ORDIN
Nr. 213 din 12 decembrie 2003
pentru punerea in aplicare a Instructiunilor privind ajutorul de stat in
domeniul asigurarii creditelor pentru export pe termen scurt
ACT EMIS DE: CONSILIUL CONCURENTEI
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 42 din 19 ianuarie 2004
In baza:
- Decretului prezidential nr. 1.075/2001 privind numirea membrilor
Consiliului Concurentei;
- prevederilor art. 21 alin. (4) lit. f), ale art. 28 alin. (1) si (3) si
ale art. 29 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996, modificata si
completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 121/2003, precum si ale
art. 22 alin. (1) din Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, cu
modificarile si completarile ulterioare,
avand in vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ referitor la
proiectul de Instructiuni privind ajutorul de stat in domeniul asigurarii
creditelor pentru export pe termen scurt,
presedintele Consiliului Concurentei emite urmatorul ordin:
Art. 1
In urma adoptarii in plenul Consiliului Concurentei, se pun in aplicare
Instructiunile privind ajutorul de stat in domeniul asigurarii creditelor
pentru export pe termen scurt, prevazute in anexa la prezentul ordin.
Art. 2
Compartimentele de specialitate din cadrul Consiliului Concurentei vor
urmari punerea in aplicare a prevederilor prezentului ordin.
Art. 3
Prezentul ordin impreuna cu instructiunile mentionate vor fi publicate in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Presedintele Consiliului Concurentei,
Theodor Valentin Purcarea
ANEXA 1
INSTRUCTIUNI
privind ajutorul de stat in domeniul asigurarii creditelor pentru export pe
termen scurt
In temeiul art. 28 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996, cu
modificarile si completarile ulterioare, si al art. 22 alin. (1) din Legea nr.
143/1999 privind ajutorul de stat, cu modificarile si completarile ulterioare,
Consiliul Concurentei adopta prezentele instructiuni.
1. Introducere
1.1. Elaborarea unui cadru juridic de reglementare a disciplinei ajutorului
de stat reprezinta continuarea procesului de armonizare a legislatiei romanesti
cu legislatia europeana, parte a procesului de aderare a Romaniei la Uniunea
Europeana.
1.2. Scopul autorizarii de catre Consiliul Concurentei a ajutoarelor
acordate de catre stat sau de catre unitatile administrativ-teritoriale in
domeniul asigurarii creditelor pentru export pe termen scurt este de a urmari
masura in care un ajutor de stat este compatibil cu mediul concurential normal
existent intr-o economie de piata in care preturile produselor si tarifele
serviciilor sunt determinate pe baza cererii si ofertei.
2. Domeniu de aplicare
2.1. Prezentele instructiuni urmaresc inlaturarea distorsiunilor
concurentei, cauzate de acordarea ajutoarelor de stat in domeniul asigurarii
creditelor pentru export, acolo unde exista concurenta intre asiguratorii
creditelor pentru export publici si cei privati. Acest sector comercial al
asigurarii creditelor pentru export este cel al asigurarii riscurilor aferente
creditelor pentru export pe termen scurt (riscuri cesibile), pentru exporturi
realizate in tarile enumerate in anexa la prezentele instructiuni.
2.2. Prezentele instructiuni nu se aplica in domeniul asigurarii riscurilor
aferente creditelor pentru export pe termen mediu si lung (care, in prezent, nu
sunt considerate cesibile).
3. Termeni uzitati in domeniul asigurarii creditelor pentru export pe
termen scurt
3.1. In sensul prezentelor instructiuni, asiguratorii publici ai creditelor
pentru export pot fi departamente guvernamentale, companii de stat sau
controlate de stat, care asigura riscurile creditelor pentru export pe termen
scurt, mediu sau lung, in contul sau cu garantia statului.
3.2. Pe de alta parte, anumiti asiguratori privati, care realizeaza doar
asigurari pe termen scurt, pot fi sprijiniti de stat, prin intermediul
garantiilor sau prin aranjamente reasiguratorii echivalente, pentru anumite
segmente ale activitatii lor. Acesti asiguratori pot fi, de asemenea,
considerati drept publici sau sustinuti public.
