Ordinul Nr.4147 din 30.12.2015

privind aprobarea Normelor de aplicare a scutirilor de taxă pe valoarea adăugată pentru traficul internaţional de bunuri, prevăzute la art. 295 alin. (1) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal
ACT EMIS DE: Ministerul Finantelor Publice
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 26 din 14 ianuarie 2016

În temeiul prevederilor art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare,în baza prevederilor art. 295 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare,ministrul finanţelor publice emite următorul ordin: Articolul 1 Se aprobă Normele de aplicare a scutirilor de taxă pe valoarea adăugată pentru traficul internaţional de bunuri, prevăzute la art. 295 alin. (1) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cuprinse în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.Articolul 2 Scutirile de taxă pe valoarea adăugată cu drept de deducere adăugată pentru traficul internaţional de bunuri prevăzute la art. 295 alin. (1) din Codul fiscal sunt aplicate în măsura în care persoanele impozabile pot justifica scutirea cu documentele prevăzute de prezentele norme.Articolul 3 Referirile la Codul fiscal din cuprinsul normelor prevăzute în anexă reprezintă trimiteri la titlul VII „Taxa pe valoarea adăugată" şi la titlul VIII „Accize şi alte taxe speciale" din Codul fiscal.Articolul 4 La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.218/2006 privind aprobarea Normelor de aplicare a scutirilor de taxă pe valoarea adăugată pentru traficul internaţional de bunuri, prevăzute la art. 144 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările ulterioare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.046 din 29 decembrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare.Articolul 5 Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Ministrul finanţelor publice, Anca Dana Dragu ANEXĂ NORME DE APLICARE a scutirilor de taxă pe valoarea adăugată pentru traficul internaţional de bunuri, prevăzute la art. 295 alin. (1) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscalArticolul 1(1) Plasarea bunurilor în unul dintre regimurile menţionate la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1-7 din Codul fiscal şi livrarea acestora cât timp se află sub regimul respectiv se supun condiţiilor impuse de legislaţia vamală. (2) Prestările de servicii menţionate la art. 295 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal asupra bunurilor aflate încă în unul dintre regimurile menţionate la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1-7 din Codul fiscal sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată în măsura în care prestarea acestor servicii este autorizată de legislaţia vamală. (3) Scutirea de taxă în ceea ce priveşte livrarea de bunuri plasate în unul dintre regimurile menţionate la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal va fi justificată cu:a)contractul încheiat cu titularul regimului sau cu beneficiarul; b)factura, care trebuie să conţină informaţiile prevăzute la art. 319 alin. (20) din Codul fiscal;c)documentele din care să reiasă că bunurile în cauză se aflau în unul dintre regimurile mai sus menţionate la momentul livrării sau prestării.(4) Scutirea de taxă prevăzută la art. 295 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, pentru serviciile de transport de bunuri, se justifică de persoana impozabilă care facturează transportul, în măsura în care locul prestării serviciilor este considerat a fi în România, în conformitate cu prevederile art. 278 din Codul fiscal, şi dacă aceasta ar fi fost persoana obligată la plata taxei conform art. 307 alin. (1) din Codul fiscal, în cazul în care nu se aplica o scutire de taxă. Documentele pe baza cărora se justifică scutirea de taxă sunt:a)factura, care trebuie să conţină informaţiile prevăzute la art. 319 alin. (20) din Codul fiscal sau, după caz, pentru persoanele care prestează efectiv serviciul de transport, documentul specific de transport, dacă acesta conţine cel puţin informaţiile prevăzute la art. 319 alin. (20) din Codul fiscal;b)contractul încheiat cu beneficiarul; c)documentele din care să rezulte că transportul este aferent livrărilor de bunuri prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal sau este efectuat în locaţiile prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal, pentru bunurile aflate în regimurile sau în situaţiile prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal;d)documentele specifice de transport, în funcţie de tipul transportului, sau copii de pe aceste documente, după caz. (5) Dacă locul serviciului de transport de bunuri este în România şi beneficiarul ar fi persoana obligată la plata taxei conform art. 307 din Codul fiscal, dacă operaţiunea nu ar fi scutită, acesta justifică scutirea de taxă prevăzută la art. 295 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, pentru serviciile de transport, cu:a)factura emisă de prestator sau, după caz, pentru persoanele care prestează efectiv serviciul de transport, documentul specific de transport, dacă acesta conţine cel puţin informaţiile prevăzute la art. 319 alin. (20) din Codul fiscal;b)contractul încheiat cu prestatorul; c)documentele din care să rezulte că transportul este aferent livrărilor de bunuri prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal ori este efectuat în locaţiile prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal, pentru bunurile aflate în regimurile sau în situaţiile prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal;d)documentele specifice de transport, în funcţie de tipul transportului, sau copii de pe aceste documente, după caz.Dacă beneficiarul nu poate justifica scutirea de taxă, operaţiunile sunt considerate taxabile. În cazul în care sunt achiziţii intracomunitare de servicii, se aplică prevederile specifice de declarare a acestor operaţiuni. (6) Scutirea de taxă prevăzută la art. 295 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, pentru serviciile accesorii transportului aferent livrărilor prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal ori efectuat în locaţiile prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal, pentru bunurile aflate în regimurile sau în situaţiile prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal, se justifică de către prestatorul serviciilor, în măsura în care locul prestării serviciilor este considerat a fi în România, în conformitate cu prevederile art. 278 din Codul fiscal, şi dacă acesta ar fi fost persoana obligată la plata taxei conform art. 307 alin. (1) din Codul fiscal, în cazul în care nu se aplica o scutire de taxă. Documentele pe baza cărora se justifică scutirea de taxă sunt:a)contractul încheiat cu beneficiarul; b)factura, care trebuie să conţină informaţiile prevăzute la art. 319 alin. (20) din Codul fiscal;c)documentele din care să rezulte că sunt servicii accesorii unui transport aferent livrărilor de bunuri prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal ori efectuat în locaţiile prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal, pentru bunurile aflate în regimurile sau în situaţiile prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal. (7) Dacă locul serviciilor accesorii transportului aferent livrărilor de bunuri prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal sau efectuat în locaţiile prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal, pentru bunurile aflate în regimurile ori în situaţiile prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal, este considerat a fi în România, în conformitate cu prevederile art. 278 din Codul fiscal, scutirea de taxă prevăzută la art. 295 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal se justifică de beneficiarul serviciilor, dacă acesta ar fi persoana obligată la plata taxei conform art. 307 din Codul fiscal, în situaţia în care operaţiunea nu ar fi scutită, pe baza următoarelor documente:a)contractul încheiat cu prestatorul serviciilor; b)factura emisă de prestator; c)documentele din care să rezulte că serviciile sunt accesorii unui transport aferent livrărilor de bunuri prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal sau efectuat în locaţiile prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal, pentru bunurile aflate în regimurile ori în situaţiile prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal.Dacă beneficiarul nu poate justifica scutirea de taxă, operaţiunile sunt considerate taxabile. În cazul în care sunt achiziţii intracomunitare de servicii, se aplică prevederile specifice de declarare a acestor operaţiuni.