiei valabile emise de autoritatea competentă.
(2) In vederea obţinerii autorizaţiei, pentru ca un
loc să funcţioneze ca antrepozit fiscal, persoana care intenţionează să fie
antrepozitar autorizat pentru acel loc trebuie să depună o cerere la
autoritatea competentă, în modul şi în forma prevăzute în normele metodologice.
(3) Cererea trebuie să conţină informaţii şi să fie însoţită
de documente cu privire la:
a) amplasarea şi natura locului;
b) tipurile şi cantitatea de produse accizabile
estimate a fi produse şi/sau depozitate în decursul unui an;
c) lista produselor accizabile care urmează a fi
achiziţionate în regim suspensiv de accize în vederea utilizării ca materie
primă în cadrul activităţii de producţie de produse accizabile;
d) identitatea şi alte informaţii cu privire la
persoana care urmează să-şi desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat;
e) organizarea administrativă, fluxurile
operaţionale, randamentul utilajelor şi instalaţiilor şi alte date relevante
pentru colectarea şi determinarea accizelor, prevăzute într-un manual de
procedură;
f) capacitatea persoanei care urmează a fi
antrepozitar autorizat de a satisface cerinţele prevăzute la art. 20626.
(4) Prevederile alin. (3) se vor adapta potrivit
specificului activităţii ce urmează a se desfăşura în antrepozitul fiscal,
conform precizărilor din normele metodologice.
(5) Persoana care intenţionează să fie antrepozitar
autorizat va prezenta, de asemenea, o copie a contractului de administrare sau
a actelor de proprietate a sediului unde locul este amplasat.
(6) Persoana care îşi manifestă în mod expres intenţia
de a fi antrepozitar autorizat pentru mai multe antrepozite fiscale poate
depune la autoritatea competentă o singură cerere. Cererea va fi însoţită de
documentele prevăzute de prezentul capitol, aferente fiecărei locaţii.
Condiţii de autorizare
Art. 20623. - (1) Autoritatea competentă
eliberează autorizaţia de antrepozit fiscal pentru un loc numai dacă sunt
îndeplinite următoarele condiţii:
a) locul urmează a fi folosit pentru producerea,
transformarea, deţinerea, primirea şi/sau expedierea produselor accizabile în
regim suspensiv de accize. In cazul unui loc ce va fi autorizat numai ca
antrepozit fiscal de depozitare, volumul mediu trimestrial al ieşirilor de
produse accizabile înregistrate în ultimul an calendaristic trebuie să fie mai
mare decât limitele prevăzute în normele metodologice, diferenţiate în funcţie
de grupa de produse depozitate şi de accizele potenţiale aferente;
b) locul este amplasat, construit şi echipat astfel
încât să nu permită scoaterea produselor accizabile din acest loc fără plata
accizelor, conform prevederilor din normele metodologice;
c) locul nu va fi folosit pentru vânzarea cu amănuntul
a produselor accizabile, cu excepţiile prevăzute la art. 20621 alin.
(8);
d) în cazul unei persoane fizice care urmează să-şi
desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat, aceasta să nu fi fost
condamnată în mod definitiv pentru infracţiunea de abuz de încredere, fals, uz
de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare ori luare de mită
în România sau în oricare dintre statele străine în care aceasta a avut domiciliul/rezidenţa
în ultimii 5 ani, să nu fi fost condamnată pentru o infracţiune dintre cele
reglementate de prezentul cod, de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 86/2006
privind Codul vamal al României, cu completările ulterioare, de Legea nr.
241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, de Legea
contabilităţii nr. 82/1991, republicată, de Legea nr. 31/1990 privind
societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare;
e) în cazul unei persoane juridice care urmează să-şi
desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat, administratorii acestor
persoane juridice să nu fi fost condamnaţi în mod definitiv pentru infracţiunea
de abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie
mincinoasă, dare ori luare de mită în România sau în oricare dintre statele
străine în care aceasta a avut domiciliul/rezidenţa în ultimii 5 ani, să nu fi
fost condamnată pentru o infracţiune dintre cele reglementate de prezentul cod,
de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, de Legea nr. 86/2006, cu completările ulterioare, de
Legea nr. 241/2005, de Legea nr. 82/1991, republicată, de Legea nr. 31/1990,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
f) persoana care urmează să îşi desfăşoare activitatea
ca antrepozitar autorizat trebuie să dovedească că poate îndeplini cerinţele
prevăzute la art. 20626.
(2) Prevederile alin. (1) vor fi adaptate corespunzător
pe grupe de produse accizabile şi categorii de antrepozitari, conform
precizărilor din normele metodologice.
(3) Locurile aferente rezervei de stat şi rezervei de
mobilizare se asimilează antrepozitelor fiscale de depozitare, potrivit
prevederilor din normele metodologice.
Autorizarea ca antrepozit fiscal
Art. 20624. - (1) Autoritatea competentă va
notifica în scris autorizarea ca antrepozit fiscal, în termen de 60 de zile de
la data depunerii documentaţiei complete de autorizare.
(2) Autorizaţia va conţine următoarele:
a) codul de accize atribuit antrepozitului fiscal;
b) elementele de identificare ale antrepozitarului
autorizat, inclusiv codul de accize atribuit acestuia;
c) descrierea şi amplasarea locului antrepozitului
fiscal;
d) tipul produselor accizabile primite/expediate din
antrepozitul fiscal şi natura activităţii;
e) capacitatea de depozitare a produselor accizabile
în antrepozitul fiscal, în cazul antrepozitarului autorizat pentru depozitare;
f) nivelul garanţiei;
g) data de începere a valabilităţii autorizaţiei;
h) orice alte informaţii relevante pentru autorizare.
(3) Autorizaţiile pot fi modificate de către
autoritatea competentă.
(4) Inainte de a fi modificată autorizaţia,
autoritatea competentă trebuie să-l informeze pe antrepozitarul autorizat
asupra modificării propuse şi asupra motivelor acesteia.
(5) Antrepozitarul autorizat poate solicita
autorităţii competente modificarea autorizaţiei, în condiţiile prevăzute în
normele metodologice.
(6) Procedura de autorizare a antrepozitelor fiscale
nu intră sub incidenţa prevederilor legale privind procedura aprobării tacite.
Respingerea cererii de autorizare
Art. 20625. - (1) Respingerea cererii de
autorizare va fi comunicată în scris, odată cu motivele luării acestei decizii.
(2) In cazul în care autoritatea competentă a respins
cererea de autorizare a unui loc ca antrepozit fiscal, persoana care a depus
cererea poate contesta această decizie, conform prevederilor legislaţiei
privind contenciosul administrativ.
Obligaţiile antrepozitarului autorizat
Art. 20626. - (1) Orice antrepozitar
autorizat are obligaţia de a îndeplini următoarele cerinţe:
a) să constituie în favoarea autorităţii competente,
dacă se consideră necesar, o garanţie, în cazul producţiei, transformării şi
deţinerii de produse accizabile în regim suspensiv de accize, precum şi o
garanţie obligatorie pentru circulaţia acestor produse în regim suspensiv de
accize, în conformitate cu prevederile art. 20654 şi în condiţiile
stabilite prin normele metodologice;
b) să instaleze şi să menţină încuietori, sigilii,
instrumente de măsură sau alte instrumente similare adecvate, necesare
securităţii produselor accizabile amplasate în antrepozitul fiscal;
c) să asigure menţinerea sigiliilor aplicate sub
supravegherea autorităţii competente sub forma şi procedura prevăzute în
normele metodologice;
d) să ţină evidenţe exacte şi actualizate cu privire la
materiile prime, lucrările în derulare şi produsele accizabile finite, produse
sau primite în antrepozitele fiscale şi expediate din antrepozitele fiscale, şi
să prezinte evidenţele corespunzătoare, la cererea autorităţilor competente;
e) să ţină un sistem corespunzător de evidenţă a
stocurilor din antrepozitul fiscal, inclusiv un sistem de administrare,
contabil şi de securitate;
f) să asigure accesul autorităţii competente în orice
zonă a antrepozitului fiscal, în orice moment în care antrepozitul fiscal este
în exploatare şi în orice moment în care antrepozitul fiscal este deschis
pentru primirea sau expedierea produselor;
g) să prezinte produsele accizabile pentru a fi
inspectate de autoritatea competentă, la cererea acestora;
h) să asigure în mod gratuit un birou în incinta
antrepozitului fiscal, la cererea autorităţii competente;
i) să cerceteze şi să raporteze către autoritatea
competentă orice pierdere, lipsă sau neregularitate cu privire la produsele
accizabile;
j) să înştiinţeze autorităţile competente despre orice
modificare ce intenţionează să o aducă asupra datelor iniţiale în baza cărora a
fost emisă autorizaţia de antrepozitar, cu minimum 5 zile înainte de producerea
modificării;
k) să se conformeze cu alte cerinţe impuse prin normele
metodologice.
(2) Prevederile alin. (1) vor fi adaptate corespunzător
pe grupe de produse accizabile şi pe categorii de antrepozitari, conform
precizărilor din normele metodologice.
Regimul de transfer al autorizaţiei
Art. 20627. - (1) Autorizaţiile sunt emise
numai pentru antrepozitarii autorizaţi numiţi şi nu sunt transferabile.
(2) Atunci când are loc vânzarea locului, autorizaţia
nu va fi transferată în mod automat noului proprietar. Noul posibil
antrepozitar autorizat trebuie să depună o cerere de autorizare.
Anularea, revocarea şi suspendarea autorizaţiei
Art. 20628. - (1) Autoritatea competentă
poate anula autorizaţia pentru un antrepozit fiscal atunci când i-au fost
oferite informaţii inexacte sau incomplete în legătură cu autorizarea
antrepozitului fiscal.
(2) Autoritatea competentă poate revoca autorizaţia
pentru un antrepozit fiscal în următoarele situaţii:
a) în cazul unui antrepozitar autorizat, persoană
fizică, dacă:
1. persoana a decedat;
2. persoana a fost condamnată printr-o hotărâre
judecătorească definitivă, în România sau într-un stat străin, pentru
infracţiunea de abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare,
mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită ori o infracţiune dintre cele
reglementate de prezentul cod, de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 86/2006,
cu completările ulterioare, de Legea nr. 241/2005, de Legea nr. 82/1991,
republicată, de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare;
3. activitatea desfăşurată este în situaţie de
faliment sau de lichidare;
b) în cazul unui antrepozitar autorizat, care este
persoană juridică, dacă:
1. în legătură cu persoana juridică a fost deschisă o
procedură de faliment ori de lichidare; sau
2. oricare dintre administratorii persoanei juridice a
fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă, în România sau
într-un stat străin, pentru infracţiunea de abuz de încredere, fals, uz de
fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită ori
o infracţiune dintre cele reglementate de prezentul cod, de Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, de Legea nr. 86/2006, cu completările ulterioare, de Legea nr.
