ORDIN Nr.
113131 din 6 noiembrie 2006
pentru punerea in aplicare a
Normelor privind rezervele tehnice pentru asigurarile de viata, activele admise
sa le acopere si dispersia activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute
ACT EMIS DE:
COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURARILOR
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 960 din 29 noiembrie 2006
In temeiul prevederilor art. 4 alin. (27), ale art. 22
alin. (1) şi ale art. 27 alin.
(1) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de
asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările
ulterioare,
potrivit Hotărârii Consiliului Comisiei de Supraveghere
a Asigurărilor din 2 noiembrie 2006, prin care s-au adoptat Normele privind rezervele tehnice pentru
asigurările de viaţă, activele admise să le acopere şi dispersia activelor
admise să acopere rezervele tehnice brute,
preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor
emite următorul ordin:
Art. 1. - Se pun în aplicare
Normele privind rezervele tehnice pentru asigurările de viaţă, activele admise
să le acopere şi dispersia activelor admise să acopere rezervele tehnice brute,
cuprinse în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
Art. 2. - Prezentul ordin va intra în vigoare la data de
1 ianuarie 2007.
Art. 3. - La data intrării în
vigoare a prezentului ordin se abrogă următoarele acte normative:
a) Ordinul preşedintelui
Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3.111/2003 pentru punerea în aplicare a Normelor privind condiţiile pentru
administrarea fondului asigurărilor de viaţă, investirea şi evaluarea activelor
şi calculul rezervelor tehnice, publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 770 din 3 noiembrie 2003;
b) Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a
Asigurărilor nr. 3.110/2005 pentru
punerea în aplicare a Normelor privind rezervele tehnice pentru asigurările de
viaţă, activele admise să le acopere şi dispersia activelor admise să acopere
rezervele tehnice brute, publicat în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 615 din 15 iulie 2005.
Art. 4. - Direcţia generală
stabilitate financiară şi actuariat din cadrul Comisiei de Supraveghere a
Asigurărilor asigură ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.
Preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,
Angela Toncescu
ANEXA
NORME
privind rezervele tehnice pentru asigurările de
viaţă, activele admise să le acopere şi dispersia activelor admise să acopere rezervele tehnice brute
ARTICOLUL 1
(1) Asigurătorii care practică
activitatea de asigurări de viaţă trebuie să constituie rezerve tehnice,
inclusiv rezerve matematice, la un nivel care să le permită onorarea tuturor
obligaţiilor asumate prin contractele de asigurare.
Valoarea acestor rezerve tehnice se determină în
conformitate cu următoarele principii:
A. Principii generale
(i) Valoarea rezervelor tehnice pentru asigurarea de
viaţă se calculează printr-o evaluare actuarială prospectivă suficient de
prudentă, luând în considerare toate obligaţiile viitoare determinate de
condiţiile de asigurare pentru fiecare contract de asigurare existent,
incluzând:
a) toate beneficiile garantate, inclusiv valorile de răscumpărare garantate;
b) bonusurile la care asiguraţii, contractanţii sau
beneficiarii sunt deja îndreptăţiţi, fie colectiv, fie individual, indiferent
de tipul bonusurilor în cauză - dobândite, declarate
sau alocate;
c) toate opţiunile disponibile pentru asiguraţi,
contractanţi sau beneficiari pe baza termenilor contractului;
d) cheltuieli, inclusiv comisioane, şi din care se deduce valoarea primelor
viitoare datorate.
(ii) Rezerva de prime se calculează lunar prin
însumarea cotelor-părţi din primele brute subscrise aferente perioadelor
neexpirate ale contractelor de asigurare, astfel încât diferenţa dintre volumul
primelor brute subscrise şi această rezervă să reflecte primele brute alocate
părţii din riscurile expirate la data calculării. Această rezervă se calculează
separat pentru fiecare contract de asigurare.