(8) Scutirea de taxă prevăzută la art. 295 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, pentru alte prestări de servicii aferente livrărilor de bunuri prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal sau efectuate în locaţiile prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal, pentru bunurile aflate în regimurile ori în situaţiile prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal, se justifică de către prestatorul serviciilor, în măsura în care locul prestării serviciilor este considerat a fi în România, în conformitate cu prevederile art. 278 din Codul fiscal, şi dacă acesta ar fi fost persoana obligată la plata taxei conform art. 307 alin. (1) din Codul fiscal, în cazul în care nu se aplica o scutire de taxă. Documentele pe baza cărora se justifică scutirea de taxă sunt:a)contractul încheiat cu beneficiarul; b)factura care trebuie să conţină informaţiile prevăzute la art. 319 alin. (20) din Codul fiscal;c)documentele din care să rezulte că prestările de servicii efectuate sunt aferente livrărilor de bunuri prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal ori sunt efectuate în locaţiile prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal, pentru bunurile aflate în regimurile sau în situaţiile prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal. (9) Dacă locul altor servicii aferente livrărilor de bunuri prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal sau efectuate în locaţiile prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal, pentru bunurile aflate în regimurile ori în situaţiile prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal, este considerat a fi în România, în conformitate cu prevederile art. 278 din Codul fiscal, scutirea de taxă prevăzută la art. 295 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal se justifică de beneficiarul serviciilor, dacă acesta ar fi persoana obligată la plata taxei conform art. 307 din Codul fiscal, în situaţia în care operaţiunea nu ar fi scutită de taxă, pe baza următoarelor documente:a)contractul încheiat cu prestatorul serviciilor; b)factura emisă de prestator; c)documentele din care să rezulte că prestările de servicii sunt aferente livrărilor de bunuri prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal sau sunt efectuate în locaţiile prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal, pentru bunurile aflate în regimurile ori în situaţiile prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 şi 4-7 din Codul fiscal.Dacă beneficiarul nu poate justifica scutirea de taxă, operaţiunile sunt considerate taxabile. În cazul în care sunt achiziţii intracomunitare de servicii, se aplică prevederile specifice de declarare a acestor operaţiuni. Articolul 2(1) Prin plasare în zona liberă/antrepozitul liber se înţelege introducerea de bunuri comunitare şi necomunitare în zona liberă/antrepozitul liber în vederea depozitării şi comercializării ulterioare, dacă sunt înscrise în evidenţa operativă prevăzută la cap. V din Normele tehnice privind aplicarea uniformă a reglementărilor vamale în zonele libere şi antrepozitele libere, aprobate prin Ordinul vicepreşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 7.394/2007, denumite în continuare Normele tehnice.(2) În conformitate cu prevederile art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 3 şi lit. b) din Codul fiscal, în cazul bunurilor necomunitare, sunt scutite de TVA:a)plasarea bunurilor în zona liberă/antrepozitul liber. Justificarea scutirii de TVA la introducerea bunurilor necomunitare în zona liberă/antrepozitul liber se realizează de operatorii zonelor libere/antrepozitelor libere cu documentele prevăzute în secţiunea 8.1 a Normelor tehnice, de exemplu, CMR, foaie de parcurs, bon de livrare, manifest, notă de livrare sau mesaj informatic, cu condiţia ca acestea să furnizeze toate informaţiile necesare identificării mărfurilor, precum şi prin documentele vamale existente la plasarea acestor mărfuri în zona liberă/antrepozitul liber, în cazul în care aceste documente există. Documentele prezentate de către operatori vor fi diferite în funcţie de specificul fiecărei operaţiuni şi de modul de transport al bunurilor; b)livrările efectuate în interiorul zonei libere/antrepozitului liber. Furnizorii justifică scutirea de TVA cu informaţiile înscrise în evidenţa operativă întocmită în forma agreată şi aprobată de autoritatea vamală conform Normelor tehnice şi care atestă faptul că bunurile nu au fost puse în liberă circulaţie pe teritoriul Uniunii Europene.(3) În conformitate cu prevederile art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Codul fiscal în cazul bunurilor comunitare care sunt transportate din alt stat membru în zona liberă/antrepozitul liber, este scutită de TVA achiziţia intracomunitară de bunuri cu condiţia ca persoana care realizează achiziţia intracomunitară de bunuri să facă dovada, în termen de maximum 90 de zile de la data la care intervine exigibilitatea achiziţiei intracomunitare, că bunurile respective au fost livrate intracomunitar în regim de scutire de TVA conform art. 294 alin. (2) din Codul fiscal sau au fost exportate în regim de scutire de TVA conform prevederilor art. 294 alin. (1) lit. a) sau b) din Codul fiscal. Operaţiunea constând în livrarea intracomunitară a bunurilor sau în exportul bunurilor trebuie realizată de persoana care a achiziţionat intracomunitar bunurile respective. Nu se aplică scutirea de TVA pentru alte livrări ulterioare achiziţiei intracomunitare ale bunurilor respective decât livrarea intracomunitară sau exportul. (4) În conformitate cu prevederile art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Codul fiscal, în cazul bunurilor comunitare transportate din România în zona liberă/antrepozitul liber, sunt scutite de TVA numai livrările efectuate în condiţiile prevăzute la art. 294 alin. (1) lit. a) sau b) sau la art. 294 alin. (2) din Codul fiscal, de către persoana care le-a plasat în zona liberă/antrepozitul liber. Scutirea de TVA se justifică cu:a)evidenţa operativă întocmită în forma agreată şi aprobată de autoritatea vamală conform Normelor tehnice; b)documentele prevăzute de ordinul ministrului finanţelor publice privind aprobarea Instrucţiunilor de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operaţiunile prevăzute la art. 294 alin. (1) lit. a)-i), art. 294 alin. (2) şi art. 296 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, pentru justificarea scutirii de TVA prevăzute de art. 294 alin. (2), respectiv art. 294 alin. (1) lit. a) şi b) din Codul fiscal pentru livrarea intracomunitară de bunuri şi pentru export.(5) Scutirea de TVA prevăzută la art. 295 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal pentru servicii prestate asupra bunurilor aflate în zona liberă/antrepozitul liber se aplică pentru următoarele servicii:a)transportul de bunuri în interiorul zonei libere/antrepozitului liber; b)serviciile accesorii transportului de bunuri efectuate în interiorul zonei libere/antrepozitului liber; c)serviciile menţionate în anexa nr. 2, efectuate în interiorul zonei libere/antrepozitului liber.