ORDIN   Nr. 2218 din 22 decembrie 2006

privind aprobarea Normelor de aplicare a scutirilor de taxa pe valoarea adaugata pentru traficul international de bunuri, prevazute la art. 144 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile ulterioare

ACT EMIS DE: MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 1046 din 29 decembrie 2006

In temeiul prevederilor art. 11 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 208/2005 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice şi a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu modificările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 144 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările ulterioare,

ministrul finanţelor publice emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Normele de aplicare a scutirilor de taxă pe valoarea adăugată pentru traficul internaţional de bunuri, prevăzute la art. 144 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările ulterioare,cuprinse în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2.-  Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul finanţelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

ANEXA

Norme de aplicare a scutirilor de taxă pe valoarea adăugată pentru traficul internaţional de bunuri, prevăzute la art. 144 alin. (1)din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările ulterioare

Art. 1. - (1) Scutirile menţionate la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 1-6, lit. b) şi lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările ulterioare, denumită în continuare Codul fiscal, sunt provizorii şi devin definitive în momentul exportului bunurilor în afara Comunităţii.

(2)  Totuşi, în cazul în care unul din regimurile menţionate la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 1- 6 din Codul fiscal încetează să se mai aplice şi dacă bunurile sunt importate în Comunitate, scutirea se aplică în continuare:

a) pentru livrările de bunuri efectuate către importator şi, după caz, pentru livrările anterioare, inclusiv pentru plasarea bunurilor în regimul respectiv;

b) pentru prestările de servicii efectuate către importatorul bunurilor şi, dacă este cazul, pentru prestările anterioare de servicii în legătură cu bunurile, atât timp cât acestea se aflau în regimul respectiv, inclusiv pentru acele servicii legate de plasarea bunurilor în acel regim.

(3) Pentru aplicarea prevederilor alin. (2) baza de impozitare se stabileşte conform art. 139 din Codul fiscal, dacă bunurile sunt importate în România.

(4)  Plasarea bunurilor într-unui din regimurile menţionate la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 1 -7 din Codul fiscal şi livrarea acestora cât timp se află sub regimul respectiv se supun condiţiilor impuse de legislaţia vamală.

*) Anexa este reprodusă în facsimil.

(5)  Prestările de servicii menţionate la art. 144 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, asupra bunurilor aflate încă într-unui din regimurile menţionate la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 1 - 7 din Codul fiscal sunt scutite în măsura în care prestarea acestor servicii este autorizată de legislaţia vamală.

(6)  Scutirea de taxă în ceea ce priveşte livrarea de bunuri plasate într-unui din regimurile menţionate în art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 1-7 precum şi prestarea de servicii asupra unor astfel de bunuri, altele decât transportul şi serviciile accesorii transportului, vor fi justificate cu:

a) contractul cu titularul regimului sau cu beneficiarul;

b) factura sau alte documente aprobate prin lege;

c)  documentele din care să reiasă că bunurile în cauză se aflau într-unui din regimurile mai sus menţionate la momentul livrării sau prestării.

Art. 2. - (1) Conform art. 144 alin.(l) lit.a) pct. 8 din Codul fiscal, se consideră antrepozite de taxă pe valoarea adăugată:

a)  pentru produsele accizabile, prevăzute la art. 1251 alin.(l) pct. 7 din Codul fiscal, orice locaţie situată în România, definită ca antrepozit fiscal în sensul art. 163 lit.c) din Codul fiscal;

b) pentru bunurile prevăzute la alin. (3), o locaţie situată în România şi definită ca atare prin ordin al ministrului finanţelor publice.

(2) Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată:

a)  livrările de bunuri care urmează sa fie plasate în regim de antrepozit de TVA, conform art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 8 din Codul fiscal;

b)  livrările de bunuri efectuate în locaţiile prevăzute la alin.(l), atâta timp cât bunurile se află încă în regim de antrepozit de TVA, conform art. 144 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal;

c) prestările de servicii, altele decât cele prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. c) şi art. 144 din Codul fiscal, şi aferente livrărilor prevăzute la lit. a), sau efectuate în locaţiile enumerate la lit. a) pentru bunurile aflate încă într-un astfel de regim, conform art. 144 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal;

d)  prestările de servicii, altele decât cele prevăzute la art. 1441, legate direct de bunurile plasate în regim de antrepozit de taxă pe valoarea adăugată, conform art. 143 alin.(l) lit.c) din Codul fiscal;

e)  serviciile prestate de intermediarii care acţionează în numele şi în contul altei persoane, în cazul în care acestea sunt prestate în legătură cu operaţiunile scutite de taxa pe valoarea adăugată conform prevederilor de la lit.a)-d), în baza art. 1441 din Codul fiscal;

f)   importurile şi achiziţiile intracomunitare de bunuri plasate in regim de antrepozit de taxă pe valoarea adăugată, în baza art. 142 alin.(l) lit.a) din Codul fiscal.

(3) Plasarea în regim de antrepozit de TVA se limitează la bunurile cu următoarele coduri tarifare:

Nr. crt.	Bunuri	Cod tarifar
1.	Cartofi	0701
2.	Masline	071120
3.	Nuci de cocos, nuci de Brazilia si nuci de caju	0801

Nr. crt.	Bunuri	Cod tarifar
4.	Alte nuci	0802
5.	Cafea neprajita	0901 11 00 0901 12 00
6.	Ceai	0902
7.	Cereale	De la 1001 la 1005 De la 1007 la 1008
8.	Orez neprelucrat	1006
9.	Grăunte si seminţe oleaginoase (inclusiv soia) si fructe oleaginoase	De la 1201 la 1207
10.	Uleiuri vegetale si grăsimi si fracţiunile acestora, rafinate sau nu, dar nemodificate chimic	De la 1507 la 1515
11.	Zahăr brut	1701 11 1701 12
12.	Boabe de cacao, intregi sau sparte, crude sau prăjite	1801
13.	Uleiuri minerale (inclusiv propan si butan; titei)	2709 2710, cu excepţia celor care fac obiectul antrepozitului fiscal
14.	Chimicale vrac	Cap. 28 si 29
15.	Cauciuc, in forma primara sau in forma de placi, foi sau benzi	4001 4002
16.	Lana	5101
17.	Argint	7106
18.	Platina (paladiu, rodiu)	7110 11 00 7110 21 00 7110 31 00
19.	Cupru	7402 7403 7405 7408
20.	Nichel	7502
21.	Aluminiu	7601
22.	Lead	7801
23.	Zinc	7901
24.	Cositor	8001
25.	Indiu	ex. 8112 92 ex.8112 99

