ORDIN   Nr. 66 din 12 iulie 2005

privind aprobarea Normei sanitare veterinare care aproba un manual de diagnostic stabilind proceduri de diagnostic, metode de prelevare a probelor si criterii pentru evaluarea testelor de laborator pentru confirmarea pestei porcine clasice*)

ACT EMIS DE: AUTORITATEA NATIONALA SANITARA VETERINARA SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 707 bis  din  5 august 2005

    *) Ordinul nr. 66/2005 a fost publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 707 din 5 august 2005 si este reprodus si in acest numar bis.

    Vazand Referatul de aprobare nr. 33.153 din 5 iulie 2005, intocmit de Directia generala sanitara veterinara din cadrul Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor,
    avand in vedere prevederile art. 10 lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activitatii sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor, aprobata cu modificari prin Legea nr. 215/2004, cu modificarile si completarile ulterioare,
    in temeiul art. 4 alin. (2) din Hotararea Guvernului nr. 308/2004 privind organizarea si functionarea Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor si a unitatilor din subordinea acesteia, cu modificarile si completarile ulterioare,

    presedintele Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor emite urmatorul ordin:

    Art. 1
    Se aproba Norma sanitara veterinara care aproba un manual de diagnostic stabilind proceduri de diagnostic, metode de prelevare a probelor si criterii pentru evaluarea testelor de laborator pentru confirmarea pestei porcine clasice, prevazuta in anexa care face parte integranta din prezentul ordin.
    Art. 2
    Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor, institutele veterinare centrale si directiile sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor judetene si a municipiului Bucuresti vor duce la indeplinire prevederile prezentului ordin.
    Art. 3
    Prevederile prezentului ordin se aplica exploatatiilor de animale in care nu se efectueaza vaccinarea porcinelor contra pestei porcine clasice.
    Art. 4
    La data intrarii in vigoare a prezentului ordin se abroga orice alte dispozitii contrare.
    Art. 5
    Prezentul ordin constituie transpunerea oficiala a Deciziei Comisiei 2002/106/CE care aproba un manual de diagnostic stabilind proceduri de diagnostic, metode de prelevare a probelor si criterii pentru evaluarea testelor de laborator pentru confirmarea pestei porcine clasice, publicata in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene (JOCE) nr. L 39 din 9 februarie 2002, p. 71.
    Art. 6
    Prezentul ordin va fi publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, si va intra in vigoare la 10 zile de la publicare.

                    Presedintele Autoritatii Nationale
           Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor,
                              Razvan Tiru

    ANEXA 1*)

    *) Anexa este reprodusa in facsimil.

                           NORMA SANITARA VETERINARA
CARE APROBA UN MANUAL DE DIAGNOSTIC STABILIND PROCEDURI DE DIAGNOSTIC, METODE DE PRELEVARE A PROBELOR SI CRITERII PENTRU EVALUAREA TESTELOR DE LABORATOR PENTRU CONFIRMAREA PESTEI PORCINE CLASICE

    Art. 1
    (1) Pesta porcina clasica este confirmata pe baza:
    a) detectarii semnelor clinice de boala si a leziunilor post-mortem;
    b) detectarii virusului, antigenului sau genomului viral in probe de tesuturi, organe, sange sau excretii;
    c) demonstrarii existentei anticorpilor specifici in probele de sange, in concordanta cu procedurile, metodele de prelevare de probe si criteriile pentru evaluarea rezultatelor testelor de laborator stabilite in manualul anexat la prezenta norma sanitara veterinara.
    (2) Totusi, laboratoarele nationale de diagnostic mentionate in Anexa III(1) ale Directivei 2001/89/CE, pot aplica modificari ale testelor de laborator la care se fac referiri in manualul anexat la prezenta norma sanitara veterinara sau pot folosi alte teste, cu conditia sa fie demonstrata o sensibilitate si o specificitate egala cu cele specificate de norme.
    (3) Sensibilitatea si specificitatea acestor teste modificate sau diferite, trebuie sa fie evaluate in cadrul testelor comparative organizate periodic de Laboratorul Comunitar de Referinta pentru pesta porcina clasica.
    Art. 2
    (1) Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor pune in aplicare actele normative, reglementarile si prevederile administrative, necesare pentru conformarea cu prezenta norma sanitara veterinara, le va transmite Comisiei Europene, prin intermediul Ministerului Integrarii Europene si al Misiunii Romaniei pe langa Uniunea Europeana, impreuna cu tabelele de concordanta, in vederea evaluarii conformitatii transpunerii legislative si va stabili masurile necesare pentru implementarea corecta si la timp a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare.
    (2) Atunci cand Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor actioneaza potrivit prevederilor alin. (1), trebuie sa faca o referire expresa la prezenta norma sanitara veterinara, la publicarea oficiala a acestora; procedura privind realizarea referirii mentionate ramane in responsabilitatea Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor.
    (3) Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor va lua masurile necesare si va sanctiona, potrivit legii, orice incalcare a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare; Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor, va facilita intocmirea documentelor necesare pentru sanctionarea incalcarii legislatiei veterinare ce constituie infractiune.
    (4) Prezenta norma sanitara veterinara constituie transpunerea oficiala a Deciziei 2002/106/CE asa cum a fost modificata ultima data prin Decizia Comisiei 2003/859/CE.
    Art. 4
    Anexa face parte integranta din prezenta norma sanitara veterinara.

    ANEXA 1
    la prezenta norma sanitara veterinara

                   MANUALUL DE DIAGNOSTIC AL PESTEI PORCINE CLASICE

    CAP. 1
    Introducere, obiective si definitii

    (1) Pentru a se asigura proceduri uniforme pentru diagnosticul pestei porcine clasice, acest Manual:
    a) asigura un ghid al cerintelor minime pentru procedurile de diagnostic, metodele de prelevare de probe si criteriile pentru evaluarea rezultatelor examinarilor post-mortem si a testelor de laborator, in vederea stabilirii diagnosticului corespunzator al pestei porcine clasice*1).
    b) stabileste cerinte minime de Bio-securitate si standarde de calitate, pentru a fi urmarite de laboratoarele de diagnostic pentru pesta porcina clasica si pentru transportul probelor;
    c) stabileste testele de laborator ce urmeaza a fi folosite pentru diagnosticul pestei porcine clasice si tehnicile de laborator folosite pentru tipizarea genetica a culturilor de virus izolat al pestei porcine clasice.
    (2) Manualul pune accentul pe aplicatiile testelor si evaluarea rezultatelor acestora si nu pe tehnicile de laborator detaliate.
    (3) In acest manual, in plus fata de definitiile la care se face referire in art. 2 al Directivei 2001/89/CE, se aplica urmatoarele definitii:
    a) "exploatatie suspecta" inseamna orice exploatatie de porci care contine unul sau mai multi porci suspecti de a fi infectati cu virusul pestei porcine clasice sau orice exploatatie de contact, asa cum este definita in art. 2 alin. (v) al Directivei 2001/89/CE;
    b) "unic reactant" inseamna orice porc care prezinta un rezultat pozitiv la testele serologice pentru pesta porcina clasica, dar care nu are date anamnetice referitoare la un contact cu virusul pestei porcine clasice si de la care nu exista nici un indiciu de raspandire a bolii la porcii de contact*2).
    c) "subunitate epidemiologica" sau "subunitate", inseamna cladirea, spatiul sau terenul apropiat, in care sunt tinuti grupuri de porci in cadrul unei exploatatii, in asa fel incat acestia au contact frecvent direct sau indirect unul cu celalalt, dar separat de ceilalti porci din aceeasi exploatatie;
    d) "porci in contact" desemneaza porcii care traiesc intr-o exploatatie in contact direct cu unul sau mai multi porci suspecti de a fi infectati cu virusul pestei porcine clasice in ultimele 21 de zile.
------------
    *1) Atunci cand se decide numarul probelor ce urmeaza a fi prelevate pentru testele de laborator, trebuie sa fie luata in considerare si sensibilitatea testelor care vor fi folosite. Numarul animalelor de la care vor fi prelevate probele, trebuie sa fie mai mare decat cel indicat in acest manual, in cazul in care sensibilitatea testului care va fi folosit nu este prea mare.
    *2) La unicii reactanti titrul de anticorpi virus neutralizanti poate varia de la limita (in majoritatea cazurilor) pana la puternic pozitiv. La o repetare a prelevarii probelor, unicii reactanti pot prezenta un titru constant sau descrescator. In general numai cativa porci din lot prezinta aceste reactii fals pozitive.

    CAP. 2
    Descrierea pestei porcine clasice cu accent pe diagnosticul diferential

    1. Introducere
    (1) Pesta porcina clasica este cauzata de un virus ARN anvelopat care apartine genului Pestivirus din Familia Flaviviridae. Acest virus este inrudit cu un pestivirus intalnit la rumegatoare care provoaca diareea virala bovina (DVB) si boala de granita (BG). Aceasta inrudire are serioase consecinte asupra diagnosticului ca urmare a reactiilor incrucisate, care pot conduce la rezultate fals pozitive ale testelor de laborator.
    (2) Virusul pestei porcine clasice este relativ stabil in excretiile umede ale porcilor infectati, in carcasele de porci, in carnea proaspata de porc si in unele produse din carne de porc. Este rapid inactivat de detergenti, solventi lipidici, proteaze si substante dezinfectante obisnuite.
    (3) Principala cale naturala de infectie este oro-nazala, prin contact direct sau indirect cu porcii infectati sau prin consumul de hrana contaminata cu virus. In zonele cu o densitate mare de porci, raspandirea virusului se realizeaza cu usurinta intre exploatatiile de porci invecinate; transmiterea bolii se poate realiza si prin materialul seminal al vierilor infectati.
    (4) Perioada de incubatie pentru animale, individual, variaza de la o saptamana pana la zece zile, dar in conditii de teren, simptomele clinice pot deveni evidente intr-o exploatatie doar dupa 2 - 4 saptamani de la introducerea virusului sau, chiar mai mult, daca sunt implicati numai porcii adulti sau tulpini de patogenitate medie.
    (5) Semnele clinice ale pestei porcine clasice sunt extrem de variabile si acestea pot fi confundate cu multe alte boli. Severitatea simptomelor depinde in principal de varsta animalului si virulenta virusului. In general, animalele tinere sunt afectate mai grav decat cele adulte. La porcii adulti de reproductie evolutia infectiei este adesea moderata sau subclinica.
    (6) Pot fi identificate forme acute, cronice si prenatale de pesta porcina clasica.