(6) Scutirea de taxă prevăzută la alin. (5) se aplică dacă locul prestării serviciilor este considerat a fi în România, în conformitate cu prevederile art. 278 din Codul fiscal, indiferent dacă bunurile au statut comunitar sau necomunitar. Scutirea de TVA se justifică de către persoana care ar fi obligată la plata taxei conform art. 307 din Codul fiscal dacă nu s-ar aplica scutirea de taxă, respectiv de către prestatorul serviciilor sau, după caz, de către beneficiarul acestora, cu:a)factura, care trebuie să conţină informaţiile prevăzute la art. 319 alin. (20) din Codul fiscal sau, după caz, pentru persoanele care prestează efectiv serviciul de transport, documentul specific de transport, dacă acesta conţine cel puţin informaţiile prevăzute la art. 319 alin. (20) din Codul fiscal;b)contractul încheiat pentru prestarea serviciilor; c)documentele specifice de transport în funcţie de tipul transportului sau copii de pe aceste documente, după caz, în cazul serviciilor de transport; d)documentele pe baza cărora s-a făcut plasarea bunurilor în zona liberă/antrepozitul liber şi/sau care sunt înscrise în evidenţele operative ale operatorilor în conformitate cu secţiunile 8.1 şi 8.2 ale Normelor tehnice sau, după caz, copii de pe acestea.(7) Scutirea de TVA prevăzută la art. 295 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal pentru prestările de servicii aferente livrărilor de bunuri prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Codul fiscal se aplică dacă locul prestării serviciilor este considerat a fi în România în conformitate cu prevederile art. 278 din Codul fiscal, indiferent dacă bunurile au statut comunitar sau necomunitar. Scutirea de TVA se justifică de către persoana care ar fi obligată la plata taxei conform art. 307 din Codul fiscal dacă nu s-ar aplica scutirea de taxă, respectiv de către prestatorul serviciilor sau, după caz, de către beneficiarul acestora, cu:a)factura, care trebuie să conţină informaţiile prevăzute la art. 319 alin. (20) din Codul fiscal sau, după caz, pentru persoanele care prestează efectiv serviciul de transport, documentul specific de transport, dacă acesta conţine cel puţin informaţiile prevăzute la art. 319 alin. (20) din Codul fiscal;b)documentele din care să rezulte că serviciul prestat este aferent livrărilor de bunuri prevăzute la art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Codul fiscal; c)documentele specifice de transport în funcţie de tipul transportului sau copii de pe aceste documente, după caz, în cazul serviciilor de transport.(8) În situaţiile prevăzute la alin. (6) şi (7), dacă beneficiarul nu poate justifica scutirea de taxă, operaţiunile sunt considerate taxabile. În cazul în care sunt achiziţii intracomunitare de servicii, se aplică prevederile specifice de declarare a acestor operaţiuni. Articolul 3(1) Conform art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 8 din Codul fiscal, se consideră antrepozite de taxă pe valoarea adăugată:a)pentru produsele accizabile, prevăzute la art. 266 alin. (1) pct. 7 din Codul fiscal, precum şi pentru cele care sunt incluse şi în lista menţionată la alin. (3), orice locaţie situată în România, definită ca antrepozit fiscal în sensul art. 336 pct. 3 din Codul fiscal;b)pentru bunurile prevăzute la alin. (3), o locaţie situată în România şi definită ca atare prin ordin al ministrului finanţelor publice.(2) Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată:a)livrările de bunuri care urmează să fie plasate în regim de antrepozit de TVA, conform art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 8 din Codul fiscal;b)livrările de bunuri efectuate în locaţiile prevăzute la alin. (1), atât timp cât bunurile se află încă în regim de antrepozit de TVA, conform art. 295 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal. Produsele accizabile rezultate în urma producţiei în antrepozitele fiscale definite la art. 336 pct. 3 din Codul fiscal sunt bunuri aflate în regim de antrepozit de TVA; c)prestările de servicii care sunt aferente livrărilor prevăzute la lit. a) sau care sunt efectuate în locaţiile enumerate la alin. (1), pentru bunurile aflate încă într-un astfel de regim, conform art. 295 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal;d)serviciile prestate de intermediarii care acţionează în numele şi în contul altei persoane, în cazul în care acestea sunt prestate în legătură cu operaţiunile scutite de taxa pe valoarea adăugată conform prevederilor lit. a)-c), în baza art. 296 din Codul fiscal;e)importurile şi achiziţiile intracomunitare de bunuri plasate în regim de antrepozit de taxă pe valoarea adăugată, în baza art. 293 alin. (1) lit. a) şi a art. 295 alin. (1) lit. e) din Codul fiscal. (3) Plasarea în regimul de antrepozit de TVA prevăzut la alin. (1) lit. b) se limitează la bunurile care se încadrează la următoarele coduri NC definite la art. 266 alin. (1) pct. 9 din Codul fiscal :

Nr. crt.	Bunuri	Cod NC
1.	Cartofi	0701
2.	Măsline	0711 20
3.	Nuci de cocos, nuci de Brazilia şi anacard	0801
4.	Alte fructe cu coajă lemnoasă	0802
5.	Cafea neprăjită	0901 11 00 0901 12 00
6.	Ceai	0902
7.	Cereale	1001-1005 1007-1008
8.	Orez decorticat	1006
9.	Seminţe, fructe şi seminţe oleaginoase (inclusiv seminţele de soia)	1201-1207
10.	Uleiuri şi grăsimi vegetale şi fracţiunile acestora, brute, rafinate, dar nemodificate din punct de vedere chimic	1507-1515
11.	Zahăr brut	1701
12.	Cacao boabe şi brizuri de boabe, crude sau prăjite	1801 00 00
13.	Uleiuri minerale (inclusiv propanul şi butanul, precum şi uleiuri brute de petrol)	2709 00 2710 2711 12 2711 13
14.	Produse chimice în vrac	Capitolele 28 şi 29
15.	Cauciuc, sub forme primare sau de plăci, foi sau benzi	4001 4002
16.	Lână	5101
17.	Argint	7106
18.	Platină (paladiu, rodiu)	7110 11 00 7110 21 00 7110 31 00
19.	Cupru	7402 00 00 7403 7405 00 00 7408
20.	Nichel	7502
21.	Aluminiu	7601
22.	Plumb	7801
23.	Zinc	7901
24.	Staniu	8001
25.	Indiu	ex. 8112 92 ex. 8112 99

(4) Regimul de antrepozit de TVA nu se aplică pentru bunurile destinate livrării cu amănuntul, cu excepţia:a)bunurilor livrate de magazinele duty-free, conform art. 158 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, în cazul în care aceste livrări sunt scutite de taxă conform art. 294 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal;b)bunurilor livrate de persoane impozabile călătorilor de la bordul navelor sau aeronavelor, pe durata zborului sau a călătoriei pe mare, în cazul în care locul sosirii este situat în afara Uniunii Europene; c)bunurilor a căror livrare este scutită de taxă conform art. 294 alin. (1) lit. j)-m) din Codul fiscal. (5) În cazul prestărilor de servicii prevăzute la alin. (2) lit. c) care sunt efectuate în locaţiile prevăzute la alin. (1) lit. b), scutirea de taxă se limitează la serviciile enumerate în anexa nr. 2, în condiţiile în care nu conduc la reîncadrarea sub un alt cod tarifar cu 8 cifre, cu excepţiile prevăzute în cadrul anexei nr. 2.(6) Scutirile menţionate la alin. (2) sunt provizorii şi vor deveni definitive pentru operaţiunile ce precedă:a)livrarea de bunuri, efectuată cu plată, care se efectuează în timp ce bunurile sunt supuse în continuare regimului de antrepozit de TVA; b)scoaterea bunurilor din regimul de antrepozit de TVA, de către persoana impozabilă în cadrul unei livrări cu plată a acestor bunuri; c)scoaterea bunurilor din regimul de antrepozit de TVA de către proprietarul acestora, independent de orice tranzacţie comercială, în cadrul:1. unui transfer menţionat la art. 270 alin. (10) din Codul fiscal; sau2. transportului sau expedierii acestor bunuri în afara Uniunii Europene, efectuate de către proprietar sau în contul acestuia.