241/2005, de Legea nr. 82/1991, republicată, de Legea nr. 31/1990, republicată,
cu modificările şi completările ulterioare;
c) antrepozitarul autorizat nu respectă oricare dintre
cerinţele prevăzute la art. 20626 sau la art. 20653-20655;
d) când antrepozitarul încheie un act de vânzare a
locului;
e) pentru situaţia prevăzută la alin. (9);
f) pe durata unei perioade continue de minimum 6 luni,
volumul mediu trimestrial al ieşirilor de produse accizabile din antrepozitul
fiscal de depozitare este mai mic decât limita prevăzută în normele
metodologice, conform art. 20623 alin. (1) lit. a).
(3) Autoritatea competentă poate revoca autorizaţia
pentru un antrepozit fiscal şi în cazul în care s-a pronunţat o hotărâre
definitivă pentru o infracţiune dintre cele reglementate de prezentul cod, de
Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, de Legea nr. 86/2006, cu completările ulterioare, de Legea nr.
241/2005, de Legea nr. 82/1991, republicată, de Legea nr. 31/1990, republicată,
cu modificările şi completările ulterioare.
(4) La propunerea organelor de control, autoritatea
competentă poate suspenda autorizaţia pentru un antrepozit fiscal, astfel:
a) pe o perioadă de 1-6 luni, în cazul în care s-a
constatat săvârşirea uneia dintre faptele contravenţionale ce atrag suspendarea
autorizaţiei;
b) până la soluţionarea definitivă a cauzei penale, în
cazul în care a fost pusă în mişcare acţiunea penală pentru o infracţiune
dintre cele reglementate de prezentul cod, de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 86/2006,
cu completările ulterioare, de Legea nr. 241/2005, de Legea nr. 82/1991,
republicată, de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare.
(5) Decizia prin care autoritatea competentă a
hotărât suspendarea, revocarea sau anularea autorizaţiei de antrepozit fiscal
va fi comunicată şi antrepozitarului deţinător al autorizaţiei.
(6) Antrepozitarul autorizat poate contesta decizia
de suspendare, revocare sau anulare a autorizaţiei pentru un antrepozit fiscal,
potrivit legislaţiei în vigoare.
(7) Decizia de suspendare sau de revocare a
autorizaţiei de antrepozit fiscal produce efecte de la data comunicării sau de
la o altă dată cuprinsă în aceasta, după caz. Decizia de anulare a autorizaţiei
de antrepozit fiscal produce efecte începând de la data emiterii autorizaţiei.
(8) Contestarea deciziei de suspendare, revocare sau
anulare a autorizaţiei de antrepozit fiscal suspendă efectele juridice ale
acestei decizii pe perioada soluţionării contestaţiei în procedură
administrativă.
(9) In cazul în care antrepozitarul autorizat doreşte
să renunţe la autorizaţia pentru un antrepozit fiscal, acesta are obligaţia să
notifice acest fapt autorităţii competente cu cel puţin 60 de zile înainte de
data de la care renunţarea la autorizaţie îşi produce efecte.
(10) In cazul anulării autorizaţiei, o nouă autorizaţie
poate fi emisă de autoritatea competentă numai după o perioadă de cel puţin 5
ani de la data anulării.
(11) In cazul revocării autorizaţiei, o nouă
autorizaţie poate fi emisă de autoritatea competentă numai după o perioadă de
cel puţin 6 luni de la data revocării.
(12) Antrepozitarii autorizaţi, cărora Ie-a fost
suspendată, revocată sau anulată autorizaţia şi care deţin stocuri de produse
accizabile la data suspendării, revocării ori anulării, pot valorifica
produsele înregistrate în stoc - materii prime, semifabricate, produse finite
-, în condiţiile prevăzute de normele metodologice.
SECŢIUNEA a 8-a
Destinatarul înregistrat
Destinatarul înregistrat
Art. 20629. - (1) Destinatarul înregistrat
poate să-şi desfăşoare activitatea în această calitate numai în baza
autorizaţiei valabile emisă de autoritatea competentă, potrivit prevederilor
din normele metodologice, în care va fi înscris şi codul de accize atribuit de
această autoritate.
(2) Destinatarul înregistrat nu are dreptul de a deţine
sau de a expedia produse accizabile în regim suspensiv de accize.
(3) Un destinatar înregistrat trebuie să
îndeplinească următoarele cerinţe:
a) să garanteze plata accizelor în condiţiile prevăzute
în normele metodologice, înaintea expedierii de către antrepozitarul autorizat
a produselor accizabile;
b) la încheierea deplasării, să înscrie în evidenţa
contabilă produsele accizabile primite în regim suspensiv de accize;
c) să accepte orice control al autorităţii competente,
pentru a se asigura că produsele au fost primite.
(4) Destinatarul înregistrat care primeşte doar
ocazional produse accizabile trebuie să îndeplinească cerinţele de la alin.
(3), iar autorizarea prevăzută la art. 2063 pct. 13 se face pentru o
cantitate-limită de produse accizabile, pentru un singur expeditor şi pentru o
perioadă de timp limitată, potrivit prevederilor din normele metodologice.
SECŢIUNEA a 9-a
Deplasarea şi primirea produselor accizabile
aflate în regim suspensiv de accize
Deplasarea produselor accizabile aflate în regim
suspensiv de accize
Art. 20630. - (1) Antrepozitarii autorizaţi
de către autorităţile competente ale unui stat membru sunt recunoscuţi ca fiind
autorizaţi atât pentru circulaţia naţională, cât şi pentru circulaţia
intracomunitară a produselor accizabile.
(2) Produsele accizabile pot fi deplasate în regim
suspensiv de accize pe teritoriul Comunităţii, inclusiv dacă produsele sunt
deplasate via o ţară terţă sau un teritoriu terţ:
a) de la un antrepozit fiscal la:
1. un alt antrepozit fiscal;
2. un destinatar înregistrat;
3. un loc de unde produsele accizabile părăsesc
teritoriul Comunităţii, în sensul art. 20634 alin. (1);
4. un destinatar în sensul art. 20656 alin.
(1), în cazul în care produsele sunt expediate din alt stat membru;
b) de la locul de import către oricare dintre
destinaţiile prevăzute la lit. a), în cazul în care produsele în cauză sunt
expediate de un expeditor înregistrat. In sensul prezentului articol, locul
de import înseamnă locul unde se află produsele în momentul în care sunt
puse în liberă circulaţie, în conformitate cu art. 79 din Regulamentul (CEE)
nr. 2.913/92.
(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2) lit. a)
pct. 1 şi 2 şi lit. b), şi cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 20629
alin. (3), produsele accizabile pot fi deplasate în regim suspensiv de accize
către un loc de livrare directă situat pe teritoriul României, în cazul în care
locul respectiv a fost indicat de antrepozitarul autorizat din România sau de
destinatarul înregistrat, în condiţiile stabilite prin normele metodologice.
(4) Antrepozitarul autorizat sau destinatarul
înregistrat prevăzuţi la alin. (3) au obligaţia de a depune raportul de primire
prevăzut la art. 20633 alin. (1).
(5) Prevederile alin. (2) şi (3) se aplică şi
deplasărilor de produse accizabile cu nivel de accize zero care nu au fost
eliberate pentru consum.
(6) Deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv
de accize începe, în cazurile prevăzute la alin. (2) lit. a), în momentul în
care produsele accizabile părăsesc antrepozitul fiscal de expediţie şi, în
cazurile prevăzute la alin. (2) lit. b), în momentul în care aceste produse
sunt puse în liberă circulaţie, în conformitate cu art. 79 din Regulamentul
(CEE) nr. 2.913/92.
(7) Deplasarea în regim suspensiv de accize a
produselor accizabile se încheie:
1. în cazurile prevăzute la alin. (2) lit. a) pct. 1, 2
şi 4 şi lit. b), în momentul în care destinatarul a recepţionat produsele
accizabile;
2. în cazurile prevăzute la alin. (2) lit. a) pct. 3,
în momentul în care produsele accizabile au părăsit teritoriul Comunităţii.
Documentul administrativ electronic
Art. 20631. - (1) Deplasarea intracomunitară
de produse accizabile este considerată ca având loc în regim suspensiv de
accize doar dacă este acoperită de un document administrativ electronic
procesat, în conformitate cu alin. (2) şi (3).
(2) In sensul alin. (1), expeditorul din România
înaintează un proiect de document administrativ electronic la autorităţile
competente, prin intermediul sistemului informatizat prevăzut la art. 1 din
Decizia nr. 1.152/2003/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16
iunie 2003 privind informatizarea circulaţiei şi a controlului produselor
supuse accizelor, denumit în continuare sistemul informatizat.
(3) Autorităţile competente prevăzute la alin. (2)
efectuează o verificare electronică a datelor din proiectul de document
administrativ electronic, iar în cazul în care:
a) datele nu sunt corecte, expeditorul este informat
fără întârziere;
b) datele sunt corecte, autoritatea competentă
atribuie documentului un cod de referinţă administrativ unic şi îl comunică
expeditorului.
(4) In cazurile prevăzute la art. 20630alin.
(2) lit. a) pct. 1,2 şi 4, la art. 20630 alin. (2) lit. b) şi la
art. 20630 alin. (3), autoritatea competentă transmite fără
întârziere documentul administrativ electronic autorităţii competente din
statul membru de destinaţie, care la rândul ei îl transmite destinatarului, în
cazul în care acesta este un antrepozitar autorizat sau un destinatar
înregistrat. Dacă produsele accizabile sunt destinate unui antrepozitar
autorizat din România, autoritatea competentă înaintează documentul
administrativ electronic direct acestui destinatar.
(5) In cazul prevăzut la art. 2063° alin.
(2) lit. a) pct. 3 autoritatea competentă din România înaintează documentul
administrativ electronic autorităţii competente din statul membru în care
declaraţia de export este depusă în conformitate cu art. 161 alin. (5) din
Regulamentul (CEE) nr. 2.913/92, denumit în continuare statul membru de
export, dacă statul membru de export este altul decât România.
(6) Atunci când expeditorul este din România, acesta
furnizează persoanei care însoţeşte produsele accizabile un exemplar tipărit al
documentului administrativ electronic.
(7) Atunci când produsele accizabile sunt deplasate în
regim suspensiv de accize de la un expeditor din alt stat membru la un
destinatar din România, deplasarea produselor este însoţită de un exemplar
tipărit al documentului administrativ electronic sau de orice alt document
comercial care menţionează codul de referinţă administrativ unic, identificabil
în mod clar.
(8) Documentele prevăzute la alin. (6) şi (7) trebuie
să poată fi prezentate autorităţilor competente oricând sunt solicitate, pe
întreaga durată a deplasării în regim suspensiv de accize.
(9) Expeditorul poate anula documentul administrativ
electronic, atât timp cât deplasarea nu a început potrivit prevederilor art.
20630 alin. (6).
(10) In cursul deplasării în regim suspensiv de
accize, expeditorul poate modifica destinaţia, prin intermediul sistemului
informatizat, şi poate indica o nouă destinaţie, care trebuie să fie una dintre
destinaţiile prevăzute la art. 20630 alin. (2) lit. a) pct. 1, 2 sau
3 sau la art. 20630 alin. (3), după caz.