    2. Forma acuta
    (1) Purceii intarcati si cei la ingrasat, prezinta adesea forma acuta de pesta porcina clasica; semnele de inceput sunt anorexia, letargie, febra, conjunctivita, tumefierea limfonodurilor, semne respiratorii si constipatie urmata de diaree.
    (2) Hemoragii tipice ale pielii sunt observate de obicei pe urechi, coada, abdomen si pe partea interna a membrelor in timpul celei de-a doua si a treia saptamani de la infectie si pana la moarte; sunt frecvent observate semne neurologice, ca de exemplu mersul vaccilant, incoordonarea miscarilor si convulsii.
    (3) Febra este un semn constant; aceasta este in general mai mare de 40 grade C, dar la porcii adulti febra poate sa nu depaseasca 39.5 grade C.
    (4) Virusul pestei porcine clasice provoaca leucopenie si imunosupresie severa, ceea ce conduce adesea la infectii secundare respiratorii si enterice; semnele acestor infectii secundare pot masca sau se pot suprapune peste semnele cele mai caracteristice ale pestei porcine clasice si pot induce in eroare fermierul sau medicul veterinar.
    (5) Moartea survine de obicei intr-o luna de zile. Vindecarea cu producere de anticorpi, apare, cel mai adesea, la animalele adulte de reproductie care nu prezinta semne clinice severe. Anticorpii impotriva pestei porcine clasice sunt detectabili dupa 2 - 3 saptamani de la producerea infectiei.
    (6) La examinarea post-mortem:
    - modificarile patologice vizibile sunt cel mai frecvent observate in limfonoduri si rinichi;
    - limfonodurile devin tumefiate, edematiate si hemoragice;
    - hemoragiile in rinichi pot varia de la dimensiunea unei petesii abia vizibile pana la hemoragii echimotice;
    - hemoragii similare pot fi de asemenea observate in vezica urinara, laringe, epiglota si cord si uneori raspandite pe seroasele abdominale si toracale;
    - este adesea intalnita o encefalita non-purulenta;
    - pot fi observate leziuni datorate infectiilor secundare care pot induce in eroare medicul veterinar;
    - infarctele splenice sunt considerate patognomonice dar nu sunt frecvent intalnite.
    (7) In general forma acuta a pestei porcine africane prezinta o imagine clinica si patologica foarte similara cu cea a pestei porcine clasice. Atunci cand sunt prezente hemoragii ale pielii si pe urechi, acestea sunt usor de detectat si conduc la suspiciunea de pesta porcina africana sau pesta porcina clasica. Alte cateva boli pot provoca leziuni similare.
    (8) Pesta porcina clasica acuta, trebuie sa fie de asemenea luata in consideratie in cazul in care se suspecteaza rujet, sindromul reproductiv respirator al porcilor, intoxicatii cumarinice, purpura hemoragica, sindromul de slabire multisistemic dupa intarcare, sindromul de dermatita porcina si nefroza, infectii cu Salmonella sau Pasteurella sau orice sindroame enterice sau respiratorii cu febra care nu raspund la tratamentul cu un antibiotic.
    (9) Virusul pestei porcine clasice este eliminat prin saliva, urina si fecale de la aparitia semnelor clinice pana la moartea animalului. Virusul pestei porcine clasice, poate fi de asemenea eliminat prin sperma.

    3. Forma cronica
    (1) Forma cronica a bolii apare atunci cand porcii nu pot dezvolta un raspuns imun impotriva virusului pestei porcine clasice. Initial semnele unei infectii cronice sunt similare cu cele ale infectiei acute. Mai tarziu, sunt prezente semne nespecifice, cum ar fi febra intermitenta, enterita cronica si slabirea. Lipsesc hemoragiile tipice de la nivelul pielii.
    (2) Acesti porci pot prezenta semne clinice de boala timp de 2 - 3 luni inainte de moarte. Virusul pestei porcine clasice este constant eliminat de la aparitia primelor semne de boala pana la moartea animalului. Anticorpii pot fi detectati temporar in probele de ser sanguin.
    (3) Modificarile patologice sunt mai putin caracteristice, in special, nu pot fi observate hemoragii in organe si pe seroase. La animalele care prezinta diaree cronica, sunt prezente leziuni necrotice pe ileon, pe valvula ileocecala si rect.
    (4) Semnele clinice ale formei cronice sunt mult mai nespecifice si fiind necesar sa fie luate in consideratie multe alte boli pentru realizarea diagnosticului diferential. Temperatura ridicata a corpului nu este neaparat prezenta la fiecare animal, dar in exploatatiile infectate poate fi detectata cel putin la cativa porci.

    4. Forma prenatala si izbucnirea tarzie a bolii
    (1) Virusul pestei porcine clasice poate trece prin placenta animalelor gestante si infecteaza fetusii, dar la scroafe boala este adesea subclinica.
    (2) Rezultatul infectiei transplacentare a fetusilor depinde in mare parte de stadiul gestatiei si de virulenta virusului. Infectia din timpul unei gestatii timpurii, poate avea ca rezultat avorturi, fatare de fetusi morti, mumificari si malformatii. Toate acestea conduc la o reducere a indexului de fertilitate din exploatatie.
    (3) Infectarea scroafelor pana intr-a 90-a zi de gestatie, poate duce la fatarea de purcei cu viremie persistenta care pot fi normali clinic la nastere si pot sa supravietuiasca cateva luni. Dupa nastere ei pot prezenta o crestere incetinita, slabire sau ocazional tremur congenital. Aceasta evolutie a infectiei se numeste "izbucnirea tarzie a pestei porcine clasice". Acesti purcei pot juca un rol crucial in raspandirea bolii si in mentinerea persistentei virusului in interiorul populatiei, intrucat ei elimina constant virus pana la moarte.
    (4) Detectarea pestei porcine clasice poate fi deosebit de dificila in exploatatiile de reproductie a porcilor, deoarece evolutia infectiei poate fi foarte usoara si poate fi usor confundata cu multe alte aspecte patologice. Reducerea fertilitatii si avorturile pot fi provocate atat de virusul pestei porcine clasice ca si de infectia cu parvovirus, sindromul respirator reproductiv al porcilor, leptospiroza si boala lui Aujeszky. Materialul avortat datorita infectiei cu virusul pestei porcine clasice nu poate fi deosebit patologic de avorturile produse de agentii altor boli.
    (5) In cazul suspectarii unei boli infectioase a tractusului reproductiv, trebuie sa fie efectuata imediat o ancheta pentru detectarea pestei porcine clasice in orice situatie in care exploatatia in cauza poate fi considerata in pericol (de exemplu datorita localizarii exploatatiei intr-o zona unde pesta porcina clasica apare la porci salbatici) si in orice caz cu atat mai repede cu cat au fost eliminate mai multe boli infectioase comune ale tractusului respirator.

    CAP. 3
    Ghid la principalele criterii care trebuie luate in considerare pentru recunoasterea unei exploatatii ca fiind suspecta de pesta porcina clasica

    Decizia de a recunoaste o exploatatie ca fiind suspecta trebuie sa fie luata pe baza urmatoarelor aspecte, criterii si motive:
    a) Cele mai importante semne clinice ce trebuie luate in considerare sunt:
    (i) febra cu morbiditate si mortalitate crescuta;
    (ii) febra cu sindrom hemoragie;
    (iii) febra cu simptome neurologice;
    (iv) febra de origine necunoscuta la care tratamentul cu antibiotice nu a imbunatatit starea de sanatate;
    (v) avorturi si cresterea problemelor de fertilitate in ultimele 3 luni;
    (vi) tremur congenital la purcei;
    (vii) animale cu boli cronice;
    (viii) animale tinere ramase in urma cu cresterea;
    (ix) hemoragii petesiale si echimotice, in special in limfonoduri, rinichi, splina, vezica urinara si laringe;
    (x) infarcte sau hematoame, cu predilectie in splina;
    (xi) in cazuri cronice - butoni, ulcere in intestinul gros, in special in apropierea jonctiunii ileo-cecale.
    b) Cele mai importante aspecte epidemiologice care trebuie sa fie luate in considerare sunt:
    (i) oricand porcii au avut contact direct sau indirect cu porcii unei exploatatii dovedita a fi infectata cu virusul pestei porcine clasice.
    (ii) oricand o exploatatie a furnizat porci care ulterior au prezentat semne de infectie cu virusul pestei porcine clasice;
    (iii) oricand scroafele au fost insamantate cu sperma provenind dintr-o sursa suspecta;
    (iv) oricand a existat un contact direct sau indirect intre porci salbatici si porcii unei populatii in care a aparut pesta porcina clasica;
    (v) oricand porcii sunt tinuti liberi intr-o regiune in care porcii salbatici sunt infectati cu virusul pestei porcine clasice;
    (vi) oricand porcii au fost hraniti cu resturi culinare si exista suspiciunea ca acestea nu au fost tratate astfel incat sa fie, eventual, inactivat virusul pestei porcine clasice;
    (vii) oricand exista o posibila expunere, de exemplu datorita intrarii unor persoane, transporturi etc.;
    c) Cele mai importante aspecte legate de rezultatele testelor serologice care trebuie luate in considere sunt:
    (i) reactia serologica provocata de o infectie neobservata cu virusul pestei porcine clasice sau de vaccinare*1);
    (ii) reactia incrucisata intre anticorpii pestei porcine clasice si alte pestivirusuri*2);
    (iii) detectarea porcilor unici reactanti*3);
------------
    *1) Daca porcii au fost vaccinati contra pestei porcine clasice cu un vaccin conventional acestia pot fi gasiti a fi pozitivi datorita doar vaccinarii sau datorita unei infectii subclinice a animalelor vaccinate.
    *2) In anumite circumstante, pana la 10% din porcii dintr-un lot pot avea anticorpi impotriva pestivirusurilor rumegatoarelor ce produc diareea virala bovina si boala de granita, de exemplu, atunci cand porcii au contact direct cu bovine sau ovine infectate cu virusul BDV sau cu virusul BG sau atunci cand porcii au intrat in contact cu materiale contaminante cu pestivirusuri de la rumegatoare.
    *3) In toate testele serologice curente pentru pesta porcina clasica, o mica proportie din seruri dau rezultate fals pozitive, fie datorate lipsei de specificitate a sistemului de testare, sau datorita serurilor de la porcii unici reactanti.

