CONVENTIE Nr.
0 din 23 martie 2001
privind raspunderea civila
pentru prejudicii provocate de poluarea cu hidrocarburi de consum de la navele
maritime (BUNKERS)*)
ACT EMIS DE:
ACT INTERNATIONAL
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 284 din 30 aprilie 2009
Adoptată de Conferinţa internaţională privind
răspunderea şi despăgubirea pentru prejudicii provocate de poluarea cu
hidrocarburi de consum de la navele maritime, Londra, 19 - 24 martie 2001
Statele părţi la prezenta convenţie,
reamintind art. 194 din Convenţia Naţiunilor Unite din
1982 asupra dreptului mării, care prevede ca statele să ia toate măsurile
necesare pentru prevenirea, reducerea şi ţinerea sub control a poluării
mediului marin,
reamintind, de asemenea, art. 235 din convenţia
menţionată anterior, care prevede ca, în vederea asigurării unor despăgubiri
prompte şi adecvate pentru toate prejudiciile datorate poluării mediului marin,
statele să coopereze pentru dezvoltarea normelor relevante de drept
internaţional,
luând act de succesul Convenţiei internaţionale privind
răspunderea civilă pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1992,
şi al Convenţiei internaţionale privind crearea unui fond internaţional pentru
despăgubirea pentru prejudicii cauzate de poluarea cu hidrocarburi, 1992,
pentru a asigura despăgubirea persoanelor care au suferit prejudicii datorate
poluării cauzate de scurgeri sau evacuări de hidrocarburi transportate în vrac
pe mare, la bordul navelor,
luând act, de asemenea, de adoptarea Convenţiei
internaţionale privind răspunderea şi acordarea de despăgubiri pentru
prejudicii legate de transportul pe mare al substanţelor nocive şi potenţial
periculoase, 1996, în scopul acordării unor despăgubiri adecvate, prompte şi
eficiente pentru prejudiciile cauzate prin incidente legate de transportul pe
mare al substanţelor nocive şi potenţial periculoase,
recunoscând importanţa stabilirii unei răspunderi
obiective pentru toate formele de poluare cu hidrocarburi, corelată cu
limitarea corespunzătoare gradului de răspundere,
considerând că sunt necesare măsuri complementare care
să asigure plata despăgubirilor adecvate, prompte şi eficiente pentru
prejudicii datorate poluării cauzate de scurgeri sau evacuări ale
hidrocarburilor de consum de la navele maritime,
dorind adoptarea unor norme şi proceduri internaţionale
uniforme în vederea determinării problemelor în materie de răspundere şi în
vederea asigurării unor despăgubiri adecvate în astfel de cazuri,
au convenit după cum urmează:
*) Traducere.
ARTICOLUL 1
Definiţii
In sensul prezentei convenţii:
1. navă înseamnă orice navă maritimă şi orice ambarcaţiune maritimă, de
orice tip;
2. persoană înseamnă orice persoană fizică sau orice persoană juridică de drept
public sau de drept privat, inclusiv un stat sau oricare dintre subdiviziunile
sale administrative;
3. proprietar de
navă înseamnă proprietarul, inclusiv proprietarul
înregistrat, navlositorul de navă nudă, managerul şi operatorul navei;
4. proprietar înregistrat înseamnă persoana sau persoanele în numele căreia sau cărora este
înmatriculată nava sau, în absenţa înmatriculării, persoana sau persoanele în a
cărei sau în a căror proprietate este nava. Cu toate acestea, în cazul unei
nave aparţinând unui stat şi exploatate de către o societate care este
înregistrată în statul respectiv ca operator al navei, termenul „proprietar
înregistrat" trebuie să însemne această societate;
5. hidrocarburi de consum înseamnă orice hidrocarburi minerale, inclusiv ulei lubrifiant,
utilizate sau destinate utilizării pentru operarea sau propulsia navei, precum
şi orice reziduuri ale unor astfel de hidrocarburi;
6. Convenţia privind
răspunderea civilă înseamnă Convenţia
internaţionala privind răspunderea civilă pentru pagubele produse prin poluare
cu hidrocarburi, 1992, astfel cum a fost modificată;