(iii) Rezerva de daune se constituie şi se actualizează
lunar, în baza estimărilor pentru avizările de daune primite de asigurător,
astfel încât fondul creat să fie suficient pentru acoperirea plăţii acestor
daune. Rezerva de daune se constituie pentru daunele raportate şi în curs de
lichidare pentru fiecare contract de asigurare la care s-a notificat producerea
evenimentului asigurat, pornindu-se de la cheltuielile previzibile care vor fi efectuate în viitor pentru lichidarea acestor
daune.
Asigurătorii au obligaţia de a întocmi şi de a menţine
o evidenţă distinctă a daunelor avizate, care să permită Comisiei de
Supraveghere a Asigurărilor să controleze în orice moment cuantumul şi
modalitatea de constituire a rezervei de daune. Dacă indemnizaţia de asigurare
se va plăti sub formă de anuităţi, rezerva de daune va fi calculată prin metode
actuariale.
(iv) Rezerva de beneficii şi risturnuri se calculează
pentru contractele de asigurări de viaţă la care se prevede dreptul
asiguratului de a participa la beneficiile obţinute din fructificarea rezervei
matematice, conform obligaţiilor asumate. De asemenea, rezerva de beneficii şi
risturnuri se constituie pentru contractele de asigurări de viaţă la care se
prevăd reduceri de primă, în cazul reînnoirii acestora, şi/sau restituiri de
primă, în cazul participării asiguraţilor la profitul asigurătorilor.
(v) Rezerva matematică se determină la valoarea netă
sau prin metoda Zillmer. Orice rezervă matematică negativă va fi raportată şi
evidenţiată ca fiind egală cu zero.
(vi) O rezervă tehnică suplimentară se calculează în
cazul în care randamentul prezent sau previzibil al activelor asigurătorului
care practică activitatea de asigurări de viaţă este insuficient pentru a-şi
îndeplini angajamentele luate faţă de asiguraţi în ceea ce priveşte rata
dobânzii.
(vii) La determinarea valorii rezervelor tehnice se
permite utilizarea unei metode retrospective, dacă se poate demonstra că
rezervele tehnice astfel rezultate nu sunt mai mici decât cele care ar fi
rezultat pe baza unui calcul prospectiv suficient de prudent sau dacă nu se
poate utiliza o metodă prospectivă pentru tipul de contract în cauză.
(viii) O evaluare prudentă nu este o evaluare „conform
celei mai bune estimări", dar include o marjă adecvată pentru variaţia
adversă a factorilor cu influenţă relevantă.
(ix) Metoda de evaluare pentru rezervele tehnice
trebuie să fie nu doar prudentă în sine, ci şi să aibă în vedere metoda de
evaluare pentru activele care acoperă rezervele tehnice în cauză.
(x) Rezervele tehnice se calculează separat pentru
fiecare contract. Se permite totuşi utilizarea de generalizări sau aproximări
adecvate, dacă acestea produc aproximativ acelaşi rezultat ca şi calculele
individuale. Principiul calculării separate nu împiedică în niciun fel
constituirea de rezerve suplimentare pentru riscuri generale care nu sunt
individualizate.
(xi) Când valoarea de răscumpărare a unui contract de
asigurare este garantată, valoarea rezervelor matematice pentru acel contract
de asigurare va fi menţinută permanent cel puţin la nivelul valorii garantate.
(xii) Rezerva de daune neavizate se constituie şi se
ajustează cel puţin la încheierea exerciţiului financiar, dacă reglementările
interne ale asigurătorului nu prevăd altfel, în baza estimărilor acestuia, a
datelor statistice sau a calculelor actuariale pentru daunele întâmplate, dar
neavizate.
(xiii) Rezerva pentru riscuri neexpirate se calculează
pe baza estimării daunelor ce vor apărea după închiderea exerciţiului
financiar, în cazul în care se constată că daunele estimate în viitor depăşesc
rezerva de prime constituită şi, drept urmare, rezerva de prime constituită nu
va fi suficientă pentru acoperirea daunelor ce vor apărea în perioadele
următoare.