    CAP. 4
    Proceduri de examinare si de prelevare a probelor

    1. Linii directoare si proceduri pentru examinarea clinica si prelevarea de probe de la porcii din exploatatiile suspecte
    (1) In exploatatiile suspecte trebuie sa fie efectuate examinari clinice adecvate, prelevari de probe si sa se efectueze investigatii de laborator pentru a confirma sau exclude pesta porcina clasica, in concordanta cu regulile si procedurile stabilite la alin. de la 2 la 7.
    (2) In exploatatia vizata, se instituie masurile la care se face referire in art. 4 alin. (2) al Directivei 2001/89/CE, cu aceleasi proceduri care trebuie aplicate si in cazurile de boala, atunci cand pesta porcina clasica este luata in considerare pentru diagnosticul diferential. Sunt incluse si situatiile cand semnele clinice si aspectele epidemiologice care se observa la porci, sugerand o probabilitate redusa a prezentei pestei porcine clasice.
    (3) In toate cazurile, in care unul sau mai multi porci sunt suspecti a fi infectati cu virusul pestei porcine clasice, in exploatatiile suspecte, trebuie sa se adopte masurile la care se face referire in art. 4 alin. (2) al Directivei 2001/89/CE.
    (4) In cazul suspectarii pestei porcine clasice la porci intr-un abator sau un mijloc de transport, liniile directoare si procedurile stabilite in alin. 2 - 7, trebuie sa se aplice mutatis mutandis.
    (5) Atunci cand un medic veterinar oficial viziteaza o exploatatie suspecta pentru a confirma sau infirma prezenta pestei porcine clasice:
    a) va efectua un control a productiei si a inregistrarilor de sanatate, daca aceste inregistrari sunt disponibile;
    b) va efectua o inspectie in fiecare subunitate, pentru a selecta porcii care urmeaza sa fie examinati clinic.
    (6) Examinarea clinica trebuie sa includa inregistrarea temperaturii corporale si trebuie, in principal, sa vizeze urmatorii porci sau grupe de porci:
    (i) porcii bolnavi sau anorexici;
    (ii) porcii recent refacuti dupa boala;
    (iii) porcii introdusi recent din focare confirmate sau alte surse suspecte;
    (iv) porcii tinuti in subunitati recent vizitate de vizitatori externi care au avut un recent contact strans cu porci suspecti sau infectati cu virusul pestei porcine clasice sau pentru care au fost identificate alte contacte de risc cu o potentiala sursa de virus al pestei porcine clasice;
    (v) porcii de la care deja s-au prelevat probe si au fost testati serologic pentru pesta porcina clasica, in cazul in care rezultatele acestor teste nu au permis excluderea prezentei pestei porcine clasice si porcii in contact cu acestia.
    (7) Daca inspectia in exploatatiile suspectate nu indica prezenta porcilor sau grupelor de porci la care se face referire la alin. 6, punctul (v), Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor, fara a aduce atingere altor masuri care pot fi aplicate in exploatatia vizata, in concordanta cu Directiva 2001/89/CE si tinand cont de situatia epidemiologica, trebuie:
    (i) sa efectueze examinari ulterioare in exploatatia vizata, in concordanta cu alin. (8) si (9) sau:
    (ii) sa se asigure ca sunt prelevate probe de sange de la porcii din exploatatia in cauza, pentru testele de laborator. In acest caz procedurile de prelevare a probelor mentionate la alin. 5 si la sectiunea 6 alin. (2), trebuie sa fie folosite in scopuri de orientare; sau:
    (iii) sa adopte sau sa mentina in exploatatia vizata masurile stabilite la art. 4 alin. (2), pe parcursul investigatiilor ulterioare; sau:
    (iv) sa excluda suspiciunea de pesta porcina clasica.
    (8) Atunci cand se face referire la acest paragraf, examinarea clinica in exploatatia vizata trebuie sa fie efectuata la porci selectati randomizat din subunitatile pentru care a fost identificat sau suspectat un risc de introducere al virusului pestei porcine clasice.
    (9) Numarul minim de porci ce urmeaza sa fie examinati trebuie sa permita detectarea febrei in aceste subunitati, daca aceasta apare la o prevalenta de 10% cu 95% certitudine, cu urmatoarele particularitati:
    a) in cazul scroafelor de reproductie, numarul minim de scroafe ce urmeaza sa fie examinate, pentru detectarea febrei daca aceasta apare, trebuie sa permita o prevalenta de 5% cu 95% certitudine*1);
    b) in cazul centrelor de colectare a spermei toti vierii trebuie sa fie examinati.
    (10) Daca intr-o exploatatie suspecta, sunt detectati porci morti sau in agonie, examinarile post-mortem trebuie sa fie efectuate, de preferat, la cel putin cinci porci si in special la porcii care inainte de moarte au prezentat sau prezinta semne foarte evidente de boala, cei cu febra mare sau cei morti recent.
    (11) Daca la aceste examinari nu s-au evidentiat leziuni care sa indice pesta porcina clasica dar, datorita situatiei epidemiologice, sunt considerate necesare investigatii ulterioare:
    a) o examinare clinica, asa cum este mentionat in subalin. 3 si prelevare de probe de sange, asa cum este stabilit la subalin. 5, in subunitatile in care au fost tinuti porcii morti sau in agonie; si
    b) trebuie sa fie efectuate examinari post-mortem la 3 - 4 porci de contact.
    (12) Independent de prezenta leziunilor care indica pesta porcina clasica, trebuie sa fie colectate probe de organe sau tesuturi de la porcii care au fost examinati post-mortem, pentru efectuarea testelor virusologice, in concordanta cu capitolul V, sectiunea 2 alin. (1). Aceste probe trebuie sa fie prelevate, de preferinta, de la porcii morti recent.
    (13) Cand se efectueaza examinarea post-mortem, Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor trebuie sa se asigure ca:
    a) sunt luate masurile de precautie si de igiena necesare pentru a se preveni raspandirea bolii; si,
    b) in cazul porcilor in agonie, acestia sunt ucisi in concordanta cu Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor nr. 425/2002 pentru aprobarea "Normei sanitare veterinare privind protectia animalelor in timpul sacrificarii sau uciderii acestora" publicat in partea I a Monitorului Oficial al Romaniei nr. 887 din 9 decembrie 2002 si completat de Ordinul ministrului agriculturii, padurilor, apelor si mediului nr. 924/2003, publicat in partea I a Monitorului Oficial nr. 856 din 2 decembrie 2003.
    (14) Daca sunt depistate semne clinice sau leziuni ulterioare care pot sugera prezenta pestei porcine clasice intr-o exploatatie suspecta dar autoritatea veterinara competenta considera ca aceste constatari nu sunt suficiente pentru a confirma un focar de pesta porcina clasica si de aceea sunt necesare teste de laborator, trebuie sa fie prelevate probe de sange pentru testele de laborator de la porcii suspecti si de la alti porci in fiecare subunitate in care sunt tinuti porcii suspecti, in concordanta cu procedura mentionata anterior.
    (15) Numarul minim de probe ce trebuie prelevate pentru testari serologice, trebuie sa permita detectarea seroprevalentei de 10% cu 95% certitudine, in subunitatea vizata, cu urmatoarele particularitati:
    a) in cazul scroafelor de reproductie, numarul minim de scroafe de la care trebuie sa se preleveze probe, trebuie sa permita detectarea unei prevalente de 5% cu 95% certitudine*1);
    b) in cazul unui centru de colectare a spermei, trebuie prelevate probe de la toti vierii;
    Numarul probelor ce urmeaza a fi prelevate pentru testele virusologice va fi in concordanta cu instructiunile autoritatii veterinare competente care va tine cont de varietatea testelor ce pot fi efectuate, de sensibilitatea testelor de laborator ce vor fi folosite si de situatia epidemiologica.
    (16) Daca suspectarea pestei porcine clasice in exploatatia vizata este corelata cu rezultatele testelor serologice anterioare, in plus fata de probele de sange ce urmeaza a fi prelevate de la porcii la care se face referire in alin. (6) lit. (v), trebuie sa se aplice urmatoarele proceduri:
    a) daca animalele seropozitive sunt scroafe gestante, cateva dintre ele, de preferinta nu mai putin de trei, vor fi eutanasiate si supuse unei examinari post-mortem. Inainte de eutanasiere, trebuie prelevate probe de sange pentru testele serologice ulterioare. Fetusii trebuie sa fie supusi examinarii pentru detectarea virusului pestei porcine clasice, a antigenului sau genomului acestui virus, in concordanta cu capitolul VI, pentru a detecta infectia intrauterina;
    b) daca animalele seropozitive sunt scroafe cu purcei sugari, trebuie prelevate probe de sange de la toti purceii si acestia trebuie sa fie supusi examinarii pentru virusul pestei porcine clasice, a antigenului sau a genomului viral, asa cum se face referire in capitolul VI al prezentei anexe. De asemenea, trebuie sa fie prelevate probe de sange si de la scroafe pentru teste serologice ulterioare.
    (17) Daca dupa examinarea efectuata intr-o exploatatie suspecta, nu au fost detectate semne clinice sau leziuni care indica pesta porcina clasica, dar autoritatea veterinara competenta considera necesara solicitarea unor teste de laborator ulterioare, pentru a infirma prezenta pestei porcine clasice in scop de orientare, trebuie sa fie utilizate procedurile de prelevare de probe mentionate la capitolul IV, sectiunea 3 alin. (14) si (15) ale prezentei anexe.
------------
    *1) In anumite cazuri, de exemplu, atunci cand este suspectata pesta porcina clasica intr-o exploatatie cu numar limitat de porci tineri, proportia scroafelor infectate poate fi foarte mica. In aceste cazuri trebuie sa se preleveze probe de la un numar mai mare de scroafe.

    2. Proceduri de prelevare a probelor intr-o exploatatie atunci cand porcii sunt ucisi in urma confirmarii bolii
    (1) Pentru a se stabili maniera introducerii virusului pestei porcine clasice intr-o exploatatie infectata si perioada de timp scursa de la introducerea acesteia, atunci cand porcii sunt ucisi in exploatatie ca urmare a confirmarii unui focar de pesta porcina clasica, in concordanta cu art. 5 alin. (1) al Directivei 2001/89/CE, de la acesti porci, cand acestia sunt ucisi, trebuie sa fie prelevate probe de sange in mod randomizat, in vederea efectuarii testelor de laborator.
    (2) Numarul minim de porci de la care urmeaza a fi prelevate probe de sange, trebuie sa permita detectarea unei seroprevalente de 10% cu o certitudine de 95% la porcii din fiecare subunitate a exploatatiei.*1)
    De asemenea, pot fi recoltate probe pentru testele virusologice, in concordanta cu instructiunile autoritatii veterinare competente, care va tine cont de varietatea testelor ce pot fi utilizate, sensibilitatea testelor de laborator utilizate si situatia epidemiologica.
    (3) Totusi, in cazul focarelor secundare, autoritatea veterinara competenta poate decide sa faca o derogare de la alineatele (1) si (2) si sa stabileasca proceduri de prelevare de probe ad-hoc, tinand cont de informatiile epidemiologice disponibile deja de la sursa, mijloacele de introducere a virusului in exploatatie si potentiala raspandire a bolii in exploatatie.

