ORDIN Nr. 3418
din 21 decembrie 2009
privind modificarea Normelor
de aplicare a scutirilor de taxa pe valoarea adaugata pentru traficul
international de bunuri, prevazute la art. 144 alin. (1) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, cu modificarile ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului
finantelor publice nr. 2.218/2006
ACT EMIS DE:
MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 915 din 28 decembrie 2009
In baza prevederilor art. 144 din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare,
în temeiul prevederilor art. 10 alin. (4) din Hotărârea
Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului
Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare,
ministrul finanţelor publice emite următorul ordin:
Art. I. - Normele de
aplicare a scutirilor de taxă pe valoarea adăugată pentru traficul
internaţional de bunuri, prevăzute la art. 144 alin. (1) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, aprobate prin
Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.218/2006, publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 1.046 din 29 decembrie 2006, cu modificările
ulterioare, se modifică după cum urmează:
1. Articolul 1 va avea următorul cuprins:
„Art. 1. - (1) Plasarea bunurilor în unul dintre
regimurile menţionate la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 1-7 din Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare,
denumită în continuare Codul fiscal, şi livrarea acestora cât timp se
află sub regimul respectiv se supun condiţiilor impuse de legislaţia vamală.
(2) Prestările de servicii menţionate la art. 144 alin.
(1) lit. c) din Codul fiscal asupra bunurilor aflate încă în unul dintre
regimurile menţionate la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 1-7 din Codul fiscal
sunt scutite în măsura în care prestarea acestor servicii este autorizată de
legislaţia vamală.
(3) Scutirea de taxă în ceea ce priveşte livrarea de
bunuri plasate în unul dintre regimurile menţionate la art. 144 alin. (1) lit.
a) pct. 1-7 din Codul fiscal va fi justificată cu:
a) contractul încheiat cu titularul regimului sau cu
beneficiarul;
b) factura care trebuie să conţină informaţiile
prevăzute la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal;
c) documentele din care să reiasă că bunurile în cauză
se aflau în unul dintre regimurile mai sus menţionate la momentul livrării sau
prestării.
(4) Scutirea de taxă prevăzută la art. 144 alin. (1)
lit. c) din Codul fiscal, pentru serviciile de transport de bunuri, se
justifică de persoana impozabilă care facturează transportul, în măsura în care
locul prestării serviciilor este considerat a fi în România în conformitate cu
prevederile art. 133 din Codul fiscal şi dacă aceasta ar fi fost persoana
obligată la plata taxei conform art. 150 alin. (1) din Codul fiscal, în cazul
în care nu se aplica o scutire de taxă. Documentele pe baza cărora se justifică
scutirea de taxă sunt:
a) factura, care trebuie să conţină informaţiile
prevăzute la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal sau, după caz, pentru
persoanele care prestează efectiv serviciul de transport, documentul specific
de transport dacă acesta conţine cel puţin informaţiile prevăzute la art. 155
alin. (5) din Codul fiscal;
b) contractul încheiat cu beneficiarul;
c) documentele din care să rezulte că transportul este
aferent livrărilor de bunuri prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) din Codul
fiscal sau este efectuat în locaţiile prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a)
din Codul fiscal, pentru bunurile aflate în regimurile sau situaţiile prevăzute
la art. 144 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal;
d) documentele specifice de transport în funcţie de
tipul transportului sau copii de pe aceste documente, după caz.
(5) Dacă locul serviciului de transport de bunuri este
în România şi beneficiarul ar fi persoana obligată la plata taxei conform art.
150 din Codul fiscal, dacă operaţiunea nu ar fi scutită, acesta justifică
scutirea de taxă prevăzută la art. 144 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal,
pentru serviciile de transport, cu:
a) factura emisă de prestator sau, după caz, pentru
persoanele care prestează efectiv serviciul de transport, documentul specific
de transport dacă acesta conţine cel puţin informaţiile prevăzute la art. 155
alin. (5) din Codul fiscal;
b) contractul încheiat cu prestatorul;
c) documentele din care să rezulte că transportul este
aferent livrărilor de bunuri prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) din Codul
fiscal ori este efectuat în locaţiile prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a)
din Codul fiscal, pentru bunurile aflate în regimurile sau în situaţiile
prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal;
d) documentele specifice de transport în funcţie de
tipul transportului sau copii de pe aceste documente, după caz.
Dacă beneficiarul nu poate justifica scutirea de taxă,
operaţiunile vor fi considerate taxabile. In cazul în care sunt achiziţii
intracomunitare de servicii, vor fi aplicate prevederile specifice de declarare
a acestor operaţiuni.
(6) Scutirea de taxă prevăzută la art. 144 alin. (1)
lit. c) din Codul fiscal, pentru serviciile accesorii transportului aferent
livrărilor prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal ori
efectuat în locaţiile prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal,
pentru bunurile aflate în regimurile sau în situaţiile prevăzute la art. 144
alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, se justifică de către prestatorul
serviciilor, în măsura în care locul prestării serviciilor este considerat a fi
în România, în conformitate cu prevederile art. 133 din Codul fiscal, şi dacă
acesta ar fi fost persoana obligată la plata taxei conform art. 150 alin. (1)
din Codul fiscal, în cazul în care nu se aplica o scutire de taxă. Documentele
pe baza cărora se justifică scutirea de taxă sunt:
a) contractul încheiat cu beneficiarul;
b) factura care trebuie să conţină informaţiile
prevăzute la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal;
c) documentele din care să rezulte că sunt servicii
accesorii unui transport aferent livrărilor de bunuri prevăzute la art. 144
alin. (1) lit. a) din Codul fiscal ori efectuat în locaţiile prevăzute la art.
144 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, pentru bunurile aflate în regimurile
sau în situaţiile prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal.
(7) Dacă locul serviciilor accesorii transportului
aferent livrărilor de bunuri prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) din Codul
fiscal sau efectuat în locaţiile prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) din
Codul fiscal, pentru bunurile aflate în regimurile ori în situaţiile prevăzute
la art. 144 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, este considerat a fi în
România, în conformitate cu prevederile art. 133 din Codul fiscal, scutirea de
taxă prevăzută la art. 144 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal se justifică de
beneficiarul serviciilor, dacă acesta ar fi persoana obligată la plata taxei
conform art. 150 din Codul fiscal, în situaţia în care operaţiunea nu ar fi
scutită, pe baza următoarelor documente:
a) contractul încheiat cu prestatorul serviciilor;
b) factura emisă de prestator;
c) documentele din care să rezulte că serviciile sunt
accesorii unui transport aferent livrărilor de bunuri prevăzute la art. 144
alin. (1) lit. a) din Codul fiscal sau efectuat în locaţiile prevăzute la art.