(11) In cazul deplasării intracomunitare a produselor
energetice în regim suspensiv de accize, pe cale maritimă sau pe căi navigabile
interioare, către un destinatar care nu este cunoscut cu siguranţă în momentul
în care expeditorul înaintează proiectul de document administrativ electronic
prevăzut la alin. (2), autoritatea competentă poate autoriza ca expeditorul să
nu includă în documentul în cauză datele privind destinatarul, în condiţiile
prevăzute în normele metodologice.
(12) Imediat ce datele privind destinatarul sunt
cunoscute şi cel târziu la momentul încheierii deplasării, expeditorul
transmite datele sale autorităţilor competente, utilizând procedura prevăzută
la alin. (10).
Divizarea deplasării produselor energetice în regim
suspensiv de accize
Art. 20632. - Autoritatea competentă poate
permite expeditorului, în condiţiile stabilite prin ordin al preşedintelui
Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, ca expeditorul să divizeze o
deplasare intracomunitară de produse energetice în regim suspensiv de accize în
două sau mai multe deplasări, cu condiţia ca:
1. să nu se modifice cantitatea totală de produse
accizabile;
2. divizarea să se desfăşoare pe teritoriul unui stat
membru care permite o astfel de procedură;
3. autoritatea competentă din statul membru unde se
efectuează divizarea să fie informată cu privire la locul unde se efectuează
divizarea.
Raportul de primire a produselor accizabile
Art. 20633. - (1) La primirea de produse
accizabile în România, în oricare dintre destinaţiile prevăzute la art. 20630
alin. (2) lit. a) pct. 1, 2 sau 4, sau la art. 20630 alin.
(3), destinatarul trebuie să înainteze fără întârziere şi nu mai târziu de 5
zile lucrătoare de la încheierea deplasării, cu excepţia cazurilor justificate corespunzător
autorităţilor competente potrivit precizărilor din normele metodologice, un
raport privind primirea acestora, denumit în continuare raport de primire, utilizând
sistemul informatizat.
(2) Modalităţile de trimitere a raportului de primire
a produselor accizabile de către destinatarii menţionaţi la art. 20656
alin. (1) sunt prevăzute prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală.
(3) Autoritatea competentă a destinatarului din
România efectuează o verificare electronică a datelor din raportul de primire,
după care:
1. în cazul în care datele nu sunt corecte,
destinatarul este informat fără întârziere despre acest fapt;
2. în cazul în care datele sunt corecte, autoritatea
competentă a destinatarului confirmă înregistrarea raportului de primire şi îl
transmite autorităţii competente din statul membru de expediţie.
(4) Atunci când expeditorul este din România, raportul
de primire se înaintează acestuia de către autoritatea competentă din România.
(5) In cazul în care locul de expediţie şi cel de
destinaţie se află în România, primirea produselor accizabile în regim
suspensiv de accize se confirmă expeditorului potrivit procedurii stabilite
prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
Raportul de export
Art. 20634. - (1)în situaţiile prevăzute la
art. 20630 alin. (2) lit. a) pct. 3 şi, după caz, la art. 20630
alin. (2) lit. b), autorităţile competente din statul membru de export
întocmesc un raport de export, pe baza vizei biroului vamal de ieşire,
prevăzută la art. 793 alin. (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2.454/93 al
Comisiei, sau de biroul unde se realizează formalităţile prevăzute la art. 2064
alin. (5), prin care se atestă faptul că produsele accizabile au părăsit
teritoriul Comunităţii.
(2) Autorităţile competente din statul membru de
export verifică pe cale electronică datele ce rezultă din viza prevăzută la
alin. (1). Odată ce aceste date au fost verificate şi atunci când statul membru
de expediţie este diferit de statul membru de export, autorităţile competente
din statul membru de export transmit raportul de export autorităţilor
competente din statul membru de expediţie.
(3) Autorităţile competente din statul membru de
expediţie înaintează raportul de export expeditorului.
Proceduri în cazul în care sistemul informatizat
este indisponibil la expediţie
Art. 20635. - (1) Prin excepţie de la
prevederile art. 20631 alin. (1), în cazul în care sistemul
informatizat este indisponibil în România, expeditorul din România poate începe
o deplasare de produse accizabile în regim suspensiv de accize, în următoarele
condiţii:
a) produsele să fie însoţite de un document pe suport
hârtie care conţine aceleaşi date ca proiectul de document administrativ
electronic prevăzut la art. 20631 alin. (2);
b) să informeze autorităţile competente înainte de
începerea deplasării, prin depunerea unei copii a documentului prevăzut la lit.
a). Această copie trebuie să fie vizată de autoritatea competentă a locului de
expediere. Dacă indisponibilitatea sistemului este imputabilă expeditorului,
acesta va furniza informaţii corespunzătoare cu privire la motivele acestei
indisponibilităţi.
(2) In cazul în care sistemul informatizat redevine
disponibil, expeditorul prezintă un proiect de document administrativ
electronic, în conformitate cu art. 20631 alin. (2).
(3) De îndată ce datele cuprinse în documentul
administrativ electronic sunt validate, în conformitate cu art. 20631
alin. (3), acest document înlocuieşte documentul pe suport hârtie prevăzut la
alin. (1) lit. a). Prevederile art. 20631 alin. (4) şi (5), precum
şi cele ale art. 20633 şi 20634 se aplică mutatis
mutandis.
(4) Până la momentul validării datelor din documentul
administrativ electronic, deplasarea este considerată ca având loc în regim
suspensiv de accize, pe baza documentului pe suport hârtie prevăzut la alin.
(1) lit. a).
(5) O copie a documentului pe suport hârtie prevăzut
la alin. (1) lit. a) se păstrează de expeditor în evidenţele sale.
(6) In cazul în care sistemul informatizat este
indisponibil la expediţie, expeditorul comunică informaţiile prevăzute la art.
20631 alin. (10) sau la art. 20632 prin intermediul unor
mijloace alternative de comunicare. In acest scop, expeditorul în cauză
informează autorităţile competente înaintea modificării destinaţiei sau a
divizării deplasării. Prevederile alin. (2)-(5) se aplică mutatis mutandis.
Proceduri în cazul în care sistemul informatizat
este indisponibil la destinaţie
Art. 20636. - (1) In cazul în care, în
situaţiile prevăzute la art. 20630 alin. (2) lit. a) pct. 1, 2 şi 4,
la art. 20630 alin. (2) lit. b) şi la art. 20630 alin.
(3), raportul de primire prevăzut la art. 20633 alin. (1) nu poate
fi prezentat la încheierea deplasării produselor accizabile în termenul
prevăzut la respectivul articol deoarece fie sistemul informatizat nu este
disponibil în România, fie în situaţia prevăzută la art. 20635 alin.
(1) nu au fost încă îndeplinite procedurile prevăzute la art. 20635
alin. (2) şi (3), destinatarul prezintă autorităţii competente din România, cu
excepţia cazurilor pe deplin justificate, un document pe suport hârtie care
conţine aceleaşi date ca raportul de primire şi care atestă încheierea
deplasării, potrivit prevederilor din normele metodologice.
(2) Cu excepţia cazului în care destinatarul poate
prezenta, în scurt timp, prin intermediul sistemului informatizat, raportul de
primire prevăzut la art. 20633 alin. (1) sau în cazuri pe deplin
justificate, autoritatea competentă din România trimite o copie a documentului
pe suport hârtie prevăzut la alin. (1) autorităţii competente din statul membru
de expediţie, care o transmite expeditorului sau o ţine la dispoziţia acestuia.
(3) De îndată ce sistemul informatizat redevine
disponibil sau de îndată ce procedurile prevăzute la art. 20635
alin. (2) şi (3) sunt îndeplinite, destinatarul prezintă un raport de primire,
în conformitate cu art. 20633 alin. (1). Prevederile art. 20633
alin. (3) şi (4) se aplică mutatis mutandis.
(4) In cazul în care, în situaţiile prevăzute la art.
20630 alin. (2) lit. a) pct. 3, raportul de export prevăzut la art.
20634 alin. (1) nu poate fi întocmit la încheierea deplasării
produselor accizabile deoarece fie sistemul informatizat nu este disponibil în
statul membru de export, fie în situaţia prevăzută la art. 20635 alin.
(1) nu au fost încă îndeplinite procedurile prevăzute la art. 20635
alin. (2) şi (3), autorităţile competente din statul membru de export trimit
autorităţilor competente din România un document pe suport hârtie care conţine
aceleaşi date ca şi raportul de export şi care atestă încheierea deplasării, cu
excepţia cazului în care raportul de export prevăzut la art. 20634 alin.
(1) poate fi întocmit în scurt timp, prin intermediul sistemului informatizat
sau în cazuri pe deplin justificate, potrivit prevederilor din normele
metodologice.
(5) I cazul prevăzut la alin. (4), autorităţile
competente din România transmit sau pun la dispoziţia expeditorului o copie a
documentului pe suport hârtie.
(6) De îndată ce sistemul informatizat redevine
disponibil în statul membru de export sau de îndată ce procedurile prevăzute la
art. 20635alin. (2) şi (3) sunt îndeplinite, autorităţile competente
din statul membru de export trimit un raport de export, în conformitate cu art.
20634 alin. (1). Prevederile art. 20634 alin. (2) şi (3)
se aplică mutatis mutandis.
Incheierea deplasării produselor accizabile în regim
suspensiv de accize
Art. 20637. - (1) Fără a aduce atingere
prevederilor art. 20636, raportul de primire prevăzut la art. 20633
alin. (1) sau raportul de export prevăzut la art. 20634 alin. (1)
constituie dovada faptului că deplasarea produselor accizabile s-a încheiat, în
conformitate cu art. 20630 alin. (7).
(2) Prin derogare de la alin. (1), în absenţa unui
raport de primire sau a unui raport de export din alte motive decât cele
prevăzute la art. 20636, se poate de asemenea furniza, în cazurile
prevăzute la art. 20630 alin. (2) lit. a) pct. 1, 2 şi 4, la art.
20630 alin. (2) lit. b) şi la art. 20630 alin. (3),
dovada încheierii deplasării produselor accizabile în regim suspensiv de
accize, printr-o adnotare făcută de autorităţile competente din statul membru
de destinaţie, pe baza unor dovezi corespunzătoare, care să indice că produsele
accizabile expediate au ajuns la destinaţia declarată sau, în cazul prevăzut la
art. 20630 alin. (2) lit. a) pct. 3, printr-o adnotare făcută de
autorităţile competente din statul membru pe teritoriul căruia este situat
biroul vamal de ieşire, care să ateste faptul că produsele accizabile au
părăsit teritoriul Comunităţii.
(3) In sensul alin. (2), un document înaintat de
destinatar şi care conţine aceleaşi date ca raportul de primire sau de export
constituie o dovadă corespunzătoare.
(4) In momentul în care autorităţile competente din
statul membru de expediţie au admis dovezile corespunzătoare, acestea închid
deplasarea în sistemul informatizat.
Structura şi conţinutul mesajelor
Art. 20638. - (1) Structura şi conţinutul
mesajelor care trebuie schimbate potrivit art. 20631-20634
de către persoanele şi autorităţile competente implicate în cazul unei
deplasări intracomunitare de produse accizabile în regim suspensiv de accize,
normele şi procedurile privind schimbul acestor mesaje, precum şi structura
documentelor pe suport hârtie prevăzute la art. 20635 şi 20636
sunt stabilite de către Comisia Europeană.