3.3. Asiguratorii creditelor pentru export implicati, in principal sau
exclusiv, in asigurarea creditelor pe termen scurt, care nu opereaza in contul
sau cu garantia statului ori cu aranjamente de reasigurare echivalente, vor fi
considerati asiguratori privati de credite pentru export.
3.4. Debitor public este orice entitate care reprezinta autoritatea publica
si care nu poate fi declarat, din punct de vedere juridic sau administrativ, in
faliment; in aceasta categorie se incadreaza Banca Centrala, institutii publice
in subordinea Guvernului (Ministerul Finantelor Publice) si institutii
subordonate autoritatilor publice nationale, regionale, locale si altele
similare. Cumparator (debitor) public/guvernamental este si entitatea ale carei
obligatii sunt, in intregime si neconditionat, garantate de o institutie
considerata publica/guvernamentala.
3.5. Riscurile cesibile sunt riscurile comerciale si politice aferente
exporturilor realizate catre debitori publici si privati stabiliti in tarile
enumerate in anexa. Pentru aceste riscuri perioada maxima de risc (aceasta
fiind perioada de productie plus perioada de credit, in termenii si conditiile
stabilite la Uniunea de la Berna) este de 2 ani. Definirea riscurilor cesibile
poate fi revizuita de Consiliul Concurentei, avandu-se in vedere armonizarea cu
legislatia comunitara relevanta in domeniul asigurarii creditelor pentru
export.
3.6. In sensul acestor instructiuni, riscurile comerciale sunt definite ca
fiind una dintre situatiile urmatoare:
a) rezilierea arbitrara a unui contract de catre un debitor, adica orice
decizie arbitrara luata de un debitor non-public de a intrerupe sau de a
suspenda contractul, fara un motiv valabil;
b) refuzul arbitrar al unui debitor non-public de a accepta bunurile care
fac obiectul contractului, fara un motiv valabil;
c) insolvabilitatea unui debitor non-public sau a garantului sau;
d) neplata prelungita de catre un debitor non-public sau de catre garantul
sau a unei datorii rezultate dintr-un contract.
3.7. Riscurile politice pot fi reprezentate de:
a) dificultati si intarzieri in transferul de devize din tara debitorului,
ca urmare a unui moratoriu general privitor la datoria externa, declarat de
guvernul din tara debitorului sau de guvernul unei terte tari, prin intermediul
caruia plata trebuie efectuata;
b) orice alte actiuni ale guvernului din tara importatorului, care il pun
pe acesta in imposibilitatea de a plati, total sau partial, bunurile care fac
obiectul contractului;
c) orice alte actiuni ale guvernelor straine, care impiedica derularea
conventiei de credit sau determina intarzieri in transferul banilor;
d) razboi, razboi civil, revolutii si alte evenimente similare, in afara
Romaniei, care impiedica importatorul sa plateasca, total sau partial, bunurile
care fac obiectul contractului;
e) toate pierderile legate de debitorii publici;
f) toate pierderile rezultand din imposibilitatea de a institui proceduri
legale in tara debitorului, datorita lipsei sau proastei functionari a
sistemului legal sau judiciar in tara in cauza.
3.8. Celelalte riscuri (riscuri de catastrofa si altele) sunt in prezent
considerate ca fiind necesibile, ele nefiind efectul mecanismelor pietei.
3.9. Clauza de salvgardare este o prevedere intr-un acord comercial
bilateral sau multilateral, prin care se permite natiunii semnatare sa suspende
concesiile tarifare sau alte concesii (adica sa-si incalce temporar
obligatiile), atunci cand importurile ameninta cu serioase daune producatorii
interni ai bunurilor concurente.
4. Factori care distorsioneaza concurenta in domeniul asigurarii creditelor
pentru export pe termen scurt
4.1. Facilitatile de reasigurare acordate in cazul in care statul participa
la un contract de reasigurare privat sau il completeaza pot conferi
asiguratorilor beneficiari un avantaj in defavoarea asiguratorilor privati care
nu primesc astfel de facilitati, distorsionand concurenta.