(4) Regimul de antrepozit de TVA nu se aplică pentru bunurile destinate livrării cu amănuntul, cu excepţia:

a) bunurilor livrate de magazinele duty-free în sensul art. 28k, alin. (1) din Directiva 77/388/CEE privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitul pe cifra de afaceri - sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată: baza unitară de stabilire, pentru călătorii ce se deplasează cu avionul sau cu vaporul către ţări din afara Comunităţii, în cazul în care aceste livrări sunt scutite de taxă conform art. 143, alin. (1), lit. a) şi b) din Codul fiscal;

b)  bunurilor livrate de persoane impozabile călătorilor de la bordul navelor sau aeronavelor, pe durata zborului sau a călătoriei pe mare, în cazul în care locul sosirii este situat în afara Comunităţii;

c)  bunurilor a căror livrare este scutită de taxă conform art. 143 alin. (1) lit. (j) -(m) din Codul fiscal.

(5)  Prestările de servicii prevăzute la alin. (2), lit. c) se limitează la prestările de servicii autorizate în baza regimului de antrepozitare vamală de către legislaţia vamală şi prezentate în lista din anexa 2 la prezentele norme.

(6)  Scutirile menţionate la alin. (2) sunt provizorii şi vor deveni definitive pentru operaţiunile ce preced:

a)  livrarea de bunuri, efectuată cu plată, care se efectuează în timp ce bunurile sunt supuse în continuare regimului de antrepozit de TVA;

b)   scoaterea bunurilor din regimul de antrepozit TVA, de către persoana impozabilă în cadrul unei livrări cu plată a acestor bunuri;

c)   scoaterea bunurilor din regimul de antrepozit TVA de către proprietarul acestora, independent de orice tranzacţie comercială, în cadrul:

1. unui transfer menţionat la art. 128 alin. (10) din Codul fiscal, sau

2.  transportului sau expedierii acestor bunuri în afara Comunităţii, efectuate de către proprietar sau în contul acestuia.

(7)  In cazul în care, independent de o tranzacţie comercială, bunurile sunt scoase din regimul de antrepozit de TVA de către proprietar sau în contul acestuia şi rămân în România sau fac obiectul unei operaţiuni prevăzute la art. 128 alin. (12) lit. g) - h) din Codul fiscal, se aplică taxarea pentru următoarele operaţiuni:

a)   plasarea bunurilor în regim de antrepozit de TVA, precum şi serviciile prevăzute la alin. (2) lit. c), prestate către proprietar, în cazul în care bunurile nu au făcut obiectul unei livrări cu plată efectuată de proprietar în timp ce se aflau în regimul de antrepozit TVA;

b)  livrările de bunuri şi prestările de servicii prevăzute la alin. (2) lit. c), efectuate către proprietar, dacă bunurile au fost supuse uneia sau mai multor livrări cu plată în timp ce se aflau sub regimul de antrepozit de TVA.

(8)  Persoana obligată la plata taxei pe valoarea adăugată este persoana din cauza căreia bunurile ies din regimul de antrepozit de taxă pe valoarea adăugată, conform art. 150 alin.(l) lit.f) din Codul fiscal.

(9) In lipsa unor dovezi suplimentare:

a)  se consideră că orice persoană care scoate bunuri din regimul de antrepozit TVA le-a scos în condiţiile impuse de alin. (6);

b)  se consideră că bunurile a căror lipsă se constată dintr-un antrepozit TVA au fost scoase din regimul respectiv în condiţiile stabilite la alin. (7).

(10) Antrepozitarul de TVA trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a)  să fie autorizat să funcţioneze în această calitate de către Ministerul Finanţelor Publice, cu excepţia antrepozitului TVA menţionat la alin. (1) lit. a), pentru care autorizaţia de funcţionare ca antrepozit fiscal este valabilă în mod automat şi pentru antrepozitul de TVA;

b)  să fie stabilit în România şi înregistrat în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal;

c) să ţină evidenţa bunurilor aflate în stoc în antrepozitul TVA;

d)  să emită un document care să ateste plasarea bunurilor în regimul de antrepozit TVA, către fiecare persoană care plasează bunuri într-un astfel de regim, şi să înregistreze acest document într-un registru special;

e)  să emită un formular de scoatere a bunurilor din regimul de antrepozit TVA, şi să înregistreze acest formular într-un registru special.

(11) Persoana care plasează bunuri în regim de antrepozit TVA, livrează bunuri în timp ce acestea se află în regimul de antrepozit TVA şi/sau scoate bunurile dintr-un asemenea regim va trebui să îndeplinească următoarele condiţii:

a)  să se identifice faţă de antrepozitarul menţionat la alin. (10) cu codul său de înregistrare în scopuri de TVA din România, după caz;

b)  pentru toate livrările efectuate, să emită factura menţionată la art. 155 alin. (1) din Codul fiscal, în care, după caz, taxa datorată menţionată în art. 155 alin.(5) lit. n) din Codul fiscal să fie înlocuită cu sintagma prevăzută în pct. 63 sau 64 din anexa 1 la prezentele norme.

(12)  Persoana impozabilă care prestează servicii conform alin. (2) lit. (c), va emite, pentru toate operaţiunile ce au loc în România în condiţiile art. 133 alin. (2) lit. h) pct. 2 din Codul fiscal, factura prevăzută la art.155 alin. (1) din Codul fiscal în care, după caz, suma taxei datorate menţionate la art.155 alin. (5) lit. n) din Codul fiscal, va fi înlocuită cu sintagma prevăzută în pct. 65 si 66 din anexa 1 la prezentele norme.

(13)  Celelalte limite şi condiţii cu privire la regimul de antrepozit de TVA sunt prezentate în anexa 1, care face parte integrantă din prezentele norme.

ANEXA 1 la norme

Alte limite şi condiţii privind aplicarea regimului de antrepozit de TVA

I. Aplicarea regimului: principii de bază

1.  Regimul de antrepozit TVA se referă numai la bunurile comunitare. In acest sens, următoarele bunuri de consideră comunitare:

a)  bunurile provenind din teritoriul comunitar în scopuri de TVA, definit la art. 125  din Codul fiscal;

b)  bunurile importate pe teritoriul comunitar şi plasate în circulaţie liberă în Comunitate.