(2) Situaţiile în care sistemul informatizat este
considerat indisponibil în România, precum şi normele şi procedurile care
trebuie urmate în aceste situaţii sunt stabilite prin ordin al preşedintelui
Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
Proceduri simplificate
Art. 20639. - (1) Monitorizarea deplasărilor
produselor accizabile în regim suspensiv de accize, care se desfăşoară integral
pe teritoriul României, se realizează potrivit procedurilor aprobate prin ordin
al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, stabilite pe baza
prevederilor art. 20631 - 20637.
(2) Prin acord şi în condiţiile stabilite de România
cu alte state membre interesate pot fi stabilite proceduri simplificate pentru
deplasările frecvente şi regulate de produse accizabile în regim suspensiv de
accize care au loc între teritoriile acestora.
(3) Prevederile alin. (2) includ deplasările prin
conducte fixe.
Deplasarea unui produs accizabil în regim suspensiv
după ce a fost pus în liberă circulaţie în procedură vamală simplificată
Art. 20640. - (1) Deplasarea produselor
accizabile puse în liberă circulaţie de către un importator care deţine
autorizaţie unică pentru proceduri vamale simplificate, eliberată de
autoritatea competentă din alt stat membru, iar produsele sunt eliberate pentru
consum în România, se poate efectua în regim suspensiv de accize, dacă sunt
îndeplinite următoarele condiţii:
a) importatorul este autorizat de autoritatea
competentă din statul său pentru efectuarea de operaţiuni cu produse accizabile
în regim suspensiv de accize;
b) importatorul deţine cod de accize în statul membru
de autorizare;
c) deplasarea are loc între:
1. un birou vamal de intrare din România şi un
antrepozit fiscal sau un destinatar înregistrat din România;
2. un birou vamal de intrare în teritoriul comunitar
situat în alt stat membru participant la aplicarea procedurii vamale
simplificate şi un antrepozit fiscal sau un destinatar înregistrat din România,
mişcarea produselor accizabile fiind acoperită de o procedură de tranzit care
începe la frontieră;
3. un birou vamal de intrare în teritoriul comunitar
situat într-un stat membru neparticipant la aplicarea procedurii vamale
simplificate şi un antrepozit fiscal sau un destinatar înregistrat din România,
mişcarea produselor accizabile fiind acoperită de o procedură de tranzit care
începe la frontieră;
d) produsele accizabile sunt însoţite de un exemplar
tipărit al documentului administrativ electronic prevăzut la art. 20631 alin.
(1).
(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul
importatorului înregistrat în România care deţine autorizaţie unică pentru
proceduri vamale simplificate, eliberată de autoritatea vamală din România, iar
produsele sunt eliberate pentru consum în alt stat membru participant la aplicarea
procedurii vamale simplificate.
Nereguli şi abateri
Art. 20641. - (1) Atunci când s-a produs o
neregulă în cursul unei deplasări de produse accizabile în regim suspensiv de
accize care a dus la eliberarea pentru consum a acestora în conformitate cu
art. 2067 alin. (1) lit. a), se consideră că eliberarea pentru
consum are loc în statul membru în care s-a produs neregula.
(2) In cazul în care, pe parcursul unei deplasări a
produselor accizabile în regim suspensiv de accize, a fost depistată o neregulă
care a dus la eliberarea pentru consum a acestora în conformitate cu art. 2067
alin. (1) lit. a) şi nu este posibil să se determine unde s-a produs neregula,
se consideră că aceasta s-a produs în statul membru şi la momentul în care
aceasta a fost depistată.
(3) In situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2),
autorităţile competente din statul membru în care produsele au fost eliberate
pentru consum sau în care se consideră că au fost eliberate pentru consum,
trebuie să informeze autorităţile competente din statul membru de expediţie.
(4) Când produsele accizabile care se deplasează în
regim suspensiv de accize nu au ajuns la destinaţie şi pe parcursul deplasării
nu a fost constatată nicio neregulă care să fie considerată eliberare pentru
consum potrivit art. 2067 alin. (1) lit. a), se consideră că
neregula s-a produs în statul membru de expediţie şi în momentul expedierii
produselor accizabile. Face excepţie de la prevederile alin. (4) cazul în care
în termen de 4 luni de la începerea deplasării în conformitate cu art. 20630
alin. (6), expeditorul furnizează dovada încheierii deplasării sau a
locului în care a fost comisă neregula, într-un mod considerat satisfăcător de
autorităţile competente din statul membru de expediţie în conformitate cu art.
20630 alin. (7). Dacă persoana care a constituit garanţia potrivit
prevederilor art. 20654 nu a avut sau nu a putut să aibă cunoştinţă
de faptul că produsele nu au ajuns la destinaţie, acesteia i se acordă un
termen de o lună de la comunicarea acestei informaţii de către autorităţile
competente din statul membru de expediţie pentru a-i permite să aducă dovada
încheierii deplasării, în conformitate cu art. 20630 alin. (7), sau
a locului comiterii neregulii.
(5) In cazurile prevăzute la alin. (2) şi (4), dacă
statul membru în care s-a comis efectiv neregula este identificat în termen de
3 ani de la data începerii deplasării, în conformitate cu art. 20630 alin.
(6), se aplică dispoziţiile alin. (1). In aceste situaţii, autorităţile
competente din statul membru în care s-a comis neregula informează în acest
sens autorităţile competente din statul membru în care au fost percepute
accizele, care restituie sau remit accizele în momentul furnizării probei
perceperii accizelor în celălalt stat membru.
(6) In sensul prezentului articol, neregulă înseamnă
o situaţie apărută în cursul unei deplasări a produselor accizabile în regim
suspensiv de accize, diferită de aceea prevăzută la art. 2067 alin.
(5) şi (6), din cauza căreia o deplasare sau un segment dintr-o deplasare a
unor produse accizabile nu s-a încheiat conform art. 20630 alin.
(7).
SECŢIUNEA a 10-a
Restituiri de accize
Restituiri de accize
Art. 20642. - (1) Cu excepţia cazurilor
prevăzute la art. 20644 alin. (7), la art. 20647 alin.
(5) şi la art. 20649 alin. (3) şi (4), precum şi a cazurilor
prevăzute la art. 20658-20660, accizele privind produsele
accizabile care au fost eliberate pentru consum pot fi, la solicitarea
persoanei în cauză, restituite sau remise de către autorităţile competente din
statele membre unde respectivele produse au fost eliberate pentru consum, în
situaţiile prevăzute de statele membre şi în conformitate cu condiţiile
stabilite de statul membru în cauză, în scopul de a preveni orice formă
posibilă de evaziune sau de abuz. O astfel de restituire sau de remitere nu
poate genera alte scutiri decât cele prevăzute la art. 20656 şi art.
20658-20660.
(2) Pentru produsele energetice contaminate sau
combinate în mod accidental, returnate antrepozitului fiscal pentru reciclare,
accizele plătite vor putea fi restituite în condiţiile prevăzute în normele
metodologice.
(3) Pentru băuturile alcoolice şi produsele din tutun
retrase de pe piaţă, dacă starea sau vechimea acestora le face improprii
consumului, accizele plătite pot fi restituite în condiţiile prevăzute în
normele metodologice.
(4) Acciza restituită nu poate depăşi suma efectiv
plătită.
SECŢIUNEA a 11-a
Deplasarea intracomunitară şi impozitarea
produselor accizabile după eliberarea pentru consum
Persoane fizice
Art. 20643. - (1) Accizele pentru produsele
accizabile achiziţionate de o persoană fizică pentru uz propriu şi transportate
personal de aceasta în România sunt exigibile numai în statul membru în care se
achiziţionează produsele accizabile.
(2) Pentru a stabili dacă produsele accizabile
prevăzute la alin. (1) sunt destinate uzului propriu al unei persoane fizice,
se vor avea în vedere cel puţin următoarele cerinţe:
a) statutul comercial al celui care deţine produsele
accizabile şi motivele pentru care le deţine;
b) locul în care se află produsele accizabile sau,
dacă este cazul, modul de transport utilizat;
c) orice document referitor la produsele accizabile;
d) natura produselor accizabile;
e) cantitatea de produse accizabile.
(3) Produsele achiziţionate de persoanele fizice se
consideră a fi destinate scopurilor comerciale, în condiţiile şi în cantităţile
prevăzute în normele metodologice.
(4) Produsele achiziţionate şi transportate în
cantităţi superioare limitelor prevăzute în normele metodologice şi destinate consumului
în România se consideră a fi achiziţionate în scopuri comerciale şi, în acest
caz, se datorează acciza în România.
(5) Acciza devine exigibilă în România şi pentru
cantităţile de uleiuri minerale eliberate deja pentru consum într-un alt stat
membru, dacă aceste produse sunt transportate cu ajutorul unor mijloace de
transport atipice de către o persoană fizică sau în numele acesteia. .In sensul
acestui alineat, mijloace de transport atipice înseamnă transportul de
combustibil în alte recipiente decât rezervoarele vehiculelor sau în canistre
adecvate pentru combustibili şi transportul de produse lichide pentru încălzire
în alte recipiente decât în camioane-cisterna folosite în numele unor operatori
economici profesionişti.
Produse cu accize plătite, deţinute în scopuri
comerciale în România
Art. 20644. - (1) Fără a aduce atingere
dispoziţiilor art. 20647 alin. (1), în cazul în care produsele
accizabile care au fost deja eliberate pentru consum într-un stat membru sunt
deţinute în scopuri comerciale în România pentru a fi livrate sau utilizate pe
teritoriul acesteia, produsele în cauză sunt supuse accizelor, iar accizele
devin exigibile în România.
(2) In sensul prezentului articol, deţinere în
scopuri comerciale înseamnă deţinerea de produse accizabile de către o altă
persoană decât o persoană fizică sau de către o persoană fizică în alte scopuri
decât pentru uz propriu şi transportarea de către aceasta, în conformitate cu
art. 20643.
(3) Condiţiile de exigibilitate şi nivelul accizelor
care urmează să fie aplicate sunt cele în vigoare la data la care accizele
devin exigibile în România.
(4) Persoana plătitoare de accize devenite exigibile
este, în cazurile prevăzute la alin. (1), persoana care efectuează livrarea sau
deţine produsele destinate livrării sau căreia îi sunt livrate produsele în
România.
(5) Fără a aduce atingere dispoziţiilor art. 20649,
în cazul în care produsele accizabile care au fost deja eliberate pentru consum
într-un stat membru se deplasează în cadrul Comunităţii în scopuri comerciale,
produsele în cauză nu sunt considerate ca fiind deţinute în aceste scopuri până
în momentul în care ajung în România, cu condiţia ca deplasarea să se realizeze
pe baza formalităţilor prevăzute la art. 20645 alin. (1) si (2).
(6) Produsele accizabile deţinute la bordul unei nave
sau al unei aeronave care efectuează traversări sau zboruri între un alt stat
membru şi România, dar care nu sunt disponibile pentru vânzare în momentul în
care nava sau aeronava se află pe teritoriul unuia dintre cele două state
membre, nu sunt considerate ca fiind deţinute în statul membru respectiv în
scopuri comerciale.