7. măsuri preventive înseamnă orice măsuri rezonabile adoptate de orice persoană, după
ce s-a produs un incident, pentru prevenirea sau reducerea la minimum a
prejudiciului provocat de poluare;
8. incident înseamnă
orice fapt sau o succesiune de fapte având aceeaşi origine, care cauzează un
prejudiciu provocat de poluare sau generează o ameninţare gravă şi iminentă de
producere a unui astfel de prejudiciu;
9. prejudiciu provocat de poluare înseamnă:
a) pierderea sau prejudiciul produs în exteriorul
navei prin contaminare cauzată de scurgerea sau evacuarea de hidrocarburi de
consum de la navă, oriunde s-ar produce o astfel de scurgere sau evacuare, cu
condiţia ca despăgubirile pentru deteriorarea mediului, altele decât
despăgubirile pentru pierderea de profit datorată unei astfel de deteriorări,
să fie limitate la nivelul costurilor măsurilor rezonabile de readucere la
starea iniţială, care au fost întreprinse efectiv sau care vor fi întreprinse;
şi
b) costurile măsurilor preventive şi alte pierderi sau
prejudicii cauzate de aceste măsuri;
10. statul de înmatriculare a navei înseamnă, pentru o navă înmatriculată, statul în care este
înmatriculată nava şi, pentru o navă neînmatriculată, statul al cărui pavilion
nava are dreptul să îl arboreze;
11. tonaj brut înseamnă
tonajul brut calculat în conformitate cu regulile de măsurare a tonajului
conţinute în anexa nr. 1 la Convenţia internaţională asupra măsurării tonajului
navelor, încheiata la Londra la 23 iunie 1969;
12. Organizaţia înseamnă Organizaţia Maritimă Internaţională;
13. secretarul general înseamnă
secretarul general al Organizaţiei.
ARTICOLUL 2
Domeniu de aplicare
Prezenta convenţie se aplică în mod exclusiv:
a) prejudiciilor provocate de poluare survenite:
(i) pe teritoriul, inclusiv marea teritorială, al unui
stat parte; şi
(ii) în zona economică exclusivă
a unui stat parte, delimitată în conformitate cu legislaţia internaţională,
sau, dacă un stat parte nu a delimitat o astfel de zonă, într-o zonă situată
dincolo de marea teritorială a statului în cauză şi care este adiacentă
acesteia, determinată de acel stat în conformitate cu legislaţia internaţională
şi care nu depăşeşte 200 mile marine de la liniile de bază de la care se
măsoară lăţimea mării sale teritoriale;
b) măsurilor preventive, indiferent de locul în
care sunt luate, în scopul prevenirii sau reducerii la
minimum a acestor prejudicii.
ARTICOLUL 3
Răspunderea proprietarului de navă
(1) Cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (3) şi
(4), proprietarul de navă din momentul unui incident este răspunzător pentru
orice prejudiciu provocat de poluare cauzat de oricare dintre hidrocarburile de
consum de la bord sau care provin de la navă, cu condiţia ca, în cazul în care
un incident reprezintă o succesiune de fapte care au aceeaşi origine,
răspunderea să îi revină proprietarului de navă din momentul producerii
primului fapt din succesiune.
(2) In cazul în care sunt mai multe persoane
răspunzătoare în conformitate cu prevederile alin. (1), răspunderea acestora
este individuală şi în solidar.
(3) Proprietarului de navă nu îi revine nicio răspundere
pentru prejudiciile provocate de poluare, dacă acesta dovedeşte că:
a) prejudiciul a fost cauzat de un act de război,
ostilităţi, război civil, insurecţie sau de un fenomen natural cu caracter
excepţional, inevitabil şi irezistibil; sau
b) prejudiciul s-a produs în totalitate ca urmare a
faptului că un terţ, în mod deliberat, a acţionat sau a omis să acţioneze cu
intenţia de a cauza un prejudiciu; sau
c) prejudiciul s-a produs în totalitate ca urmare a
neglijenţei sau a unei alte acţiuni prejudiciabile a unui guvern ori a unei
alte autorităţi responsabile cu întreţinerea sistemului de semnalizare
luminoasă sau a altor mijloace auxiliare de navigaţie, în exerciţiul funcţiei
respective.