144 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, pentru bunurile aflate în regimurile
ori în situaţiile prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal.
Dacă beneficiarul nu poate justifica scutirea de taxă,
operaţiunile vor fi considerate taxabile. In cazul în care sunt achiziţii
intracomunitare de servicii, vor fi aplicate prevederile specifice de declarare
a acestor operaţiuni.
(8) Scutirea de taxă prevăzută la art. 144 alin. (1)
lit. c) din Codul fiscal, pentru alte prestări de servicii aferente livrărilor
de bunuri prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal sau
efectuate în locaţiile prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) din Codul
fiscal, pentru bunurile aflate în regimurile ori în situaţiile prevăzute la
art. 144 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, se justifică de către prestatorul
serviciilor, în măsura în care locul prestării serviciilor este considerat a fi
în România, în conformitate cu prevederile art. 133 din Codul fiscal, şi dacă
acesta ar fi fost persoana obligată la plata taxei conform art. 150 alin. (1)
din Codul fiscal, în cazul în care nu se aplica o scutire de taxă. Documentele
pe baza cărora se justifică scutirea de taxă sunt:
a) contractul încheiat cu beneficiarul;
b) factura care trebuie să conţină informaţiile
prevăzute la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal;
c) documentele din care să rezulte că prestările de
servicii efectuate sunt aferente livrărilor de bunuri prevăzute la art. 144
alin. (1) lit. a) din Codul fiscal ori sunt efectuate în locaţiile prevăzute la
art. 144 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, pentru bunurile aflate în
regimurile sau în situaţiile prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) din Codul
fiscal.
(9) Dacă locul altor servicii aferente livrărilor de
bunuri prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal sau efectuate
în locaţiile prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, pentru
bunurile aflate în regimurile ori în situaţiile prevăzute la art. 144 alin. (1)
lit. a) din Codul fiscal, este considerat a fi în România, în conformitate cu
prevederile art. 133 din Codul fiscal, scutirea de taxă prevăzută la art. 144
alin. (1) lit. c) din Codul fiscal se justifică de beneficiarul serviciilor,
dacă acesta ar fi persoana obligată la plata taxei conform art. 150 din Codul
fiscal, în situaţia în care operaţiunea nu ar fi scutită, pe baza următoarelor
documente:
a) contractul încheiat cu prestatorul serviciilor;
b) factura emisă de prestator;
c) documentele din care să rezulte că prestările de
servicii sunt aferente livrărilor de bunuri prevăzute la art. 144 alin. (1)
lit. a) din Codul fiscal sau sunt efectuate în locaţiile prevăzute la art. 144
alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, pentru bunurile aflate în regimurile ori în
situaţiile prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal.
Dacă beneficiarul nu poate justifica scutirea de taxă,
operaţiunile vor fi considerate taxabile. In cazul în care sunt achiziţii
intracomunitare de servicii, vor fi aplicate prevederile specifice de declarare
a acestor operaţiuni."
2. La articolul 2, alineatele (1) şi (2) vor avea
următorul cuprins:
„Art. 2. - (1) Conform art. 144 alin. (1) lit. a) pct.
8 din Codul fiscal, se consideră antrepozite de taxă pe valoarea adăugată:
a) pentru produsele accizabile, prevăzute la art. 1251
alin. (1) pct. 7 din Codul fiscal, inclusiv pentru cele care sunt incluse şi în
lista menţionată la alin. (3), orice locaţie situată în România, definită ca
antrepozit fiscal în sensul art. 163 lit. c) din Codul fiscal;
b) pentru bunurile prevăzute la alin. (3), o locaţie
situată în România şi definită ca atare prin ordin al ministrului finanţelor
publice.
(2) Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată:
a) livrările de bunuri care urmează să fie plasate în
regim de antrepozit de TVA, conform art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 8 din Codul
fiscal;
b) livrările de bunuri efectuate în locaţiile
prevăzute la alin. (1), atât timp cât bunurile se află încă în regim de
antrepozit de TVA, conform art. 144 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal.
Produsele accizabile rezultate în urma producţiei în antrepozitele fiscale
definite la art. 163 lit. c) din Codul fiscal sunt bunuri aflate în regim de
antrepozit de TVA;
c) prestările de servicii care sunt aferente livrărilor
prevăzute la lit. a) sau care sunt efectuate în locaţiile enumerate la lit. a),
pentru bunurile aflate încă într-un astfel de regim, conform art. 144 alin. (1)
lit. c) din Codul fiscal;
d) serviciile prestate de intermediarii care
acţionează în numele şi în contul altei persoane, în cazul în care acestea sunt
prestate în legătură cu operaţiunile scutite de taxa pe valoarea adăugată
conform prevederilor lit. a)-c), în baza art. 1441 din Codul fiscal;
e) importurile şi achiziţiile intracomunitare de bunuri
plasate în regim de antrepozit de taxă pe valoarea adăugată, în baza art. 142
alin. (1) lit. a) şi a art. 144 alin. (1) lit. e) din Codul fiscal."
3. La articolul 2 alineatul (4), litera a) va avea
următorul cuprins:
,,a) bunurilor livrate de magazinele duty-free conform
art. 158 din Directiva 2006/112/CE, în cazul în care aceste livrări sunt
scutite de taxă conform art. 143 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal;".
4. La articolul 2, alineatul (5) va avea următorul
cuprins:
„(5) In cazul prestărilor de servicii prevăzute la
alin. (2) lit. c) care sunt efectuate în locaţiile prevăzute la alin. (1) lit.
b), scutirea de taxă se limitează la serviciile enumerate în anexa 2 la norme,
în condiţiile în care nu conduc la reîncadrarea sub un alt cod tarifar cu 8
cifre, cu excepţiile prevăzute în cadrul anexei 2."
5. La articolul 2, alineatul (8) va avea următorul
cuprins:
„(8) Persoana obligată la plata taxei pe valoarea
adăugată este persoana din cauza căreia bunurile ies din regimul de antrepozit
de taxă pe valoarea adăugată, conform art. 150 alin. (5) din Codul
fiscal."