(7) In cazul produselor accizabile care au fost deja
eliberate pentru consum în România şi care sunt livrate într-un alt stat
membru, comerciantul care a efectuat livrarea poate beneficia, la cerere, de
restituirea sau de remiterea accizelor dacă autoritatea competentă constată că
accizele au devenit exigibile şi au fost percepute în acel stat membru,
potrivit prevederilor din normele metodologice.
Deplasarea intracomunitară a produselor cu accize
plătite
Art. 20645. - (1) In situaţia prevăzută la
art. 20644 alin. (1), produsele accizabile circulă între România şi
alt stat membru sau între alt stat membru şi România, împreună cu un document
de însoţire care conţine datele principale din documentul prevăzut la art. 20631
alin. (1). Structura şi conţinutul documentului de însoţire sunt stabilite de
Comisia Europeană.
(2) Persoanele prevăzute la art. 20644 alin.
(4) trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
a) înaintea expedierii produselor, să depună o
declaraţie la autoritatea competentă teritorială şi să garanteze plata
accizelor;
b) să plătească accizele în prima zi lucrătoare
imediat următoare celei în care s-au recepţionat produsele;
c) să accepte orice control care să permită
autorităţii competente teritoriale să se asigure că produsele accizabile au
fost efectiv primite şi că accizele exigibile pentru acestea au fost plătite.
Documentul de însoţire
Art. 20646. - (1) Documentul de însoţire se
întocmeşte de către furnizor în 3 exemplare şi se utilizează după cum urmează:
a) primul exemplar rămâne la furnizor;
b) exemplarele 2 şi 3 însoţesc produsele accizabile pe
timpul transportului până la primitor;
c) exemplarul 2 rămâne la primitorul produselor;
d) exemplarul 3 trebuie să fie restituit
furnizorului, cu certificarea recepţiei şi cu menţionarea tratamentului fiscal
ulterior al produselor accizabile în statul membru de destinaţie, dacă
furnizorul solicită în mod expres acest lucru în scop de restituire de accize.
(2) Modelul documentului de însoţire va fi prevăzut în
normele metodologice.
Vânzarea la distanţă
Art. 20647. - (1) Produsele accizabile deja
eliberate pentru consum într-un stat membru, care sunt achiziţionate de o
persoană, alta decât un antrepozitar autorizat sau un destinatar înregistrat,
stabilită în România, care nu exercită o activitate economică independentă, şi
care sunt expediate ori transportate către România, direct sau indirect, de
către vânzător ori în numele acestuia, sunt supuse accizelor în România.
(2) In cazul prevăzut la alin. (1), accizele devin
exigibile în România în momentul livrării produselor accizabile. Condiţiile de
exigibilitate şi nivelul accizelor care urmează să fie aplicate sunt cele în
vigoare la data la care accizele devin exigibile. Accizele se plătesc în
conformitate cu procedura stabilită în normele metodologice.
(3) Persoana plătitoare de accize în România este fie
vânzătorul, fie un reprezentant fiscal stabilit în România şi autorizat de autorităţile
competente din România. Atunci când vânzătorul nu respectă dispoziţiile alin.
(4) lit. a), persoana plătitoare de accize este destinatarul produselor
accizabile.
(4) Vânzătorul sau reprezentantul fiscal trebuie să
îndeplinească următoarele cerinţe:
a) înainte de expedierea produselor accizabile, trebuie
să se înregistreze şi să garanteze plata accizelor în condiţiile stabilite şi
la autoritatea competentă, prevăzute în normele metodologice;
b) să plătească accizele la autoritatea competentă prevăzută
la lit. a), după sosirea produselor accizabile;
c) să ţină evidenţe contabile ale livrărilor de
produse accizabile.
(5) Produsele accizabile deja eliberate pentru consum
în România, care sunt achiziţionate de o persoană, alta decât un antrepozitar
autorizat sau un destinatar înregistrat, stabilită în alt stat membru, care nu
exercită o activitate economică independentă, şi care sunt expediate ori
transportate către acel stat membru, direct sau indirect, de către vânzător ori
în numele acestuia, sunt supuse accizelor în acel stat membru. Accizele
percepute în România se restituie sau se remit, la solicitarea vânzătorului,
dacă vânzătorul ori reprezentantul său fiscal a urmat procedurile stabilite la
alin. (4), potrivit cerinţelor stabilite de autoritatea competentă din statul
membru de destinaţie.
Distrugeri şi pierderi
Art. 20648. - (1) In situaţiile prevăzute la
art. 20644 alin. (1) şi la art. 20647 alin. (1), în cazul
distrugerii totale sau al pierderii iremediabile a produselor accizabile, în cursul
transportului acestora în alt stat membru decât cel în care au fost eliberate
pentru consum, dintr-un motiv legat de natura produselor, ca urmare a unui caz
fortuit ori de forţă majoră sau ca o consecinţă a autorizării de către
autorităţile competente din statul membru în cauză, accizele nu sunt exigibile
în acel stat membru.
(2) Distrugerea totală sau pierderea iremediabilă a
produselor accizabile în cauză va fi dovedită într-un mod considerat
satisfăcător de autorităţile competente din statul membru în care a avut loc
distrugerea totală ori pierderea iremediabilă sau din statul membru în care
aceasta a fost constatată, în cazul în care nu este posibil să se determine
unde a avut loc. Garanţia depusă în temeiul art. 20645 alin. (2)
lit. a) sau al art. 20647 alin. (4) lit. a) se va elibera.
(3) Regulile şi condiţiile pe baza cărora se
determină pierderile menţionate la alin. (1) sunt prevăzute în normele
metodologice.
Nereguli apărute pe parcursul deplasării produselor
accizabile
Art. 20649. - (1) Atunci când s-a comis o
neregulă în cursul unei deplasări a produselor accizabile, în conformitate cu
art. 20644 alin. (1) sau cu art. 20647 alin. (1), în alt
stat membru decât cel în care produsele au fost eliberate pentru consum,
acestea sunt supuse accizelor, iar accizele sunt exigibile în statul membru în
care s-a comis neregula.
(2) Atunci când s-a constatat o neregulă în cursul
unei deplasări a produselor accizabile, în conformitate cu art. 20644 alin.
(1) sau cu art. 20647 alin. (1), în alt stat membru decât cel în
care produsele au fost eliberate pentru consum şi nu este posibil să se
determine locul în care s-a comis neregula, se consideră că aceasta s-a comis
în statul membru în care a fost constatată, iar accizele sunt exigibile în
acest stat membru. Cu toate acestea, dacă statul membru în care s-a comis
efectiv neregula este identificat în termen de 3 ani de la data achiziţionării
produselor accizabile, se aplică dispoziţiile alin. (1).
(3) Accizele sunt datorate de persoana care a garantat
plata acestora în conformitate cu art. 20645 alin. (2) lit. a) sau
cu art. 20647 alin. (4) lit. a) şi de orice persoană care a
participat la neregulă.
(4) Autorităţile competente din statul membru în care
produsele accizabile au fost eliberate pentru consum restituie sau remit, la
cerere, accizele după perceperea acestora în statul membru în care a fost
comisă ori constatată neregula. Autorităţile competente din statul membru de
destinaţie eliberează garanţia depusă în temeiul art. 20645 alin.
(2) lit. a) sau al art. 20647 alin. (4) lit. a).
(5) In sensul prezentului articol, neregulă înseamnă
o situaţie apărută în cursul unei deplasări a produselor accizabile în temeiul
art. 20644 alin. (1) sau al art. 20648 alin. (1), care nu
face obiectul art. 20647, din cauza căreia o deplasare ori un
segment dintr-o deplasare a unor produse accizabile nu s-a încheiat în mod
corespunzător.
Declaraţii privind achiziţii şi livrări
intracomunitare Art. 20650. -
Destinatarii înregistraţi şi reprezentanţii fiscali au obligaţia de a transmite
autorităţii competente o situaţie lunară privind achiziţiile şi livrările de
produse accizabile, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare celei la care
se referă situaţia, în condiţiile stabilite prin normele metodologice.
SECŢIUNEA a 12-a
Obligaţiile plătitorilor de accize
Plata accizelor la bugetul de stat
Art. 20651. - (1) Accizele sunt venituri la
bugetul de stat. Termenul de plată a accizelor este până la data de 25 inclusiv
a lunii următoare celei în care accizele devin exigibile, cu excepţia cazurilor
pentru care prezentul capitol prevede în mod expres alt termen de plată.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în
cazul furnizorilor autorizaţi de energie electrică sau de gaz natural, termenul
de plată a accizelor este data de 25 a lunii următoare celei în care a avut loc
facturarea către consumatorul final.
(3) In cazul importului unui produs accizabil, care nu
este plasat într-un regim suspensiv, prin derogare de la alin. (1) momentul
plăţii accizelor este momentul înregistrării declaraţiei vamale de import.
(4) Prin derogare de la dispoziţiile alin. (1),
livrarea produselor energetice prevăzute la art. 20616 alin. (3)
lit. a)-e) din antrepozite fiscale se efectuează numai în momentul în care
furnizorul deţine documentul de plată care să ateste virarea la bugetul de stat
a valorii accizelor aferente cantităţii ce urmează a fi facturată. Cu ocazia
depunerii declaraţiei lunare de accize se vor regulariza eventualele diferenţe
dintre valoarea accizelor virate la bugetul de stat de către beneficiarii
produselor, în numele antrepozitului fiscal, şi valoarea accizelor aferente
cantităţilor de produse energetice efectiv livrate de acesta, în decursul lunii
precedente.
(5) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), orice
persoană aflată în una dintre situaţiile prevăzute la art. 2067
alin. (7), (8) şi (9) are obligaţia de a plăti accizele în termen de 5 zile de
la data la care au devenit exigibile.
Depunerea declaraţiilor de accize
Art. 20652. - (1) Orice plătitor de accize
prevăzut la prezentul capitol are obligaţia de a depune lunar la autoritatea
competentă o declaraţie de accize, indiferent dacă se datorează sau nu plata
accizei pentru luna respectivă.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1),
destinatarul înregistrat care primeşte doar ocazional produse accizabile are
obligaţia de a depune declaraţia de accize pentru fiecare operaţiune în parte.
(3) Declaraţiile de accize se depun la autoritatea
competentă, de către plătitorii de accize, până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare celei la care se referă declaraţia.
(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), orice
persoană aflată în una dintre situaţiile prevăzute la art. 2067
alin. (7), (8) şi (9) are obligaţia de a depune imediat o declaraţie de accize
la autoritatea competentă.
(5) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), în
situaţiile prevăzute la art. 2067 alin. (1) lit. b) şi c) trebuie să
se depună imediat o declaraţie de accize la autoritatea fiscală competentă şi,
prin derogare de la art. 20651, acciza se plăteşte în ziua
lucrătoare imediat următoare celei în care a fost depusă declaraţia.
Documente fiscale
Art. 20653. - Pentru produsele accizabile
care sunt transportate sau sunt deţinute în afara antrepozitului fiscal,
originea trebuie să fie dovedită folosindu-se un document care va fi stabilit
prin normele metodologice.