B. Rata dobânzii utilizată se alege cu prudenţă,
avându-se în vedere următoarele considerente:
(i) în cazul în care contractele de asigurări de viaţă
prevăd o rată garantată a dobânzii, aceasta poate varia în funcţie de moneda în
care este exprimat contractul, cu condiţia să nu depăşească 60% din rata dobânzii pentru obligaţiunile
emise de statul în a cărui monedă este exprimat contractul. De asemenea, rata
garantată a dobânzii va fi maximum 3,5% pentru contractele de asigurări noi încheiate, emise în lei, şi
maximum 2,5% pentru
contractele de asigurări noi încheiate, emise în euro;
(ii) stabilirea unei rate maxime a dobânzii nu implică
faptul că asigurătorul este obligat să folosească o rată atât de ridicată;
(iii) prevederile pct. (i) nu
se aplică următoarelor tipuri de contracte de asigurări:
1. asigurări de viaţă şi
anuităţi care sunt legate de fonduri de investiţii;
2. contracte de asigurări cu
primă unică pentru o perioadă de până la 8 ani;
3. contracte de asigurări fără
participare la beneficii şi contracte de anuităţi fără valoare de răscumpărare.
In ultimele două cazuri, la alegerea unei rate prudente
a dobânzii pot fi luate în considerare moneda în care este exprimat contractul
şi activele corespunzătoare deţinute în acel moment şi, când activele
societăţii sunt evaluate la valoarea lor actuală, randamentul anticipat al
viitoarelor active.
Rata dobânzii folosită nu poate depăşi randamentul
previzionat al activelor, avându-se în vedere şi o deducere adecvată.
C. Elementele statistice de
evaluare şi de alocare a cheltuielilor vor fi selectate cu prudenţă, avându-se
în vedere obligaţiile
asumate, tipul de poliţă şi costurile administrative şi comisioanele care se
estimează că vor fi plătite.
D. In cazul contractelor cu participare la rezultatul investiţional, metoda de calcul al rezervelor
tehnice poate lua în considerare, fie implicit, fie explicit, toate tipurile de
bonusuri viitoare, în concordanţă atât cu proiecţiile viitoare, cât şi cu
metoda actuală de distribuire a bonusurilor.
E. Evaluarea cheltuielilor viitoare se poate face
implicit, de exemplu utilizând valoarea viitoare a primelor nete de taxe de
gestionare. Totuşi, evaluarea generală, implicită sau explicită, trebuie să fie
mai mare sau egală cu o estimare prudenţială a viitoarelor cheltuieli
relevante.
F. Metoda de calcul al rezervelor tehnice nu va suferi
modificări de la un an la altul ca urmare a unor modificări arbitrare aduse
metodei sau bazelor de calcul şi va fi de natură să permită recunoaşterea
repartizării beneficiilor în mod adecvat.
(2) Asigurătorii care practică
activitatea de asigurări de viaţă sunt obligaţi să pună la dispoziţie
publicului, la cerere, principiile şi metodele utilizate la calculul rezervelor
tehnice, inclusiv al rezervelor pentru beneficii şi risturnuri.
(3) Asigurătorii care practică
activitatea de asigurări de viaţă trebuie să îşi acopere rezervele tehnice
brute, în raport cu întreaga lor activitate, cu active congruente, în
conformitate cu art. 8. Pentru
activităţile desfăşurate în statele membre, activele admise să acopere
rezervele tehnice brute trebuie localizate pe teritoriul acestora.
ARTICOLUL 2
La investirea activelor admise să acopere rezervele
tehnice brute se va ţine seama de tipul de activitate desfăşurată de
asigurător, astfel încât să se asigure randamentul, siguranţa şi
tranzacţionabilitatea investiţiilor, societatea asigurând dispersia activelor
respective.