    3. Proceduri de prelevare de probe atunci cand intr-o exploatatie suspecta porcii sunt ucisi ca masura de preventie*1)
    (1) Pentru a se putea confirma sau infirma prezenta pestei porcine clasice si a se obtine informatii epidemiologice suplimentare, atunci cand porcii sunt ucisi intr-o exploatatie, ca masura de preventie, in concordanta cu prevederile art. 4 alin. (3) lit. (a) sau art. 7 alin. (2) al Directivei 2001/89/CEE, probele de sange pentru testele serologice precum si probele de sange sau de tonsile pentru testele virusologice, trebuie sa fie prelevate in concordanta cu procedura stabilita la alin. (2) al acestui punct.
    (2) Prelevarea de probe trebuie sa vizeze:
    a) porcii prezentand semne clinice sau leziuni post-mortem care indica prezenta pestei porcine clasice si porcii in contact;
    b) alti porci care ar fi putut avea contacte de risc cu porci infectati sau suspecti sau cu porci suspecti de a fi fost contaminati cu virusul pestei porcine clasice;
    (3) Prelevarea de probe de la acesti porci trebuie sa fie efectuata in concordanta cu instructiunile autoritatii veterinare competente, care va tine cont de situatia epidemiologica. In acest caz, procedurile de prelevare a probelor stabilite la sectiunea 4 alin. (2), (3) si (4), trebuie sa fie folosite in scopuri de orientare.
    (4) De la porcii care provin din fiecare subunitate a exploatatiei trebuie prelevate probe in mod randomizat*2). In acest caz, numarul minim de probe ce vor fi prelevate pentru testele serologice, trebuie sa permita in unitatile in cauza detectarea unei prevalente de 10% cu 95% certitudine, cu urmatoarele particularitati:
    a) in cazul scroafelor de reproductie, numarul minim de scroafe de la care vor fi prelevate probe, trebuie sa permita detectarea unor seroprevalente de 5% cu 95% certitudine*3);
    b) in cazul unui centru de recoltare a materialului seminal, trebuie recoltate probe de sange de la toti vierii.
    (5) Tipul probelor care urmeaza a fi prelevate pentru testele virusologice si tipul testului care va fi folosit trebuie sa fie in concordanta cu instructiunile autoritatii veterinare competente care va tine cont de varietatea testelor care pot fi utilizate, de sensibilitatea testelor si de situatia epidemiologica.
------------
    *1) Totusi, daca derogarea prevazuta de art. 6 alin. (1) al Directivei 2001/89/CE a fost aplicata, prelevarea de probe trebuie sa intereseze subunitatile exploatatiei, atunci cand porcii au fost ucisi, fara a se prejudicia examinarile si prelevarile de probe ulterioare ce urmeaza a fi efectuate pentru porcii ramasi in exploatatie, prelevari care vor fi efectuate in concordanta cu instructiunile autoritatii veterinare competente.
    *2) Totusi, daca autoritatea veterinara competenta a limitat aplicarea uciderii preventive, la numai o parte a exploatatiei unde sunt tinuti porci suspecti de a fi infectati sau contaminati cu virusul pestei porcine clasice, in concordanta cu art. 4 alin. (3) al Directivei 2001/89/CE, prelevarea de probe trebuie sa intereseze subunitatile exploatatiei unde s-a aplicat masura, fara a se prejudicia examinarile si prelevarile de probe ulterioare ce urmeaza a fi efectuate la porcii ramasi in exploatatie si care se vor efectua in concordanta cu instructiunile autoritatii veterinare competente.
    *3) In anumite cazuri, de exemplu cand pesta porcina clasica este suspectata intr-o exploatatie cu un numar limitat de porci tineri, proportia de scroafe infectate poate fi foarte mica. In aceste cazuri, trebuie prelevate probe de la un numar mai mare de scroafe.

    4. Proceduri de control si de prelevare a probelor inainte de acordarea autorizatiei de a muta porcii din exploatatiile situate in zone de protectie sau de supraveghere si in cazul in care acesti porci sunt taiati sau ucisi
    (1) Fara a se prejudicia prevederile art. 11 alin. (1) lit. (f), al doilea subalineat al Directivei 2001/89/CE, pentru acordarea autorizatiei de mutare a porcilor din exploatatiile situate in zonele de protectie sau de supraveghere, in concordanta cu art. 10 alin. (3) al actului comunitar mentionat, examinarea clinica efectuata de medicul veterinar oficial, trebuie:
    a) sa fie efectuata intr-o perioada de 24 de ore inainte de mutarea porcilor;
    b) sa fie in concordanta cu prevederile stabilite la sectiunea 1 alin. (5) si (6);
    (2) In cazul porcilor care vor fi mutati intr-o alta exploatatie, in plus fata de investigatiile efectuate in concordanta cu alin. (1), trebuie sa fie efectuata o examinare clinica a porcilor in fiecare subunitate a exploatatiei in care sunt tinuti porcii ce urmeaza sa fie mutati. In cazul porcilor mai mari de trei pana la patru luni, aceasta examinare trebuie sa includa si inregistrarea temperaturii corporale la o anumita proportie din porci.
    (3) In aceste subunitati numarul minim de porci ce urmeaza sa fie controlati trebuie sa permita detectarea febrei, daca aceasta apare la o prevalenta de 10% cu 95% certitudine, cu urmatoarele particularitati:
    a) in cazul scroafelor de reproductie din subunitatile in care sunt tinute scroafe care urmeaza a fi mutate, numarul minim de scroafe ce urmeaza sa fie examinate trebuie sa permita detectarea febrei, daca aceasta apare, la o prevalenta de 5% cu 95% certitudine.
    b) in cazul vierilor, toti vierii ce urmeaza sa fie mutati, trebuie examinati.
    (4) In cazul porcilor care urmeaza sa fie mutati la un abator, la o intreprindere de prelucrare sau in alte spatii pentru a fi apoi ucisi sau taiati, in plus fata de investigatiile care urmeaza a fi efectuate in concordanta cu alin. (1), trebuie sa fie efectuata o examinare clinica a porcilor din fiecare subunitate in care sunt tinuti porcii ce vor fi mutati. In cazul porcilor mai mari de trei sau patru luni, aceasta examinare trebuie sa includa inregistrarea temperaturii corporale la o anumita proportie din porcii existenti.
    (5) Numarul minim de porci ce urmeaza sa fie controlati in subunitatile in cauza, trebuie sa permita detectarea febrei daca aceasta apare, cu o prevalenta de 20% cu 95% certitudine.
    (6) In cazul scroafelor de reproductie, numarul minim de porci ce urmeaza a fi examinati, trebuie sa permita detectarea febrei daca aceasta apare in subunitatile in care sunt tinuti porcii ce urmeaza a fi mutati, cu o prevalenta de 5% cu 95% certitudine.
    (7) Atunci cand porcii la care se face referire la alin. (4), (5) si (6) sunt taiati sau ucisi, trebuie sa fie prelevate probe de sange pentru teste serologice sau probe de sange sau de tonsile pentru testele virusologice, de la porcii proveniti din fiecare din subunitatile din care au fost mutati porci.
    (8) Numarul minim de probe ce urmeaza a fi prelevate, trebuie sa permita detectarea unei seroprevalente sau virus prevalente de 10% cu o certitudine de 95%, in fiecare subunitate.
    (9) In cazul scroafelor de reproductie sau a vierilor, in subunitatile in care acesti porci au fost tinuti, numarul minim de porci de la care urmeaza sa se preleveze probe, trebuie sa permita detectarea unei seroprevalente sau virus prevalente 5% cu o certitudine de 95% .
    (10) Tipul probelor ce urmeaza sa fie prelevate si testul ce urmeaza sa fie utilizat vor fi in concordanta cu instructiunile autoritatii veterinare competente care va tine cont de varietatea testelor care pot fi efectuate, sensibilitatea testelor si situatia epidemiologica.
    (11) Totusi, daca sunt depistate semne clinice sau leziuni post-mortem care indica pesta porcina clasica, atunci cand porcii sunt ucisi sau omorati, prin derogare de la alin. (4) la alin. (10), trebuie sa se aplice prevederile cu privire la prelevarea de probe stabilite la sectiunea 3.

    5. Proceduri de control si de prelevare a probelor intr-o exploatatie in relatie cu repopularea
    (1) Atunci cand sunt reintrodusi porci intr-o exploatatie, in concordanta cu art. 13 alin. (2) lit. (b) sau art. 19 alin. (8) lit. (b) al Directivei 2001/89/CE, trebuie sa se aplice urmatoarele proceduri de prelevare a probelor:
    a) in cazul in care sunt reintrodusi porci santinela, trebuie prelevate in mod randomizat probe de sange pentru teste serologice din fiecare subunitate a exploatatiei, de la un numar de porci ce permite detectarea unei prevalente de 10% cu o certitudine de 95% .
    b) in cazul repopularii totale, probele de sange pentru teste serologice trebuie prelevate in mod randomizat din fiecare subunitate a exploatatiei, de la un numar de porci care sa permita detectarea unei seroprevalente de 20% cu o certitudine de 95% .
    In cazul scroafelor sau vierilor de reproductie, numarul probelor ce urmeaza sa fie prelevate trebuie sa permita detectarea unei seroprevalente de 10% cu o certitudine de 95% .
    (2) Dupa reintroducerea porcilor, autoritatea veterinara competenta trebuie sa se asigure ca, in cazul oricarui caz de boala sau moarte la porcii din exploatatie, cu cauze necunoscute, porcii vizati sunt imediat testati pentru pesta porcina clasica. Aceste prevederi trebuie sa se aplice pana cand, in exploatatia in cauza, sunt ridicate restrictiile la care se face referire la articolele 13 alin. (2) lit. (a) al doilea subalineat si 19 alin. (8) lit. (b), a doua propozitie a Directivei 2001/89/CE.

    6. Proceduri de prelevare a probelor in exploatatiile din zona de protectie, inainte de ridicarea restrictiilor
    (1) Intr-o zona de protectie, pentru a putea fi ridicate masurile la care se face referire la art. 10 al Directivei 2001/89/CE, in toate exploatatiile din acea zona:
    a) trebuie sa fie efectuata o examinare in concordanta cu procedurile stabilite la sectiunea 1 alin. (5), (6), (7), (8), (9);
    b) trebuie sa fie prelevate probe de sange pentru testele serologice, asa cum este mentionat in alin. (2).
    (2) In fiecare subunitate din exploatatie, numarul minim de probe de sange ce urmeaza a fi prelevate trebuie sa permita detectarea unei seroprevalente de 10% cu o certitudine de 95% la porci, cu urmatoarele particularitati:
    a) in cazul scroafelor pentru reproductie, numarul minim al probelor ce urmeaza sa fie prelevate trebuie sa asigure detectarea unei seroprevalente de 5% cu o certitudine de 95% .
    b) in cazul unui centru de colectare a spermei, trebuie prelevate probe de sange de la toti vierii.