(4) Proprietarul de navă poate fi exonerat total sau
parţial de răspundere faţă de persoana prejudiciată, dacă dovedeşte că
prejudiciul provocat de poluare a fost cauzat, total sau parţial, de persoana
prejudiciată care, în mod deliberat, a acţionat sau a omis să acţioneze cu
intenţia de a cauza un prejudiciu sau de neglijenţa respectivei persoane.
(5) Nicio plângere de despăgubire pentru prejudicii
provocate de poluare nu se formulează împotriva proprietarului navei decât în
conformitate cu prezenta convenţie.
(6) Nicio dispoziţie a prezentei convenţii nu aduce
atingere dreptului de recurs al proprietarului navei, drept care există
independent de prezenta convenţie.
ARTICOLUL 4
Excluderi
(1) Prezenta convenţie nu se aplică prejudiciilor provocate de poluare,
astfel cum sunt definite în Convenţia privind răspunderea civilă, chiar dacă se
acordă sau nu despăgubiri pentru aceste prejudicii, potrivit convenţiei
respective.
(2) Cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3),
dispoziţiile prezentei convenţii nu se aplică navelor de război, navelor de
război auxiliare sau oricăror altor nave care sunt în proprietatea unui stat
sau sunt exploatate de acesta şi utilizate în momentul respectiv exclusiv în
servicii guvernamentale necomerciale.
(3) Un stat parte poate decide să aplice prezenta
convenţie pentru navele sale de război sau pentru alte nave descrise la alin.
(2), caz în care notifică această decizie secretarului general, specificând
termenii şi condiţiile de aplicare.
(4) In ceea ce priveşte navele aflate în proprietatea
unui stat parte şi utilizate în scop comercial, fiecare stat este pasibil de a
fi chemat în judecată în cadrul jurisdicţiilor prevăzute la art. 9 şi renunţă
la toate mijloacele de apărare de care s-ar putea prevala în calitatea sa de
stat suveran.
ARTICOLUL 5
Incidente care implică două sau mai multe nave
Atunci când are loc un incident care implică două sau
mai multe nave şi din care rezultă un prejudiciu provocat de poluare,
proprietarii tuturor navelor implicate, cu excepţia cazului în care sunt
exoneraţi în temeiul art. 3, răspund individual şi în solidar pentru întregul
prejudiciu care nu este separabil în mod rezonabil.
ARTICOLUL 6
Limitarea răspunderii
Nicio dispoziţie din prezenta convenţie nu afectează
dreptul proprietarului navei şi al persoanei sau al persoanelor care furnizează
asigurarea sau orice altă garanţie financiară la limitarea răspunderii potrivit
oricărui regim naţional sau internaţional aplicabil, ca, de exemplu, Convenţia
privind limitarea răspunderii pentru creanţe maritime, 1976, astfel cum a fost
modificată.
ARTICOLUL 7
Asigurarea obligatorie sau garanţia financiară
(1) Proprietarul înregistrat al unei nave având un
tonaj brut mai mare de 1.000, înmatriculată într-un stat parte, este obligat să
aibă o asigurare sau o altă garanţie financiară, cum ar fi o garanţie a unei
bănci sau a unei instituţii financiare similare, pentru acoperirea răspunderii
sale pentru prejudiciul provocat de poluare, pentru o sumă egală cu limitele de
răspundere stabilite în conformitate cu regimul naţional sau internaţional
aplicabil, care însă, în niciun caz, nu depăşeşte o sumă calculată în
conformitate cu Convenţia privind limitarea răspunderii pentru creanţe
maritime, 1976, astfel cum a fost modificată.
(2) După ce autoritatea competentă a unui stat parte
s-a asigurat de îndeplinirea cerinţelor prevăzute la alin. (1), se emite
fiecărei nave un certificat atestând că o asigurare sau o altă garanţie
financiară este în vigoare în conformitate cu dispoziţiile prezentei convenţii.