Garanţii
Art. 20654. - (1) Antrepozitarul autorizat,
destinatarul înregistrat şi expeditorul înregistrat au obligaţia depunerii la
autoritatea competentă a unei garanţii, conform prevederilor din normele
metodologice, care să asigure plata accizelor care pot deveni exigibile.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), garanţia
poate fi depusă de transportator, de proprietarul produselor accizabile, de
destinatar sau, în comun, de două ori mai multe dintre aceste persoane sau
dintre persoanele prevăzute la alin. (1), în cazurile şi în condiţiile
stabilite prin normele metodologice.
(3) Garanţia este valabilă pe întreg teritoriul
Comunităţii.
(4) Tipul, modul de calcul, valoarea şi durata
garanţiei vor fi prevăzute în normele metodologice.
(5) Valoarea garanţiei va fi analizată periodic,
pentru a reflecta orice schimbări în volumul afacerii sau în nivelul de accize
datorat, şi nu va fi mai mică decât nivelul minim prevăzut în normele
metodologice.
Responsabilităţile plătitorilor de accize
Art. 20655. - (1) Orice plătitor de accize
poartă răspunderea pentru calcularea corectă şi plata la termenul legal a
accizelor către bugetul de stat şi pentru depunerea la termenul legal a
declaraţiilor de accize la autoritatea competentă, conform prevederilor
prezentului capitol şi celor ale legislaţiei vamale în vigoare.
(2) Antrepozitarii autorizaţi pentru producţie sunt
obligaţi să depună la autoritatea competentă o situaţie care să conţină
informaţii cu privire la produsele accizabile: stocul de materii prime şi
produse finite la începutul perioadei de raportare, achiziţiile de materii
prime, cantitatea fabricată în cursul perioadei de raportare, stocul de produse
finite şi materii prime la sfârşitul perioadei de raportare şi cantitatea de
produse livrate, la termenul şi conform modelului prezentat în normele
metodologice.
(3) Antrepozitarii autorizaţi pentru depozitare sunt
obligaţi să depună la autoritatea competentă o situaţie, care să conţină
informaţii cu privire la stocul de produse finite la începutul perioadei de
raportare, achiziţiile şi livrările de produse finite în cursul perioadei de
raportare, stocul de produse finite la sfârşitul perioadei de raportare, la
termenul şi conform modelului prezentat în normele metodologice.
SECŢIUNEA a 13-a
Scutiri la plata accizelor
Scutiri generale
Art. 20656. - (1) Produsele accizabile sunt
scutite de plata accizelor dacă sunt destinate utilizării:
a) în contextul relaţiilor diplomatice sau consulare;
b) de către organizaţiile internaţionale recunoscute ca
atare de autorităţile publice din România şi de către membrii acestor
organizaţii, în limitele şi în condiţiile stabilite prin convenţiile
internaţionale privind instituirea acestor organizaţii sau prin acordurile de
sediu;
c) de către forţele armate ale oricărui stat parte la
Tratatul Atlanticului de Nord, altul decât România, pentru uzul forţelor armate
în cauză, pentru personalul civil însoţitor sau pentru aprovizionarea popotelor
ori a cantinelor acestora;
d) de către forţele armate ale Regatului Unit
staţionate în Cipru în temeiul Tratatului de instituire a Republicii Cipru din
16 august 1960, pentru uzul forţelor armate în cauză, pentru personalul civil
însoţitor sau pentru aprovizionarea popotelor ori a cantinelor acestora;
e) pentru consum în cadrul unui acord încheiat cu ţări
terţe sau cu organizaţii internaţionale, cu condiţia ca acordul în cauză să fie
permis ori autorizat în ceea ce priveşte scutirea de la plata taxei pe valoarea
adăugată.
(2) Modalitatea şi condiţiile de acordare a scutirilor
prevăzute la alin. (1) vor fi reglementate prin normele metodologice.
(3) Fără a aduce atingere prevederilor art. 20631
alin. (1), produsele accizabile care se deplasează în regim suspensiv de accize
către un destinatar în sensul alin. (1) sunt însoţite de certificat de scutire.
(4) Modelul şi conţinutul certificatului de scutire
sunt cele stabilite de Comisia Europeană.
(5) Procedura prevăzută la art. 20631-20636
nu se aplică deplasărilor intracomunitare de produse accizabile în regim
suspensiv de accize destinate forţelor armate prevăzute la alin. (1) lit. c),
dacă acestea sunt reglementate de un regim care se întemeiază direct pe
Tratatul Atlanticului de Nord.
(6) Prin excepţie de la prevederile alin. (5),
procedura prevăzută la art. 20631-20636 se va aplica
deplasărilor de produse accizabile în regim suspensiv de accize destinate
forţelor armate prevăzute la alin. (1) lit. c) care au loc exclusiv pe
teritoriul naţional sau în baza unui acord încheiat cu un alt stat membru,
atunci când deplasarea are loc între teritoriul naţional şi teritoriul acelui
stat membru.
Scutiri speciale
Art. 20657. - (1) Sunt scutite de la plata
accizelor produsele accizabile furnizate de magazinele duty-free, transportate
în bagajul personal al călătorilor care se deplasează pe cale aeriană sau
maritimă către un teritoriu terţ ori către o ţară terţă.
(2) Sunt scutite de la plata accizelor produsele
furnizate la bordul unei aeronave sau al unei nave pe parcursul călătoriei pe
cale aeriană ori maritimă către un teritoriu terţ sau către o ţară terţă.
(3) Regimul de scutire de la plata accizelor prevăzut
la alin. (1) se aplică şi produselor accizabile furnizate de magazinele
duty-free autorizate în România situate în afara incintei aeroporturilor sau
porturilor, transportate în bagajul personal al călătorilor către un teritoriu
terţ ori către o ţară terţă.
(4) In sensul prezentului articol, călător către un
teritoriu terţ sau către o ţară terţă înseamnă orice călător care deţine un
document de transport pentru călătorie ori un alt document care face dovada
destinaţiei finale situate pe un teritoriu terţ sau o ţară terţă.
Scutiri pentru alcool etilic şi alte produse
alcoolice
Art. 20658. - (1) Sunt scutite de la plata
accizelor alcoolul etilic şi alte produse alcoolice prevăzute la art. 2062
lit. a), atunci când sunt:
a) complet denaturate, conform prescripţiilor legale;
b) denaturate şi utilizate pentru producerea de produse
care nu sunt destinate consumului uman;
c) utilizate pentru producerea oţetului cu codul NC
2209;
d) utilizate pentru producerea de medicamente;
e) utilizate pentru producerea de arome alimentare
destinate preparării de alimente sau băuturi nealcoolice ce au o concentraţie
ce nu depăşeşte 1,2% în volum;
f) utilizate în scop medical în spitale şi farmacii;
g) utilizate direct sau ca element al produselor
semifabricate pentru producerea de alimente cu ori fără cremă, cu condiţia ca
în fiecare caz concentraţia de alcool să nu depăşească 8,5 litri de alcool pur
la 100 kg de produs ce intră în compoziţia ciocolatei şi 5 litri de alcool pur
la 100 kg de produs ce intră în compoziţia altor produse;
h) utilizate în procedee de fabricaţie, cu condiţia ca
produsul finit să nu conţină alcool;
i) utilizate ca eşantioane pentru analiză sau ca teste
necesare pentru producţie ori în scopuri ştiinţifice.
(2) Modalitatea şi condiţiile de acordare a scutirilor
prevăzute la alin. (1), precum şi produsele utilizate pentru denaturarea
alcoolului vor fi reglementate prin normele metodologice.
Scutiri pentru tutun prelucrat
Art. 20659. - (1) Este scutit de la plata
accizelor tutunul prelucrat, atunci când este destinat în exclusivitate
testelor ştiinţifice şi celor privind calitatea produselor.
(2) Modalitatea şi condiţiile de acordare a scutirilor
prevăzute la alin. (1) vor fi reglementate prin normele metodologice.
Scutiri pentru produse energetice şi energie
electrică
Art. 20660. (1) Sunt scutite de la plata
accizelor:
a) produsele energetice livrate în vederea utilizării
drept combustibil pentru aviaţie, alta decât aviaţia turistică în scop privat.
Prin aviaţie turistică în scop privat se înţelege utilizarea unei
aeronave de către proprietarul său ori de către persoana fizică sau juridică ce
o deţine cu titlu de închiriere sau cu un alt titlu, în alte scopuri decât cele
comerciale şi, în special, altele decât transportul de persoane ori de mărfuri
sau prestări de servicii cu titlu oneros ori pentru nevoile autorităţilor
publice;
b) produsele energetice livrate în vederea utilizării
drept combustibil pentru navigaţia în apele comunitare şi pentru navigaţia pe
căile navigabile interioare, inclusiv pentru pescuit, altele decât pentru
navigaţia ambarcaţiunilor de agrement private. De asemenea, este scutită de la
plata accizelor şi electricitatea produsă la bordul navelor. Prin ambarcaţiune
de agrement privată se înţelege orice ambarcaţiune utilizată de către
proprietarul său ori de către persoana fizică sau juridică ce o deţine cu titlu
de închiriere ori cu un alt titlu, în alte scopuri decât cele comerciale şi, în
special, altele decât transportul de persoane sau de mărfuri ori prestări de
servicii cu titlu oneros sau pentru nevoile autorităţilor publice;
c) produsele energetice şi energia electrică utilizate
pentru producţia de energie electrică, precum şi energia electrică utilizată
pentru menţinerea capacităţii de a produce energie electrică;
d) produsele energetice şi energia electrică utilizate
pentru producţia combinată de energie electrică şi energie termică;
e) produsele energetice - gazul natural, cărbunele şi
combustibilii solizi -folosite de gospodării şi/sau de organizaţii de caritate;
f) combustibilii pentru motor utilizaţi în domeniul
producţiei, dezvoltării, testării şi mentenanţei aeronavelor şi vapoarelor;
g) combustibilii pentru motor utilizaţi pentru
operaţiunile de dragare în cursurile de apă navigabile şi în porturi;
h) produsele energetice injectate în furnale sau în
alte agregate industriale în scop de reducere chimică, ca aditiv la cocsul
utilizat drept combustibil principal;
i) produsele energetice care intră în România dintr-o
ţară terţă, conţinute în rezervorul standard al unui autovehicul cu motor,
destinate utilizării drept combustibil pentru acel autovehicul, precum şi în
containere speciale şi destinate utilizării pentru operarea, în timpul
transportului, a sistemelor ce echipează acele containere;
j) orice produs energetic care este scos de la rezerva
de stat sau rezerva de mobilizare, fiind acordat gratuit în scop de ajutor
umanitar;
k) orice produs energetic utilizat drept combustibil
pentru încălzire de către spitale, sanatorii, aziluri de bătrâni, orfelinate şi
de alte instituţii de asistenţă socială, instituţii de învăţământ şi lăcaşuri
de cult;
l) produsele energetice, dacă astfel de produse sunt
obţinute din unul sau mai multe dintre produsele următoare:
- produse cuprinse în codurile NC de la 1507 la 1518
inclusiv;
- produse cuprinse în codurile NC 3824 90 55 şi de la
3824 90 80 la 3824 90 99 inclusiv, pentru componentele lor produse din biomase;
- produse cuprinse în codurile NC 2207 20 00 şi 2905 11
00, care nu sunt de origine sintetică;
- produse obţinute din biomase, inclusiv produse
cuprinse în codurile NC 4401 şi 4402;
m) energia electrică produsă din surse regenerabile de
energie;
n) energia electrică obţinută de acumulatori electrici,
grupurile electrogene mobile, instalaţiile electrice amplasate pe vehicule de
orice fel, sursele staţionare de energie electrică în curent continuu,
instalaţiile energetice amplasate în marea teritorială care nu sunt racordate
la reţeaua electrică şi sursele electrice cu o putere activă instalată sub 250
kW;
o) produsele cuprinse în codul NC 2705, utilizate
pentru încălzire.