2.  Regimul de antrepozit TVA cuprinde un sistem de scutiri în lanţ a taxei, care constă în:

a) acordarea scutirii de taxă provizoriu pentru toate operaţiunile efectuate în cadrul regimului;

b) acordarea definitivă a acestei scutiri la momentul livrării ulterioare a bunurilor în cadrul regimului de antrepozit TVA.

3.  Toate operaţiunile efectuate asupra bunurilor aflate în acest regim sunt scutite definitiv de la plata taxei, proporţional cu livrările ulterioare de bunuri aflate în acest regim, cu excepţia operaţiunilor efectuate către ultimul cumpărător care beneficiază numai de scutire provizorie.

4.  Operaţiunile prevăzute la pct. 3, care beneficiază numai de scutire provizorie sunt:

a)  livrarea efectuată către ultimul cumpărător, de bunuri care rămân în acest regim;

b)  serviciile efectuate către ultimul cumpărător, aferente bunurilor ce rămân în acest regim pe perioada depozitării.

5.  In cazul în care bunurile nu au făcut obiectul unei livrări cu plată, în cadrul regimului, operaţiunile provizoriu scutite de taxă rămân următoarele:

a)   operaţiunea de plasare a bunurilor în regim de antrepozit TVA de către cumpărătorul sau proprietarul bunurilor. Această operaţiune poate fi un import, o achiziţie intracomunitară sau o livrare de bunuri în România;

b)      serviciile în legătură cu aceste bunuri, prestate în contul cumpărătorului/proprietarului, în cadrul regimului, anterior şi pe perioada antrepozitării.

6. Bunurile respective vor căpăta una din destinaţiile următoare:

a)  fie ultimul cumpărător/proprietarul efectuează o livrare, cu plată, a acestor bunuri, iar acestea rămân în cadrul regimului;

b)  fie ultimul cumpărător/proprietarul efectuează o livrare, cu plată, a acestor bunuri, iar acestea părăsesc regimul;

c)   fie ultimul cumpărător scoate bunurile din regim, independent de orice tranzacţie.

7.  Livrarea cu plată nu face decât să extindă lanţul operaţiunilor scutite. Totuşi livrarea însoţită de ieşirea bunurilor din acest regim, precum şi ieşirea bunurilor din regim fără existenţa vreunei tranzacţii pun capăt regimului.

II. Bunuri livrate cu plată şi care nu rămân în regimul de antrepozit TVA

8. Livrarea de bunuri nu mai poate beneficia de scutirea menţionată la art. 144 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal dacă bunurile nu rămân în regimul de antrepozit TVA şi urmează regulile obişnuite, având următoarele caracteristici:

a)  este în principiu taxabilă dacă livrarea are loc în România şi bunurile nu părăsesc România, fără însă a afecta aplicarea altei scutiri aplicabile în interiorul ţării;

b)  nu se supune TVA dacă livrarea nu are loc în România, conform art. 132 din Codul fiscal, ca de exemplu o livrare cu instalare în străinătate sau vânzare la distanţă care are loc în străinătate;

c) este scutită de taxă dacă este o livrare intracomunitară sau un export ce respectă condiţiile pentru ca o operaţiune să fie scutită de taxă, conform art. 143 din Codul fiscal.

9. Aplicarea regulilor obişnuite pentru această operaţiune determină transformarea scutirii provizorii aplicate ultimelor operaţiuni (livrarea de bunuri sau prestarea de servicii) ce preced această livrare în scutire definitivă.

Exemplu:

Persoanele impozabile A, B, C, D, E, Y şi Z efectuează următoarele operaţiuni:

A)  A îi vinde bunuri lui B care le plasează într-un antrepozit TVA. Operaţiunea A-B poate constitui un import efectuat de B, o achiziţie intracomunitară efectuată de B sau o livrare efectuată de A lui B cu scutire de taxă pentru că bunurile se plasează de către B într-un antrepozit TVA. Această scutire se acordă provizoriu.

B)   Y efectuează o prestare de servicii în legătură cu bunurile, în contul lui B. Această operaţiune este provizoriu scutită de taxă.

C)  B vinde bunurile supuse transformării lui C, iar bunurile rămân în acelaşi regim. Livrarea B - C este provizoriu scutită de taxă, însă transformă scutirea aferentă plasării bunurilor de către B în cadrul regimului în scutire definitivă (import efectuat de B, achiziţie intracomunitară sau livrare de la A către B), ca şi prestarea de servicii efectuată de Y lui B.

D)   C vinde bunurile lui D, iar acestea rămân în regim de antrepozit TVA. Livrarea C - D este scutită provizoriu de taxă, dar transformă scutirea aferentă livrării de bunuri de către B lui C în scutire definitivă.

E)  Z efectuează o prestare de servicii în legătură cu bunurile, în contul lui D. Această operaţiune este provizoriu scutită de taxă.

F)  D vinde bunuri lui E, iar acestea părăsesc regimul în cadrul acestei vânzări. Această livrare poate fi una taxabilă în România sau o livrare intracomunitară ori un export scutit de taxă.

Această livrare transformă scutirile provizorii acordate pentru livrarea de către C lui D în scutiri definitive, ca şi prestarea de servicii de către Z lui D.

III. Bunurile care părăsesc regimul fără a avea loc o tranzacţie comercială

10.  Bunurile care părăsesc regimul fara a avea loc o tranzacţie comercială pot avea ca destinaţie România, alt stat membru sau un stat în afara Comunităţii.

11.   Scoaterea bunurilor din regim fără existenţa unei tranzacţii comerciale nu constituie în sine o operaţiune în sfera TVA. Prin urmare impozitarea cu TVA, fără a afecta o posibila scutire, se poate efectua numai pentru operaţiunile anterioare, care erau provizoriu scutite de taxă. Aceste operaţiuni pot fi: livrarea de bunuri, prestarea de servicii, achiziţia intracomunitară sau importul de bunuri.