(7) În cazul în care, independent de o tranzacţie comercială, bunurile sunt scoase din regimul de antrepozit de TVA de către proprietar sau în contul acestuia şi rămân în România sau fac obiectul unei operaţiuni prevăzute la art. 270 alin. (12) lit. g) şi h) din Codul fiscal, se aplică taxarea pentru următoarele operaţiuni:a)plasarea bunurilor în regim de antrepozit de TVA, precum şi serviciile prevăzute la alin. (2) lit. c), prestate către proprietar, în cazul în care bunurile nu au făcut obiectul unei livrări cu plată efectuată de proprietar în timp ce se aflau în regimul de antrepozit de TVA; b)livrările de bunuri şi prestările de servicii prevăzute la alin. (2) lit. c), efectuate către proprietar, dacă bunurile au fost supuse uneia sau mai multor livrări cu plată în timp ce se aflau sub regimul de antrepozit de TVA.(8) Persoana obligată la plata taxei pe valoarea adăugată este persoana din cauza căreia bunurile ies din regimul de antrepozit de taxă pe valoarea adăugată, conform art. 307 alin. (5) din Codul fiscal. (9) În lipsa unor dovezi suplimentare se consideră că:a)orice persoană care scoate bunuri din regimul de antrepozit de TVA le-a scos în condiţiile impuse de alin. (6); b)bunurile a căror lipsă se constată dintr-un antrepozit de TVA au fost scoase din regimul respectiv în condiţiile stabilite la alin. (7). (10) Antrepozitarul de TVA trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:a)să fie autorizat să funcţioneze în această calitate de către Ministerul Finanţelor Publice, cu excepţia antrepozitului de TVA menţionat la alin. (1) lit. a), pentru care autorizaţia de funcţionare ca antrepozit fiscal este valabilă în mod automat şi pentru antrepozitul de TVA; b)să fie stabilit în România şi înregistrat în scopuri de TVA conform art. 316 din Codul fiscal;c)să ţină evidenţa bunurilor aflate în stoc în antrepozitul de TVA; d)să emită un document care să ateste plasarea bunurilor în regimul de antrepozit de TVA, către fiecare persoană care plasează bunuri într-un astfel de regim, şi să înregistreze acest document într-un registru special; e)să emită un formular de scoatere a bunurilor din regimul de antrepozit de TVA şi să înregistreze acest formular într-un registru special.(11) Persoana care plasează bunuri în regim de antrepozit de TVA, livrează bunuri în timp ce acestea se află în regimul de antrepozit de TVA şi/sau scoate bunurile dintr-un asemenea regim va trebui să îndeplinească următoarele condiţii:a)să se identifice faţă de antrepozitarul menţionat la alin. (10) cu codul său de înregistrare în scopuri de TVA din România sau, după caz, cu codul său de identificare fiscală; b)pentru toate livrările efectuate, să emită factura menţionată la art. 319 alin. (6) din Codul fiscal, care trebuie să conţină informaţiile prevăzute la art. 319 alin. (20) din Codul fiscal. (12) Celelalte limite şi condiţii cu privire la regimul de antrepozit de TVA sunt prezentate în anexa 1 . Articolul 4 Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezentele norme. ANEXA Nr. 1 la norme Alte limite şi condiţii privind aplicarea regimului de antrepozit de TVA I. Aplicarea regimului: principii de bază 1. Regimul de antrepozit de TVA se referă numai la bunurile comunitare. În acest sens, următoarele bunuri se consideră comunitare: a)bunurile provenind din teritoriul Uniunii Europene în scopuri de TVA, definit la art. 267 din Codul fiscal;b)bunurile importate pe teritoriul Uniunii Europene şi plasate în circulaţie liberă în Uniunea Europeană.2. Regimul de antrepozit de TVA cuprinde un sistem de scutiri în lanţ de taxă, care constă în: a)acordarea scutirii de taxă provizorii pentru toate operaţiunile efectuate în cadrul regimului; b)acordarea definitivă a acestei scutiri la momentul livrării ulterioare a bunurilor în cadrul regimului de antrepozit de TVA.3. Toate operaţiunile efectuate asupra bunurilor aflate în acest regim sunt scutite definitiv de la plata taxei, cu excepţia operaţiunilor efectuate către ultimul cumpărător care beneficiază numai de scutire provizorie. 4. Operaţiunile prevăzute la pct. 3, care beneficiază numai de scutire provizorie, sunt: a)livrarea efectuată către ultimul cumpărător de bunuri care rămân în acest regim; b)serviciile efectuate către ultimul cumpărător, aferente bunurilor ce rămân în acest regim pe perioada depozitării.5. În cazul în care bunurile nu au făcut obiectul unei livrări cu plată, în cadrul regimului, operaţiunile provizoriu scutite de taxă rămân următoarele: a)operaţiunea de plasare a bunurilor în regim de antrepozit de TVA de către cumpărătorul sau proprietarul bunurilor. Această operaţiune poate fi un import, o achiziţie intracomunitară sau o livrare de bunuri în România; b)serviciile în legătură cu aceste bunuri, prestate în contul cumpărătorului/proprietarului, în cadrul regimului, anterior şi pe perioada antrepozitării.6. Bunurile respective vor căpăta una dintre următoarele destinaţii: a)fie ultimul cumpărător/proprietar efectuează o livrare cu plată a acestor bunuri, iar acestea rămân în cadrul regimului; b)fie ultimul cumpărător/proprietar efectuează o livrare cu plată a acestor bunuri, iar acestea părăsesc regimul; c)fie ultimul cumpărător scoate bunurile din regim, independent de orice tranzacţie.7. Livrarea cu plată nu face decât să extindă lanţul operaţiunilor scutite. Totuşi, livrarea însoţită de ieşirea bunurilor din acest regim, precum şi ieşirea bunurilor din regim fără existenţa vreunei tranzacţii pun capăt regimului. II. Bunuri livrate cu plată şi care nu rămân în regimul de antrepozit de TVA 8. Livrarea de bunuri nu mai poate beneficia de scutirea menţionată la art. 295 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal dacă bunurile nu rămân în regimul de antrepozit de TVA şi urmează regulile obişnuite, având următoarele caracteristici:a)este, în principiu, taxabilă dacă livrarea are loc în România şi bunurile nu părăsesc România, fără însă a afecta aplicarea altei scutiri în interiorul ţării; b)nu se supune TVA dacă livrarea nu are loc în România, conform art. 275 din Codul fiscal, ca, de exemplu, o livrare cu instalare în străinătate sau vânzare la distanţă care are loc în străinătate;c)este scutită de taxă dacă este o livrare intracomunitară sau un export ce respectă condiţiile pentru ca o operaţiune să fie scutită de taxă, conform art. 294 din Codul fiscal.9. Aplicarea regulilor obişnuite pentru această operaţiune determină transformarea scutirii provizorii aplicate ultimelor operaţiuni (livrarea de bunuri sau prestarea de servicii) ce precedă această livrare în scutire definitivă. Exemplu: Persoanele impozabile A, B, C, D, E, Y şi Z efectuează următoarele operaţiuni: A. A îi vinde bunuri lui B, care le plasează într-un antrepozit de TVA. Operaţiunea A-B poate constitui un import efectuat de B, o achiziţie intracomunitară efectuată de B sau o livrare efectuată de A lui B cu scutire de taxă pentru că bunurile se plasează de către B într-un antrepozit de TVA. Această scutire se acordă provizoriu. B. Y efectuează o prestare de servicii în legătură cu bunurile, în contul lui B. Această operaţiune este provizoriu scutită de taxă. C. B vinde bunurile supuse transformării lui C, iar bunurile rămân în acelaşi regim. Livrarea B-C este provizoriu scutită de taxă, însă transformă scutirea aferentă plasării bunurilor de către B în cadrul regimului în scutire definitivă (import efectuat de B, achiziţie intracomunitară sau livrare de la A către B), ca şi prestarea de servicii efectuată de Y lui B. D. C vinde bunurile lui D, iar acestea rămân în regim de antrepozit de TVA. Livrarea C-D este scutită provizoriu de taxă, dar transformă scutirea aferentă livrării de bunuri de către B lui C în scutire definitivă. E. Z efectuează o prestare de servicii în legătură cu bunurile în contul lui D. Această operaţiune este provizoriu scutită de taxă. F. D vinde bunuri lui E, iar acestea părăsesc regimul în cadrul acestei vânzări. Această livrare poate fi o livrare taxabilă în România, o livrare intracomunitară sau un export, scutite de taxă. Această livrare transformă scutirile provizorii acordate pentru livrarea de către C lui D şi pentru prestarea de servicii de către Z lui D în scutiri definitive. III. Bunurile care părăsesc regimul fără a avea loc o tranzacţie comercială 10. Bunurile care părăsesc regimul fără a avea loc o tranzacţie comercială pot avea ca destinaţie România, alt stat membru sau un stat în afara Uniunii Europene. 