In cazul unei nave înmatriculate într-un stat parte, un astfel de certificat se
emite sau se vizează de autoritatea competentă a statului de înmatriculare a
navei; în cazul unei nave neînmatriculate într-un stat parte, certificatul poate fi emis sau vizat de autoritatea
competentă a oricărui stat parte. Acest certificat respectă modelul prevăzut în
anexa la prezenta convenţie şi cuprinde următoarele informaţii:
a) numele navei, numărul sau literele distinctive şi
portul de înmatriculare;
b) numele şi sediul principal ale proprietarului
înregistrat;
c) numărul de identificare OMI
ai navei;
d) tipul şi durata garanţiei;
e) numele şi sediul principal ale asigurătorului sau
ale oricărei alte persoane care furnizează garanţia şi, după caz, sediul unde
s-a încheiat asigurarea sau garanţia;
f) perioada de valabilitate a certificatului,
care nu depăşeşte perioada de valabilitate a asigurării sau a oricărei alte
garanţii.
(3) a) Un stat parte poate autoriza fie o instituţie,
fie o organizaţie recunoscută de către acesta pentru a emite certificatul
prevăzut la alin. (2). O astfel de instituţie sau de organizaţie informează
statul respectiv cu privire la emiterea fiecărui certificat. In toate cazurile,
statul parte garantează în totalitate caracterul complet şi exact al
certificatului astfel emis şi se obligă să ia măsurile necesare pentru a-şi
îndeplini această obligaţie.
b) Un stat parte notifică secretarului general
următoarele:
(i) responsabilităţile şi condiţiile specifice ale
competenţei delegate
unei instituţii sau unei organizaţii recunoscute de către acesta;
(ii) retragerea unei astfel de competenţe; şi
(iii) data de intrare în vigoare a unei astfel de
competenţe sau a retragerii ei. O competenţă delegată nu intră în vigoare mai
devreme de 3 luni de la data la care s-a depus notificarea în acest sens la secretarul general.
c) Instituţia sau organizaţia autorizată să emită
certificate în conformitate cu prezentul alineat este autorizată cel puţin să
retragă aceste certificate, dacă nu sunt menţinute condiţiile în care acestea
au fost emise. In toate cazurile, instituţia sau organizaţia raportează o
astfel de retragere statului în numele căruia a fost emis certificatul.
(4) Certificatul se întocmeşte în limba sau în limbile
oficiale ale statului emitent. Dacă limba utilizată nu este engleza, franceza
sau spaniola, textul va include o traducere în una dintre aceste limbi şi, în
cazul în care statul decide astfel, limba oficială a statului poate fi omisă.
(5) Certificatul este păstrat la bordul navei, iar o
copie a acestuia se depune la autorităţile care păstrează registrul de
înmatriculare a navei sau, dacă nava nu este înmatriculată într-un stat parte,
la autorităţile care au emis ori au vizat certificatul.
(6) Asigurarea sau altă garanţie financiară nu
îndeplineşte cerinţele prezentului articol dacă poate înceta să aibă efect din
alte cauze decât expirarea perioadei de valabilitate a asigurării sau garanţiei
financiare specificate în certificat conform alin. (2), înainte de expirarea
celor 3 luni de la data preavizului de încetare dat autorităţilor menţionate la
alin. (5), cu excepţia cazului în care certificatul a fost predat acestor
autorităţi sau a cazului în care s-a emis un nou certificat în perioada
menţionată anterior. Dispoziţiile anterioare se aplică şi în cazul oricărei
modificări ce are ca efect, în ceea ce priveşte asigurarea sau garanţia,
nerespectarea dispoziţiilor prezentului articol.
(7) Statul de înmatriculare a navei stabileşte, sub
rezerva dispoziţiilor prezentului articol, condiţiile de emitere şi de
valabilitate a certificatului.
(8) Nicio dispoziţie a prezentei convenţii nu
împiedică în niciun mod un stat parte să ţină cont de informaţiile obţinute de
la alte state sau de la Organizaţie ori de la alte organizaţii internaţionale,
cu privire la situaţia financiară a asigurătorilor sau a furnizorilor de
garanţii financiare, în sensul prezentei convenţii. In astfel de cazuri, statul
parte care ţine cont de astfel de informaţii nu este exonerat de răspunderea sa
în calitate de stat emitent al certificatului prevăzut la alin. (2).