12.  In cazul în care bunurile nu au făcut obiectul livrării cu plată când se aflau în regimul de antrepozit TVA, operaţiunile menţionate la pct. 11 sunt următoarele:

a)      operaţiunea de plasare a bunurilor în acest regim de către cumpărătorul/proprietarul bunurilor. Acesta operaţiune poate fi: livrare, import sau achiziţie intracomunitară de bunuri;

b)   prestarea/prestările de servicii în legătură cu aceste bunuri în beneficiul cumpărătorului/proprietarului anterior sau în perioada în care bunurile se aflau în acest regim.

13.  In cazul în care bunurile au făcut obiectul uneia sau mai multor livrări cu plată când se aflau în regimul de antrepozit TVA, operaţiunile menţionate la pct. 11 sunt următoarele:

a)  livrarea efectuată către ultimul cumpărător, de bunuri ce rămân în regimul de antrepozit TVA;

b)  prestarea/prestările de servicii efectuată/efectuate către ultimul cumpărător atât timp bunurile se aflau în regimul de antrepozit TVA.

14.   Taxa datorată pentru operaţiunile ce vor fi regularizate devine exigibilă la momentul ieşirii bunurilor din regim cu cota care ar fi fost aplicabilă fiecărei din aceste operaţiuni făcute în beneficiul ultimului cumpărător/proprietar al bunurilor, care aplică prevederile art. 150 alin. (1) lit.f) si art. 157 din Codul fiscal

15.    Ieşirea din regim fara existenţa unei tranzacţii comerciale de bunuri transportate în alt stat membru constituie un transfer în sensul art. 128 alin. (10) şi (11) din Codul fiscal şi în consecinţă este o operaţie impozabilă.

16.  Această operaţiune nu atrage nici o regularizare în măsura în care este scutită de taxă în baza art. 143 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal.

17.   In plus, scoaterea bunurilor din regimul de antrepozit TVA transformă de asemenea scutirea provizorie acordată pentru operaţiunile anterioare, precedente acestei ieşiri, în scutire definitivă.

18.   Scoaterea din regim fara existenţa unei tranzacţii comerciale de bunuri transportate într-un stat din afara Comunităţii nu constituie în sine o operaţiune taxabilă.

19.  Totuşi, întrucât nu se datorează nicio taxă pentru bunurile exportate din spaţiul comunitar, ieşirea bunurilor din regimul de antrepozit TVA nu se supune taxei şi nu se va efectua nici o regularizare.

20.  De asemenea în această situaţie, ieşirea bunurilor din regimul de antrepozit TVA în aceste condiţii transformă scutirea provizorie acordată pentru operaţiunile anterioare, precedente acestei ieşiri, în scutire definitivă.

Exemplu:

In acest sens, reluăm exemplul menţionat la pct. 9 şi considerăm că D nu vinde bunurile achiziţionate şi supuse transformării, ci le scoate din regimul de antrepozit TVA pentru a le transporta în magazinul său de vânzare cu amănuntul din România, în alt stat membru sau în afara spaţiului comunitar.

a) Dacă magazinul se află în România, D realizează o deplasare pe plan local, ce nu constituie o operaţiune taxabilă. Aceasta implică faptul că operaţiunile efectuate de către C lui D (livrare de bunuri) şi de către Z lui D (prestare de servicii) nu pot fi scutite definitiv de taxă, şi faptul că se datorează TVA pentru aceste operaţiuni.

b)  Dacă magazinul se află în alt stat membru şi dacă D realizează un transfer în sensul art. 128 alin. (10) din Codul fiscal, această operaţiune este scutită de taxă în baza art. 143 alin. (2) lit. d), din Codul fiscal. Preluarea bunurilor în statul membru de sosire va fi asimilată unei achiziţii intracomunitare taxabile la preţul de cost al bunurilor, ce va cuprinde preţul de cumpărare plătit lui C, precum şi costul serviciilor plătit lui Z. Prin urmare, scutirile acordate provizoriu pentru livrarea C - D şi pentru serviciul Z - D devin definitive.

c) Dacă magazinul se află în afara spaţiului comunitar, D realizează o deplasare a bunurilor în afara spaţiului comunitar, ce nu constituie o operaţiune impozabilă. Chiar dacă nu se aplică nici o taxă pentru bunurile exportate în afara Comunităţii, scutirile acordate provizoriu pentru livrarea C - D şi pentru serviciul Z - D devin de asemenea definitive.

IV. Persoana obligată la plata taxei

21.  In principiu, persoana obligată la plata taxei este persoana impozabilă care efectuează livrarea de bunuri sau prestarea de servicii în baza art. 150 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal.

22.  S-a remarcat că atunci când aceste operaţiuni se realizează în cadrul regimului, ele beneficiază de o scutire provizorie, care devine definitivă dacă bunurile:

a) fac obiectul unei livrări în care bunurile rămân în regim de antrepozit TVA;

b) părăsesc regimul în cadrul livrării;

c) părăsesc regimul independent de orice tranzacţie comercială, spre o destinaţie din afara României.

23.  Pe de altă parte, aceste operaţiuni trebuie regularizate când sunt în beneficiul unei persoane impozabile care scoate bunurile din regim independent de orice tranzacţie comercială, spre o destinaţie din România.

24.   Intrucât persoana obligată la plata taxei menţionată în pct. 21 nu are posibilitatea de a controla destinaţia pe care o vor primi bunurile după ce le livrează sau expediază, nu are cum să afle dacă se va efectua o regularizare sau nu.

25.  Prin urmare, art. 150 alin. (1) lit.f) din Codul fiscal desemnează persoana obligată la plata taxei ca fiind persoana din cauza căreia bunurile sunt plasate în acest regim sau care scoate bunurile din regim.

26.  Această derogare este aplicabilă numai livrării de bunuri sau prestării de servicii ce beneficiază de scutirea aferentă regimului de antrepozit TVA şi care se acordă provizoriu. Pentru celelalte livrări de bunuri şi prestări de servicii (cum ar fi livrarea de bunuri care nu rămân în regim de antrepozit TVA sau prestarea de servicii nepermisă în cadrul regimului), se aplică regula normală referitoare la obligaţia plăţii TVA, prevăzută în art. 150 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, cu excepţia cazului în care se aplică altă regulă referitoare la obligaţia de plată, ca de exemplu conform art. 150 alin. (1) lit. g) din Codul fiscal.

27.  In ceea ce priveşte importurile şi achiziţiile intracomunitare de bunuri plasate în acest regim, nu se aplică nici o derogare, ci regulile obişnuite referitoare la persoana obligată la plata taxei pentru aceste operaţiuni.