11. Impozitarea cu TVA, fără a afecta o altă posibilă scutire prevăzută de Codul fiscal, se poate efectua numai pentru operaţiunile anterioare care erau provizoriu scutite de taxă. Aceste operaţiuni pot fi: livrarea de bunuri, prestarea de servicii, achiziţia intracomunitară sau importul de bunuri. În situaţia în care la scoaterea bunurilor din regim fără existenţa unei tranzacţii comerciale nu se pot determina operaţiunile care au fost provizoriu scutite de taxă, regularizarea se face prin impozitarea cu TVA a bunurilor scoase din regimul de antrepozit de TVA, deşi scoaterea bunurilor din regim fără existenţa unei tranzacţii comerciale nu constituie în sine o operaţiune în sfera TVA. Regularizarea TVA se realizează prin plata taxei conform pct. 34-37.12. În cazul în care bunurile nu au făcut obiectul livrării cu plată când se aflau în regimul de antrepozit de TVA, operaţiunile menţionate la pct. 11 sunt următoarele: a)operaţiunea de plasare a bunurilor în acest regim de către cumpărătorul/proprietarul bunurilor. Această operaţiune poate fi: livrare, import sau achiziţie intracomunitară de bunuri; b)prestările de servicii în legătură cu aceste bunuri în beneficiul cumpărătorului/proprietarului anterior sau în perioada în care bunurile se aflau în acest regim.13. În cazul în care bunurile au făcut obiectul uneia sau mai multor livrări cu plată când se aflau în regimul de antrepozit de TVA, operaţiunile menţionate la pct. 11 sunt următoarele: a)livrarea de bunuri ce rămân în regimul de antrepozit de TVA, efectuată către ultimul cumpărător; b)prestările de servicii efectuate către ultimul cumpărător atât timp cât bunurile se aflau în regimul de antrepozit de TVA.14. Taxa datorată pentru operaţiunile ce vor fi regularizate devine exigibilă la momentul ieşirii bunurilor din regim şi se taxează cu cota care ar fi fost aplicabilă fiecăreia dintre aceste operaţiuni făcute în beneficiul ultimului cumpărător/proprietar al bunurilor, care aplică prevederile art. 307 alin. (5) din Codul fiscal.15. Ieşirea din regim fără existenţa unei tranzacţii comerciale a unor bunuri ce sunt transportate în alt stat membru constituie un transfer în sensul art. 270 alin. (10) şi (11) din Codul fiscal şi, în consecinţă, reprezintă o operaţiune impozabilă.16. Această operaţiune nu atrage nicio regularizare în măsura în care este scutită de taxă în baza art. 294 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal.17. În plus, scoaterea bunurilor din regimul de antrepozit de TVA transformă, de asemenea, scutirea provizorie acordată pentru operaţiunile anterioare, precedente acestei ieşiri, în scutire definitivă. 18. Scoaterea din regim fără existenţa unei tranzacţii comerciale a unor bunuri transportate într-un stat din afara Uniunii Europene nu constituie în sine o operaţiune taxabilă. 19. Totuşi, întrucât nu se datorează nicio taxă pentru bunurile exportate din spaţiul Uniunii Europene, ieşirea bunurilor din regimul de antrepozit de TVA nu se supune taxei şi nu se va efectua nicio regularizare. 20. De asemenea, în această situaţie ieşirea bunurilor din regimul de antrepozit de TVA în aceste condiţii transformă scutirea provizorie acordată pentru operaţiunile anterioare, precedente acestei ieşiri, în scutire definitivă. Exemplu: În acest sens, reluăm exemplul menţionat la pct. 9 şi considerăm că D nu vinde bunurile achiziţionate şi supuse transformării, ci le scoate din regimul de antrepozit de TVA pentru a le transporta în magazinul său de vânzare cu amănuntul din România, în alt stat membru sau în afara Uniunii Europene. a)Dacă magazinul se află în România, D realizează o deplasare pe plan local, ce nu constituie o operaţiune taxabilă. Aceasta implică faptul că operaţiunile efectuate de către C lui D (livrare de bunuri) şi de către Z lui D (prestare de servicii) nu pot fi scutite definitiv de taxă şi faptul că se datorează TVA pentru aceste operaţiuni. b)Dacă magazinul se află în alt stat membru şi dacă D realizează un transfer în sensul art. 270 alin. (10) din Codul fiscal, această operaţiune este scutită de taxă în baza art. 294 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal. Preluarea bunurilor în statul membru de sosire va fi asimilată unei achiziţii intracomunitare taxabile la preţul de cost al bunurilor, ce va cuprinde preţul de cumpărare plătit lui C, precum şi costul serviciilor plătit lui Z. Prin urmare, scutirile acordate provizoriu pentru livrarea C-D şi pentru serviciul Z-D devin definitive.c)Dacă magazinul se află în afara Uniunii Europene, D realizează o deplasare a bunurilor în afara Uniunii Europene, operaţiune care nu este impozabilă. Chiar dacă nu se aplică nicio taxă pentru bunurile exportate în afara Uniunii Europene scutirile acordate provizoriu pentru livrarea C-D şi pentru serviciul Z-D devin, de asemenea, definitive.IV. Persoana obligată la plata taxei 21. În principiu, persoana obligată la plata taxei este persoana impozabilă care efectuează livrarea de bunuri sau prestarea de servicii în baza art. 307 alin. (1) din Codul fiscal.22. Atunci când aceste operaţiuni se realizează în cadrul regimului, ele beneficiază de o scutire provizorie care devine definitivă dacă bunurile: a)fac obiectul unei livrări în care bunurile rămân în regim de antrepozit de TVA; b)părăsesc regimul în cadrul livrării; c)părăsesc regimul independent de orice tranzacţie comercială, spre o destinaţie din afara României.23. Aceste operaţiuni trebuie regularizate când sunt efectuate în beneficiul unei persoane impozabile care scoate bunurile din regim fără existenţa unei tranzacţii comerciale, spre o destinaţie din România. 24. Întrucât persoana obligată la plata taxei, menţionată la pct. 21, nu are posibilitatea de a controla destinaţia pe care o vor primi bunurile după ce le livrează ori le expediază, aceasta nu are cum să cunoască dacă scutirea provizorie aplicată operaţiunii efectuate se va transforma sau nu în scutire definitivă şi, în consecinţă, dacă ar avea ori nu obligaţia efectuării unei regularizări. 25. Art. 307 alin. (5) din Codul fiscal desemnează persoana obligată la plata taxei ca fiind persoana din cauza căreia bunurile sunt plasate în acest regim sau care scoate bunurile din regim.26. Derogarea prevăzută la pct. 25 este aplicabilă numai livrării de bunuri sau prestării de servicii care beneficiază de scutirea aferentă regimului de antrepozit de TVA şi care se acordă provizoriu. Pentru celelalte livrări de bunuri şi prestări de servicii (cum ar fi livrarea de bunuri care nu rămân în regim de antrepozit de TVA sau prestarea de servicii nepermisă în cadrul regimului) se aplică regula normală referitoare la obligaţia plăţii TVA, prevăzută la art. 307 alin. (1) din Codul fiscal, cu excepţia cazului în care se aplică altă regulă referitoare la obligaţia de plată, ca, de exemplu, conform art. 307 alin. (6) din Codul fiscal.27. Pentru importurile şi achiziţiile intracomunitare de bunuri plasate în acest regim, nu se aplică nicio derogare, ci regulile obişnuite referitoare la persoana obligată la plata taxei pentru aceste operaţiuni. Exemplu: Persoanele impozabile A, B, C, D, E, Y şi Z efectuează următoarele operaţiuni: 1. Bunurile produse de A în România sunt vândute unei persoane impozabile române, B, în regim de scutire de TVA, întrucât B a plasat bunurile într-un antrepozit de TVA din Constanţa, administrat de X. 2. B îi solicită societăţii prelucrătoare Y din Mamaia să transforme bunurile. Acest serviciu nu este permis în cadrul regimului conform legislaţiei vamale, dacă antrepozitul în care se află bunurile este un antrepozit de TVA conform art. 2 alin. (1) lit. b) din norme. 