6. La articolul 2, alineatele (11) şi (12) vor avea
următorul cuprins:
„(11) Persoana care plasează bunuri în regim de
antrepozit de TVA, livrează bunuri în timp ce acestea se află în regimul de
antrepozit de TVA şi/sau scoate bunurile dintr-un asemenea regim va trebui să
îndeplinească următoarele condiţii:
a) să se identifice faţă de antrepozitarul menţionat
la alin. (10) cu codul său de înregistrare în scopuri de TVA din România sau,
după caz, cu codul său de identificare fiscală;
b) pentru toate livrările efectuate, să emită factura
menţionată la art. 155 alin. (1) din Codul fiscal, care trebuie să conţină
informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal.
(12) Celelalte limite şi condiţii cu privire la regimul
de antrepozit de TVA sunt prezentate în anexa 1."
7. La articolul 2, alineatul (13) se abrogă.
8. Anexa 1 la norme va avea următorul cuprins:
,,ANEXA Nr. 1 la norme
Alte limite şi condiţii privind aplicarea regimului
de antrepozit de TVA
I. Aplicarea regimului: principii de bază
1. Regimul de antrepozit de TVA se referă numai la
bunurile comunitare. In acest sens, următoarele bunuri se consideră comunitare:
a) bunurile provenind din teritoriul comunitar în
scopuri de TVA, definit la art. 1252 din Codul fiscal;
b) bunurile importate pe teritoriul comunitar şi
plasate în circulaţie liberă în Comunitate.
2. Regimul de antrepozit de TVA cuprinde un sistem de
scutiri în lanţ de taxă, care constă în:
a) acordarea scutirii de taxă provizorii pentru toate
operaţiunile efectuate în cadrul regimului;
b) acordarea definitivă a acestei scutiri la momentul
livrării ulterioare a bunurilor în cadrul regimului de antrepozit de TVA.
3. Toate operaţiunile efectuate asupra bunurilor
aflate în acest regim sunt scutite definitiv de la plata taxei, cu excepţia
operaţiunilor efectuate către ultimul cumpărător care beneficiază numai de
scutire provizorie.
4. Operaţiunile prevăzute la pct. 3, care beneficiază
numai de scutire provizorie, sunt:
a) livrarea efectuată către ultimul cumpărător, de
bunuri care rămân în acest regim;
b) serviciile efectuate către ultimul cumpărător,
aferente bunurilor ce rămân în acest regim pe perioada depozitării.
5. In cazul în care bunurile nu au făcut obiectul unei
livrări cu plată, în cadrul regimului, operaţiunile provizoriu scutite de taxă
rămân următoarele:
a) operaţiunea de plasare a bunurilor în regim de
antrepozit de TVA de către cumpărătorul sau proprietarul bunurilor.
Această operaţiune poate fi un import, o achiziţie
intracomunitară sau o livrare de bunuri în România;
b) serviciile în legătură cu aceste bunuri, prestate în
contul cumpărătorului/proprietarului, în cadrul regimului, anterior şi pe
perioada antrepozitării.
6. Bunurile respective vor căpăta una dintre
următoarele destinaţii:
a) fie ultimul cumpărător/proprietar efectuează o
livrare cu plată a acestor bunuri, iar acestea rămân în cadrul regimului;
b) fie ultimul cumpărător/proprietar efectuează o
livrare cu plată a acestor bunuri, iar acestea părăsesc regimul;
c) fie ultimul cumpărător scoate bunurile din regim,
independent de orice tranzacţie.
7. Livrarea cu plată nu face decât să extindă lanţul
operaţiunilor scutite. Totuşi, livrarea însoţită de ieşirea bunurilor din acest
regim, precum şi ieşirea bunurilor din regim fără existenţa vreunei tranzacţii
pun capăt regimului.
II. Bunuri livrate cu plată şi care nu rămân în
regimul de antrepozit de TVA
8. Livrarea de bunuri nu mai poate beneficia de
scutirea menţionată la art. 144 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal dacă
bunurile nu rămân în regimul de antrepozit de TVA şi urmează regulile
obişnuite, având următoarele caracteristici:
a) este, în principiu, taxabilă dacă livrarea are loc
în România şi bunurile nu părăsesc România, fără însă a afecta aplicarea altei
scutiri în interiorul ţării;
b) nu se supune TVA dacă livrarea nu are loc în
România, conform art. 132 din Codul fiscal, ca, de exemplu, o livrare cu
instalare în străinătate sau vânzare la distanţă care are loc în străinătate;
c) este scutită de taxă dacă este o livrare
intracomunitară sau un export ce respectă condiţiile pentru ca o operaţiune să
fie scutită de taxă, conform art. 143 din Codul fiscal.
9. Aplicarea regulilor obişnuite pentru această
operaţiune determină transformarea scutirii provizorii aplicate ultimelor
operaţiuni (livrarea de bunuri sau prestarea de servicii) ce precedă această
livrare în scutire definitivă.
Exemplu*):
*) Exemplul este reprodus în facsimil.
A. A îi vinde bunuri lui B, care le plasează într-un
antrepozit de TVA. Operaţiunea A-B poate constitui un import efectuat de B, o
achiziţie intracomunitară efectuată de B sau o livrare efectuată de A lui B cu
scutire de taxă pentru că bunurile se plasează de către B într-un antrepozit de
TVA. Această scutire se acordă provizoriu.
B. Y efectuează o prestare de servicii în legătură cu
bunurile, în contul lui B. Această operaţiune este provizoriu scutită de taxă.
C. B vinde bunurile supuse transformării lui C, iar
bunurile rămân în acelaşi regim. Livrarea B-C este provizoriu scutită de taxă,
însă transformă scutirea aferentă plasării bunurilor de către B în cadrul
regimului în scutire definitivă (import efectuat de B, achiziţie
intracomunitară sau livrare de la A către B), ca şi prestarea de servicii efectuată
de Y lui B.
D. C vinde bunurile lui D, iar acestea rămân în regim
de antrepozit de TVA. Livrarea C-D este scutită provizoriu de taxă, dar
transformă scutirea aferentă livrării de bunuri de către B lui C în scutire
definitivă.
E. Z efectuează o prestare de servicii în legătură cu
bunurile, în contul lui D. Această operaţiune este provizoriu scutită de taxă.
F. D vinde bunuri lui E, iar acestea părăsesc regimul
în cadrul acestei vânzări. Această livrare poate fi o livrare taxabilă în
România, o livrare intracomunitară sau un export scutit de taxă.