ARTICOLUL 3
Categorii de active admise să acopere rezervele
tehnice brute
(1) Asigurătorul care practică
activitatea de asigurări de viaţă trebuie să-şi acopere rezervele tehnice brute
numai cu următoarele categorii de active:
A. Investiţii:
(i) titluri de stat şi bonuri de tezaur emise de statele membre;
(ii) titluri emise de autorităţi ale administraţiei publice locale;
(iii) obligaţiuni şi alte instrumente ale
pieţei monetare şi de
capital, asimilate acestora,tranzacţionate pe o piaţă supravegheată;
(iv) acţiuni şi alte participaţii cu randament
variabil,asimilate acestora, tranzacţionate pe o piaţă
supravegheată;
(v) unităţi în organisme de plasament colectiv în valori mobiliare şi alte fonduri de
investiţii;
(vi) depozite şi conturi curente la instituţii de
credit;
(vii) terenuri şi construcţii în proprietatea
societăţilor;
(viii) împrumuturi.
B. Creanţe:
(i) creanţe de la asiguraţi şi intermediari
rezultând din operaţiuni de
asigurare directe şi acceptări în reasigurare;
(ii) partea din rezervele tehnice
aferente contractelor cedate în reasigurare;
(iii) dobânzi de încasat aferente activelor admise să acopere rezervele tehnice brute.
C. Altele:
(i) active corporale, altele decât terenuri şi
construcţii;
(ii) cheltuieli de achiziţie reportate;
(iii) disponibilităţi în casierie.
(2) In evaluarea activelor
admise să acopere rezervele tehnice brute, se vor respecta următoarele reguli:
(i) activele admise să acopere rezervele tehnice brute
se evaluează la valoarea netă, respectiv fără includerea cheltuielilor de
achiziţie;
(ii) activele admise să acopere
rezervele tehnice brute trebuie evaluate pe bază prudenţială, avându-se în
vedere orice nerealizări viitoare. Activele corporale, altele decât terenurile
sau construcţiile, pot fi admise să acopere rezervele tehnice brute numai dacă
sunt evaluate pe baza amortizării prudenţiale;
(iii) împrumuturile acordate,
în condiţiile legii, societăţilor, statului sau organizaţiilor internaţionale,
autorităţilor locale sau regionale, persoanelor fizice pot fi admise să acopere
rezervele tehnice brute numai dacă există suficiente garanţii cu privire la
securitatea acestora, bazate pe situaţia celui împrumutat, ipoteci, garanţii
bancare, garanţii acordate de societăţi de asigurare sau alte forme de
garanţii;
(iv) valoarea creanţelor admise să acopere rezervele
tehnice brute trebuie calculată pe bază prudenţială, avându-se în vedere orice
pierderi viitoare. Creanţele de la asiguraţi şi intermediari rezultând din
operaţiuni de asigurare directe şi acceptări în reasigurare pot fi acceptate ca
acoperire pentru rezervele de primă brută, până la nivelul acestora şi numai în
măsura în care nu sunt restante de mai mult de 3 luni;
(v) în cazul în care o filială a asigurătorului
administrează parţial sau în totalitate investiţiile asigurătorului, la
aplicarea prevederilor art. 2-4 se va ţine seama de activele filialei, tratamentul activelor altor
filiale ale asigurătorului fiind similar;
(vi) cheltuielile de achiziţie reportate pot fi
acceptate ca acoperire pentru rezervele tehnice brute numai în măsura în care
metoda de calcul al acestora este în concordanţă cu metoda de calcul al rezervelor matematice;
(vii) terenurile şi construcţiile pot fi acceptate ca
acoperire pentru rezervele tehnice brute numai în măsura în care asigurătorul
face dovada proprietăţii acestora şi sunt libere de sarcini. Actul doveditor al
proprietăţii va fi transmis odată cu situaţiile financiare aferente
exerciţiului financiar 2006, urmând
ca la fiecare raportare ulterioară asigurătorul să declare pe propria
răspundere dacă au intervenit sau nu modificări în ceea ce priveşte situaţia
proprietăţii;
(viii) construcţiile admise să acopere rezervele
tehnice brute de reasigurare vor fi asigurate împotriva tuturor riscurilor la
care sunt expuse, cel puţin la nivelul valorii luate în considerare la
acoperirea rezervelor tehnice brute, în baza unei asigurări distincte încheiate
cu un alt asigurător, sau vor fi autoasigurate, cu condiţia cedării riscului în
reasigurare, în proporţie de cel puţin 70%, unor societăţi de reasigurare de pe piaţa internaţională.