    7. Proceduri de prelevare a probelor in exploatatii din zona de supraveghere, inainte de ridicarea restrictiilor
    (1) Intr-o zona de supraveghere, pentru a putea fi ridicate restrictiile la care se face referire la art. 11 al Directivei 2001/89/CE, trebuie sa fie efectuata o examinare clinica in toate exploatatiile din zona, in concordanta cu procedurile mentionate la sectiunea 1 alin. (5), (6), (7).
    (2) Se preleveaza probe de sange pentru teste serologice de la porci:
    a) din toate exploatatiile in care nu sunt tinuti porci intre 2 si 8 luni;
    b) ori de cate ori autoritatea veterinara competenta considera ca pesta porcina clasica ar putea fi raspandita neobservat printre scroafele de reproductie;
    c) din orice alta exploatatie in care prelevarea de probe este considerata necesara de catre autoritatea veterinara competenta.
    d) in toate centrele de colectare a spermei.
    (3) Cand se efectueaza prelevari de probe de sange pentru teste serologice in exploatatiile situate in zona de supraveghere, numarul probelor de sange ce urmeaza a fi prelevate in aceste exploatatii trebuie sa fie in concordanta cu sectiunea 6 alin. (2). Totusi, daca autoritatea veterinara competenta considera ca pesta porcina clasica ar putea fi raspandita neobservat printre scroafele de reproductie, prelevarea de probe poate fi efectuata numai in subunitatile in care sunt tinute aceste animale.

    8. Monitorizarea serologica si procedurile de prelevare a probelor in zonele in care pesta porcina clasica este suspectata sa apara sau a fost confirmata la porci salbatici.
    (1) In cazul monitorizarii serologice la porcii salbatici din zonele in care pesta porcina clasica a fost confirmata sau este suspectata existenta acesteia, marimea si zona geografica a populatiei tinta de la care urmeaza sa fie prelevate probe, trebuie sa fie definite anticipat, pentru a se stabili numarul probelor ce urmeaza a fi prelevate. Numarul de probe trebuie sa fie stabilit in functie de numarul estimat de animale vii si nu in functie de numarul animalelor impuscate.
    (2) Daca nu sunt disponibile date cu privire la densitatea si dimensiunea populatiei, zona geografica care face obiectul prelevarii de probe, trebuie sa fie identificata tinand cont de prezenta continua a porcilor salbatici si de existenta barierelor naturale sau artificiale eficiente pentru a preveni deplasarea masiva si continua a animalelor. Daca nu apar aceste circumstante, sau in cazul zonelor cu suprafete mari, este recomandat sa se identifice zone de prelevare a probelor de pana la 200 km^2 in care poate trai in mod obisnuit o populatie de 400 pana la 1000 de porci salbatici.
    (3) Fara a se prejudicia prevederile art. 15 alin. (2) al Directivei 2001/89/CE, in cadrul zonei de prelevare a probelor definite, numarul minim de porci de la care se vor preleva probe, trebuie sa permita detectarea unei seroprevalente de 5% cu o certitudine de 95% . In acest scop trebuie sa fie supuse prelevarii de probe cel putin 59 de animale din fiecare zona care a fost identificata.
    (4) Se recomanda ca:
    a) in zonele in care presiunea de vanatoare este mai mare si este realizata cu regularitate, sau se aplica vanatoarea selectiva ca o masura de control, aproximativ 50% din animalele apartinand clasei de varsta intre 3 luni si 1 an, 35% apartinand clasei de varsta intre 1 si 2 ani si 15% apartinand clasei de varsta mai mare de 2 ani - sa fie supuse prelevarii de probe;
    b) in zonele in care vanatoarea este rara sau absenta, cel putin 32 de animale trebuie sa fie supuse prelevarii de probe, pentru fiecare din aceste clase de varsta;
    c) prelevare de probe se efectueaza intr-o perioada scurta de timp, de preferat nu mai mare de 1 luna;
    d) varsta animalelor utilizate pentru prelevare de probe este stabilita in functie de eruptia dintilor.
    (5) Prelevarea probelor pentru testele virusologice de la porcii salbatici impuscati sau gasiti morti, trebuie sa fie efectuata asa cum este mentionat la Capitolul V sectiunea 2 alin. (1).
    (6) Atunci cand este considerata necesara monitorizarea virusologica a porcilor salbatici impuscati, aceasta trebuie sa fie efectuata in primul rand la animalele in varsta de 3 luni pana la 1 an.
    (7) Toate probele ce urmeaza sa fie trimise la laborator trebuie sa fie insotite de chestionarul la care se face referire la art. 16 alin. (3) al Directivei 2001/89/CE.

    CAP. 5
    Proceduri si criterii generale pentru colectarea si transportul probelor

    1. Proceduri si criterii generale
    (1) Inainte de efectuarea prelevarii de probe dintr-o exploatatie, trebuie sa fie realizata o harta a exploatatiei si trebuie sa fie identificate subunitatile epidemiologice ale acesteia.
    (2) De fiecare data cand se considera ca ar putea fi necesara o reprelevare de probe, toti porcii de la care se preleveaza probe, trebuie sa fie unic marcati in asa fel incat sa fie usor de efectuat reprelevarea.
    (3) Fara a prejudicia capitolul IV sectiunea 1 alin. (14) si (15) lit. b, nu se preleveaza probe pentru testare serologica de la purcei mai mici de 8 saptamani.
    (4) Toate probele trebuie trimise la laborator, insotite de documente corespunzatoare, in concordanta cu cerintele stabilite de autoritatea veterinara competenta. Aceste documente vor include detalii despre anamneza porcilor de la care s-au prelevat probe si semnele clinice sau leziunile post-mortem identificate.
    (5) In cazul porcilor tinuti in exploatatii, trebuie sa fie disponibile informatii clare cu privire la varsta, categorie si exploatatia de origine a porcilor de la care s-au prelevat probe. Este recomandata ca localizarea fiecarui porc de la care s-au prelevat probe in exploatatie, sa fie inregistrata impreuna cu marca sa unica de identificare.

    2. Colectarea probelor pentru teste virusologice
    (1) Pentru detectarea virusului, antigenului sau genomului virusului pestei porcine clasice de la porcii morti sau eutanasiati, cele mai potrivite probe sunt tesuturile din tonsile, splina si rinichi. In plus, este recomandat sa se preleveze doua probe din alte tesuturi limfatice, cum ar fi limfonodulul retrofaringian, parotidian, mandibular sau mezenteric si o proba din ileon. In cazul carcaselor autolizate, se alege un os lung intreg sau sternul.
    (2) De la porcii care au prezentat febra sau alte semne de boala, trebuie prelevate probe de sange pe anticoagulant sau sange coagulat, in concordanta cu instructiunile autoritatii veterinare competente;
    (3) Testele virusologice sunt recomandate in cazul animalelor bolnave. Acestea au de obicei o valoare limitata atunci cand sunt utilizate in scopurile monitorizarii animalelor care nu prezinta semne clinice. Totusi, daca obiectivul unei prelevari de probe la scara larga este de a detecta virusul pestei porcine clasice, atunci cand porcii sunt in perioada de incubatie a bolii, tonsilele sunt cele mai adecvate probe.

    3. Transportul probelor
    (1) Este recomandat ca toate probele:
    a) sa fie transportate si depozitate in containere inchise ermetic;
    b) sa nu fie inghetate dar sa fie pastrate reci, la temperatura frigiderului;
    c) sa fie expediate la laborator cat mai repede posibil;
    d) sa fie mentinute preferabil pe pachete de refrigerare si nu pe gheata carbonica pentru a le pastra reci;
    e) tesuturile sau organele sunt puse intr-o punga de plastic separata, inchisa si etichetata corespunzator; acestea trebuie sa fie apoi puse in containere cu invelis extern dur si impachetate cu suficient material absorbant pentru a le proteja de deteriorare si pentru a absorbi lichidele care se pot scurge;
    f) sa fie transportate direct la laborator, cand este posibil, de catre personal competent, pentru a se asigura un transport rapid si sigur.
    (2) Exteriorul pachetului trebuie sa fie etichetat cu adresa laboratorului destinatar si trebuie sa fie inscris evident urmatorul mesaj: Material patologic animal; Perisabil; Fragil; A nu se deschide in afara unui laborator pentru pesta porcina clasica.
    (3) Laboratorul care primeste probele trebuie sa fie informat in prealabil despre ora si modul sosirii acestora.
    (4) Pentru transportul aerian al probelor la Laboratorul Comunitar de Referinta pentru Pesta Porcina Clasica*1) din statele membre ale Uniunii Europene altele decat Germania sau la laboratoarele nationale de referinta din alte tari, pachetul trebuie sa fie etichetat in concordanta cu reglementarile IATA.
------------
    *1) Laboratorul Comunitar de Referinta are posibilitati nelimitate de a primi probe pentru diagnostic si izolarea virusului pestei porcine clasice. Copiile dupa permisul de import pot fi solicitate inainte de transport la laborator si trebuie atasate la exteriorul pachetului intr-un plic.

    CAP. 6
    Principiile si utilizarea testelor virusologice si evaluarea rezultatelor acestora

    1. Detectarea antigenului viral
    (1) Testul cu anticorpi fluorescenti (FAT)
    Principiul testului este detectarea antigenului viral in criosectiuni subtiri de material din organe de la porci suspectati de a fi infectati cu virusul pestei porcine clasice.
    Antigenul intracelular este detectat prin utilizarea unui anticorp conjugat cu FITC.
    Un rezultat pozitiv trebuie sa fie confirmat prin repetarea colorarii cu un anticorp monoclonal specific.
    Organele adecvate sunt tonsilele, rinichii, splina, diferiti limfonoduli si Neonul. Un frotiu din celulele maduvei spinarii poate fi de asemenea utilizat in cazul porcilor salbatici in cazul in care aceste organe nu sunt disponibile sau sunt autolizate.
    Testul poate fi efectuat intr-o zi. Deoarece probele de organe pot fi obtinute doar de la animale moarte utilizarea acestuia in scop de testare pe un numar mare de probe este limitata. Increderea in rezultatul testului e limitata de defectele de colorare, in special atunci cand nu a fost acumulata experienta necesara in efectuarea testului sau daca organele testate sunt autolizate.
    (2) ELISA pentru detectarea antigenului.
    Antigenul viral este detectat utilizand diferitele tehnici ELISA.
    Sensibilitatea testului ELISA pentru detectarea antigenului trebuie sa fie suficient de mare pentru a detecta un rezultat pozitiv la animale care prezinta semne clinice de pesta porcina clasica.
    Utilizarea testului ELISA pentru detectarea antigenului este recomandata pentru probele prelevate de la animale cu semne clinice sau leziuni patologice de boala.
    Nu este recomandata pentru investigarea individuala a animalelor.
    Probele prelevate de la porcii suspectati de a fi infectati cu virusul pestei porcine clasice, sunt leucocitele, serul sanguin, sangele necoagulat precum si suspensii din organele la care se face referire la alin. 1*1).
    ELISA poate fi efectuat intr-o zi si poate fi executat de echipament automat. Cel mai important avantaj este numarul mare de probe care poate fi prelucrat intr-o perioada scurta de timp.
    Este recomandat sa fie utilizat un test antigen ELISA, care produce rezultate satisfacatoare pe material de referinta.
    In prezent toate testele ELISA sunt mai putin sensibile decat izolarea virusului pe culturi celulare iar sensibilitatea lor este semnificativ mai buna pe probe de sange de la purcei decat pe cele de la porcii adulti.
------------
    *2) In comert sunt disponibile cateva kituri pentru antigen ELISA in pesta porcina clasica, care sunt validate cu diferite tipuri de probe.

