DECIZIE   Nr. 135 din 10 martie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 338 din 21 aprilie 2005

    Ioan Vida             - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Ion Predescu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Dana Titian           - procuror
    Benke Karoly          - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9^1 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "OMV Romania Mineraloel" - S.R.L. in Dosarul nr. 1.072/C/2004 al Tribunalului Valcea - Sectia civila.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, intrucat dispozitiile legale criticate nu incalca principiul constitutional al liberului acces la justitie si nu restrang nici un drept constitutional. De asemenea, se mai sustine ca nici prevederile art. 135 alin. (1) lit. a) din Constitutie nu sunt incalcate, acestea, de altfel, neavand o legatura directa cu obiectul cauzei.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 3 septembrie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 1.072/C/2004, Tribunalul Valcea - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9^1 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii constructiilor si unele masuri pentru realizarea locuintelor, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "OMV Romania Mineraloel" - S.R.L. intr-o cauza avand ca obiect solutionarea unui recurs impotriva sentintei prin care s-a dispus oprirea unor lucrari de construire.
    In motivarea exceptiei autorul acesteia sustine ca dispozitiile art. 9^1 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 21, 24, 45, 53, precum si ale art. 135 alin. (2) lit. a).
    In argumentarea exceptiei de neconstitutionalitate ridicate se apreciaza ca prevederea legala criticata "impune o restrangere a exercitiului unui drept recunoscut de lege si castigat prin eliberarea autorizatiei de construire, [iar] aceasta restrangere ce opereaza in mod automat, succesiv introducerii unei actiuni in anularea autorizatiei, nu poate fi cenzurata de un judecator care sa aprecieze daca sunt indeplinite conditiile prevazute in art. 53 alin. (1) si (2) al Constitutiei".
    Totodata, se arata ca "suspendarea unui act administrativ (asa cum este autorizatia de constructie) poate avea drept temei fie o dispozitie legala, fie o hotarare judecatoreasca", insa dispozitiile criticate impun suspendarea de drept a autorizatiei, "obligandu-l pe judecator sa dispuna oprirea lucrarilor, fara a-i permite acestuia sa aprecieze temeinicia motivelor, fara a solicita demonstrarea existentei unor pagube iminente si fara a preciza un termen rezonabil de solutionare a unei astfel de cereri". In optica autorului exceptiei, "solutia aleasa de legiuitor [...] deschide calea abuzului de drept si il transforma pe magistrat intr-un simplu instrument aflat la indemana petentilor care solicita anularea autorizatiei de constructie", iar titularul autorizatiei "va intampina dificultati mari ca urmare a unor actiuni in anularea acesteia provenind din partea unor terti de rea-credinta, dificultati ce duc la pagube ireparabile, avand in vedere natura lucrarilor si importanta finalizarii lor la timp".
    Autorul exceptiei de neconstitutionalitate apreciaza ca "suspendarea de drept a autorizatiei care face obiectul unei actiuni in anulare introdusa de un tert, in lipsa garantiilor pe care i le-ar aduce beneficiarului o eventuala judecare a cererii de suspendare prin hotarare judecatoreasca, poate determina avantaje specifice concurentei neloiale pentru orice tert care ar intentiona sa speculeze dispozitiile inechitabile ale normei in discutie". Se mai arata ca "beneficiarul autorizatiei nu dispune de nici o posibilitate de atac, creandu-se astfel un mediu concurential inadecvat dezvoltarii economice", ceea ce este de natura a contraveni prevederilor art. 45 si ale art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie.
    Totodata, se considera ca legiuitorul "nu face decat sa ridice suspendarea unui act administrativ extrem de important - autorizatia de constructie - la rangul de regula", ceea ce contravine prevederilor constitutionale ale art. 21, 24, 45 si ale art. 135 alin. (2) lit. a).