3. B livrează o parte din bunurile transformate societăţii C din Ucraina. Bunurile părăsesc regimul în cadrul acestei livrări şi sunt transportate spre Ucraina în contul lui B. Livrarea este scutită de taxă conform art. 294 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal.4. B livrează o altă parte din bunurile transformate societăţii D din România, cu aplicarea taxei. 5. B livrează o altă parte din bunurile transformate unei companii din Germania, E, care nu este stabilită şi nu este înregistrată în scopuri de TVA în România, iar bunurile rămân în regim. 6. B scoate restul de bunuri din antrepozit şi le utilizează ca materii prime în fabrica sa din Timişoara. 7. Compania germană E revinde bunurile unei societăţi din România, F, stabilită şi înregistrată în scopuri de TVA în România, cu aplicarea taxei. Tratamentul TVA aplicabil acestor operaţiuni şi persoanele obligate la plata taxei Operaţiunea A-B Livrarea de bunuri realizată de A este scutită în mod provizoriu de taxă conform art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 8 din Codul fiscal, întrucât B a plasat bunurile într-un regim de antrepozit de TVA.Operaţiunea Y-B Întrucât această operaţiune nu poate fi scutită de taxă, Y este, în principiu, persoana obligată la plata taxei conform art. 307 alin. (1) din Codul fiscal. Cu toate acestea, în situaţia în care prestările de servicii efectuate de Y în beneficiul lui B au loc într-un antrepozit de TVA conform art. 2 alin. (1) lit. a) din norme, respectiv într-un antrepozit fiscal, în principiu, serviciile ar beneficia de scutire provizorie de TVA conform art. 295 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal.Operaţiunea B-C a)Întrucât bunurile sunt transportate în afara Uniunii Europene, această livrare este scutită de taxă conform art. 294 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile pentru aplicarea scutirii. Dacă nu s-ar aplica o scutire de taxă, B ar fi în principiu persoana obligată la plata taxei conform art. 307 alin. (1) din Codul fiscal.b)Scutirea provizorie acordată pentru livrarea de bunuri de către A lui B devine definitivă pentru acea parte din bunuri livrate de B către C în Ucraina.Operaţiunea B-D a)Întrucât bunurile părăsesc regimul, dar rămân în România, această livrare este taxabilă în România. b)Scutirea provizorie acordată pentru livrarea de bunuri de către A lui B devine definitivă pentru partea din bunuri livrate de B lui D în România. c)B este, în principiu, persoana obligată la plata taxei conform art. 307 alin. (1) din Codul fiscal pentru livrarea făcută în beneficiul lui D.Operaţiunea B-E a)Această livrare este scutită provizoriu de taxă conform art. 295 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal, întrucât bunurile rămân în antrepozit de TVA.b)Scutirea provizorie acordată pentru livrarea de bunuri de către A lui B devine definitivă pentru partea de bunuri livrate de către B lui E.Operaţiunea E-F a)Întrucât bunurile părăsesc regimul, dar rămân în România, această livrare este taxabilă în România. b)Scutirea provizorie acordată pentru livrarea bunurilor de către B lui E devine definitivă. c)F este, în principiu, persoana obligată la plata taxei conform art. 307 alin. (6) din Codul fiscal.Operaţiunea B-B a)Întrucât bunurile părăsesc regimul fără să facă obiectul unei livrări în cadrul regimului, fără a fi implicate în vreo tranzacţie comercială şi rămân în România, scutirea provizorie acordată pentru livrarea de la A la B nu devine definitivă şi livrarea A-B trebuie (parţial) regularizată pentru această parte de bunuri. b)B este, în principiu, persoana obligată la plata taxei conform art. 307 alin. (5) din Codul fiscal.28. De asemenea, art. 3 alin. (9) lit. b) din norme prevede că bunurile lipsă se consideră scoase din regim în condiţii care generează exigibilitatea taxei. V. Plata taxei în cazul regularizării scutirii provizorii 29. Când bunurile părăsesc regimul trebuie efectuată o regularizare pentru operaţiunile efectuate în beneficiul unei persoane impozabile sau efectuate de această persoană în momentul în care scoate bunurile din regimul de antrepozit de TVA fără existenţa unei tranzacţii comerciale, în cazul în care destinaţia bunurilor este în România. 30. Când bunurile nu au făcut obiectul livrării cu plată cât timp se aflau în regim de antrepozit de TVA, operaţiunile menţionate la pct. 29 sunt următoarele: a)operaţiunea de plasare a bunurilor în acest regim de către cumpărătorul/proprietarul acestora. Această operaţiune poate fi livrare, import sau achiziţie intracomunitară de bunuri; b)prestările de servicii în legătură cu aceste bunuri către cumpărător/proprietar anterior sau în timp ce acestea se aflau în regim de antrepozit de TVA.31. Când bunurile au făcut obiectul uneia sau mai multor livrări cu plată în timp ce se aflau în regim de antrepozit de TVA, operaţiunile menţionate la pct. 29 sunt următoarele: a)livrarea efectuată către ultimul cumpărător al bunurilor ce rămân în regim de antrepozit de TVA; b)prestările de servicii către ultimul cumpărător, când bunurile se aflau în regim de antrepozit de TVA.32. Taxa datorată pentru operaţiunile care se vor supune regularizării devine exigibilă în momentul ieşirii bunurilor din regimul de antrepozit de TVA la cota care s-ar fi aplicat fiecăreia dintre operaţiuni în cazul în care nu ar fi fost scutite provizoriu de taxă. 33. Persoana obligată la plata taxei pentru operaţiunea ce se va supune regularizării este răspunzătoare pentru această regularizare. 34. În cazul bunurilor importate, plasate în antrepozit de taxă pe valoarea adăugată, care părăsesc regimul fără vreo livrare ulterioară în cadrul regimului şi fără existenţa unei tranzacţii comerciale, se impune regularizarea taxei pentru importul efectuat. Persoana obligată la plata taxei conform art. 307 alin. (5) din Codul fiscal va regulariza taxa conform art. 326 alin. (2) din Codul fiscal.35. În situaţia în care se impune regularizarea taxei pe valoarea adăugată pentru alte operaţiuni decât importul de bunuri, persoana obligată la plata taxei conform art. 307 alin. (5) din Codul fiscal va regulariza taxa conform art. 326 alin. (2) din Codul fiscal.36. În situaţia în care la scoaterea bunurilor din regim fără existenţa unei tranzacţii comerciale nu se pot determina operaţiunile care au fost provizoriu scutite de taxă, regularizarea se face prin impozitarea cu TVA a bunurilor scoase din regimul de antrepozit de TVA, deşi scoaterea bunurilor din regim fără existenţa unei tranzacţii comerciale nu constituie în sine o operaţiune în sfera TVA. Persoana obligată la plata taxei conform art. 307 alin. (5) din Codul fiscal va regulariza taxa conform prevederilor art. 326 alin. (2) din Codul fiscal.37. Taxa prevăzută la pct. 34-36 este deductibilă în limitele şi condiţiile prevăzute la art. 297-301 din Codul fiscal.VI. Ţinerea evidenţelor şi alte obligaţii 38. Identitatea persoanei care plasează bunurile în regim de antrepozit de TVA sau care scoate bunurile din acest regim trebuie cunoscută întotdeauna de titularul autorizaţiei de antrepozit de TVA. 39. Aceste persoane trebuie să se identifice în faţa titularului şi să comunice codul de înregistrare în scopuri de TVA din România, dacă acesta există. 40. Pentru operaţiunile efectuate în cadrul regimului de antrepozit de TVA, titularul nu este obligat să identifice diferiţii operatori. 