    2. Izolarea virusului
    (1) Izolarea virusului este bazata pe incubarea materialului din proba pe culturi celulare sensibile de origine porcina. Daca virusul pestei porcine clasice exista in proba, acesta se va replica in celule, putand fi detectat, prin imuno-colorarea celulelor infectate, cu anticorpi conjugati. Anticorpii specifici pentru pesta porcina clasica sunt necesari pentru diagnosticul diferential fata de alte pestivirusuri.
    (2) Probele preferate pentru izolarea virusului pestei porcine clasice, sunt leucocitele, plasma sanguina si sangele integral obtinut din probe de sange necoagulat, sau organele la care se face referire la sectiunea 1 alin. (1).
    (3) Izolarea virusului este indicata pentru investigarea probelor de la un numar redus de animale si nu pentru supravegherea in masa. Procedura de izolare a virusului este laborioasa si necesita cel putin 3 zile pentru ca rezultatele sa fie disponibile. Pot fi necesare doua pasaje de culturi celulare pentru a fi detectat un nivel redus al virusului in probe. Izolarea virusului poate necesita un timp de investigare mai mare de 10 zile pana la obtinerea rezultatului final. Probele autolizate pot fi citotoxice pentru cultura celulara si in consecinta pot limita utilizarea acestuia.
    (4) Se recomanda, de asemenea, efectuarea izolarii virale si in cazul unei confirmari anterioare a pestei porcine clasice prin alte metode. Acesta trebuie sa fie utilizat ca test de referinta pentru confirmarea rezultatelor pozitive obtinute anterior prin metodele ELISA, PCR sau FAT, respectiv detectie indirecta cu peroxidaza. Culturile de virus al pestei porcine clasice obtinute pe aceasta cale, sunt utile pentru caracterizarea virusului, incluzand tipizarea genetica si epidemiologia moleculara.
    (5) Toate culturile de virus ale pestei porcine clasice din toate focarele primare, de la primele cazuri de boala la porcii salbatici sau de la cazurile din abatoare sau din mijloacele de transport, trebuie sa fie tipizate genetic de catre un laborator national de referinta sau de Laboratorul Comunitar de Referinta, in concordanta cu prevederile sectiunii 5.
    (6) In orice caz, aceste culturi de virus trebuie sa fie trimise, fara intarziere, Laboratorului Comunitar de Referinta pentru banca de virusuri.

    3. Detectarea genomului viral
    (1) Reactia de amplificare a lanturilor de acizi nucleici cu polimeraza (PCR), este folosita pentru a se detecta genomul viral in probe de sange, tesut sau organ. Fragmente mici ale ARN viral sunt transcrise in fragmente de ADN care apoi sunt amplificate prin reactia PCR, producandu-se cantitati detectabile. Intrucat acest test detecteaza doar o secventa a genomului viral, PCR poate fi pozitiv chiar si atunci cand nu este prezent virusul (ex. tesuturi autolizate sau probe de la porcii convalescenti).
    (2) PCR poate fi folosit pentru un numar mic de probe, care au fost atent selectate de la animale suspecte sau din materii provenind de la fetusii avortati. Poate fi o metoda indicata pentru carcasele de porcii salbatici, daca materialul este autolizat si nu este posibila izolarea virusului datorita citotoxicitatii.
    (3) Materialele potrivite ca proba pentru diagnosticul prin PCR sunt organele descrise pentru izolarea virusului sau sangele necoagulat.
    (4) PCR poate fi realizat in 48 de ore. Necesita un echipament de laborator adecvat, spatii separate si personal calificat. Un avantaj este ca particulele de virus nu sunt replicate in laborator. Metoda este foarte sensibila, dar poate surveni usor contaminarea, ceea ce conduce la rezultate fals pozitive. De aceea, este esentiala existenta unor proceduri eficiente pentru controlul calitatii. Unele metode sunt specifice mai degraba pentru pestivirusuri decat pentru virusul pestei porcine clasice, necesitand teste de confirmare ulterioare, cum ar fi secventarea materialului amplificat prin testul PCR.

    4. Evaluarea rezultatelor testelor virusologice
    (1) Testele virusologice sunt esentiale pentru confirmarea pestei porcine clasice.
    Izolarea virusului trebuie sa fie considerata ca test virusologie de referinta si trebuie sa fie folosit ca test de confirmare, atunci cand este necesar. Utilizarea acestui test este recomandata, in special, in cazul rezultatelor pozitive la FAT, ELISA sau PCR, neasociate cu existenta semnelor clinice sau a leziunilor de boala si in orice alt caz in care exista incertitudini.
    (2) Totusi, un focar primar de pesta porcina clasica poate sa fie confirmat, daca au fost depistate semne clinice sau leziuni ale bolii la porcii in cauza si cel putin doua din testele de detectie de antigen sau genom au furnizat un rezultat pozitiv.
    (3) Un focar secundar de pesta porcina clasica, poate sa fie confirmat, daca in plus fata de aspectele de corelatie epidemiologica cu un focar sau caz confirmat, au fost detectate semne clinice sau leziuni ale bolii la porcii in cauza si un test de detectare a antigenului sau a genomului a avut un rezultat pozitiv;
    (4) Un caz primar de pesta porcina clasica la porcii salbatici poate fi confirmat dupa izolarea virusului sau daca a fost obtinut un rezultat pozitiv la cel putin doua teste de detectare a antigenului sau a genomului. Cazurile ulterioare de pesta porcina clasica la porcii salbatici, pentru care a fost constatata o legatura epidemiologica cu cazurile confirmate anterior, pot fi confirmate, daca un test de detectare a antigenului sau a genomului a dat un rezultat pozitiv.
    (5) Un rezultat pozitiv pentru pesta porcina clasica al unui test de detectare a antigenului sau a genomului necesita ca testul in cauza sa fi fost realizat folosind anticorpi specifici pentru virusul pestei porcine clasice sau primeri. Daca testul utilizat nu a fost specific pentru virusul pestei porcine clasice dar specific doar pentru pestivirusuri, acest test trebuie sa fie repetat, utilizand reagenti specifici pentru pesta porcina clasica.

    5. Tipizarea genetica a culturilor de virus al pestei porcine clasice
    (1) Tipizarea genetica a culturilor de virus al pestei porcine clasice este realizata prin determinarea secventei de nucleotide a unei portiuni a genomului viral, adica ale unor parti specifice ale segmentului 5 necodificat si/sau a genei glicoproteinei E(2). Similaritatea acestor secvente cu cele deja obtinute de la culturile virale anterioare poate indica daca focarele de boala sunt sau nu provocate de tulpini noi sau deja cunoscute. Aceasta poate sustine sau exclude ipoteza cu privire la caile de transmitere care a fost furnizata de ancheta epidemiologica.
    (2) Tipizarea genetica a culturilor de virus al pestei porcine clasice este de o importanta majora pentru determinarea sursei bolii. Totusi, o inrudirea stransa dintre tulpinile de virus obtinute din diferite focare de boala, nu este o dovada absoluta pentru o legatura epidemiologica directa.
    (3) Daca tipizarea virusului nu poate fi efectuata intr-un laborator national sau in orice alt laborator autorizat pentru diagnosticul pestei porcine clasice intr-o perioada scurta de timp, proba originala sau cultura virala trebuie sa fie trimisa cat mai rapid posibil Laboratorului Comunitar de Referinta pentru tipizare.
    (4) Datele cu privire la tipizarea si secventarea tulpinilor virusului pestei porcine clasice disponibile laboratoarelor autorizate pentru diagnosticul acesteia, trebuie sa fie trimise Laboratorului Comunitar de Referinta, pentru ca aceasta informatie sa fie introdusa in baza de data detinuta de acest laborator.
    (5) Informatiile incluse in aceasta baza de date trebuie sa fie disponibile tuturor laboratoarelor nationale de referinta din statele membre ale Uniunii Europene si din Romania. Totusi, in scopul publicarii in publicatii stiintifice, daca este solicitat de laboratorul in cauza, Laboratorul Comunitar de Referinta trebuie sa garanteze confidentialitatea acestor date pana cand acestea sunt publicate.

    CAP. 7
    Principiile si utilizarea testelor serologice si evaluarea rezultatelor acestora

    1. Principii de baza si valoare de diagnostic
    (1) La porcii infectati cu virusul pestei porcine clasice, anticorpii sunt, de obicei, detectabili in probe de ser incepand cu a doua - a treia saptamana dupa infectie. La porcii vindecati, anticorpii de neutralizare protectori pot fi detectati pe parcursul a cativa ani sau chiar pe tot parcursul vietii. De asemenea, anticorpii sunt detectabili in mod sporadic in stadiul terminal al animalelor bolnave. La unii porci cu forma cronica de pesta porcina clasica, pot fi detectati anticorpii timp de cateva zile, la sfarsitul primei luni dupa infectie.
    (2) Purceii infectati intrauterin pot sa fie imunotoleranti fata de virusul omolog al pestei porcine clasice si dezvolta anticorpi nespecifici. Totusi, anticorpi de origine maternala pot fi detectati in timpul primelor zile de viata. Timpul de injumatatire a anticorpilor maternali la purceii sanatosi neviremici este de aproximativ doua saptamani. Daca se gasesc anticorpi ai pestei porcine clasice la purcei mai mari de trei luni, este putin probabil ca acestia sa fie de origine maternala.
    (3) Detectarea anticorpilor impotriva virusului pestei porcine clasice in probe de ser sau plasma sangvina este efectuata pentru a asista diagnosticul pestei porcine clasice in exploatatiile suspecte, pentru stabilirea perioadei de infectare in cazul focarelor confirmate si in scopul monitorizarii si supravegherii.
    Totusi, testele serologice sunt de valoare limitata pentru detectarea pestei porcine clasice intr-o exploatatie in cazul unei infectii recente.
    (4) Cativa porci seropozitivi cu un titru de neutralizare scazut pot sa fie indicatori ai unei infectii recente (doua pana la patru saptamani). Multi porci cu titru de neutralizare mare pot indica intrarea in exploatatie a virusului cu mai mult de o luna inainte. Pozitionarea porcilor seropozitivi in exploatatie poate furniza informatii valoroase privind introducerea virusului pestei porcine clasice in exploatatie.
    (5) Se face o evaluare adecvata a rezultatelor testelor serologice tinand cont de toate constatarile clinice, virusologice si epidemiologice, in cadrul anchetei ce trebuie sa fie realizata in cazul suspectarii sau confirmarii pestei porcine clasice, in concordanta cu art. 8 al Directivei 2001/89/CE.