    Tribunalul Valcea - Sectia civila, formulandu-si opinia asupra exceptiei, apreciaza ca aceasta este neintemeiata. In acest sens se considera ca prevederile art. 9^1 alin. (2) din Legea nr. 50/1991, prin faptul ca "ingaduie suspendarea de drept si, pe cale de consecinta, posibilitatea instantei sesizate asupra nelegalitatii autorizatiei de constructie de a dispune oprirea lucrarilor pana la solutionarea in fond a cauzei", nu incalca textul constitutional al art. 21. De asemenea, instanta mai arata ca "legiuitorul a prevazut in mod expres posibilitatea suspendarii si opririi lucrarilor de constructii, autorizate de catre autoritatea administrativa competenta, tocmai pentru a verifica legalitatea autorizatiei de construire, la solicitarea persoanei fizice sau juridice care invoca neconformitatea acesteia in conditiile Legii nr. 50/1991 si care justifica un interes legitim pentru demonstrarea aspectelor de nelegalitate la emiterea autorizatiei".
    Potrivit opiniei instantei, nici dreptul la aparare garantat de art. 24 din Constitutie nu este incalcat, avand in vedere ca "acest drept a fost exercitat de catre parata in calea de atac a recursului, fata de imprejurarea ca [...] ordonanta de sistare a lucrarilor a fost data <<fara citarea partilor>>, asa cum prevede art. 581 alin. (3) din Codul de procedura civila". In optica instantei, prevederile legale criticate "inlatura posibilitatea unor aprecieri subiective din partea instantelor atunci cand sunt sesizate cu astfel de actiuni si se pune problema luarii masurilor de suspendare si oprire a lucrarilor autorizate, pana la verificarea legalitatii emiterii autorizatiei de construire"; asadar, legiuitorul a considerat ca "nu mai este necesara [...] in astfel de faze indeplinirea altor conditii si cenzurarea lor de catre instanta".
    De asemenea, instanta de judecata apreciaza ca prevederile legale criticate nu incalca nici dispozitiile art. 45, 53 si ale art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie.
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata. In argumentarea acestui punct de vedere se arata ca prevederile legale criticate prevad ca efectele actului administrativ de autorizare sunt suspendate temporar "tocmai pentru a se evita prejudiciile provocate prin continuarea lucrarilor de edificare sau de desfiintare a unei constructii, in baza unei autorizatii contrare legii"; in consecinta, nu se pune problema ingradirii unor drepturi, ci se "asigura exercitarea lor conform scopului prevazut de lege".
    Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata. In acest sens se arata ca prevederile legale criticate nu incalca textul art. 21 din Constitutie, avand in vedere faptul ca masurile prevazute "reprezinta o masura cu caracter temporar, de natura sa asigure respectarea regulilor disciplinei in constructii, [...], iar partile interesate au posibilitatea de a exercita caile de atac prevazute de lege, beneficiind astfel de garantiile procesuale care dau expresie principiului constitutional al accesului liber la justitie". De asemenea, in punctul de vedere prezentat se sustine ca dispozitiile art. 9^1 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 nu incalca prevederile art. 24, 45, ale art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie, iar dispozitiile art. 53 din Constitutie nu au incidenta in cauza.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulata, il constituie dispozitiile art. 9^1 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 3 din 13 ianuarie 1997, introduse prin art. I pct. 14 din Legea nr. 453/2001 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii si unele masuri pentru realizarea locuintelor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 431 din 1 august 2001. Ulterior sesizarii Curtii, Legea nr. 50/1991 a fost republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, iar solutia legislativa criticata a fost preluata prin dispozitiile art. 12 alin. (2) ale Legii nr. 50/1991, care au urmatorul cuprins: "(2) Prin introducerea actiunii autorizatia de construire sau de desfiintare se suspenda de drept si, pe cale de consecinta, instanta va dispune oprirea lucrarilor pana la solutionarea in fond a cauzei."