Această livrare transformă scutirile provizorii
acordate pentru livrarea de către C lui D şi pentru prestarea de servicii de
către Z lui D în scutiri definitive.
III. Bunurile care părăsesc regimul fără a avea loc
o tranzacţie comercială
10. Bunurile care părăsesc regimul fără a avea loc o
tranzacţie comercială pot avea ca destinaţie România, alt stat membru sau un
stat în afara Comunităţii.
11. Impozitarea cu TVA, fără a afecta o posibilă
scutire, se poate efectua numai pentru operaţiunile anterioare care erau
provizoriu scutite de taxă. Aceste operaţiuni pot fi: livrarea de bunuri,
prestarea de servicii, achiziţia intracomunitară sau importul de bunuri. In
situaţia în care la scoaterea bunurilor din regim fără existenţa unei
tranzacţii comerciale nu se pot determina operaţiunile care au fost provizoriu
scutite de taxă, regularizarea se face prin impozitarea cu TVA a bunurilor
scoase din regimul de antrepozit de TVA, deşi scoaterea bunurilor din regim
fără existenţa unei tranzacţii comerciale nu constituie în sine o operaţiune în
sfera TVA. Regularizarea TVA se realizează prin plata taxei conform pct. 35-38.
12. In cazul în care bunurile nu au făcut obiectul
livrării cu plată când se aflau în regimul de antrepozit de TVA, operaţiunile
menţionate la pct. 11 sunt următoarele:
a) operaţiunea de plasare a bunurilor în acest regim de
către cumpărătorul/proprietarul bunurilor. Această operaţiune poate fi:
livrare, import sau achiziţie intracomunitară de bunuri;
b) prestările de servicii în legătură cu aceste bunuri
în beneficiul cumpărătorului/proprietarului anterior sau în perioada în care
bunurile se aflau în acest regim.
13. In cazul în care bunurile au făcut obiectul uneia
sau mai multor livrări cu plată când se aflau în regimul de antrepozit de TVA,
operaţiunile menţionate la pct. 11 sunt următoarele:
a) livrarea de bunuri ce rămân în regimul de
antrepozit de TVA, efectuată către ultimul cumpărător;
b) prestările de servicii efectuate către ultimul
cumpărător atât timp cât bunurile se aflau în regimul de antrepozit de TVA.
14. Taxa datorată pentru operaţiunile ce vor fi
regularizate devine exigibilă la momentul ieşirii bunurilor din regim şi se
taxează cu cota care ar fi fost aplicabilă fiecăreia dintre aceste operaţiuni
făcute în beneficiul ultimului cumpărător/proprietar al bunurilor, care aplică
prevederile art. 150 alin. (5) din Codul fiscal.
15. Ieşirea din regim fără existenţa unei tranzacţii
comerciale a unor bunuri ce sunt transportate în alt stat membru constituie un
transfer în sensul art. 128 alin. (10) şi (11) din Codul fiscal şi, în
consecinţă, reprezintă o operaţiune impozabilă.
16. Această operaţiune nu atrage nicio regularizare în
măsura în care este scutită de taxă în baza art. 143 alin. (2) lit. d) din
Codul fiscal.
17. In plus, scoaterea bunurilor din regimul de
antrepozit de TVA transformă, de asemenea, scutirea provizorie acordată pentru
operaţiunile anterioare, precedente acestei ieşiri, în scutire definitivă.
18. Scoaterea din regim fără existenţa unei
tranzacţii comerciale a unor bunuri transportate într-un stat din afara
Comunităţii nu constituie în sine o operaţiune taxabilă.
19. Totuşi, întrucât nu se datorează nicio taxă pentru
bunurile exportate din spaţiul comunitar, ieşirea bunurilor din regimul de
antrepozit de TVA nu se supune taxei şi nu se va efectua nicio regularizare.
20. De asemenea, în această situaţie ieşirea bunurilor
din regimul de antrepozit de TVA în aceste condiţii transformă scutirea
provizorie acordată pentru operaţiunile anterioare, precedente acestei ieşiri,
în scutire definitivă.
Exemplu*):
*) Exemplul este reprodus în facsimil.
In acest sens, reluăm exemplul menţionat la pct. 9 şi
considerăm că D nu vinde bunurile achiziţionate şi supuse transformării, ci le
scoate din regimul de antrepozit de TVA pentru a le transporta în magazinul său
de vânzare cu amănuntul din România, în alt stat membru sau în afara spaţiului
comunitar.
a) Dacă magazinul se află în România, D realizează o
deplasare pe plan local, ce nu constituie o operaţiune taxabilă. Aceasta
implică faptul că operaţiunile efectuate de către C lui D (livrare de bunuri)
şi de către Z lui D (prestare de servicii) nu pot fi scutite definitiv de taxă
şi faptul că se datorează TVA pentru aceste operaţiuni.
b) Dacă magazinul se află în alt stat membru şi dacă D
realizează un transfer în sensul art. 128 alin. (10) din Codul fiscal, această
operaţiune este scutită de taxă în baza art. 143 alin. (2) lit. d) din Codul
fiscal. Preluarea bunurilor în statul membru de sosire va fi asimilată unei
achiziţii intracomunitare taxabile la preţul de cost al bunurilor, ce va
cuprinde preţul de cumpărare plătit lui C, precum şi costul serviciilor plătit
lui Z. Prin urmare, scutirile acordate provizoriu pentru livrarea C-D şi pentru
serviciul Z-D devin definitive.
c) Dacă magazinul se află în afara spaţiului comunitar,
D realizează o deplasare a bunurilor în afara spaţiului comunitar, operaţiune
care nu este impozabilă. Chiar dacă nu se aplică nicio taxă pentru bunurile
exportate în afara Comunităţii, scutirile acordate provizoriu pentru livrarea
C-D şi pentru serviciul Z-D devin, de asemenea, definitive.
IV. Persoana obligată la plata taxei
21. In principiu, persoana obligată la plata taxei
este persoana impozabilă care efectuează livrarea de bunuri sau prestarea de
servicii în baza art. 150 alin. (1) din Codul fiscal.
22. S-a remarcat că atunci când aceste operaţiuni se
realizează în cadrul regimului, ele beneficiază de o scutire provizorie care
devine definitivă dacă bunurile:
a) fac obiectul unei livrări în care bunurile rămân în
regim de antrepozit de TVA;
b) părăsesc regimul în cadrul livrării;
c) părăsesc regimul independent de orice tranzacţie
comercială, spre o destinaţie din afara României.