28.  (1) In plus, art. 1512 alin. (6) din Codul fiscal precizează că pentru aplicarea regimului de antrepozit de TVA prevăzut la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 8 din Codul fiscal, antrepozitarul şi transportatorul bunurilor din antrepozit sau persoana responsabilă pentru transport sunt ţinuţi răspunzători individual şi în solidar pentru plata taxei împreună cu persoana obligată la plata acesteia conform art. 150 alin. (1) lit. a), f) si g) şi art. 151l din Codul fiscal.

(2) Această răspundere se aplică operaţiunilor scutite provizoriu de la plata taxei şi altor operaţiuni aferente bunurilor plasate în regim.

Exemplu:

1)  Bunurile produse de A în România sunt vândute unei persoane impozabile română, B, cu scutire de taxă întrucât B a plasat bunurile într-un antrepozit TVA din Constanţa, administrat de X.

2)  B îi solicită societăţii prelucrătoare Y din Mamaia să transforme bunurile. Acest serviciu nu este permis în cadrul regimului conform legislaţiei vamale.

3) B îi vinde o parte din bunurile transformate societăţii C din Ucraina. Bunurile părăsesc regimul în cadrul acestei livrări şi sunt transportate spre Ucraina în contul lui B. Livrarea este scutită de taxă conform art. 143 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal.

4)  B îi vinde o altă parte din bunurile transformate societăţii D din România, cu aplicarea taxei.

5)  B vinde o altă parte din bunurile transformate unei companii din Germania E care nu este stabilită şi nu este înregistrată în scopuri de TVA în România, iar bunurile rămân în regim..

6)  B scoate restul de bunuri din antrepozit şi le utilizează ca materii prime în fabrica sa din Timişoara.

7)  Compania Germană E revinde bunurile unei societăţi din România F stabilită şi înregistrată în scopuri de TVA în România, cu aplicarea taxei.

Tratamentul de TVA al operaţiunilor şi persoanele obligate la plata taxei

Operaţiunea A - B

Livrarea de bunuri realizată de A este scutită în mod provizoriu de taxă conform art. 144 alin.(l) lit. a) pct.8 din Codul fiscal întrucât B a plasat bunurile într-un regim de antrepozit de TVA.

Operaţiunea Y - B

Intrucât această operaţiune nu poate fi scutită de taxă Y este în principiu persoana obligată la plata taxei conform art. 150 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal. Operaţiunea B - C

a)  întrucât bunurile sunt transportate în afara Comunităţii, această livrare este scutită de taxă conform art. 143 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal dacă sunt îndeplinite toate condiţiile pentru aplicarea scutirii.

b)  Scutirea provizorie acordată pentru livrarea de bunuri de către A lui B devine definitivă pentru acea parte din bunuri livrate de C în Ucraina.

c)  Dacă nu s-ar aplica o scutire de taxă, B ar fi în principiu persoana obligată la plata taxei conform art. 150 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal.

Operaţiunea B - D

a)  întrucât bunurile părăsesc regimul dar rămân în România, această livrare este taxabilă în România.

b)  Scutirea provizorie acordată pentru livrarea de bunuri de către A lui B devine definitivă pentru partea din bunuri livrate de B lui D în România.

c)  B este în principiu persoana obligată la plata taxei conform art. 150 alin. (1) lit.a) din Codul fiscal pentru livrarea făcută în beneficiul lui D.

Operaţiunea B - E

a) Această livrare este scutită provizoriu de taxă conform art. 144 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal întrucât bunurile rămân în antrepozit de TVA.

b)  Scutirea provizorie acordată pentru livrarea de bunuri de către A lui B devine definitivă pentru partea de bunuri livrate de către B lui E.

Operaţiunea E - F

a)  întrucât bunurile părăsesc regimul dar rămân în România, această livrare este impozabilă în România.

b)  Scutirea provizorie acordată pentru livrarea bunurilor de către B lui E devine definitivă.

c) F este în principiu persoana obligată la plata taxei conform art. 150 alin. (1) lit. g) din Codul fiscal.

Operaţiunea B - B

a) Intrucât bunurile părăsesc regimul fara să facă obiectul niciunei livrări în cadrul regimului, fără a fi implicate în vreo tranzacţie şi rămân în România, scutirea provizorie acordată pentru livrarea de la A la B nu mai poate fi menţinută şi livrarea A -B trebuie (parţial) regularizată pentru această parte de bunuri;

b) B este în principiu persoana obligată la plata taxei conform art. 150 alin. (1) lit. f) din Codul fiscal.

29.  De asemenea, art. 2 alin. (9) lit.b) din norme, prevede că bunurile lipsă se consideră scoase din regim în condiţii care generează exigibilitatea taxei. Antrepozitarul va fi răspunzător pentru plata taxei pentru bunurile lipsă sau a căror destinaţie nu o poate justifica.

V. Plata taxei în cazul regularizării scutirii provizorii

30.   Când bunurile părăsesc regimul, trebuie efectuată o regularizare pentru operaţiunile efectuate în beneficiul unei persoane impozabile sau efectuate de această persoană în momentul în care scoate bunurile din regimul de antrepozit TVA fără existenţa unei tranzacţii, în cazul în care destinaţia bunurilor este în România.

31.  Când bunurile nu au făcut obiectul livrării cu plată cât se aflau în regim de antrepozit TVA, operaţiunile menţionate la pct. 30 sunt următoarele:

a)     operaţiunea de plasare a bunurilor în acest regim, de către cumpărătorul/proprietarul acestora. Această operaţiune poate fi livrare, import sau achiziţie intracomunitară de bunuri;

b)    prestarea/prestările de servicii în legătură cu aceste bunuri către cumpărător/proprietar anterior sau în timp ce acestea se aflau în regim de antrepozit TVA.

32.  Când bunurile au făcut obiectul uneia sau mai multor livrări cu plată în timp ce se aflau în regim de antrepozit TVA, operaţiunile menţionate la pct. 30 sunt următoarele:

a)  livrarea efectuată către ultimul cumpărător al bunurilor ce rămân în regim de antrepozit TVA;

b) prestarea/prestările de servicii către ultimul cumpărător, cand bunurile se aflau în regim de antrepozit TVA.