(9) Certificatele emise sau
vizate sub autoritatea unui stat parte sunt acceptate de către celelalte state
părţi în scopul prezentei convenţii şi sunt considerate de către acestea ca
având aceeaşi valoare ca şi certificatele emise sau vizate de ele, chiar dacă
au fost emise sau vizate pentru o navă care nu este înmatriculată într-un stat
parte. Un stat parte poate solicita în orice moment consultarea cu statul care
a emis sau a vizat certificatul, în eventualitatea în care estimează că
asigurătorul sau garantul specificat în certificatul de asigurare nu este
capabil, din punct de vedere financiar, să îndeplinească obligaţiile impuse
prin prezenta convenţie.
(10) Orice cerere de despăgubire pentru un prejudiciu
provocat de poluare poate fi formulată direct împotriva asigurătorului sau a
oricărei alte persoane care furnizează garanţia financiară care acoperă
răspunderea proprietarului înregistrat pentru prejudiciul provocat de poluare.
Intr-un astfel de caz, pârâtul poate invoca drept mijloace de apărare (exceptând
falimentul sau lichidarea judiciară a proprietarului navei) mijloacele pe care
proprietarul navei ar fi avut dreptul să le invoce, inclusiv limitarea
prevăzută la art. 6. In plus, chiar dacă proprietarul navei nu are dreptul la
limitarea răspunderii în conformitate cu art. 6, pârâtul poate limita
răspunderea sa la o sumă egală cu valoarea asigurării sau a altei garanţii
financiare pe care este obligat să o încheie în conformitate cu alin. (1).
Suplimentar, pârâtul poate invoca în apărarea sa faptul că prejudiciul provocat
de poluare a rezultat din conduita necorespunzătoare intenţionată a
proprietarului navei, dar pârâtul nu va invoca niciun alt mijloc de apărare pe
care l-ar fi putut invoca într-o acţiune intentată de proprietarul navei
împotriva lui. In orice caz, pârâtul are dreptul să ceară ca şi proprietarul
navei să fie introdus în cauză în calitate de pârât.
(11) Un stat parte nu va permite niciodată unei nave
care arborează pavilionul său şi căreia i se aplică prevederile prezentului
articol să fie operată, dacă acesteia nu i s-a emis un certificat în
conformitate cu prevederile alin. (2) sau (14).
(12) Sub rezerva dispoziţiilor prezentului articol,
fiecare stat parte se asigură că, în conformitate cu legislaţia sa naţională,
asigurarea sau altă garanţie care îndeplineşte cerinţele prevăzute la alin. (1)
este în vigoare pentru orice navă cu un tonaj brut mai mare de 1.000, oriunde
ar fi aceasta înmatriculată, care intră într-un port sau care iese dintr-un
port de pe teritoriul său sau care soseşte ori pleacă de la o instalaţie din
larg situată în marea sa teritorială.
(13) In pofida dispoziţiilor alin. (5), un stat parte
poate notifica secretarului general faptul că, în sensul alin. (12), navele nu
au obligaţia de a avea la bord sau de a prezenta certificatul prevăzut la alin.
(2) la intrarea ori la ieşirea din porturi sau la sosirea ori la plecarea de la
instalaţiile din larg situate pe teritoriul său, cu condiţia ca statul parte
care emite certificatul prevăzut la alin. (2) să fi notificat secretarului
general faptul că păstrează înregistrări în format electronic, accesibile
tuturor statelor părţi, care atestă existenţa certificatului şi care permit
statelor părţi să se achite de obligaţiile lor în conformitate cu prevederile alin. (12).
(14) Dacă o asigurare sau o altă garanţie financiară nu
este menţinută pentru o navă aflată în proprietatea unui stat parte,
prevederile prezentului articol referitoare la aceasta nu se aplică pentru o
astfel de navă, dar nava trebuie să posede un certificat emis de autoritatea
competentă a statului de înmatriculare a navei, în care să se declare că nava
se află în proprietatea acelui stat şi că răspunderea navei este acoperită în
limitele prevăzute, în conformitate cu prevederile alin. (1). Un astfel de
certificat respectă, cât mai fidel posibil, modelul prevăzut la alin. (2).