(2) Modalitatea şi condiţiile de acordare a scutirilor
prevăzute la alin. (1) vor fi reglementate prin normele metodologice.
(3) Produsele energetice care conţin unul sau mai
multe dintre produsele enumerate la alin. (1) lit. I) beneficiază de un nivel
redus al accizelor, potrivit prevederilor din normele metodologice.
SECŢIUNEA a 14-a
Marcarea produselor alcoolice şi a tutunului
prelucrat
Reguli generale
Art. 20661. - (1) Prevederile prezentei
secţiuni se aplică următoarelor produse accizabile:
a) produse intermediare şi alcool etilic, cu excepţiile
prevăzute prin normele metodologice;
b) tutun prelucrat.
(2) Nu este supus obligaţiei de marcare orice produs
accizabil scutit de la plata accizelor.
(3) Produsele accizabile prevăzute la alin. (1) pot fi
eliberate pentru consum sau pot fi importate pe teritoriul României numai dacă
acestea sunt marcate conform prevederilor prezentei secţiuni.
Responsabilitatea marcării
Art. 20662. - Responsabilitatea marcării
produselor accizabile revine antrepozitarilor autorizaţi, destinatarilor
înregistraţi, expeditorilor înregistraţi sau importatorilor autorizaţi,
potrivit precizărilor din normele metodologice.
Proceduri de marcare
Art. 20663. - (1) Marcarea produselor se
efectuează prin timbre sau banderole.
(2) Dimensiunea şi elementele ce vor fi inscripţionate
pe marcaje vor fi stabilite prin normele metodologice.
(3) Antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat,
expeditorul înregistrat sau importatorul autorizat are obligaţia să asigure ca
marcajele să fie aplicate la loc vizibil, pe ambalajul individual al produsului
accizabil, respectiv pe pachet, cutie ori sticlă, astfel încât deschiderea
ambalajului să deterioreze marcajul.
(4) Produsele accizabile marcate cu timbre sau
banderole deteriorate ori altfel decât s-a prevăzut la alin. (2) şi (3) vor fi
considerate ca nemarcate.
Eliberarea marcajelor
Art. 20664. - (1) Autoritatea competentă
aprobă eliberarea marcajelor, potrivit procedurii prevăzute în normele
metodologice.
(2) Eliberarea marcajelor se face către:
a) antrepozitarii autorizaţi pentru produsele
accizabile prevăzute la art. 20661;
b) destinatarii înregistraţi care achiziţionează
produsele accizabile prevăzute la art. 20661;
c) expeditorul înregistrat sau importatorul autorizat
care importă produsele accizabile prevăzute la art. 20661. Autorizaţia
de importator se acordă de către autoritatea competentă, în condiţiile
prevăzute în normele metodologice.
(3) Solicitarea marcajelor se face prin depunerea unei
cereri la autoritatea competentă şi prin constituirea unei garanţii în favoarea
acestei autorităţi, sub forma şi în maniera prevăzute în normele metodologice.
(4) Eliberarea marcajelor se face de către unitatea
specializată pentru tipărirea acestora, desemnată de autoritatea competentă,
potrivit prevederilor din normele metodologice.
(5) Contravaloarea marcajelor se asigură de la bugetul
de stat, din valoarea accizelor aferente produselor accizabile supuse marcării,
conform prevederilor din normele metodologice.
SECŢIUNEA a 15-a
Alte obligaţii pentru operatorii economici cu produse
accizabile
Confiscarea tutunului prelucrat
Art. 20665. - (1) Prin derogare de la
prevederile legale în materie care reglementează modul şi condiţiile de
valorificare a bunurilor legal confiscate sau intrate, potrivit legii, în
proprietatea privată a statului, tutunurile prelucrate confiscate ori intrate,
potrivit legii, în proprietatea privată a statului se predau de către organul
care a dispus confiscarea, pentru distrugere, antrepozitarilor autorizaţi
pentru tutun prelucrat, destinatarilor înregistraţi, expeditorilor înregistraţi
sau importatorilor autorizaţi de astfel de produse, după cum urmează:
a) sortimentele care se regăsesc în nomenclatorul de
produse al antrepozitarilor autorizaţi, al destinatarilor înregistraţi, al
expeditorilor înregistraţi sau al importatorilor autorizaţi se predau în
totalitate acestora;
b) sortimentele care nu se regăsesc în nomenclatoarele
prevăzute la lit. a) se predau în custodie de către organele care au procedat
la confiscare antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de tutun prelucrat a
căror cotă de piaţă reprezintă peste 5%.
(2) Repartizarea fiecărui lot de tutun prelucrat
confiscat, preluarea tutunului prelucrat de către antrepozitarii autorizaţi,
destinatarii înregistraţi, expeditorii înregistraţi şi importatorii autorizaţi,
precum şi procedura de distrugere se efectuează conform prevederilor din
normele metodologice.
(3) Fiecare antrepozitar autorizat, destinatar
înregistrat, expeditor înregistrat şi importator autorizat are obligaţia să
asigure pe cheltuiala proprie preluarea în custodie, transportul şi depozitarea
cantităţilor de produse din lotul confiscat care i-a fost repartizat.
Controlul
Art. 20666. - (1) Toţi operatorii economici
cu produse accizabile sunt obligaţi să accepte orice control ce permite
autorităţii competente prevăzute în normele metodologice să se asigure de
corectitudinea operaţiunilor cu produse accizabile.
(2) Autorităţile competente vor lua măsuri de
supraveghere fiscală şi control pentru asigurarea desfăşurării activităţii autorizate
în condiţiile legii. Modalităţile şi procedurile pentru realizarea
supravegherii fiscale a producţiei, depozitării, circulaţiei şi importului
produselor supuse accizelor armonizate vor fi stabilite prin ordin al
preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
Intârzieri la plata accizelor
Art. 20667. - Intârzierea la plata accizelor
cu mai mult de 5 zile de la termenul legal atrage suspendarea autorizaţiei
deţinute de operatorul economic plătitor de accize până la plata sumelor
restante.
Procedura de import pentru produse energetice
Art. 20668. - Efectuarea formalităţilor
vamale de import aferente benzinelor şi motorinelor se face prin birourile
vamale la frontieră stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală.
Condiţii de distribuţie şi comercializare
Art. 20669. - (1) Comercializarea pe piaţa
naţională a alcoolului sanitar în vrac este interzisă.
(2) Operatorii economici care doresc să distribuie şi
să comercializeze angro băuturi alcoolice şi tutun prelucrat sunt obligaţi să
se înregistreze la autoritatea competentă prevăzută în normele metodologice şi
să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să deţină spaţii de depozitare corespunzătoare, în
proprietate, cu chirie, contract de comodat sau cu orice titlu legal;
b) să aibă înscrise în obiectul de activitate potrivit
Clasificării activităţilor din economia naţională - CAEN, aprobată prin
Hotărârea Guvernului nr. 656/1997, cu modificările ulterioare, activitatea de
comercializare şi distribuţie angro a băuturilor alcoolice sau activitatea de
comercializare şi distribuţie angro a produselor din tutun;
c) să se doteze cu mijloacele necesare depistării
marcajelor false sau contrafăcute, în cazul comercializării de produse supuse
marcării potrivit prezentului capitol.
(3) Băuturile alcoolice livrate de operatorii
economici producători către operatorii economici distribuitori sau comercianţi
angro vor fi însoţite şi de o copie a certificatului de marcă al
producătorului, din care să rezulte că marca îi aparţine.
(4) Operatorii economici care intenţionează să
comercializeze în sistem angro produse energetice - benzine, motorine, petrol
lampant şi gaz petrolier lichefiat - sunt obligaţi să se înregistreze la
autoritatea competentă conform procedurii şi cu îndeplinirea condiţiilor
stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare
Fiscală.
(5) Nu intră sub incidenţa alin. (2) şi (4)
antrepozitarii autorizaţi pentru locurile autorizate ca antrepozite fiscale şi
operatorii înregistraţi/destinatarii înregistraţi.
(6) Operatorii economici care intenţionează să
comercializeze în sistem en detail produse energetice - benzine, motorine,
petrol lampant şi gaz petrolier lichefiat - sunt obligaţi să se înregistreze la
autoritatea fiscală teritorială, conform procedurii şi cu îndeplinirea
condiţiilor ce vor fi stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale
de Administrare Fiscală.
(7) Desfăşurarea activităţii de comercializare de
către operatorii economici prevăzuţi la alin. (4) şi (6), care nu respectă
obligaţiile menţionate la alin. (4) şi (6), constituie contravenţie şi se
sancţionează potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.
(8) Operatorii economici distribuitori şi comercianţii
angro sau en detail de băuturi alcoolice, tutun prelucrat şi produse energetice
răspund pentru provenienţa nelegală a produselor deţinute.
(9) Toate reziduurile de produse energetice rezultate
din exploatare, în alte locaţii decât antrepozitele fiscale, pot fi cedate sau
vândute pentru prelucrare în vederea obţinerii de produse accizabile numai
către un antrepozit fiscal de producţie ori pot fi supuse operaţiilor de
ecologizare, în condiţiile prevăzute de normele metodologice.
(10) In cazul comercializării şi transportului de tutun
brut şi tutun parţial prelucrat trebuie îndeplinite următoarele cerinţe:
a) operatorii economici care doresc să comercializeze
tutun brut sau tutun parţial prelucrat pot desfăşura această activitate numai
în baza unei autorizaţii eliberate în acest scop de către autoritatea
competentă teritorială;
b) tutunul brut sau tutunul parţial prelucrat poate
fi comercializat către un operator economic din România doar dacă acesta deţine
autorizaţia prevăzută la lit. a) ori către un antrepozitar autorizat din
domeniul tutunului prelucrat;
c) orice deplasare de tutun brut sau de tutun parţial
prelucrat pe teritoriul României trebuie să fie însoţită de un document
comercial, în care va fi înscris numărul autorizaţiei operatorului economic
expeditor.
(11) Atunci când nu se respectă una dintre prevederile
alin. (10), intervine exigibilitatea accizelor, suma de plată fiind determinată
pe baza accizei datorate pentru alte tutunuri de fumat.
(12) Procedura de eliberare a autorizaţiei prevăzute
la alin. (10) lit. a) se stabileşte prin ordin al preşedintelui Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală."