33.   Taxa datorată pentru operaţiunile care se vor supune regularizării devine exigibilă în momentul ieşirii bunurilor din regimul de antrepozit TVA la cota care s-ar fi aplicat fiecăreia dintre operaţiuni în cazul în care nu ar fi fost scutite provizoriu de taxă.

34.   Persoana obligată la plata taxei pentru operaţiunea ce se va supune regularizării este răspunzătoare pentru această regularizare.

35.   In cazul bunurilor importate, plasate în antrepozit de taxă pe valoarea adăugată, care părăsesc regimul fără vreo livrare ulterioară în cadrul regimului şi fara existenţa vreunei tranzacţii comerciale, se impune regularizarea taxei pentru importul efectuat.

36.  Taxa prevăzută la pct. 35 se plăteşte conform art. 157 alin. (3) sau (4) din Codul fiscal.

37.  In situaţia în care se impune regularizarea taxei pe valoarea adăugată pentru alte operaţiuni decât importul de bunuri, persoana obligată la plata taxei trebuie să înscrie taxa datorată ca taxă colectată în decontul de TVA aferent perioadei în care taxa devine exigibilă.

38.  Taxa prevăzută la pct. 37 este deductibilă în limitele şi condiţiile fixate la art. 145-147 din Codul fiscal.

VI. Ţinerea evidenţelor şi alte obligaţii

39.  Identitatea persoanei care plasează bunurile în regim de antrepozit TVA sau care scoate bunurile din acest regim trebuie cunoscută întotdeauna de titularul autorizaţiei de antrepozit TVA.

40.   Aceste persoane trebuie apoi să se identifice în faţa de titularului şi să comunice codul de înregistrare în scopuri de TVA din România, dacă acesta există.

41.  Pentru operaţiunile efectuate în cadrul regimului de antrepozit TVA, titularul nu este obligat să identifice diferiţii operatori.

42.   Titularul este totuşi răspunzător, în calitate de antrepozitar, în solidar şi individual, pentru plata taxei aferente acestor operaţiuni.

43.  Titularul trebuie să emită şi să semneze un document de plasare în regimul de antrepozit de TVA;

44.  Documentul de plasare trebuie emis la momentul în care bunurile intră în antrepozitul TVA şi trebuie să cuprindă minimum următoarele:

a) data de intrare a bunurilor;

b)  numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA din România al titularului;

c) numărul autorizaţiei;

d) adresa antrepozitului;

e)    numărul de ordine sub care documentul este înregistrat în registrul documentelor de plasare în regim;

f)  numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA din România, dacă este cazul, ale persoanei care plasează bunurile în regimul de antrepozit de TVA;

g)   denumirea exactă şi cantitatea bunurilor în starea în care sunt plasate în antrepozitul de TVA;

h) o menţiune referitoare la:

1. documentul de import, când plasarea urmează unui import de bunuri în România;

2.  factura primită de persoana care face o achiziţie intracomunitară sau la autofactura menţionată în art. 1551 alin. (1) din Codul fiscal sau, în cazul unei achiziţii intracomunitare asimilate menţionată în art. 1301 alin. (2) din Codul fiscal, la documentul care justifică în celălalt stat membru transferul în România, atunci când plasarea urmează unei achiziţii intracomunitare asimilate;

3.  factura primită de la furnizor atunci când plasarea urmează unei livrări de bunuri în România;

4.   un document specific ce urmează a fi instituit în cazul transferurilor locale, în România.

45. Persoanele care pot plasa bunuri în acest regim sunt următoarele:

a) persoana care face un import de bunuri în România scutit de taxă conform art. 142 alin. (1) lit. a) şi art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 8 din Codul fiscal;

b) persoana care face o achiziţie intracomunitară de bunuri în România scutită de taxă conform art.142 alin. (1) lit. a) şi art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 8 din Codul fiscal;

c)  persoana care face o achiziţie de bunuri în România a căror livrare de către furnizor este scutită de taxă conform art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 8 din Codul fiscal;

d) persoana care face un transfer local de bunuri în România într-un antrepozit de TVA.

46.  Pentru aplicarea scutirii, trebuie menţionate următoarele pe declaraţia vamală de import:

a)  la rubrica 8 referitoare la importator: numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA din România, dacă este cazul, ale importatorului;

b)  la rubrica 37 referitoare la regimul sub care se importă bunurile: codul 45 care reprezintă codul alocat în Comunitate bunurilor plasate în regim de antrepozit de TVA;

c)  la rubrica 44 rezervată pentru menţiuni specifice: numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA din România ale titularului de autorizaţie de antrepozit de TVA precum şi numărul autorizaţiei care i-a fost atribuită. Dacă titularul şi importatorul sunt una şi aceiaşi persoană, atunci informaţia de la rubrica 8 se trece şi la rubrica 44. De asemenea, trebuie menţionat clar la rubrica 44 orice informaţie legată de transformarea la care sunt supuse bunurile aflate în antrepozit;

d)  la rubrica 49 legată de identificarea antrepozitului: numărul antrepozitului fiscal de accize în care urmează să fie depozitate bunurile, dacă este cazul.

47.  Atunci când bunurile sunt plasate într-un regim de antrepozit TVA în urma unui transfer local fără natura comercială, proprietarul bunurilor trebuie să emită un document specific care să conţină următoarele informaţii:

a)  numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA din România ale proprietarului;

b)  numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA din România ale titularului autorizaţiei de antrepozitar;

c) numărul autorizaţiei antrepozitului de TVA în care vor fi depozitate bunurile;

d) denumirea exactă, cantitatea şi valoarea bunurilor. O copie a acestui document trebuie să se afle în posesia titularului de autorizaţie.

48.  Titularul autorizaţiei trebuie să transmită o copie semnată a documentului de plasare în regimul de antrepozit de taxă, către persoana care plasează bunurile în regim.

49.  O copie a documentului prevăzut la pct. 48 se transmite de către persoana care a plasat bunurile in antrepozit furnizorului său din România, daca este cazul, pentru ca acesta din urmă să dovedească faptul că livrarea făcută în România poate fi scutită de taxa pe valoarea adăugată.

50.   O copie a documentului prevăzut la pct. 48 şi o copie a autorizaţiei de antrepozit de TVA trebuie transmise, pentru a justifica scutirea, prestatorului de servicii care efectuează lucrări asupra bunurilor înainte să fie plasate în regim sau în timp ce acestea se află în regimul de antrepozit de TVA.