23. Pe de altă parte, aceste operaţiuni trebuie
regularizate când sunt efectuate în beneficiul unei persoane impozabile care
scoate bunurile din regim fără existenţa unei tranzacţii comerciale, spre o
destinaţie din România.
24. Intrucât persoana obligată la plata taxei,
menţionată la pct. 21, nu are posibilitatea de a controla destinaţia pe care o
vor primi bunurile după ce le livrează ori le expediază, aceasta nu are cum să
cunoască dacă scutirea provizorie aplicată operaţiunii efectuate se va
transforma sau nu în scutire definitivă şi, în consecinţă, dacă ar avea ori nu
obligaţia efectuării unei regularizări.
25. Prin urmare, art. 150 alin. (5) din Codul fiscal
desemnează persoana obligată la plata taxei ca fiind persoana din cauza căreia
bunurile sunt plasate în acest regim sau care scoate bunurile din regim.
26. Derogarea prevăzută la pct. 25 este aplicabilă
numai livrării de bunuri sau prestării de servicii care beneficiază de scutirea
aferentă regimului de antrepozit de TVA şi care se acordă provizoriu. Pentru
celelalte livrări de bunuri şi prestări de servicii (cum ar fi livrarea de
bunuri care nu rămân în regim de antrepozit de TVA sau prestarea de servicii
nepermisă în cadrul regimului) se aplică regula normală referitoare la
obligaţia plăţii TVA, prevăzută la art. 150 alin. (1) din Codul fiscal, cu
excepţia cazului în care se aplică altă regulă referitoare la obligaţia de
plată, ca, de exemplu, conform art. 150 alin. (6) din Codul fiscal.
27. In ceea ce priveşte importurile şi achiziţiile
intracomunitare de bunuri plasate în acest regim, nu se aplică nicio derogare,
ci regulile obişnuite referitoare la persoana obligată la plata taxei pentru
aceste operaţiuni.
28. (1) In plus, art. 1512 alin. (6) din
Codul fiscal precizează că pentru aplicarea regimului de antrepozit de TVA
prevăzut la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 8 din Codul fiscal, antrepozitarul
şi transportatorul bunurilor din antrepozit sau persoana responsabilă pentru
transport sunt ţinuţi răspunzători individual şi în solidar pentru plata taxei,
împreună cu persoana obligată la plata acesteia, conform art. 150 alin. (1),
(5) şi (6) şi art. 1511 din Codul fiscal.
(2) Această răspundere se aplică operaţiunilor scutite
provizoriu de la plata taxei şi altor operaţiuni aferente bunurilor plasate în
regim.
Exemplu*):
*) Exemplul este reprodus în facsimil.
1. Bunurile produse de A în România sunt vândute unei
persoane impozabile române, B, în regim de scutire de TVA, întrucât B a plasat
bunurile într-un antrepozit de TVA din Constanţa, administrat de X.
2. B îi solicită societăţii prelucrătoare Y din Mamaia
să transforme bunurile. Acest serviciu nu este permis în cadrul regimului
conform legislaţiei vamale, dacă antrepozitul în care se află bunurile este un
antrepozit de TVA conform art. 2 alin. (1) lit. b) din norme.
3. B livrează o parte din bunurile transformate
societăţii C din Ucraina. Bunurile părăsesc regimul în cadrul acestei livrări
şi sunt transportate spre Ucraina în contul lui B. Livrarea este scutită de
taxă conform art. 143 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal.
4. B livrează o altă parte din bunurile transformate
societăţii D din România, cu aplicarea taxei.
5. B livrează o altă parte din bunurile transformate
unei companii din Germania, E, care nu este stabilită şi nu este înregistrată
în scopuri de TVA în România, iar bunurile rămân în regim.
6. B scoate restul de bunuri din antrepozit şi le
utilizează ca materii prime în fabrica sa din Timişoara.
7. Compania germană E revinde bunurile unei societăţi
din România, F, stabilită şi înregistrată în scopuri de TVA în România, cu
aplicarea taxei.
Tratamentul TVA aplicabil acestor operaţiuni şi
persoanele obligate la plata taxei
Operaţiunea A-B
Livrarea de bunuri realizată de A este scutită în mod
provizoriu de taxă conform art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 8 din Codul fiscal,
întrucât B a plasat bunurile într-un regim de antrepozit de TVA.
Operaţiunea Y-B
Intrucât această operaţiune nu poate fi scutită de
taxă, Y este, în principiu, persoana obligată la plata taxei conform art. 150
alin. (1) din Codul fiscal. Cu toate acestea, în situaţia în care prestările de
servicii efectuate de Y în beneficiul lui B au loc într-un antrepozit de TVA
conform art. 2 alin. (1) lit. a) din norme, respectiv într-un antrepozit
fiscal, atunci, în principiu, serviciile ar beneficia de scutire provizorie de
TVA conform art. 144 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal.
Operaţiunea B-C
a) Intrucât bunurile sunt transportate în afara
Comunităţii, această livrare este scutită de taxă conform art. 143 alin. (1)
lit. a) din Codul fiscal, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile pentru
aplicarea scutirii. Dacă nu s-ar aplica o scutire de taxă, B ar fi în principiu
persoana obligată la plata taxei conform art. 150 alin. (1) din Codul fiscal.
b) Scutirea provizorie acordată pentru livrarea de
bunuri de către A lui B devine definitivă pentru acea parte din bunuri livrate
de B către C în Ucraina.
Operaţiunea B-D
a) Intrucât bunurile părăsesc regimul, dar rămân în
România, această livrare este taxabilă în România.
b) Scutirea provizorie acordată pentru livrarea de
bunuri de către A lui B devine definitivă pentru partea din bunuri livrate de B
lui D în România.
c) B este, în principiu, persoana obligată la plata
taxei conform art. 150 alin. (1) din Codul fiscal pentru livrarea făcută în
beneficiul lui D.
Operaţiunea B-E
a) Această livrare este scutită provizoriu de taxă
conform art. 144 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal, întrucât bunurile rămân în
antrepozit de TVA.
b) Scutirea provizorie acordată pentru livrarea de
bunuri de către A lui B devine definitivă pentru partea de bunuri livrate de
către B lui E.