    2. Teste serologice recomandate
    (1) Testul de virus neutralizare (TVN) si ELISA sunt testele cele mai indicate pentru diagnosticul serologic al pestei porcine clasice.
    (2) Calitatea si eficacitatea diagnosticului serologic efectuat de laboratoarele nationale, trebuie sa fie verificate cu regularitate in cadrul testelor comparative inter-laboratoare organizate periodic de Laboratorul Comunitar de Referinta.
    (3) TVN este bazat pe determinarea activitatii de neutralizare a anticorpilor din proba de ser, exprimata ca 50% din valoarea titrul final.
    O cantitate constanta de virus al pestei porcine clasice este incubata la 37 grade C cu ser diluat. In scopul efectuarii unui numar mare de teste (screening), serul este initial diluat 1/10. Atunci cand este necesara o titrare completa, se lucreaza cu dilutii binare ale serului, incepand cu 1/2 sau 1/5. Fiecare dilutie este amestecata cu un volum egal de suspensie de virus continand 100 de doze infectioase (TCID 50).
    (4) Dupa incubare amestecul este inoculat pe culturi celulare care sunt incubate 3 - 5 zile. Dupa aceasta perioada de incubatie, culturile sunt fixate si orice replicare virala in celulele infectate este detectata de un sistem de detectie prin imunolegare. Poate fi folosit atat testul de neutralizare cu detectie bazata pe utilizarea anticorpilor marcati cu peroxidaza (NPLA) cat si testul de neutralizare cu detectie bazata pe utilizarea anticorpilor marcati cu fluorocrom (NIF).
    (5) Rezultatele TVN sunt exprimate ca reciproce ale dilutiei initiale a serului la care jumatate din culturile celulare inoculate (50% punct final), nu releva replicare a virusului, detectia cu anticorpi marcati, furnizand rezultate negative. Este estimat un punct intre doua nivele de dilutie. Sistemul final de dilutie este bazat pe dilutia actuala a serului in timpul reactiei de neutralizare (ex. dupa adaugarea virusului, dar inainte de adaugarea suspensiei celulare).
    (6) TVN este cel mai sensibil si sigur test pentru detectarea anticorpilor impotriva virusului pestei porcine clasice. De aceea, acesta este recomandat atat pentru examinarea serologica a unui singur animal cat si pentru un lot. Cu toate acestea, prin acest test pot fi detectati anticorpi specifici de neutralizare incrucisata specifici infectarii porcilor cu pestivirusuri ale rumegatoarelor.
    (7) TVN pentru detectarea anticorpilor impotriva virusului BVD si a virusului bolii de granita urmeaza aceleasi principii mentionate mai sus si sunt realizate pentru diagnosticul diferential al pestei porcine clasice.
    (8) Tulpinile de pestivirusuri ce trebuie utilizate in testele de neutralizare trebuie sa fie in concordanta cu recomandarea Laboratorului Comunitar de Referinta.
    (9) Au fost perfectate cateva tehnici ELISA ce folosesc anticorpi monoclonali specifici, care sunt bazate pe doua variante: ELISA competitiv sau de blocare si ELISA necompetitiv.
    (10) ELISA competitiv sau de blocare este, de obicei, bazat pe anticorpi monoclonali. Daca proba de ser contine anticorpi ai virusului clasic, legatura unui anticorp monoclonal selectat conjugat cu peroxidaza la antigenul viral va fi inhibata, rezultand un semnal redus.
    (11) In testul ELISA necompetitiv legatura anticorpilor din ser cu antigenul viral este masurata direct utilizand anticorpi anti IgG de porc conjugati cu peroxidaza.
    (12) Controlul calitatii, cu privire la sensibilitatea si specificitatea fiecarui lot de teste ELISA, trebuie sa fie efectuat in mod regulat de catre laboratorul national, utilizandu-se lista serurilor de referinta prevazuta de Laboratorul Comunitar de Referinta. Aceasta lista va cuprinde:
    a) seruri de la porci in faza initiala a infectiei cu virusul pestei porcine clasice (inainte de 21 de zile de la infectare);
    b) seruri de la porci convalescenti (dupa 21 de zile de la infectare);
    c) seruri de la porci infectati cu pestivirusuri ale rumegatoarelor.
    (13) Testul ELISA ce urmeaza a fi utilizat pentru diagnosticul serologic al pestei porcine clasice, trebuie sa recunoasca toate serurile de referinta de la porcii in convalescenta. Toate rezultatele obtinute cu seruri de referinta trebuie sa fie repetabile. Este de asemenea recomandat ca acestea sa detecteze toate serurile pozitive provenite de la porci aflati in faza initiala a bolii si sa prezinte o minima reactie incrucisata cu serurile de la porcii infectati cu pestivirusuri ale rumegatoarelor. Rezultatele obtinute cu seruri de la porci in faza initiala a infectiei indica sensibilitatea testului ELISA.
    (14) Sensibilitatea testului ELISA este evaluata ca fiind mai mica decat a testului de virus neutralizare si se recomanda ca sa fie folosita ca un test screening aplicat la un lot de porcine. Totusi, ELISA necesita facilitati mai putin specializate si poate fi realizata mult mai rapid decat testul de virus neutralizare, gratie sistemului automatic.
    (15) Testul ELISA trebuie sa asigure identificarea tuturor cazurilor de infectie cu virusul pestei porcine clasice in stadiul de convalescenta si trebuie sa fie cat de liber posibil de interferente prin reactii incrucisate cu anticorpii anti pestivirusuri ale rumegatoarelor.

    3. Interpretarea rezultatelor serologice si diagnosticul diferential cu infectii datorate pesti virusurilor rumegatoarelor (BVDV si BDV)
    (1) Fara a se aduce atingere prevederilor art. 4 alin. (3) sau art. 7 alin. (2) ale Directivei 2001/89/CE, in cazul depistarii unui titru de neutralizare a virusului pestei porcine mai mare sau egal cu 10 ND50 in probe de ser sanguin prelevate de la unul sau mai multi porci, sau a unui rezultat pozitiv la testul ELISA, in probe de ser sanguin provenite de la un grup de porci, trebuie sa fie aplicate imediat in exploatatia respectiva, masurile la care se face referire la art. 4 alin. (2) al Directivei 2001/89/CE, sau trebuie sa se continue aplicarea acestora.
    (2) Probele deja prelevate din aceasta exploatatie trebuie sa fie retestate prin testul de virus neutralizare, prin titrarea comparativa a dilutiei finale a anticorpilor neutralizanti ai virusului pestei porcine clasice si a pestivirusurilor rumegatoarelor.
    (3) Daca testele comparative evidentiaza anticorpi fata de pestivirusurile rumegatoarelor si lipsa sau un titru de anticorpi in mod evident mai scazut (mai putin de trei ori) fata de virusul pestei porcine clasice, suspiciunea de pesta porcina clasica trebuie sa fie exclusa, cu exceptia cazului in care exista alte motive care garanteaza aplicarea in continuare in exploatatia respectiva, a masurilor la care se face referire in art. 4 alin. (2) al Directivei 2001/89/CE.
    (4) Daca testele comparative indica, la mai multi porci, un titru de virus-neutralizare mai mare sau egal cu 10 ND50, iar acest titru este mai mare sau egal cu titrurile existente fata de alte pestivirusuri, pesta porcina clasica va fi confirmata, ca urmare a constatarii in exploatatia respectiva, a unor dovezi epidemiologice ale bolii.
    (5) Fara a se aduce atingere prevederilor art. 4 alin. (3) al Directivei 2001/89/CE, daca nu s-au constatat dovezi epidemiologice ale bolii sau daca rezultatele testelor precedente nu sunt concludente, autoritatea competenta trebuie sa se asigure ca in exploatatia vizata:
    a) se va continua aplicarea masurilor la care se face referire la art. 4 alin. (2) al Directivei 2001/89/CE;
    b) sunt efectuate investigatii ulterioare, cat mai curand posibil, pentru a se confirma sau a se exclude existenta pestei porcine clasice, in concordanta cu capitolul IV.
    (6) Daca, in fapt, controalele ulterioare si testele la care se face referire la alineatul (5), nu permit excluderea pestei porcine clasice, trebuie sa fie efectuate prelevari de probe ulterioare, pentru testare serologica a porcilor din exploatatie, dupa ce trec cel putin doua saptamani de la controlul precedent.
    (7) In cadrul acestei prelevari ulterioare de probe, porcii de la care deja s-au recoltat probe si care sunt deja testati, trebuie sa fie retestati, pentru o testare serologica comparativa cu probele prelevate anterior, pentru a se depista sero-conversia pentru virusul pestei porcine clasice sau pentru pestivirusurile rumegatoarelor.
    (8) Daca aceste controale si teste ulterioare nu permit confirmarea pestei porcine clasice, masurile la care se face referire la art. 4 al Directivei 2001/89/CE, pot fi ridicate.

    CAP. 8
    Teste de diferentiere in cazul vaccinarii de urgenta

    1. Principii de baza
    (1) In prezent, este disponibil un test serologic de diferentiere, pentru a se deosebi cu succes porcii care au fost vaccinati cu vaccinuri cu marker, care induc producere de anticorpi numai impotriva glicoproteinei E2 a virusului pestei porcine clasice, de porcii care au fost infectati cu tipul salbatic al virusului pestei porcine clasice. Acest test este desemnat sa detecteze anticorpii produsi impotriva glicoproteinei E_rns a virusului pestei porcine clasice. Se bazeaza pe principiul ca animale neinfectate, vaccinate cu vaccinuri cu marker, produc anticorpi numai impotriva glicoproteinei E2 a virusului pestei porcine clasice, in timp ce animalele infectate cu virusul salbatic, reactioneaza si produc anticorpi inclusiv impotriva altor antigene virale.
    (2) Acest test de diferentiere este sensibil si specific*1). Totusi, porcii care au fost infectati cu Pestivirusuri, altele decat virusul pestei porcine, cum este virusul DVB sau a bolii de granita, vor reactiona de asemenea E_rns pozitiv. Mai mult, sensibilitatea acestui test nu este ideala, atat timp cat unele animale marker-vaccinate si infectate ulterior, pot sa nu reactioneze pozitiv.
    Datele disponibile in prezent, sugereaza ca testul de diferentiere nu poate fi folosit cu incredere la probele de ser de testat provenind de la porcii salbatici.
    (3) Testul de diferentiere este un test bloking in faza lichida. Probele care urmeaza sa fie testate, se incubeaza in microplaci, in prealabil captusite cu anticorpi monoclonali anti-E_rns impreuna cu o cantitate definita de antigen E_rns. Orice anticorp specific pentru E_rns se leaga de cantitatea definita de antigen E_rns din solutie si se formeaza un complex antigen/anticorp, care nu reactioneaza cu anticorpii anti-E_rns din placa. Dupa spalarea placii pentru a indeparta materialul nelegat, se adauga un conjugat anti-E_rns marcat cu peroxidaza, care se leaga de antigenul E_rns care formeaza un complex cu anticorpii cu care a fost captusita suprafata microplacii. Conjugatul care nu s-a legat se indeparteaza prin spalare si se adauga un substrat ce contine cromogen. Intensitatea culorii care se dezvolta, este invers proportionala cu cantitatea de anticorpi specifici pentru E_rns prezenti in proba. Daca proba nu contine anticorpi (proba negativa) mare parte din cantitatea definita de antigen E_rns adaugat se poate lega de anticorpii anti-E_rns pe suprafata placii si se observa o reactie puternica de culoare.
    (4) Rezultatul se obtine prin compararea densitatii optice (DO) a godeurilor ce contin probe de testat cu cele ce contin seruri de control negative sau pozitive.
------------
    *1) In concordanta cu rezultatele unui studiu efectuat de catre laboratorul comunitar de referinta pentru pesta porcina clasica si laboratoare nationale de pesta porcina clasica, sensibilitatea testului de diferentiere este de cea 94% iar specificitatea este de cea 98% .