4.2. Factorii care pot distorsiona concurenta in favoarea asiguratorilor
publici sau sustinuti public, care asigura riscuri cesibile, includ:
a) garantii de stat acordate de drept sau de fapt pentru imprumuturi luate
si pierderi inregistrate de asiguratori. Aceste tipuri de garantii permit
asiguratorilor posibilitatea de a imprumuta, cu dobanzi la nivel inferior celui
practicat pe piata sau chiar fara dobanda. In plus, acestea inlatura
necesitatea asiguratorilor de a se reasigura pe piata privata;
b) orice diferentieri intre obligatiile asiguratorilor publici si cele ale
asiguratorilor privati, in ceea ce priveste constituirea de rezerve
corespunzatoare. Pentru a asigura riscurile comerciale pe termen scurt,
asiguratorii publici sau sustinuti public trebuie sa isi constituie fonduri
proprii pentru determinarea marjei de solvabilitate, inclusiv fonduri de
garantare si provizioane tehnice (rezerve importante si de egalizare);
c) reduceri sau scutiri de impozite (ca de exemplu impozitele percepute
societatilor sau taxele aplicabile politelor de asigurare);
d) acordarea de ajutoare de stat sau aportul de capital al statului.
Injectiile de capital implica elemente de ajutor de stat, cu exceptia cazului
in care statul actioneaza conform principiului investitorului privat prudent in
economia de piata;
e) furnizarea de catre stat de servicii, ca de exemplu punerea la
dispozitie si folosirea infrastructurii statului, a serviciilor publice, precum
si oferirea de informatii in regim privilegiat (cum ar fi informatii despre
debitori furnizate de ambasade), in conditii care nu reflecta costurile reale;
f) reasigurarea de catre stat, direct sau indirect, prin intermediul
asiguratorilor de credite pentru export publici sau sustinuti public, in
conditii mai avantajoase decat cele existente pe piata privata de reasigurari,
daca acestea conduc fie la subevaluarea pretului reasigurarii, fie la crearea
sau mentinerea artificiala a unei capacitati de asigurare, care nu ar fi fost
disponibila pe piata privata.
4.3. Facilitatile mentionate la pct. 4.2 ofera sau pot oferi asiguratorilor
de credite pentru export beneficiari un avantaj fata de concurentii lor.
Acordate anumitor intreprinderi, aceste avantaje financiare distorsioneaza
concurenta si constituie ajutor de stat in sensul Legii nr. 143/1999 privind
ajutorul de stat, cu modificarile si completarile ulterioare.
5. Masurile necesare in vederea eliminarii distorsiunilor concurentei in
domeniul asigurarii creditelor pentru export pe termen scurt in privinta
riscurilor cesibile
5.1. Asiguratorii creditelor pentru export publici sau sustinuti public vor
trebui sa tina gestiune si conturi separate pentru activitatea de asigurare a
riscurilor cesibile si necesibile in contul sau cu garantia statului.
5.2. Consiliul Concurentei va exercita, pe baza rapoartelor semestriale
prezentate de furnizorii de ajutor de stat, un control permanent asupra
sistemului national de asigurare si reasigurare a creditelor pentru export pe
termen scurt.
6. Conditii de autorizare a ajutoarelor de stat in domeniul asigurarii
creditelor pentru export pe termen scurt
6.1. Ajutoarele de stat mentionate la pct. 4.2 pot fi autorizate de
Consiliul Concurentei daca este indeplinita una dintre conditiile urmatoare:
a) statul nu realizeaza decat o cota neinsemnata din totalul reasigurarilor
contractate de asigurator;
b) in cazul in care contractele de reasigurare incheiate de asigurator
acopera atat riscurile cesibile, cat si cele necesibile, reasigurarea statului
aferenta riscurilor cesibile nu trebuie sa depaseasca cuantumul care ar fi fost
disponibil pe piata privata de reasigurari daca reasigurarea s-ar fi realizat
pentru aceste riscuri separat;
c) reasigurarea statului nu permite asiguratorului sa asigure debitorii
peste limita stabilita de reasiguratorii participanti pe piata;
d) cota de prima corespunzatoare reasigurarii statului este proportionala
cu riscurile preluate si este calculata pe baza tehnicilor utilizate pe piata,
fiind cel putin egala cu cea existenta pe piata privata de reasigurari, acolo
unde aceasta exista;
e) reasigurarea statului pentru riscurile de piata este accesibila tuturor
asiguratorilor de credite pentru export care indeplinesc anumite criterii de
eligibilitate.