Operaţiunea E-F
a) Intrucât bunurile părăsesc regimul, dar rămân în
România, această livrare este taxabilă în România.
b) Scutirea provizorie acordată pentru livrarea
bunurilor de către B lui E devine definitivă.
c) F este, în principiu, persoana obligată la plata
taxei conform art. 150 alin. (6) din Codul fiscal.
Operaţiunea B-B
a) Intrucât bunurile părăsesc regimul fără să facă
obiectul unei livrări în cadrul regimului, fără a fi implicate în vreo
tranzacţie comercială şi rămân în România, scutirea provizorie acordată pentru
livrarea de la A la B nu devine definitivă şi livrarea A-B trebuie (parţial)
regularizată pentru această parte de bunuri.
b) B este, în principiu, persoana obligată la plata
taxei conform art. 150 alin. (5) din Codul fiscal.
29. De asemenea, art. 2 alin. (9) lit. b) din norme
prevede că bunurile lipsă se consideră scoase din regim în condiţii care
generează exigibilitatea taxei. Antrepozitarul va fi răspunzător pentru plata
taxei pentru bunurile lipsă sau a căror destinaţie nu o poate justifica.
V Plata taxei în cazul regularizării scutirii
provizorii
30. Când bunurile părăsesc regimul trebuie efectuată o
regularizare pentru operaţiunile efectuate în beneficiul unei persoane
impozabile sau efectuate de această persoană în momentul în care scoate
bunurile din regimul de antrepozit de TVA fără existenţa unei tranzacţii
comerciale, în cazul în care destinaţia bunurilor este în România.
31. Când bunurile nu au făcut obiectul livrării cu
plată cât timp se aflau în regim de antrepozit de TVA, operaţiunile menţionate
la pct. 30 sunt următoarele:
a) operaţiunea de plasare a bunurilor în acest regim de
către cumpărătorul/proprietarul acestora. Această operaţiune poate fi livrare,
import sau achiziţie intracomunitară de bunuri;
b) prestările de servicii în legătură cu aceste bunuri
către cumpărător/proprietar anterior sau în timp ce acestea se aflau în regim
de antrepozit de TVA.
32. Când bunurile au făcut obiectul uneia sau mai
multor livrări cu plată în timp ce se aflau în regim de antrepozit de TVA,
operaţiunile menţionate la pct. 30 sunt următoarele:
a) livrarea efectuată către ultimul cumpărător al
bunurilor ce rămân în regim de antrepozit de TVA;
b) prestările de servicii către ultimul cumpărător,
când bunurile se aflau în regim de antrepozit de TVA.
33. Taxa datorată pentru operaţiunile care se vor
supune regularizării devine exigibilă în momentul ieşirii bunurilor din regimul
de antrepozit de TVA la cota care s-ar fi aplicat fiecăreia dintre operaţiuni
în cazul în care nu ar fi fost scutite provizoriu de taxă.
34. Persoana obligată la plata taxei pentru
operaţiunea ce se va supune regularizării este răspunzătoare pentru această
regularizare.
35. In cazul bunurilor importate, plasate în antrepozit
de taxă pe valoarea adăugată, care părăsesc regimul fără vreo livrare
ulterioară în cadrul regimului şi fără existenţa unei tranzacţii comerciale, se
impune regularizarea taxei pentru importul efectuat. Persoana obligată la plata
taxei conform art. 150 alin. (5) din Codul fiscal va regulariza taxa conform
art. 157 alin. (2) din Codul fiscal.
36. In situaţia în care se impune regularizarea taxei
pe valoarea adăugată pentru alte operaţiuni decât importul de bunuri, persoana
obligată la plata taxei conform art. 150 alin. (5) din Codul fiscal va
regulariza taxa conform art. 157 alin. (2) din Codul fiscal.
37. In situaţia în care la scoaterea bunurilor din
regim fără existenţa unei tranzacţii comerciale nu se pot determina
operaţiunile care au fost provizoriu scutite de taxă, regularizarea se face
prin impozitarea cu TVA a bunurilor scoase din regimul de antrepozit de TVA,
deşi scoaterea bunurilor din regim fără existenţa unei tranzacţii comerciale nu
constituie în sine o operaţiune în sfera TVA. Persoana obligată la plata taxei
conform art. 150 alin. (5) din Codul fiscal va regulariza taxa conform
prevederilor art. 157 alin. (2) din Codul fiscal.
38. Taxa prevăzută la pct. 35-37 este deductibilă în limitele
şi condiţiile prevăzute la art. 145-1471 din Codul fiscal.
VI. Ţinerea evidenţelor şi alte obligaţii
39. Identitatea persoanei care plasează bunurile în
regim de antrepozit de TVA sau care scoate bunurile din acest regim trebuie
cunoscută întotdeauna de titularul autorizaţiei de antrepozit de TVA.
40. Aceste persoane trebuie să se identifice în faţa
titularului şi să comunice codul de înregistrare în scopuri de TVA din România,
dacă acesta există.
41. Pentru operaţiunile efectuate în cadrul regimului
de antrepozit de TVA, titularul nu este obligat să identifice diferiţii
operatori.
42. Titularul este totuşi răspunzător, în calitate de
antrepozitar, în solidar şi individual, pentru plata taxei aferente acestor
operaţiuni.
43. Titularul trebuie să emită şi să semneze un
document de plasare în regimul de antrepozit de TVA.
44. Documentul de plasare trebuie emis la momentul în
care bunurile intră în antrepozitul TVA şi trebuie să cuprindă minimum
următoarele:
a) data de intrare a bunurilor;
b) numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri
de TVA din România ale titularului;
c) numărul autorizaţiei;
d) adresa antrepozitului;
e) numărul de ordine sub care documentul este
înregistrat în registrul documentelor de plasare în regim;
f) numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri
de TVA din România, dacă acesta există, ale persoanei care plasează bunurile în
regimul de antrepozit de TVA;
g) denumirea exactă şi cantitatea bunurilor în starea
în care sunt plasate în antrepozitul de TVA;
h) o menţiune referitoare la:
1. documentul de import, când plasarea urmează unui
import de bunuri în România;
2. factura primită de persoana care face o achiziţie
intracomunitară ori autofactura menţionată la art. 1551 alin. (1)
din Codul fiscal sau, în cazul unei achiziţii intracomunitare asimilate
menţionate la art. 1301 alin. (2) din Codul fiscal, documentul care
justifică în celălalt stat membru transferul în România, atunci când plasarea
urmează unei achiziţii intracomunitare asimilate;
3. factura primită de la furnizor atunci când plasarea
urmează unei livrări de bunuri în România;
4. documentul care se emite în cazul transferurilor
locale, în România, prevăzut la pct. 47.