51.   Titularul regimului de antrepozit de TVA trebuie să ţină un registru al documentelor de plasare, în care se raportează cronologic bunurile depozitate într-un asemenea regim.

52. Acest registru trebuie să conţină cel puţin următoarele informaţii:

a) un număr de ordine;

b) data la care au fost plasate bunurile în regim;

c) codul de înregistrare în scopuri de TVA din România al persoanei care plasează bunurile într-un asemenea regim;

d) o trimitere la documentul de plasare;

e)  un număr de ordine sub care sunt înregistrate bunurile în listele de stocuri. Documentul de scoatere a bunurilor din regimul de antrepozit TVA

53.  Titularul trebuie să emită şi să semneze un document de scoatere a bunurilor din regimul de antrepozit de TVA.

54. Acest document trebuie să conţină cel puţin următoarele informaţii:

a) data la care bunurile părăsesc regimul;

b) numele, adresa şi codul de înregistrare TVA din România îl titularului;

c) numărul autorizaţiei antrepozitului de TVA în care sunt depozitate bunurile;

d) adresa antrepozitului;

e)    numărul de ordine sub care documentul este înregistrat în registrul documentelor de plasare;

f)  numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA din România, dacă este cazul, ale persoanei care scoate sau pentru care sunt scoase bunurile din regimul de antrepozit de TVA;

g) numărul de ordine sub care este înregistrat documentul de scoatere în registrul acestor documentelor de scoatere din regim;

h) denumirea exactă şi cantitatea bunurilor ;

i) o menţiune referitoare la:

1. factura emisă, dacă este cazul;

2. auto-factura menţionată în art. 155 alin. (4) din Codul fiscal în cazul transferului de bunuri în alt stat membru în sensul art. 128 alin. (10), din Codul fiscal;

3. documenul special emis atunci când bunurile părăsesc regimul fara a face obiectul unei tranzacţii comerciale şi rămân în România;

4. numărul autorizaţiei antrepozitului de TVA, adresa precum şi numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA din România ale titularului dacă bunurile sunt transportate în alt antrepozit pentru a fi plasate în acelaşi regim;

5. Documentul privind accizele dacă documentul de scoatere din regim se referă la produse accizabile.

55.  Persoanele care pot scoate bunuri dintr-un regim de antrepozit de TVA sunt următoarele:

a) pentru bunuri altele decât bunurile accizabile şi bunuri ce urmează a fi folosite în producerea sau transformarea produselor accizabile:

1.  persoana impozabilă care livrează bunurile fără ca bunurile să rămână în regim de antrepozit;

2.  proprietarul bunurilor care scoate bunurile din regimul de antrepozit fără a le implica în tranzacţii comerciale;

b)  pentru bunuri accizabile şi bunuri ce urmează a fi folosite în producerea sau transformarea produselor accizabile:

1.  persoana impozabilă care livrează bunurile fără ca bunurile să rămână în regim de antrepozit în măsura în care această livrare are drept consecinţă eliberarea în consum în scopuri de accize a bunurilor sau scoaterea fizică a acestora din antrepozitul de TVA;

2.  proprietarul bunurilor care scoate bunurile din regimul de antrepozit fără a le implica în tranzacţii comerciale.

56. Acest document trebuie să conţină cel puţin următoarele informaţii:

a)  numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA din România ale proprietarului;

b)  numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA din România ale titularului autorizaţiei de antrepozitar;

c) numărul autorizaţiei antrepozitului de TVA;

d) dacă bunurile sunt mutate în alt antrepozit de TVA pentru a fi plasate în acelaşi regim, numărul autorizaţiei antrepozitului de TVA în care sunt mutate bunurile;

e) denumirea exactă, cantitatea şi valoarea bunurilor.

57.  O copie a facturii sau a oricărui alt document trebuie emisă către titularul autorizaţiei de antrepozit de TVA.

58.   Titularul autorizaţiei de antrepozit de TVA emite persoanei care scoate bunurile din regim, o copie a documentului de scoatere din regim, semnată şi păstrează la rândul său o copie a acestui document.

59.   Titularul autorizaţiei de antrepozit de TVA trebuie să ţină un registru al documentelor de scoatere din regimul de antrepozit de TVA, în care se raportează cronologic bunurile ce părăsesc regimul.

60. Acest registru trebuie să conţină cel puţin următoarele informaţii:

a) un număr de ordine;

b) data la care bunurile părăsesc regimul;

c)  codul de înregistrare în scopuri de TVA din România al persoanei care scoate bunurile din regim;

d) o trimitere la documentul de plasare;

e)  un număr de ordine sub care sunt înregistrate bunurile în listele de stocuri ca părăsind regimul.

61.    Gestiunea stocurilor constă în principal din ţinerea unui registru al documentelor de plasare a bunurilor în regim, a unui registru al documentelor de scoatere din regim şi a unui registru al fişelor de stoc în care sunt raportate, pe tipuri de bunuri, intrările şi ieşirile din regimul de antrepozit de TVA.

62. Aceste fise trebuie să conţină cel puţin următoarele informaţii:

a) un număr de ordine;

b)   numele, adresa şi codul de înregistrare TVA din România al titularului autorizaţiei;

c) numărul autorizaţiei antrepozitului de TVA în care sunt depozitate bunurile;

d) adresa antrepozitului;

e) denumirea bunurilor;

f)  codul tarifar al bunurilor în starea în care erau când au intrat în antrepozitul de TVA;

g) la plasare bunurilor în antrepozitul de TVA:

1. data plasării;

2. cantitatea sau numărul de bunuri;

3. o trimitere la documentul de plasare;

h) la scoaterea bunurilor din antrepozitul de TVA:

1. data scoaterii;

2. cantitatea sau numărul de bunuri;

3. o trimitere la documentul de scoatere din regim;

i) o descriere a lucrărilor efectuate asupra bunurilor aflate în regimul de antrepozit de TVA;

j) bunurile ce rămân în stoc. Obligaţii specifice legate de facturare

63.  Când plasarea bunurilor în regim de antrepozit este făcută în cadrul unei livrări de bunuri în România, factura furnizorului trebuie să conţină, în plus faţă de elementele menţionate în art. 155 alin. (5) din Codul fiscal, următoarele elemente specifice:

a) numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA din România ale titularului autorizaţiei de antrepozit de TVA;

b) numărul autorizaţiei antrepozitului de TVA în care sunt plasate bunurile;

c) în locul cotei aplicabile şi în locul sumei de TVA datorată, sintagma: "Regimul de antrepozit TVA - Art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 8 din Codul fiscal - TVA datorată de beneficiar - art. 150 alin. (1) lit.f) din Codul fiscal. "