ARTICOLUL 4
Reguli privind dispersia activelor admise să acopere rezervele tehnice brute
A. Asigurătorul care practică activitatea de asigurări
de viaţă poate investi maximum:
1. 50% din rezervele tehnice
brute în acţiuni, obligaţiuni şi alte instrumente ale pieţei de capital
tranzacţionate pe o piaţă reglementată şi supravegheată, precum şi titluri de
participare la organisme de plasament colectiv în valori mobiliare, cu
respectarea pct. 2;
2. 5% din rezervele tehnice
brute în acţiuni şi alte titluri negociabile tratate ca acţiuni, obligaţiuni,
titluri de credit şi alte instrumente ale pieţei monetare sau de capital,
precum şi titluri de participare la organisme de plasament colectiv în valori
mobiliare emise de aceeaşi entitate;
3. 40% din rezervele tehnice
brute în terenuri şi construcţii, cu respectarea pct.
4;
4. 10% din rezervele tehnice
brute într-un teren sau o clădire ori într-un număr de terenuri sau clădiri
suficient de apropiate unele de altele pentru a fi considerate efectiv ca o
singură investiţie;
5. 90% din rezervele tehnice brute în depozite şi disponibilităţi la instituţii de credit, dar nu
mai mult de 25% din rezervele
tehnice brute într-o singură instituţie de credit;
6. 10% din rezervele tehnice
brute în active corporale, altele decât terenuri şi clădiri;
7. 3% din rezervele tehnice
brute în disponibilităţi în casierie;
8. 1% din rezervele tehnice
brute pentru fiecare împrumut, altele decât împrumuturile acordate
instituţiilor de credit, societăţilor de asigurare şi societăţilor de
investiţii dintr-un stat membru, dar nu mai mult de 5%
din rezervele tehnice brute în total împrumuturi.
B. In cazul categoriilor de active admise să acopere
rezervele tehnice brute, altele decât cele prevăzute la lit. A, pentru care nu
s-au prevăzut limite maxime, la investirea acestora asigurătorul va respecta
următoarele reguli:
1. activele care acoperă
rezervele tehnice brute trebuie să fie diversificate şi dispersate într-o
astfel de manieră încât să nu existe o utilizare excesivă a unei anumite
categorii de active, a unei pieţe de investiţii sau a unei investiţii;
2. investiţiile în anumite
tipuri de active, care prezintă un risc ridicat, fie datorită naturii
activului, fie datorită stării în care se află emitentul, trebuie
restricţionate la un nivel prudential;
3. limitările la anumite
categorii de active trebuie să ţină seama de tratamentul reasigurărilor în
calculul rezervelor tehnice;
4. în cazul în care o
filială a asigurătorului administrează parţial sau în totalitate investiţiile
asigurătorului, la aplicarea prevederilor art. 2-4 se va ţine seama de activele filialei, tratamentul activelor altor
filiale ale asigurătorului fiind similar;
5. când activele deţinute
includ împrumuturi sau obligaţiuni emise de anumite instituţii de credit,
aplicând principiile prevăzute la acest articol, Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor va ţine seama de activele deţinute de respectivele instituţii de
credit. Acest tratament poate fi aplicat doar atunci când instituţia de credit
are sediul central într-un stat membru, este deţinută în întregime de
respectivul stat membru şi/sau de autorităţile locale din statul respectiv şi
activitatea sa în conformitate cu statutul constă în acordarea prin
intermediari a împrumuturilor garantate de stat sau autorităţile locale ori a
împrumuturilor acordate organismelor aflate în strânsă legătură cu statul sau
autorităţile locale.