(15) Un stat parte poate declara, în momentul
ratificării, acceptării, aprobării sau aderării la prezenta convenţie sau
oricând după aceea, că acest articol nu se aplică navelor care operează
exclusiv în zona acelui stat la care se face referire în art. 2 lit. a) pct.
(i).
ARTICOLUL 8
Termene de prescripţie
Drepturile la despăgubire prevăzute de prezenta
convenţie se sting în lipsa unei acţiuni în justiţie, intentată în termen de 3
ani de la data la care a survenit prejudiciul. Totuşi, nu poate fi intentată
nicio acţiune în justiţie după un termen de 6 ani de la data la care s-a produs
incidentul care a cauzat prejudiciul. In cazul în care incidentul constă într-o succesiune de fapte, termenul de 6 ani curge de la data
producerii primului fapt din succesiune.
ARTICOLUL 9
Jurisdicţie
(1) In cazul în care un incident a produs un prejudiciu
provocat de poluare pe teritoriul, inclusiv marea teritorială, sau în zona
prevăzută la art. 2 lit. a) pct. (ii) a unui stat parte sau a mai multor state
părţi sau în cazul în care au fost luate măsuri preventive pentru prevenirea
sau reducerea la minimum a oricărui prejudiciu provocat de poluare pe acest
teritoriu, inclusiv marea teritorială, sau într-o astfel de zonă, acţiunile
pentru despăgubire îndreptate împotriva proprietarului navei, asigurătorului
sau unei alte persoane care furnizează garanţia financiară pentru răspunderea
proprietarului navei pot fi intentate numai în faţa instanţelor de judecată ale
oricăruia dintre aceste state părţi.
(2) Fiecărui pârât i se dă un preaviz rezonabil pentru
orice acţiune intentată în temeiul alin. (1).
(3) Fiecare stat parte se asigură că instanţele sale
de judecată au competenţa să judece astfel de acţiuni de despăgubire în
conformitate cu prevederile prezentei convenţii.
ARTICOLUL 10
Recunoaştere şi executare
(1) Orice hotărâre judecătorească pronunţată de o instanţă de judecată,
competentă în conformitate cu prevederile art. 9, care este executorie în
statul de origine, care nu mai poate face obiectul unui recurs ordinar, este
recunoscută în orice stat parte, cu excepţia următoarelor cazuri:
a) dacă hotărârea judecătorească a fost obţinută în
mod fraudulos; sau
b) dacă pârâtul nu a fost înştiinţat într-un termen
rezonabil şi nu i s-a acordat o şansă corectă de a-şi prezenta apărarea.
(2) O hotărâre judecătorească recunoscută în
conformitate cu alin. (1) este executorie în fiecare stat parte de îndată ce au
fost îndeplinite formalităţile cerute în acel stat. Prin aceste formalităţi nu
se permite o revizuire pe fond a cazului.
ARTICOLUL 11
Clauză de înlocuire
Prezenta convenţie înlocuieşte orice convenţie în
vigoare sau deschisă pentru semnare, ratificare sau aderare la data la care
prezenta convenţie este deschisă pentru semnare, însă numai în măsura în care o
astfel de convenţie ar fi în conflict cu ea; totuşi, prezentul articol nu
afectează obligaţiile decurgând dintr-o astfel de convenţie, pe care statele
părţi le pot avea faţă de statele care nu sunt părţi la prezenta convenţie.
ARTICOLUL 12
Semnare, ratificare, acceptare, aprobare şi aderare
(1) Prezenta convenţie este deschisă pentru semnare,
la sediul Organizaţiei, de la 1 octombrie 2001 până la 30 septembrie 2002, iar
apoi rămâne deschisă pentru aderare.
(2) Statele îşi pot exprima acordul de a fi angajate
prin prezenta convenţie prin:
a) semnare fără rezerve în ceea ce priveşte
ratificarea, acceptarea sau aprobarea;
b) semnare sub rezerva ratificării, acceptării sau
aprobării, urmată de ratificare, acceptare sau aprobare; sau
c) aderare.
(3) Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea se
efectuează prin depunerea unui instrument cu un astfel de efect la secretarul
general.