6.2. Derogarile de la principiul conform caruia un asigurator public sau
sustinut public nu poate acoperi riscurile cesibile aferente creditelor pentru
export decat cu conditia ca acoperirea sa nu contina nici unul dintre
avantajele financiare mentionate in pct. 4.2 sunt autorizate in cazurile
urmatoare.
6.2.1. In conditiile in care acoperirea riscurilor cesibile pentru
creditele de export lipseste temporar din activitatea asiguratorilor privati de
credite pentru export ori din a asiguratorilor de credite pentru export publici
sau sustinuti public, care opereaza in cont propriu, datorita unei insuficiente
a capacitatii de asigurare ori reasigurare, aceste riscuri sunt temporar
considerate ca necesibile.
In astfel de circumstante aceste riscuri considerate temporar ca riscuri
necesibile pot fi preluate de asiguratorii de credite pentru export publici sau
sustinuti public, care realizeaza asigurarea impotriva acestui tip de riscuri,
in contul sau cu garantia statului. Asiguratorul va trebui, pe cat posibil, sa
isi alinieze primele de asigurare, pentru astfel de riscuri, cu cele practicate
de asiguratorii privati de credite pentru export care activeaza pe alte piete,
pentru riscuri similare.
6.2.2. Orice intentie de a utiliza clauza de salvgardare trebuie notificata
imediat Consiliului Concurentei. Notificarea trebuie sa contina un studiu de
piata care sa demonstreze imposibilitatea acoperirii riscurilor pe piata
privata de asigurari, justificandu-se astfel recurgerea la aceasta clauza (prin
dovezi din partea a doi asiguratori privati internationali de credite pentru
export, precum si de la un asigurator de credite national). De asemenea, mai
este necesara o descriere a conditiilor pe care un asigurator de credite pentru
export public sau sustinut public intentioneaza sa le aplice in legatura cu
acoperirea unor astfel de riscuri.
Dupa primirea notificarii Consiliul Concurentei va examina daca utilizarea
clauzei de salvgardare este in conformitate cu conditiile sus-mentionate si
compatibila cu Legea nr. 143/1999, cu modificarile si completarile ulterioare.
In cazul in care Consiliul Concurentei apreciaza ca aceste conditii sunt
indeplinite, decizia sa asupra compatibilitatii este limitata la 2 ani de la
data deciziei, cu conditia ca situatia pietei, care a justificat utilizarea
clauzei de salvgardare, sa nu se schimbe in aceasta perioada.
6.2.3. Consiliul Concurentei poate sa modifice conditiile de utilizare ale
clauzei de salvgardare, poate decide sa sisteze sau sa le inlocuiasca cu un alt
sistem adecvat.
7. Dispozitii tranzitorii si finale
7.1. Dispozitiile prezentelor instructiuni nu contravin celorlalte
reglementari emise in aplicarea Legii nr. 143/1999, cu modificarile si
completarile ulterioare.
7.2. Prezentele instructiuni se aplica ajutoarelor de stat acordate in
domeniul asigurarii creditelor pentru export pe termen scurt, notificate dupa
intrarea in vigoare a acestora, precum si atunci cand ajutoarele de stat au
fost notificate inainte de intrarea lor in vigoare, dar decizia Consiliului
Concurentei este ulterioara acestei date sau Consiliul Concurentei nu a emis
inca o decizie.
7.3. In conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1) din Legea concurentei
nr. 21/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale art. 22 alin.
(5) din Legea nr. 143/1999, cu modificarile si completarile ulterioare,
prezentele instructiuni se pun in aplicare prin ordin al presedintelui
Consiliului Concurentei si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea
I.
ANEXA 1
la instructiuni
LISTA
tarilor cu riscuri de piata
Uniunea Europeana Tarile care sunt membre ale Organizatiei
pentru Cooperare si Dezvoltare Economica
Toate statele membre Australia
Canada
Islanda
Japonia
Noua Zeelanda
Norvegia
Elvetia
Statele Unite ale Americii