    Textele constitutionale invocate in sustinerea exceptiei sunt art. 21, 24, 45, 53 si art. 135 alin. (2) lit. a). Curtea observa ca autorul exceptiei de neconstitutionalitate, desi invoca in sustinerea criticii sale intregul cuprins al art. 21 si 24, in realitate, se refera numai la dispozitiile art. 21 alin. (1) - (3) si la cele ale art. 24 alin. (1). Astfel, dispozitiile constitutionale considerate a fi fost incalcate au urmatorul cuprins:
    - Art. 21 alin. (1) - (3): "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
    (3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.";
    - Art. 24 alin. (1): "Dreptul la aparare este garantat.";
    - Art. 45: "Accesul liber al persoanei la o activitate economica, libera initiativa si exercitarea acestora in conditiile legii sunt garantate.";
    - Art. 53: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
    (2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii.";
    - Art. 135 alin. (2) lit. a): "Statul trebuie sa asigure:
    a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie; [...]."
    In esenta, autorul exceptiei de neconstitutionalitate apreciaza ca suspendarea de drept a autorizatiei de constructie doar pe baza existentei unei cereri de anulare a acesteia in fata instantei de contencios administrativ incalca dispozitiile constitutionale ale art. 21 alin. (1) - (3), ale art. 24 alin. (1), ale art. 45, 53, precum si ale art. 135 alin. (2) lit. a).
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea constata ca textul de lege criticat nu incalca dispozitiile art. 21 din Constitutie, ci, dimpotriva, este o consecinta a acestuia, intrucat suspendarea de drept a autorizatiei de constructie se impune pentru a evita prejudicierea unor drepturi sau interese legitime, dupa ce, in prealabil, a fost introdusa o actiune pentru anularea autorizatiei de constructie. In acest sens, Curtea retine ca dispozitia legala criticata vizeaza atat protejarea drepturilor si intereselor legitime ale partilor care solicita instantei de contencios administrativ anularea autorizatiei de constructie, cat si drepturile si interesele legitime ale titularului autorizatiei, care, in cazul in care actiunea va fi admisa, va realiza mai putine pierderi decat in cazul in care, pe durata actiunii, lucrarile de constructii ar fi continuat.
    De asemenea, Curtea constata ca nici prevederile art. 24 alin. (1) din Constitutie nu sunt incalcate, partilor fiindu-le garantat dreptul la aparare in cadrul procesului existent.
    Referitor la invocarea incalcarii dispozitiilor art. 45 din Constitutie, care consacra libertatea economica, Curtea observa ca acest text constitutional garanteaza accesul liber al persoanei la o activitate economica, libera initiativa si exercitarea acestora "in conditiile legii", astfel incat stabilirea cadrului de exercitare a acestui drept constitutional este la latitudinea legiuitorului. In consecinta, nu se poate retine ca textul criticat incalca dispozitiile art. 45 din Constitutie.
    In ceea ce priveste sustinerea ca textul criticat ar incalca obligatia statului prevazuta de art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie, constand in asigurarea libertatii comertului, a protectiei concurentei loiale si a crearii cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie, Curtea observa ca intr-un stat de drept, cum este definit si statul roman, conform art. 1 alin. (3) din Constitutie, nu este de conceput ca libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie sa fie asigurate altfel decat cu stricta respectare a legii. Prin urmare, Curtea retine ca dispozitiile legale criticate, vizand respectarea regulilor disciplinei in constructii, nu sunt de natura a contraveni textului constitutional al art. 135 alin. (2) lit. a).
    Privitor la pretinsa incalcare a dispozitiilor art. 53 din Constitutie, care prevad posibilitatea restrangerii exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, Curtea constata ca textul respectiv nu este incident in cauza, dispozitiile legale criticate prevazand suspendarea de drept a autorizatiei de constructie sau de desfiintare a unei constructii, cu consecinta opririi lucrarilor pana la solutionarea in fond a cauzei, iar nu restrangerea unui drept constitutional.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "OMV Romania Mineraloel" - S.R.L. in Dosarul nr. 1.072/C/2004 al Tribunalului Valcea - Sectia civila.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 10 martie 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Benke Karoly