ARTICOLUL 5
Asigurări de viaţă şi anuităţi care sunt legate de
fonduri de investiţii
(1) Când beneficiile oferite
de un contract de asigurare sunt direct legate de valoarea unităţilor într-un
organism de plasament colectiv în valori mobiliare sau de valoarea activelor
conţinute într-un fond intern deţinut de asigurătorul care practică activitatea
de asigurări de viaţă, de regulă divizat în unităţi, rezervele tehnice
referitoare la beneficiile în cauză trebuie reprezentate cât mai exact posibil
de aceste unităţi sau, în cazul în care nu sunt înfiinţate unităţi, de activele
în cauză.
(2) Când beneficiile oferite
de un contract de asigurare sunt direct legate de un indice al acţiunilor sau
de altă valoare de referinţă, altele decât cele menţionate la alin. (1), rezervele tehnice referitoare la
beneficiile în cauză trebuie reprezentate, cât mai exact posibil, de unităţile
care trebuie să reprezinte valoarea de referinţă sau, în cazul în care nu sunt
înfiinţate unităţi, de activele care prezintă garanţia şi tranzacţionabilitatea
adecvate şi care corespund, cât mai exact posibil, celor pe care se bazează
valoarea de referinţă specifică.
(3) Prevederile art. 2 şi 4 nu se aplică activelor admise să acopere
rezervele tehnice brute aferente contractelor care sunt direct legate de
beneficiile menţionate la alin. (1) şi (2). Prevederile art. 1 vizează rezervele tehnice, mai puţin pe cele care sunt aferente
contractelor legate de fonduri de investiţii.
(4) Când beneficiile menţionate
la alin. (1) şi (2) includ o garantare a randamentului
investiţiilor sau alte beneficii garantate, rezervele tehnice suplimentare
corespunzătoare se află sub incidenţa prevederilor art. 1 -4.
(5) Rezerva pentru prime nealocate se va constitui la nivelul
primelor brute subscrise, dar nealocate contului contractantului.
ARTICOLUL 6
La stabilirea primelor brute subscrise se vor avea în
vedere următoarele:
1. pentru asigurările de viaţă
la care durata contractului de asigurare este mai mică sau egală cu un an,
prima brută subscrisă reprezintă valoarea primelor brute încasate şi de încasat
aferente contractului de asigurare;
2. pentru asigurările de viaţă
la care durata contractului de asigurare este mai mare de un an, prima brută
subscrisă se va stabili astfel:
- pentru contractul de
asigurări de viaţă la care se încasează primă unică, prima brută subscrisă
reprezintă valoarea primei brute unice, aferentă contractului de asigurare;
- pentru contractul de
asigurări de viaţă la care prima de asigurare datorată de asigurat se încasează
în rate, prima brută subscrisă reprezintă valoarea primelor brute încasate şi
de încasat aferente unui an calendaristic din cadrul contractului de asigurare;
- în cazul asigurărilor de
viaţă şi anuităţi care sunt legate de fonduri de investiţii, prima brută
subscrisă reprezintă prima brută scadentă.
ARTICOLUL 7
(1) Coeficientul de lichiditate
reprezintă raportul dintre activele lichide şi obligaţiile pe termen scurt ale
asigurătorului faţă de asiguraţi.
(2) Activele lichide sunt:
a) titlurile de stat şi obligaţiunile emise de
autorităţile administraţiei publice locale;
b) depozitele bancare;
c) disponibilităţile în conturi curente şi casierie;
d) valorile mobiliare tranzacţionate pe pieţe
reglementate şi supravegheate, în următoarele condiţii:
- în limita a 5% din totalul
valorilor mobiliare emise de aceeaşi entitate;
- în calculul activelor
lichide obligaţiunile vor fi ponderate cu un coeficient de 0,75;
- în calculul activelor
lichide acţiunile vor fi ponderate cu un coeficient de 0,50;
e) titlurile de participare la organisme de plasament
colectiv în valori mobiliare (OPCVM), ponderate cu un coeficient de 0,90, în
limita a maximum 20% din activul net pentru fiecare fond.