(4) Orice instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, depus după intrarea în vigoare a
unui amendament la prezenta convenţie care priveşte toate statele părţi
existente sau după îndeplinirea tuturor măsurilor cerute pentru intrarea în
vigoare a modificării în raport cu acele state părţi, se consideră că se aplică
la convenţia modificată astfel prin amendament.
ARTICOLUL 13
State cu mai mult de un sistem juridic
(1) Dacă un stat are două sau mai multe unităţi
teritoriale în care se aplică sisteme juridice diferite cu privire la
chestiunile tratate de prezenta convenţie, acesta poate declara, în momentul
semnării, ratificării, acceptării, aprobării sau aderării, că prezenta
convenţie se aplică tuturor unităţilor sale teritoriale sau numai uneia sau mai
multora dintre acestea şi poate modifica această declaraţie prezentând în orice
moment o altă declaraţie.
(2) Orice astfel de declaraţie se notifică secretarului
general şi precizează clar unităţile teritoriale în care se aplică prezenta
convenţie.
(3) In cazul unui stat parte care
a făcut o astfel de declaraţie:
a) la definiţia „proprietar înregistrat", dată la
art. 1 alin. (4), referirile la un stat trebuie să fie interpretate ca vizând o
astfel de unitate teritorială;
b) în ceea ce priveşte un certificat de asigurare
obligatorie, referirile la statul de înmatriculare a unei nave şi la statul
care emite sau vizează certificatul se interpretează ca fiind referiri la
respectiva unitate teritorială în care nava este înmatriculată şi care emite
sau vizează certificatul;
c) referirile făcute în
prezenta convenţie la prevederile legislaţiei naţionale se interpretează ca
fiind referiri la prevederile legislaţiei unităţii teritoriale pertinente; şi
d) referirile din art. 9 şi 10 la instanţele de
judecată şi la hotărârile judecătoreşti care trebuie recunoscute în statele
părţi trebuie să fie interpretate ca fiind referiri la instanţele de judecată
din respectiva unitate teritorială şi la hotărârile judecătoreşti care trebuie
recunoscute în această unitate teritorială.
ARTICOLUL 14
Intrare în vigoare
(1) Prezenta convenţie intră în vigoare la un an de la
data la care 18 state, incluzând 5 state care deţin fiecare nave al căror tonaj
brut total este de cel puţin un milion, fie au semnat fără rezerva ratificării,
acceptării sau aprobării, fie au depus un instrument de
ratificare, acceptare, aprobare sau aderare la secretarul general.
(2) Pentru orice stat care ratifică, acceptă, aprobă
sau aderă la prezenta convenţie după ce au fost îndeplinite condiţiile de
intrare în vigoare prevăzute la alin. (1), prezenta convenţie intră în vigoare
la 3 luni după data depunerii instrumentului respectiv de către un astfel de
stat.
ARTICOLUL 15
Denunţare
(1) Prezenta convenţie poate fi denunţată de către
oricare stat parte în orice moment după data la care aceasta intră în vigoare
pentru acel stat.
(2) Denunţarea se efectuează prin depunerea unui
instrument de denunţare la secretarul general.
(3) Denunţarea produce efecte la un an de la data
depunerii instrumentului de denunţare la secretarul general sau la expirarea
unei perioade mai lungi, care ar putea să fie specificată în acest instrument.
ARTICOLUL 16
Revizuire sau modificare
(1) Organizaţia poate convoca o conferinţă care să aibă drept obiect
revizuirea sau modificarea prezentei convenţii.
(2) Organizaţia convoacă o conferinţă a statelor părţi
care are ca obiect revizuirea sau modificarea prezentei convenţii la cererea a
cel puţin unei treimi dintre statele părţi.
ARTICOLUL 17
Depozitarul
(1) Prezenta convenţie se depune la secretarul general.
(2) Secretarul general:
a) informează toate statele care au semnat prezenta
convenţie sau care au aderat la aceasta despre:
(i) orice nouă semnare sau despre orice depunere a unui
nou instrument, precum şi data acestora;
(ii) data intrării în vigoare a prezentei convenţii;
(iii) depunerea oricărui instrument de denunţare a
prezentei convenţii şi data la care a fost efectuată această depunere, precum
şi data de la care denunţarea produce efecte; şi
(iv) alte declaraţii şi notificări făcute în
conformitate cu prevederile prezentei convenţii;
b) transmite copii ale prezentei convenţii, certificate
pentru conformitate, tuturor statelor semnatare şi tuturor statelor care au
aderat la prezenta convenţie.