41. Titularul trebuie să emită şi să semneze un document de plasare în regimul de antrepozit de TVA. 42. Documentul de plasare trebuie emis la momentul în care bunurile intră în antrepozitul TVA şi trebuie să cuprindă minimum următoarele: a)data de intrare a bunurilor; b)numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA din România ale titularului; c)numărul autorizaţiei; d)adresa antrepozitului; e)numărul de ordine sub care documentul este înregistrat în registrul documentelor de plasare în regim; f)numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA din România, dacă acesta există, ale persoanei care plasează bunurile în regimul de antrepozit de TVA; g)denumirea exactă şi cantitatea bunurilor în starea în care sunt plasate în antrepozitul de TVA; h)o menţiune referitoare la:1. documentul de import, când plasarea urmează unui import de bunuri în România; 2. factura primită de persoana care face o achiziţie intracomunitară ori autofactura menţionată la art. 320 alin. (1) din Codul fiscal sau, în cazul unei achiziţii intracomunitare asimilate menţionate la art. 273 alin. (2) din Codul fiscal, documentul care justifică în celălalt stat membru transferul în România, atunci când plasarea urmează unei achiziţii intracomunitare asimilate;3. factura primită de la furnizor atunci când plasarea urmează unei livrări de bunuri în România; 4. documentul care se emite în cazul transferurilor locale, în România, prevăzut la pct. 45. 43. Persoanele care pot plasa bunuri în acest regim sunt următoarele: a)persoana care face un import de bunuri în România, scutit de taxă conform art. 293 alin. (1) lit. a) şi art. 295 alin. (1) lit. e) din Codul fiscal;b)persoana care face o achiziţie intracomunitară de bunuri în România, scutită de taxă conform art. 293 alin. (1) lit. a) şi art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 8 din Codul fiscal;c)persoana care face o achiziţie de bunuri în România a căror livrare efectuată de către furnizor este scutită de taxă conform art. 295 alin. (1) lit. a) pct. 8 din Codul fiscal;d)persoana care face un transfer local de bunuri în România într-un antrepozit de TVA.44. Pentru aplicarea scutirii, pe declaraţia vamală de import trebuie menţionate următoarele: a)la rubrica 8 referitoare la importator: numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA din România, dacă este cazul, ale importatorului; b)la rubrica 37 referitoare la regimul sub care se importă bunurile: codul alocat în Uniunea Europeană bunurilor plasate în regim de antrepozit de TVA; c)la rubrica 44 rezervată pentru menţiuni specifice: numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA din România ale titularului de autorizaţie de antrepozit de TVA, precum şi numărul autorizaţiei care i-a fost atribuită. Dacă titularul şi importatorul sunt una şi aceeaşi persoană, atunci informaţia de la rubrica 8 se trece şi la rubrica 44. De asemenea, trebuie menţionată clar la rubrica 44 orice informaţie legată de transformarea la care sunt supuse bunurile aflate în antrepozit; d)la rubrica 49 legată de identificarea antrepozitului: numărul antrepozitului fiscal în care urmează să fie depozitate bunurile, dacă este cazul.45. Atunci când bunurile sunt plasate într-un regim de antrepozit de TVA în urma unui transfer local fără tranzacţie comercială, proprietarul bunurilor trebuie să emită un document specific care să conţină următoarele informaţii: a)numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA din România ale proprietarului, dacă acesta există; b)numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA din România ale titularului autorizaţiei de antrepozitar; c)numărul autorizaţiei antrepozitului de TVA în care vor fi depozitate bunurile; d)denumirea exactă, cantitatea şi valoarea bunurilor.O copie a acestui document trebuie să se afle în posesia titularului de autorizaţie. 46. Titularul autorizaţiei trebuie să transmită o copie semnată a documentului de plasare în regimul de antrepozit de taxă către persoana care plasează bunurile în regim. 47. O copie a documentului prevăzut la pct. 46 se transmite de către persoana care a plasat bunurile în antrepozit furnizorului său din România şi, după caz, prestatorilor care efectuează servicii asupra bunurilor înainte ca acestea să fie plasate în regim de antrepozit de TVA, pentru ca aceştia să dovedească faptul că operaţiunile pot fi scutite de taxa pe valoarea adăugată. 48. O copie a documentului prevăzut la pct. 46 şi o copie a autorizaţiei de antrepozit de TVA trebuie transmise de către persoana care a plasat bunurile în antrepozit către prestatorii care efectuează servicii asupra bunurilor plasate în regim de antrepozit de TVA pentru a justifica scutirea de taxă. 49. Titularul regimului de antrepozit de TVA trebuie să ţină un registru al documentelor de plasare, în care se raportează cronologic bunurile plasate într-un asemenea regim. 50. Acest registru trebuie să conţină cel puţin următoarele informaţii: a)un număr de ordine; b)data la care au fost plasate bunurile în regim; c)codul de înregistrare în scopuri de TVA din România al persoanei care plasează bunurile într-un asemenea regim, dacă acesta există; d)o trimitere la documentul de plasare; e)un număr de ordine sub care sunt înregistrate bunurile în listele de stocuri.VII. Documentul de scoatere a bunurilor din regimul de antrepozit de TVA 51. Titularul trebuie să emită şi să semneze un document de scoatere a bunurilor din regimul de antrepozit de TVA. 52. Acest document trebuie să conţină cel puţin următoarele informaţii: a)data la care bunurile părăsesc regimul; b)numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA din România ale titularului; c)numărul autorizaţiei antrepozitului de TVA în care sunt depozitate bunurile; d)adresa antrepozitului; e)numărul de ordine sub care documentul este înregistrat în registrul documentelor de plasare; f)numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA din România, dacă este cazul, ale persoanei care scoate sau pentru care sunt scoase bunurile din regimul de antrepozit de TVA; g)numărul de ordine sub care este înregistrat documentul de scoatere în registrul documentelor de scoatere din regim; h)denumirea exactă şi cantitatea bunurilor; i)o menţiune referitoare la:1. factura emisă, dacă bunurile părăsesc regimul de antrepozit de TVA cu tranzacţie; 2. autofactura menţionată la art. 319 alin. (9) din Codul fiscal, în cazul transferului de bunuri în alt stat membru în sensul art. 270 alin. (10) din Codul fiscal;3. documentul special emis atunci când bunurile părăsesc regimul fără a face obiectul unei tranzacţii comerciale şi rămân în România, prevăzut la pct. 54; 4. numărul autorizaţiei antrepozitului de TVA, precum şi numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA din România ale titularului, dacă bunurile sunt transportate în alt antrepozit de TVA pentru a fi plasate în acelaşi regim; 5. documentul privind accizele, dacă documentul de scoatere din regim se referă la produse accizabile. 53. Persoanele care pot scoate bunuri dintr-un regim de antrepozit de TVA sunt următoarele: a)pentru bunuri, altele decât bunurile accizabile:1. persoana impozabilă care livrează bunurile fără ca bunurile să rămână în regim de antrepozit; 2. proprietarul bunurilor care scoate bunurile din regimul de antrepozit fără a le implica în tranzacţii comerciale; b)pentru bunuri accizabile:1. persoana impozabilă care livrează bunurile fără ca bunurile să rămână în regim de antrepozit, în măsura în care această livrare are drept consecinţă eliberarea în consum în scopuri de accize a bunurilor sau scoaterea fizică a acestora din antrepozitul de TVA; 2. proprietarul bunurilor care scoate bunurile din regimul de antrepozit fără a le implica în tranzacţii comerciale. 