(3) Activele prevăzute la
alin. (2) lit. d) şi e) vor fi
luate în calcul în limita a 50% din totalul activelor
lichide.
(4) Activele lichide grevate de sarcini nu sunt luate
în considerare la calculul coeficientului de lichiditate.
(5) Obligaţiile asigurătorului
faţă de asiguraţi, pe termen scurt, sunt:
- 0,5% din sumele asigurate,
în cazul asigurărilor de deces;
- maximum dintre 0,5% din
sumele asigurate şi 10% din
valorile de răscumpărare, în cazul asigurărilor care acoperă riscul de deces şi
la care este garantată o valoare de răscumpărare;
- 10% din valorile de
răscumpărare, în cazul asigurărilor care nu acoperă riscul de deces şi la care
este garantată o valoare de răscumpărare;
- rezerva de daune brută.
(6) Asigurătorii au obligaţia
de a avea coeficientul de lichiditate pentru activitatea de asigurări de viaţă
de cel puţin 1.
(7) Pentru activităţile
desfăşurate în statele membre, activele lichide trebuie localizate pe
teritoriul acestora.
ARTICOLUL 8
Reguli de congruenţă
Moneda în care se vor plăti
angajamentele asigurătorului va fi determinată în conformitate cu următoarele
reguli:
a) acolo unde garanţia prevăzută în contract este
exprimată într-o anumită monedă, angajamentele asigurătorului sunt considerate
a fi plătibile în acea monedă;
b) societăţile de asigurare pot deţine active care nu
sunt congruente, pentru a acoperi o sumă care să nu depăşească mai mult de 20% din obligaţiile lor într-o anumită
valută;
c) în cazul în care obligaţiile şi activele sunt
exprimate în moneda unui stat membru, ele sunt
considerate a fi exprimate în euro;
d) societăţile de asigurare pot să nu îşi acopere
rezervele tehnice prin active congruente, dacă prin aplicarea procedurilor de
mai sus rezultă obligaţia acestora ca, pentru a respecta principiul de congruenţă,
să păstreze activele într-o valută care să nu depăşească mai mult de 7% din activele exprimate în alte valute;
e) în cazul în care angajamentele pot fi plătite
într-o monedă, alta decât moneda unui stat membru, dacă investiţiile în acea
monedă sunt reglementate, dacă moneda este supusă unor restricţii de transfer
sau dacă, din motive similare, moneda nu este potrivită pentru a acoperi
rezervele tehnice, societăţile de asigurare nu sunt obligate să respecte
principiul de congruenţă.
ARTICOLUL 9
Active care nu sunt utilizate în acoperirea
rezervelor tehnice brute
Prevederile art. 1 -5 nu se
aplică activelor care nu sunt utilizate pentru acoperirea rezervelor tehnice
brute. Asigurătorul care practică activitatea de asigurări de viaţă este liber
să hotărască asupra activelor respective, mobile sau imobile, care se includ în
arhivele sale totale.
ARTICOLUL 10
Nu vor fi acceptate ca acoperire pentru rezervele
tehnice aferente asigurărilor de viaţă plasamentele în instituţii de credit sau
în societăţi de investiţii care nu mai derulează operaţiuni curente în legătură
cu obiectul lor de activitate
şi/sau care sub orice formă şi-au încetat activitatea şi/sau nu şi-au
respectat obligaţiile faţă de terţi.
ARTICOLUL 11
Categoriile de active menţionate
la art. 3 sunt admise să
acopere rezervele tehnice brute numai în situaţia în care acestea nu sunt
grevate de sarcini.
ARTICOLUL 12
Nerespectarea prevederilor prezentelor norme se
sancţionează în condiţiile şi potrivit prevederilor art. 39 din Legea nr. 32/2000 privind
societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi
completările ulterioare.
ARTICOLUL 13
Prezentele norme transpun art. 20, 22, 23, 24, 25 şi 26 din Directiva 2002/83/CE.