ARTICOLUL 18
Transmitere la Organizaţia Naţiunilor Unite
Imediat după intrarea în vigoare a prezentei convenţii,
secretarul general transmite textul acesteia la Secretariatul Organizaţiei
Naţiunilor Unite pentru înregistrarea şi publicarea sa în conformitate cu art.
102 din Carta Naţiunilor Unite.
ARTICOLUL 19
Limbi
Prezenta convenţie este redactată într-un singur
exemplar original în limbile arabă, chineză, engleză, franceză, rusă şi
spaniolă, fiecare text fiind egal autentic.
Adoptată la Londra la 23 martie 2001.
Drept care subsemnaţii, fiind autorizaţi în mod cuvenit
de către guvernele lor, au semnat prezenta convenţie.
ANEXĂ
CERTIFICAT DE ASIGURARE SAU ALTĂ GARANŢIE FINANCIARĂ
PENTRU RĂSPUNDEREA CIVILĂ PENTRU PREJUDICII PROVOCATE DE POLUAREA CU
(HIDROCARBURI DE CONSUM DE LA NAVELE MARITIME
Emis în conformitate cu
prevederile art. 7 din Convenţia internaţională din 2001 privind răspunderea
civilă pentru prejudicii provocate de poluarea cu hidrocarburi de consum de la
navele maritime (BUNKERS).
|
Numele navei
|
Numărul sau literele distinctive
|
Numărul OMI de identificare a navei
|
Portul de înmatriculare
|
Numele şi adresa completă ale sediului principal al proprietarului înregistrat
|
|
|
|
|
|
|
Prin prezentul se certifică faptul că sus-numita navă
este acoperită de o poliţă de asigurare sau o altă garanţie financiară în
vigoare, care îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 7 din Convenţia
internaţionala din 2001 privind răspunderea civilă pentru prejudicii provocate
de poluarea cu hidrocarburi de consum de la navele maritime (BUNKERS).
Tipul garanţiei: .......................................................................................................................................................................... ..............................
Durata garanţiei: .........................................................................................................................................................................................................
Numele şi adresa asigurătorului (asigurătorilor) şi/sau
garantului (garanţilor):
Numele:
........................................................................................................................................................................ ............................................
Adresa: ........................................................................................................................................................................ ............................................
Prezentul certificat este valabil până la: ........................................................................................................................................................................
Emis sau vizat de Guvernul:
........................................................................................................................................................................ .............
(denumirea completă a statului)
SAU
Textul următor ar trebui utilizat atunci când un
stat parte aplică dispoziţiile art. 7 alin. (3).
Prezentul certificat este emis sub autoritatea
Guvernului................................................................................................................................................
(numele complet al statului)
de
către......................................................................................................................................................................................................................
(numele instituţiei sau organizaţiei)
In
........................................................................................................................................................................ .....................................................
(locul)
La........................................................................................................................................................................ .....................................................
(data)
........................................................................................................................................................................ .........................................................
(semnătura
şi titlul funcţionarului care emite sau vizează certificatul)
Note explicative:
1. Dacă se doreşte, denumirea statului poate să includă
o referire la autoritatea publică competentă a ţării unde este emis
certificatul.
2. Dacă suma totală a garanţiei a fost furnizată de
mai mult decât o singură sursă, atunci ar trebui să fie indicată suma fiecăreia
dintre acestea.
3. Dacă garanţia este furnizată în mai multe forme,
acestea ar trebui enumerate.
4. Rubrica „Durata garanţiei" trebuie să stipuleze
data de la care o astfel de garanţie produce efecte.
5. Rubrica „Adresa" asigurătorului
(asigurătorilor) şi/sau a garantului (garanţilor) trebuie să indice sediul
principal al asigurătorului (asigurătorilor) şi/sau al garantului (garanţilor).
Dacă este cazul, va fi indicat sediul unde asigurarea sau altă garanţie
financiară este stabilită.