54. Documentul pe care trebuie să îl emită proprietarul bunurilor, în cazul în care scoate bunuri din antrepozit fără existenţa unei tranzacţii comerciale şi pe baza căruia se efectuează regularizarea taxei pe valoarea adăugată prevăzută la pct. 36, trebuie să conţină cel puţin următoarele informaţii: a)numărul de ordine, în baza uneia sau mai multor serii, care identifică documentul în mod unic; b)data emiterii; c)denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA din România sau, după caz, codul de identificare fiscală ale proprietarului; d)denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA din România ale titularului autorizaţiei de antrepozitar, dacă acesta este diferit de proprietarul bunurilor; e)numărul autorizaţiei antrepozitului de TVA; f)dacă bunurile sunt mutate în alt antrepozit de TVA pentru a fi plasate în acelaşi regim, numărul autorizaţiei antrepozitului de TVA, precum şi numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA din România ale titularului antrepozitului în care sunt mutate bunurile; g)denumirea, cantitatea, preţul unitar şi valoarea bunurilor.55. O copie a facturii sau a oricărui alt document pe baza căruia sunt scoase bunurile din regimul de antrepozit de TVA trebuie emisă către titularul autorizaţiei de antrepozit de TVA. 56. Titularul autorizaţiei de antrepozit de TVA emite persoanei care scoate bunurile din regim o copie semnată a documentului de scoatere din regim şi păstrează la rândul său o copie a acestui document. 57. Titularul autorizaţiei de antrepozit de TVA trebuie să ţină un registru al documentelor de scoatere din regimul de antrepozit de TVA, în care se raportează cronologic bunurile ce părăsesc regimul. 58. Acest registru trebuie să conţină cel puţin următoarele informaţii: a)un număr de ordine; b)data la care bunurile părăsesc regimul; c)codul de înregistrare în scopuri de TVA din România al persoanei care scoate bunurile din regim, dacă acesta există; d)o trimitere la documentul de plasare; e)un număr de ordine sub care sunt înregistrate bunurile în listele de stocuri ca părăsind regimul.59. Gestiunea stocurilor constă în principal în ţinerea unui registru al documentelor de plasare a bunurilor în regim, a unui registru al documentelor de scoatere din regim şi a unui registru al fişelor de stoc în care sunt raportate, pe tipuri de bunuri, intrările şi ieşirile din regimul de antrepozit de TVA. 60. Aceste fişe trebuie să conţină cel puţin următoarele informaţii: a)un număr de ordine; b)numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA din România ale titularului autorizaţiei; c)numărul autorizaţiei antrepozitului de TVA în care sunt depozitate bunurile; d)adresa antrepozitului; e)denumirea bunurilor; f)codul tarifar al bunurilor în starea în care erau când au intrat în antrepozitul de TVA; g)la plasarea bunurilor în antrepozitul de TVA:1. data plasării; 2. cantitatea sau numărul de bunuri; 3. o trimitere la documentul de plasare; h)la scoaterea bunurilor din antrepozitul de TVA:1. data scoaterii; 2. cantitatea sau numărul de bunuri; 3. o trimitere la documentul de scoatere din regim; i)o descriere a lucrărilor efectuate asupra bunurilor aflate în regimul de antrepozit de TVA; j)bunurile ce rămân în stoc.61. Prin excepţie de la prevederile pct. 38-60 referitoare la documentele care trebuie emise şi evidenţele care trebuie ţinute, în cazul regimului de antrepozit de TVA prevăzut la art. 3 alin. (1) lit. a) din norme, sunt valabile documentele şi evidenţele întocmite conform legislaţiei care reglementează accizele. VIII. Obligaţii specifice legate de facturare 62. Când plasarea bunurilor în regim de antrepozit este făcută în cadrul unei livrări de bunuri în România, factura furnizorului trebuie să conţină, în plus faţă de elementele menţionate la art. 319 alin. (20) din Codul fiscal, următoarele elemente specifice:a)numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA din România ale titularului autorizaţiei de antrepozit de TVA; b)numărul autorizaţiei antrepozitului de TVA în care sunt plasate bunurile.63. Pentru livrările de bunuri ce rămân în regimul de antrepozit de TVA ce pot fi scutite de taxă conform art. 295 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal, factura emisă de furnizorul de bunuri trebuie să conţină, în plus faţă de elementele menţionate la art. 319 alin. (20) din Codul fiscal, următoarele elemente specifice:a)numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA din România ale titularului autorizaţiei de antrepozit de TVA; b)numărul autorizaţiei antrepozitului de TVA în care sunt plasate bunurile.64. Pentru prestările de servicii efectuate înainte ca bunurile să fie plasate în regim de antrepozit de TVA ce pot fi scutite de taxă conform art. 295 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, factura emisă de furnizorul de servicii trebuie să conţină, în plus faţă de elementele menţionate la art. 319 alin. (20) din Codul fiscal, următoarele elemente specifice:a)numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA din România ale titularului autorizaţiei de antrepozit de TVA; b)numărul autorizaţiei antrepozitului de TVA în care sunt plasate bunurile.65. Pentru prestările de servicii făcute asupra bunurilor cât timp acestea rămân în regimul de antrepozit şi care pot fi scutite de taxă conform art. 295 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, factura emisă de furnizorul de servicii trebuie să conţină, în plus faţă de elementele menţionate la art. 319 alin. (20) din Codul fiscal, următoarele elemente specifice:a)numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA din România ale titularului autorizaţiei de antrepozit de TVA; b)numărul autorizaţiei antrepozitului de TVA în care sunt plasate bunurile. ANEXA Nr. 2 la norme Servicii permise în antrepozitul de TVA prevăzut la art. 3 alin. (1) lit. b) din norme 1. Ventilarea, sortarea, uscarea, desprăfuirea, operaţiuni simple de curăţare, reparaţii ale ambalajului, reparaţii de bază ale defectelor apărute în timpul transportului sau antrepozitării, în măsura în care este vorba de operaţiuni simple, aplicarea sau îndepărtarea protecţiei utilizate în scopul transportării 2. Reconstituirea mărfurilor după transport 3. Inventarierea, prelevarea de mostre, trierea, cernerea, filtrarea mecanică şi cântărirea bunurilor 4. Eliminarea componentelor avariate sau poluate 5. Conservarea prin pasteurizare, sterilizare, iradiere sau adăugarea de agenţi de conservare 6. Tratarea împotriva paraziţilor 7. Tratarea antirugină 8. Tratarea: – prin creşterea temperaturii, fără alte tratări complementare sau procese de distilare;

– prin scăderea temperaturii, chiar dacă aceasta conduce la o reîncadrare sub un alt cod tarifar cu 8 cifre.9. Tratarea electrostatică, îndreptarea sau călcarea textilelor 10. Tratarea constă în: – îndepărtarea tulpinilor şi codiţelor şi/sau a sâmburilor fructelor, tăierea şi felierea fructelor uscate sau a legumelor, rehidratarea fructelor;

– deshidratarea fructelor, chiar dacă aceasta conduce la reîncadrarea sub un alt cod tarifar cu 8 cifre.11. Desalinizarea, curăţarea şi cruponarea pieilor 12. Montarea bunurilor ori adăugarea sau înlocuirea pieselor accesorii, în măsura în care această operaţiune este relativ limitată sau este destinată conformării la normele tehnice şi nu modifică natura sau performanţele bunurilor originale. Această operaţiune poate conduce la reîncadrarea sub un alt cod tarifar cu 8 cifre pentru bunurile adăugate ca accesorii sau utilizate ca înlocuitori. 13. Diluarea sau concentrarea fluidelor, fără tratare complementară sau vreun proces de distilare, chiar dacă aceasta conduce la reîncadrarea sub un alt cod tarifar cu 8 cifre 14. Amestecarea bunurilor de acelaşi tip, de calităţi diferite, în scopul obţinerii unei calităţi constante sau a unei calităţi solicitate de client, fără a schimba natura bunurilor respective 15. Separarea sau tăierea la o anumită dimensiune a bunurilor, dacă este vorba numai de operaţiuni simple 16. Ambalarea, dezambalarea, schimbarea ambalajului, decantarea şi transferarea în alte recipiente, chiar dacă aceasta ar conduce la reîncadrarea sub un alt cod tarifar cu 8 cifre, aplicarea, retragerea şi modificarea mărcilor, sigilarea, etichetarea, afişarea preţului sau alt semn distinctiv similar 17. Testarea, ajustarea, reglarea şi punerea în funcţiune a echipamentelor, aparaturii şi vehiculelor, mai ales pentru verificarea conformităţii la normele tehnice, cu condiţia să fie vorba de operaţiuni simple 18. Operaţiuni constând în mătuirea elementelor de ţevărie pentru a le adapta exigenţelor anumitor pieţe