64.  Pentru livrările de bunuri ce rămân în regimul de antrepozit de TVA ce pot fi scutite de taxă conform art. 144 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal, factura emisă de furnizorul de servicii trebuie să conţină, în plus faţă de elementele menţionate în art. 155 alin. (5) din Codul fiscal, următoarele elemente specifice:

a)  numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA din România ale titularului autorizaţiei de antrepozit de TVA;

b) numărul autorizaţiei antrepozitului de TVA în care sunt plasate bunurile;

c) în locul cotei aplicabile şi în locul sumei de TVA datorată, sintagma: "Regimul de antrepozit TVA - Art. 144 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal - TVA datorată de beneficiar - art. 150 alin. (1) lit f) din Codul fiscal. "

65. Pentru prestările de servicii efectuate înainte ca bunurile să fie plasate în regim de antrepozit de TVA ce pot fi scutite conform art. 144, alin. (1), lit. c) din Codul fiscal, factura emisă de furnizorul de servicii trebuie să conţină, în plus faţă de elementele menţionate în art. 155 alin. (5) din Codul fiscal, următoarele elemente specifice:

a)  numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA din România ale titularului autorizaţiei de antrepozit de TVA;

b) numărul autorizaţiei antrepozitului de TVA în care sunt plasate bunurile;

c) în locul cotei aplicabile şi în locul sumei de TVA datorată, sintagma: "Regimul de antrepozit TVA - Art. 144 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal - TVA datorată de beneficiar - art. 150 alin. (1) lit. f) din Codul fiscal. "

66.  Pentru prestările de servicii făcute asupra bunurilor cât timp acestea rămân în regimul de antrepozit, servicii listate în anexa acestui capitol şi care pot fi scutite de taxă conform art. 144 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, factura emisă de furnizorul de servicii trebuie să conţină, în plus faţă de elementele menţionate în art. 155 alin. (5) din Codul fiscal, următoarele elemente specifice:

a)  numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA din România ale titularului autorizaţiei de antrepozit de TVA;

b) numărul autorizaţiei antrepozitului de TVA în care sunt plasate bunurile;

c) în locul cotei aplicabile şi în locul sumei de TVA datorată, sintagma: "Regimul de antrepozit TVA - Art. 144 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal - TVA datorată de beneficiar - art. 150 alin. (1) lit.f) din Codul fiscal. "

ANEXA 2 la norme

SERVICII PERMISE ÎN REGIMUL DE ANTREPOZIT DE TVA

Niciuna din următoarele operaţii nu poate avea ca efect reîncadrarea sub un alt cod tarifar cu 8 cifre.

Următoarele operaţiuni uzuale nu pot fi autorizate dacă, în conformitate cu legislaţia vamală, acestea ar avea ca efect creşterea riscului de fraudă.

1 .Ventilarea, sortarea, uscarea, desprăfuirea, operaţiuni simple de curăţare, reparaţii ale ambalajului, reparaţii de bază ale defectelor apărute în timpul transportului sau antrepozitării în măsura în care este vorba de operaţiuni simple, aplicarea sau îndepărtarea protecţiei utilizate în scopul transportării.

2. Reconstituirea mărfurilor după transport.

3. Inventarierea, prelevarea de mostre, trierea, cernerea, filtrarea mecanică şi cântărirea bunurilor.

4. Eliminarea componentelor avariate sau poluate.

5. Conservarea prin pasteurizare, sterilizare, iradiere sau adăugarea de agenţi de conservare.

6. Tratarea împotriva paraziţilor.

7. Tratarea anti-rugină.

8. Tratarea:

- prin creşterea temperaturii, fara alte tratări complementare sau procese de distilare,

- prin scăderea temperaturii,

Chiar dacă aceasta conduce la o reîncadrare sub un alt cod tarifar cu opt cifre.

9. Tratarea electrostatică, îndreptarea sau călcarea textilelor.

10. Tratarea constă în:

-  îndepărtarea tulpinelor şi codiţelor şi/sau a sâmburilor fructelor, tăierea şi felierea fructelor uscate sau a legumelor, rehidratarea fructelor,

- deshidratarea fructelor, chiar dacă aceasta conduce la reîncadrarea sub un alt cod tarifar cu opt cifre.

11. Desalinarea, curăţarea şi cruponarea pieilor.

12.  Montarea bunurilor ori adăugarea sau înlocuirea pieselor accesorii în măsura în care această operaţiune este relativ limitată sau este destinată conformării la normele tehnice şi nu modifică natura sau performaţele bunurilor originale. Această operaţiune poate conduce la reîncadrarea sub un alt cod tarifar cu opt cifre pentru bunurile adăugate ca accesorii sau utilizate ca înlocuitori.

13.  Diluarea sau concentrarea fluidelor, fără tratare complementară sau vreun proces de distilare, chiar dacă aceasta conduce la reîncadrarea sub un alt cod tarifar cu opt cifre.

14.  Amestecarea bunurilor de acelaşi tip, de calităţi diferite, în scopul obţinerii unei calităţi constante sau a unei calităţi solicitate de client, fără a schimba natura bunurilor respective.

15.  Separarea sau tăierea la o anumită dimensiune a bunurilor, dacă este vorba numai de operaţiuni simple.

16.  Ambalarea, dezambalarea, schimbarea ambalajului, decantarea şi transferarea în alte recipiente, chiar dacă aceasta ar conduce la reîncadrarea sub un alt cod tarifar cu opt cifre, aplicarea, retragerea şi modificarea mărcilor, sigilarea, etichetarea, afişarea preţului sau alt semn distinctiv similar.

17.   Testarea, ajustarea, reglarea şi punerea în funcţiune a echipamentelor, aparaturii şi vehiculelor, mai ales pentru verificarea conformităţii la normele tehnice, cu condiţia să fie vorba de operaţiuni simple.

18.  Operaţiuni constând în mătuirea elementelor de ţevarie pentru a le adapta exigenţelor anumitor pieţe.