    2. Linii directoare pentru folosirea testelor de diferentiere in contextul unei vaccinari de necesitate cu vaccin marker intr-o exploatatie de porci mentionat la art. 19 al Directivei 2001/89/CE
    (1) Testul de diferentiere este desemnat sa verifice prezenta sau absenta circulatiei virusului pestei porcine clasice intr-o populatie de porci vaccinata cu vaccin marker. Datele disponibile sugereaza ca acesta poate fi folosit cu succes in acest scop la loturi de animale, dar nu exclude cu certitudine infectia cu virusul pestei porcine clasice la nivel de individ. In mod deosebit, specificitatea testului de diferentiere, poate sa nu fie suficienta pentru a deosebi cu certitudine porcii vaccinati cu vaccin marker de porcii infectati, in cazul vaccinarii porcilor adulti. In cazul rezultatelor incerte, totusi, porcii vizati trebuie sa fie abatorizati sau ucisi intr-o maniera umana in concordanta cu Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor nr. 425/2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind protectia animalelor in timpul sacrificarii sau uciderii acestora publicat in Partea I a Monitorului Oficial nr. 887 din 9 decembrie 2002 si completat de Ordinul ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor nr. 924/2003 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind protectia animalelor in timpul sacrificarii sau uciderii acestora, publicat in Partea I al Monitorului Oficial nr. 856 din 2 decembrie 2003, iar organele acestora trebuie sa fie testate pentru virusul pestei porcine clasice. In acest scop, cele mai potrivite teste sunt izolarea de virus si testul PCR.
    (2) De aceste aspecte trebuie sa se tina cont in special cand se proiecteaza o strategie de vaccinare de urgenta cu vaccin marker si apoi se interpreteaza rezultatele supravegherii pestei porcine clasice pe o populatie vaccinata cu vaccin marker.
    (3) Procedura de prelevare a probelor si de testare a populatiei vaccinate inainte de ridicarea masurilor de restrictie ce urmeaza a fi aplicate intr-o zona vaccinata, in concordanta cu art. 19 al Directivei 2001/89/CE, trebuie sa fie elaborata in functie de varsta porcilor vaccinati, categoria de porci (tinuti pentru ingrasare/abatorizare, reproductie) si de nivelul de securitate dorit in evaluarea absentei circulatiei virusului pestei porcine clasice in populatia de porci.
    (4) Prin urmare, detaliile pentru prelevarea de probe si testare trebuie sa fie stabilite in planul de vaccinare de urgenta ce urmeaza a fi transmis Comisiei in conformitate cu art. 19 alin. (3) al Directivei 2001/89/CEE.

    CAP. 9
    Cerinte minime de securitate pentru laboratoarele de pesta porcina clasica

    (1) Cerintele minime stabilite la tabelul 1 al prezentei anexe, trebuie sa fie indeplinite de orice laborator in care urmeaza sa fie manipulat virusul pestei porcine clasice, chiar si numai intr-o cantitate mica, asa cum cer testele de izolare si neutralizare a virusului.
    (2) Totusi, examinarile post-mortem, prelucrarea tesuturilor pentru testul FAT si serologie ce utilizeaza antigene inactivate, pot fi efectuate la un nivel de biosecuritate mai scazut, cu conditia sa se aplice norme de igiena si decontaminari de baza si post-operationale, impreuna cu evacuarea in siguranta a deseurilor de tesuturi si seruri.
    (3) Cerintele suplimentare stabilite la tabelul 1 al prezentei anexe trebuie sa fie indeplinite de catre orice laborator in care sunt efectuate experimente ce presupun o multiplicare extensiva a virusul pestei porcine clasice.
    (4) Cerintele stabilite la tabelul 2 al prezentei anexe trebuie sa fie indeplinite de catre orice laborator in care sunt efectuate experimente pe animale infectate cu virusul pestei porcine clasice.
    (5) In orice caz, toate stocurile de virus al pestei porcine clasice trebuie sa fie tinute intr-un depozit sigur, fie congelate fie liofilizate. Se recomanda ca frigiderele si congelatoarele sa nu fie folosite pentru alte virusuri decat cel al pestei porcine, sau pentru alte materii care nu au legatura cu diagnosticul pestei porcine clasice. Toate fiolele individuale trebuie sa fie etichetate clar si trebuie sa se tina evidente comprehensive a stocurilor de virusuri, impreuna cu datele si rezultatele controalelor de calitate. Trebuie, de asemenea, sa se tina evidente ale virusurilor adaugate la stoc, impreuna cu detalii privind sursa acestora precum si a virusurilor livrate altor laboratoare.
    (6) Se recomanda ca unitatea de biosecuritate pentru efectuarea lucrarilor cu virusul pestei porcine clasice, sa fie inconjurata de spatii in care nu se manipuleaza virusul mentionat. Aceste spatii trebuie sa fie disponibile pentru prepararea sticlariei si mediilor de cultura, mentinerii si prepararii culturilor de celule neinfectate, pregatirii serurilor si testarilor serologice (altele decat metodele care folosesc virusul viu al pestei porcine clasice) si pregatirea suportului administrativ si de birou.

    Tabel 1
    Principii ale controlului biologic corespunzator pentru laboratoarele de diagnostic

 ______________________________________________________________________________
|              |       Cerinte suplimentare      |       Cerinte minime        |
|______________|_________________________________|_____________________________|
|Mediu general |Presiune atmosferica normala     |Presiune atmosferica normala |
|              |Filtrare dubla HEPA al aerului   |Camere speciale, limitate la |
|              |evacuat.                         |proceduri definite.          |
|              |Camere speciale, folosite        |                             |
|              |exclusiv pentru procedurile de   |                             |
|              |diagnostic al pestei porcine     |                             |
|              |clasice.                         |                             |
|______________|_________________________________|_____________________________|
|Imbracaminte  |Schimbare completa a hainelor la |Imbracaminte exterioara      |
|de laborator  |intrare.                         |special folosita numai in    |
|              |Imbracamintea de laborator       |unitatea unde se manipuleaza |
|              |utilizata numai in unitatea in   |virusul pestei porcine       |
|              |care se lucreaza cu virusul      |clasice.                     |
|              |pestei porcine clasice.          |Manusi de unica folosinta    |
|              |Manusi de unica folosinta pentru |pentru toate tipurile de     |
|              |toate tipurile de manipulare a   |manipulare a materialului    |
|              |materialului infectat.           |infectat.                    |
|              |Imbracaminte sterilizata inainte |Imbracaminte exterioara      |
|              |de scoaterea din unitate sau     |sterilizata inainte de       |
|              |spalata in cadrul unitatii.      |parasirea unitatii sau       |
|              |                                 |spalata in cadrul unitatii.  |
|______________|_________________________________|_____________________________|
|Controlul     |Intrarea in unitate se limiteaza |Intrarea in unitate limitata |
|personalului  |la persoanele numite, instruite  |la persoanele numite,        |
|              |Maini spalate si dezinfectate la |instruite.                   |
|              |parasirea unitatii.              |Maini spalate si dezinfectate|
|              |Nu se permite stationarea        |la parasirea unitatii.       |
|              |personalului langa porci timp de |Nu se permite stationarea    |
|              |48 de ore dupa parasirea         |personalului langa porci     |
|              |unitatii.                        |timp de 48 de ore dupa       |
|              |                                 |parasirea unitatii.          |
|______________|_________________________________|_____________________________|
|Echipament    |Cabinet de securitate biologica (clasa I sau II) folosit pentru|
|              |toate tipurile de manipulare a virusului viu. Cabinetul trebuie|
|              |sa aiba o dubla filtrare HEPA al aerului evacuat.              |
|              |Tot echipamentul necesar sa fie disponibil pentru procedurile  |
|              |de laborator din cadrul laboratorului specializat.             |
|______________|_______________________________________________________________|

    Tabel 2
    Cerinte de biosecuritate pentru camerele de experiente pe animale

 ______________________________________________________________________________
|              |                           Cerinte                             |
|______________|_______________________________________________________________|
|Mediu general |Ventilatie controlata cu presiune negativa.                    |
|              |Dubla filtrare HEPA a aerului evacuat.                         |
|              |Spatii pentru fumigare/dezinfectie completa la terminarea      |
|              |experimentului.                                                |
|              |Toate lichidele reziduale tratate pentru inactivarea virusului |
|              |pestei porcine clasice (prin caldura sau chimic).              |
|______________|_______________________________________________________________|
|Imbracaminte  |Schimbarea completa a hainelor la intrare.                     |
|de laborator  |Manusi de unica folosinta pentru toate tipurile de manipulare. |
|              |Imbracaminte sterilizata inainte de scoaterea din unitate sau  |
|              |se spala in cadrul unitatii.                                   |
|______________|_______________________________________________________________|
|Controlul     |Intrarea in unitate se limiteaza la persoanele numite,         |
|personalului  |instruite.                                                     |
|              |Se face dus integral la iesirea din unitate.                   |
|              |Nu se permite contactul personalului cu porci timp de 48 de ore|
|              |dupa parasirea unitatii.                                       |
|______________|_______________________________________________________________|
|Echipament    |Tot echipamentul necesar pentru procedurile privind animalele, |
|              |sa fie disponibile in cadrul unitatii.                         |
|              |Toate materialele se vor steriliza la evacuarea acestora din   |
|              |unitate sau, in cazul probelor prelevate de la animale, sa fie |
|              |dublu ambalate intr-un container ermetic care este dezinfectat |
|              |la suprafata pentru transportul catre laboratorul de pesta     |
|              |porcina clasica.                                               |
|______________|_______________________________________________________________|
|Animale       |Toate animalele sa fie taiate inainte de parasirea unitatii,   |
|              |examinarile post-mortem sa fie finalizate in cadrul unei zone  |
|              |de biosecuritate, iar carcasele incinerate la definitivarea    |
|              |examinarilor.                                                  |
|______________|_______________________________________________________________|