45. Persoanele care pot plasa bunuri în acest regim
sunt următoarele:
a) persoana care face un import de bunuri în România,
scutit de taxă conform art. 142 alin. (1) lit. a) şi art. 144 alin. (1) lit. e)
din Codul fiscal;
b) persoana care face o achiziţie intracomunitară de
bunuri în România, scutită de taxă conform art. 142 alin. (1) lit. a) şi art.
144 alin. (1) lit. a) pct. 8 din Codul fiscal;
c) persoana care face o achiziţie de bunuri în România
a căror livrare efectuată de către furnizor este scutită de taxă conform art.
144 alin. (1) lit. a) pct. 8 din Codul fiscal;
d) persoana care face un transfer local de bunuri în
România într-un antrepozit de TVA.
46. Pentru aplicarea scutirii, pe declaraţia vamală de
import trebuie menţionate următoarele:
a) la rubrica 8 referitoare la importator: numele,
adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA din România, dacă este cazul,
ale importatorului;
b) la rubrica 37 referitoare la regimul sub care se
importă bunurile: codul alocat în Comunitate bunurilor plasate în regim de
antrepozit de TVA;
c) la rubrica 44 rezervată pentru menţiuni specifice:
numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA din România ale
titularului de autorizaţie de antrepozit de TVA, precum şi numărul autorizaţiei
care i-a fost atribuită. Dacă titularul şi importatorul sunt una şi aceeaşi
persoană, atunci informaţia de la rubrica 8 se trece şi la rubrica 44. De
asemenea, trebuie menţionată clar la rubrica 44 orice informaţie legată de
transformarea la care sunt supuse bunurile aflate în antrepozit;
d) la rubrica 49 legată de identificarea antrepozitului:
numărul antrepozitului fiscal de accize în care urmează să fie depozitate
bunurile, dacă este cazul.
47. Atunci când bunurile sunt plasate într-un regim de
antrepozit de TVA în urma unui transfer local fără tranzacţie comercială,
proprietarul bunurilor trebuie să emită un document specific care să conţină
următoarele informaţii:
a) numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri
de TVA din România ale proprietarului, dacă acesta există;
b) numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri
de TVA din România ale titularului autorizaţiei de antrepozitar;
c) numărul autorizaţiei antrepozitului de TVA în care
vor fi depozitate bunurile;
d) denumirea exactă, cantitatea şi valoarea bunurilor.
O copie a acestui document trebuie să se afle în
posesia titularului de autorizaţie.
48. Titularul autorizaţiei trebuie să transmită o copie
semnată a documentului de plasare în regimul de antrepozit de taxă către
persoana care plasează bunurile în regim.
49. O copie a documentului prevăzut la pct. 48 se
transmite de către persoana care a plasat bunurile în antrepozit
furnizorului său din România şi, după caz, prestatorilor care efectuează
servicii asupra bunurilor înainte ca acestea să fie plasate în regim de
antrepozit de TVA, pentru ca aceştia să dovedească faptul că operaţiunile pot
fi scutite de taxa pe valoarea adăugată.
50. O copie a documentului prevăzut la pct. 48 şi o
copie a autorizaţiei de antrepozit de TVA trebuie transmise de către persoana
care a plasat bunurile în antrepozit către prestatorii care efectuează servicii
asupra bunurilor plasate în regim de antrepozit de TVA pentru a justifica
scutirea de taxă.
51. Titularul regimului de antrepozit de TVA trebuie
să ţină un registru al documentelor de plasare, în care se raportează
cronologic bunurile plasate într-un asemenea regim.
52. Acest registru trebuie să conţină cel puţin
următoarele informaţii:
a) un număr de ordine;
b) data la care au fost plasate bunurile în regim;
c) codul de înregistrare în scopuri de TVA din România
al persoanei care plasează bunurile într-un asemenea regim, dacă acesta există;
d) o trimitere la documentul de plasare;
e) un număr de ordine sub care sunt înregistrate
bunurile în listele de stocuri.
Documentul de scoatere a bunurilor din regimul de
antrepozit TVA
53. Titularul trebuie să emită şi să semneze un
document de scoatere a bunurilor din regimul de antrepozit de TVA.
54. Acest document trebuie să conţină cel puţin
următoarele informaţii:
a) data la care bunurile părăsesc regimul;
b) numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri
de TVA din România ale titularului;
c) numărul autorizaţiei antrepozitului de TVA în care
sunt depozitate bunurile;
d) adresa antrepozitului;
e) numărul de ordine sub care documentul este
înregistrat în registrul documentelor de plasare;
f) numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri
de TVA din România, dacă este cazul, ale persoanei care scoate sau pentru care
sunt scoase bunurile din regimul de antrepozit de TVA;
g) numărul de ordine sub care este înregistrat
documentul de scoatere în registrul documentelor de scoatere din regim;
h) denumirea exactă şi cantitatea bunurilor;
i) o menţiune referitoare la:
1. factura emisă, dacă bunurile părăsesc regimul de
antrepozit de TVA cu tranzacţie;
2. autofactura menţionată la art. 155 alin. (4) din
Codul fiscal, în cazul transferului de bunuri în alt stat membru în sensul art.
128 alin. (10) din Codul fiscal;
3. documentul special emis atunci când bunurile
părăsesc regimul fără a face obiectul unei tranzacţii comerciale şi rămân în
România, prevăzut la pct. 56;
4. numărul autorizaţiei antrepozitului de TVA, precum
şi numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA din România ale
titularului, dacă bunurile sunt transportate în alt antrepozit de TVA pentru a
fi plasate în acelaşi regim;
5. documentul privind accizele, dacă documentul de
scoatere din regim se referă la produse accizabile.
55. Persoanele care pot scoate bunuri dintr-un regim
de antrepozit de TVA sunt următoarele:
a) pentru bunuri, altele decât bunurile accizabile:
1. persoana impozabilă care livrează bunurile fără ca
bunurile să rămână în regim de antrepozit;
2. proprietarul bunurilor care scoate bunurile din
regimul de antrepozit fără a le implica în tranzacţii comerciale;
b) pentru bunuri accizabile:
1. persoana impozabilă care livrează bunurile fără ca
bunurile să rămână în regim de antrepozit, în măsura în care această livrare
are drept consecinţă eliberarea în consum în scopuri de accize a bunurilor sau scoaterea
fizică a acestora din antrepozitul de TVA;
2. proprietarul bunurilor care scoate bunurile din
regimul de antrepozit fără a le implica în tranzacţii comerciale.