149. La titlul VII „Accize şi alte taxe
speciale", capitolul II „Alte produse accizabile", alcătuit din
articolele 207-214, se modifică şi va avea următorul cuprins:
„CAPITOLUL II
Alte produse accizabile
Sfera de aplicare
Art. 207. - Următoarele produse sunt supuse accizelor:
a) cafea verde, cu codurile NC 0901 11 00 şi 0901 12
00;
b) cafea prăjită, inclusiv cafea cu înlocuitori, cu
codurile NC 0901 21 00, 0901 22 00 şi 0901 90 90;
c) cafea solubilă, inclusiv amestecuri cu cafea
solubilă, cu codurile NC 2101 11 şi 2101 12.
Nivelul şi calculul accizei
Art. 208. - (1) Nivelul accizelor pentru produsele
prevăzute la art. 207 este prevăzut în anexa nr. 2, care face parte integrantă
din prezentul titlu.
(2) Pentru cafea, cafea cu înlocuitori şi cafea
solubilă, accizele se datorează o singură dată şi se calculează prin aplicarea
sumelor fixe pe unitatea de măsură asupra cantităţilor intrate pe teritoriul
României. Pentru amestecurile cu cafea solubilă intrate pe teritoriul României,
accizele se datorează şi se calculează numai pentru cantitatea de cafea
solubilă conţinută în amestecuri.
Plătitori de accize
Art. 209. - (1) Plătitori de accize pentru produsele
prevăzute la art. 207 sunt operatorii economici - persoane juridice, asociaţii
familiale şi persoane fizice autorizate - care achiziţionează din teritoriul
comunitar ori din afara teritoriului comunitar astfel de produse.
(2) Operatorii economici care achiziţionează din
teritoriul comunitar produsele prevăzute la art. 207, înainte de primirea
produselor trebuie să fie înregistraţi la autoritatea competentă, în condiţiile
prevăzute în normele metodologice, şi să respecte următoarele cerinţe:
a) să garanteze plata accizelor în condiţiile fixate
de autoritatea competentă;
b) să ţină contabilitatea livrărilor de produse;
c) să prezinte produsele oricând li se cere aceasta de
către organele de control;
d) să accepte orice monitorizare sau verificare a
stocului.
Scutiri
Art. 210. - (1) Sunt scutite de la plata accizelor
produsele livrate la rezerva de stat şi la rezerva de mobilizare, pe perioada
în care au acest regim.
(2) Operatorii economici care exportă sau care livrează
într-un alt stat membru sortimente de cafea obţinute din operaţiuni proprii de
prelucrare a cafelei achiziţionate direct de către aceştia din alte state
membre ori din import pot solicita autorităţilor fiscale competente, pe bază de
documente justificative, restituirea accizelor virate la bugetul de stat,
aferente cantităţilor de cafea utilizate ca materie primă pentru cafeaua
exportată sau livrată în alt stat membru.
(3) Beneficiază de regimul de restituire a accizelor
virate bugetului de stat şi operatorii economici, pentru cantităţile de cafea
achiziţionate direct de către aceştia dintr-un stat membru sau din import, care
ulterior sunt livrate către un alt stat membru, sunt exportate ori returnate
furnizorilor.
(4) Modalitatea de acordare a scutirilor prevăzute la
alin. (1)-(3) va fi reglementată prin normele metodologice.
Exigibilitatea
Art. 211. - Momentul exigibilităţii accizei intervine:
a) pentru produsele provenite din teritoriul
comunitar, la momentul recepţionării acestora;
b) pentru produsele importate, la data înregistrării
declaraţiei vamale de import.
Exigibilitatea accizei în cazul procedurii vamale
simplificate
Art. 212.- In cazul produselor provenite din operaţiuni
de import efectuate de un importator care deţine autorizaţie unică pentru
proceduri vamale simplificate eliberată de alt stat membru, acesta are
obligaţia de a depune la autoritatea vamală declaraţia de import pentru TVA şi
accize. Exigibilitatea accizei intervine la data înregistrării declaraţiei de
import pentru TVA şi accize.
Plata accizelor la bugetul de stat
Art. 213. - (1) Pentru produsele provenite din
teritoriul comunitar, plata accizelor se face în ziua lucrătoare imediat
următoare celei în care au fost recepţionate produsele.
(2) Pentru produsele provenite din operaţiuni de
import, plata accizelor se face la momentul înregistrării declaraţiei vamale de
import.
Declaraţiile de accize
Art. 214. - (1) Orice operator economic plătitor de
accize are obligaţia de a depune la autoritatea competentă o declaraţie de
accize pentru fiecare lună, indiferent dacă se datorează sau nu plata accizei pentru
luna respectivă.
(2) Declaraţiile de accize se depun la autoritatea
competentă de către operatorii economici plătitori până la data de 25 inclusiv
a lunii următoare celei la care se referă declaraţia."
150. Articolul 218 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
„Conversia în lei a sumelor exprimate în euro
Art. 218. - Valoarea în lei a accizelor şi a
impozitului la ţiţeiul din producţia internă, datorate bugetului de stat,
stabilite potrivit prezentului titlu în echivalent euro pe unitatea de măsură,
se determină prin transformarea sumelor exprimate în echivalent euro, pe baza
cursului de schimb valutar stabilit în prima zi lucrătoare a lunii octombrie
din anul precedent, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene."
151. Articolul 220 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
„Decontările între operatorii economici
Art. 220. - (1) Decontările între operatorii economici
plătitori de accize şi operatorii economici cumpărători de produse accizabile
se vor face integral prin unităţi bancare.
(2) Nu intră sub incidenţa prevederilor alin. (1):
a) livrările de produse accizabile către operatorii
economici care comercializează astfel de produse în sistem en detail;
b) livrările de produse accizabile, efectuate în
cadrul sistemului de compensare a obligaţiilor faţă de bugetul de stat,
aprobate prin acte normative speciale. Sumele reprezentând accizele nu pot face
obiectul compensărilor dacă actele normative speciale nu prevăd altfel sau dacă
nu se face dovada plăţii accizelor la bugetul statului;
c) livrările de produse accizabile, în cazul
compensărilor efectuate între operatorii economici prin intermediul
Institutului de Management şi Informatică, în conformitate cu prevederile
legale în vigoare. Sumele reprezentând accizele nu pot face obiectul
compensărilor dacă nu se face dovada plăţii accizelor la bugetul de stat."
152. Anexa nr. 3 la titlul VII „Accize şi alte taxe
speciale" se abrogă.
153. La articolul 298, după punctul 431,
se introduc două noi puncte, punctele 432 şi 433, cu
următorul cuprins:
„432. Litera a) a articolului 26 şi litera
g) a articolului 83 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea
drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare;
433. Articolul III din Legea nr. 265/2007
pentru modificarea şi completarea Legii nr. 38/2003 privind transportul în
regim de taxi şi în regim de închiriere, cu modificările şi completările
ulterioare".
Art. II. - Legea nr.
260/2007 privind înregistrarea operaţiunilor comerciale prin mijloace
electronice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din
27 iulie 2007, se abrogă.
Art. III. - (1)
Prevederile art. I se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010.
(2) Prin excepţie de la alin. (1), prevederile art. I
pct. 148 referitoare la capitolul I1 „Regimul accizelor
armonizate" se aplică începând cu data de 1 aprilie 2010.
(3) Incepând cu data de 1 aprilie 2010 se abrogă
prevederile art. 162-175 şi art. 178-206 din cap. I al titlului VII „Accize şi
alte taxe speciale" şi prevederile art. 222-237, art. 239-242, art. 244 şi
2441 din titlul VIII „Măsuri speciale privind supravegherea
producţiei, importului şi circulaţiei unor produse accizabile" din Legea
nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), până
la 31 decembrie 2010 sunt admise deplasările de produse accizabile în regim
suspensiv de accize către alte state membre care nu au adoptat sistemul
informatizat potrivit art. 21-27 din Directiva 2008/118/CE, efectuate conform
procedurii prevăzute la art. 186-1911 din cap. I al titlului VII
„Accize şi alte taxe speciale" din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi
completările ulterioare.
(5) Prin excepţie de la prevederile alin. (3),
deplasările de produse accizabile care au fost iniţiate înainte de 1 aprilie
2010 sunt efectuate şi încheiate în conformitate cu procedura prevăzută la
art. 186-1911 din cap. I al titlului VII „Accize şi alte taxe
speciale" din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările
ulterioare.
Art. IV. - Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările
ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se va
republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă
numerotare.
Art. V. - Declararea,
stabilirea şi plata impozitului pe veniturile realizate de persoanele fizice
înainte de 1 ianuarie 2010 se face în conformitate cu legislaţia în vigoare
până la această dată.
Prezenta ordonanţă de urgenţă transpune în legislaţia
naţională Directiva 2008/8/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 de modificare
a Directivei 2006/112/CE în ceea ce priveşte locul de prestare a serviciilor,
publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 44 din 20
februarie 2008, Directiva 2008/9/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 de
stabilire a normelor detaliate privind rambursarea taxei pe valoarea adăugată,
prevăzută în Directiva 2006/112/CE, către persoane impozabile stabilite în alt
stat membru decât statul membru de rambursare, publicată în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene, seria L, nr. 44 din 20 februarie 2008, Directiva 2008/117/CE
a Consiliului din 16 decembrie 2008 de modificare a Directivei 2006/112/CE
privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, în vederea combaterii
fraudei fiscale legate de operaţiunile intracomunitare, publicată în Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 14 din 20 ianuarie 2009, Directiva
2008/118/CE a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind regimul general al
accizelor şi de abrogare a Directivei nr. 92/12/CEE, publicată în Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 9 din 14 ianuarie 2009, Directiva
92/83/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind armonizarea structurilor
accizelor la alcool şi băuturi alcoolice şi Directiva 92/84/CEE a Consiliului
din 19 octombrie 1992 privind apropierea ratelor accizelor la alcool şi băuturi
alcoolice, publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 316
din 31 octombrie 1992, Directiva 92/79/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992
privind apropierea taxelor la ţigări şi Directiva 92/80/CEE a Consiliului din
19 octombrie 1992 privind apropierea taxelor pe tutunul prelucrat, altul decât
pentru ţigarete, publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L,
nr. 316 din 31 octombrie 1992, modificate prin Directiva 2002/10/CE a
Consiliului din 12 februarie 2002 de modificare a Directivelor 92/79/CEE,
92/80/CEE şi 95/59/CE privind structura şi ratele accizelor aplicate tutunului
prelucrat, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 46
din 16 februarie 2002, Directiva 95/59/CE a Consiliului din 27 noiembrie 1995
privind alte impozite decât impozitele pe cifra de afaceri care afectează
consumul de tutun prelucrat, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,
seria L, nr. 291 din 6 decembrie 1995, modificată prin Directiva 2002/10/CE,
publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 46 din 16
februarie 2002, Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003
privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice
şi a electricităţii, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria
L, nr. 283 din 31 octombrie 2003.
PRIM-MINISTRU
EMIL BOC
Contrasemnează:
Ministrul finanţelor publice,
Gheoghe Pogea