56. Documentul pe care trebuie să îl emită
proprietarul bunurilor, în cazul în care scoate bunuri din antrepozit fără
existenţa unei tranzacţii comerciale şi pe baza căruia se efectuează
regularizarea taxei pe valoarea adăugată prevăzută la pct. 37, trebuie să
conţină cel puţin următoarele informaţii:
a) numărul de ordine, în baza uneia sau mai multor
serii, care identifică documentul în mod unic;
b) data emiterii;
c) denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare
în scopuri de TVA din România sau, după caz, codul de identificare fiscală ale
proprietarului;
d) denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare
în scopuri de TVA din România ale titularului autorizaţiei de antrepozitar,
dacă acesta este diferit de proprietarul bunurilor;
e) numărul autorizaţiei antrepozitului de TVA;
f) dacă bunurile sunt mutate în alt antrepozit de TVA pentru
a fi plasate în acelaşi regim, numărul autorizaţiei antrepozitului de TVA,
precum şi numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA din România
ale titularului antrepozitului în care sunt mutate bunurile;
g) denumirea, cantitatea, preţul unitar şi valoarea
bunurilor.
57. O copie a facturii sau a oricărui alt document pe
baza căruia sunt scoase bunurile din regimul de antrepozit de TVA trebuie emisă
către titularul autorizaţiei de antrepozit de TVA.
58. Titularul autorizaţiei de antrepozit de TVA emite
persoanei care scoate bunurile din regim o copie semnată a documentului de
scoatere din regim şi păstrează la rândul său o copie a acestui document.
59. Titularul autorizaţiei de antrepozit de TVA trebuie
să ţină un registru al documentelor de scoatere din regimul de antrepozit de
TVA, în care se raportează cronologic bunurile ce părăsesc regimul.
60. Acest registru trebuie să conţină cel puţin
următoarele informaţii:
a) un număr de ordine;
b) data la care bunurile părăsesc regimul;
c) codul de înregistrare în scopuri de TVA din România
al persoanei care scoate bunurile din regim, dacă acesta există;
d) o trimitere la documentul de plasare;
e) un număr de ordine sub care sunt înregistrate
bunurile în listele de stocuri ca părăsind regimul.
61. Gestiunea stocurilor constă în principal în
ţinerea unui registru al documentelor de plasare a bunurilor în regim, a unui
registru al documentelor de scoatere din regim şi a unui registru al fişelor de
stoc în care sunt raportate, pe tipuri de bunuri, intrările şi ieşirile din
regimul de antrepozit de TVA.
62. Aceste fişe trebuie să conţină cel puţin
următoarele informaţii:
a) un număr de ordine;
b) numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri
de TVA din România ale titularului autorizaţiei;
c) numărul autorizaţiei antrepozitului de TVA în care
sunt depozitate bunurile;
d) adresa antrepozitului;
e) denumirea bunurilor;
f) codul tarifar al bunurilor în starea în care erau
când au intrat în antrepozitul de TVA;
g) la plasarea bunurilor în antrepozitul de TVA:
1. data plasării;
2. cantitatea sau numărul de bunuri;
3. o trimitere la documentul de plasare;
h) la scoaterea bunurilor din antrepozitul de TVA:
1. data scoaterii;
2. cantitatea sau numărul de bunuri;
3. o trimitere la documentul de scoatere din regim;
i) o descriere a lucrărilor efectuate asupra bunurilor
aflate în regimul de antrepozit de TVA;
j) bunurile ce rămân în stoc.
63. Prin excepţie de la prevederile pct. 39-62
referitoare la documentele care trebuie emise şi evidenţele care trebuie ţinute,
în cazul regimului de antrepozit de TVA prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. a)
din norme, sunt valabile documentele şi evidenţele întocmite conform
legislaţiei care reglementează accizele.
Obligaţii specifice legate de facturare
64. Când plasarea bunurilor în regim de antrepozit
este făcută în cadrul unei livrări de bunuri în România, factura furnizorului
trebuie să conţină, în plus faţă de elementele menţionate la art. 155 alin. (5)
din Codul fiscal, următoarele elemente specifice:
a) numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri
de TVA din România ale titularului autorizaţiei de antrepozit de TVA;
b) numărul autorizaţiei antrepozitului de TVA în care
sunt plasate bunurile.
65. Pentru livrările de bunuri ce rămân în regimul de
antrepozit de TVA ce pot fi scutite de taxă conform art. 144 alin. (1) lit. b)
din Codul fiscal, factura emisă de furnizorul de bunuri trebuie să conţină, în
plus faţă de elementele menţionate la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal,
următoarele elemente specifice:
a) numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri
de TVA din România ale titularului autorizaţiei de antrepozit de TVA;
b) numărul autorizaţiei antrepozitului de TVA în care
sunt plasate bunurile.
66. Pentru prestările de servicii efectuate înainte ca
bunurile să fie plasate în regim de antrepozit de TVA ce pot fi scutite conform
art. 144 alin. (1) lit. c)din Codul fiscal, factura emisă de furnizorul de
servicii trebuie să conţină, în plus faţă de elementele menţionate la art. 155
alin. (5) din Codul fiscal, următoarele elemente specifice:
a) numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri
de TVA din România ale titularului autorizaţiei de antrepozit de TVA;
b) numărul autorizaţiei antrepozitului de TVA în care
sunt plasate bunurile.
67. Pentru prestările de servicii făcute asupra
bunurilor cât timp acestea rămân în regimul de antrepozit şi care pot fi
scutite de taxă conform art. 144 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, factura
emisă de furnizorul de servicii trebuie să conţină, în plus faţă de elementele
menţionate la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal, următoarele elemente
specifice:
a) numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri
de TVA din România ale titularului autorizaţiei de antrepozit de TVA;
b) numărul autorizaţiei antrepozitului de TVA în care
sunt plasate bunurile."
9. La anexa 2 la norme, titlul va avea următorul
cuprins:
„Servicii permise în antrepozitul de TVA prevăzut
la art. 2 alin. (1) lit. b) din norme"
Art. II. - Prezentul
ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în
vigoare la 1 ianuarie 2010.
Ministrul finanţelor publice,
Gheorghe Pogea