DECIZIE Nr.
104 din 20 ianuarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I si II din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de masuri pentru solutionarea unor aspecte
financiare in sistemul justitiei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 73 din 6 februarie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Doina Suliman
- magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte
financiare în sistemul justiţiei, excepţie ridicată din oficiu de Inalta Curte
de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală în
dosarele nr. 398/116/2008, nr. 2.173/122/2007, nr. 4.175/97/2007, nr.
506/116/2008, nr. 7.777/62/2007, nr. 59/40/2008, nr. 4.949/111/2007, nr.
5.999/1/2008, nr. 3.376/109/2007, nr. 593/98/2008 şi nr. 653/109/2008.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere obiectul identic al excepţiilor
de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 2.301 D/2008 - 2.311 D/2008,
pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea dosarelor.
Curtea dispune, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea
nr. 47/1992, conexarea dosarelor nr. 2.302D/2008 - 2.311 D/2008 la Dosarul nr.
2.301 D/2008, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, considerând că sunt
înfrânte prevederile constituţionale ale art. 115 alin. (4) şi (6) şi ale art.
21 alin. (3), pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. I şi II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 75/2008.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin încheierile pronunţate în dosarele nr.
398/116/2008, nr. 2.173/122/2007, nr. 4.175/97/2007, nr. 506/116/2008, nr.
7.777/62/2007, nr. 59/40/2008, nr. 4.949/111/2007, nr. 5.999/1/2008, nr.
3.376/109/2007, nr. 593/98/2008 si nr.
653/109/2008, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie -
Secţia civilă şi de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor
aspecte financiare în sistemul justiţiei.
Excepţia a fost ridicată, din oficiu, de instanţa de
judecată cu ocazia soluţionării unor recursuri formulate împotriva unor
sentinţe pronunţate de secţiile civile ale tribunalelor în cauze având ca
obiect „drepturi băneşti".
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate
contravin prevederilor constituţionale ale art. 115 alin. (4) şi (6) şi art. 21
alin. (3), pentru următoarele motive:
1. Dispoziţiile art. I şi II din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 sunt neconstituţionale prin raportare la
prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţie, deoarece nu există o situaţie
extraordinară legată de competenţa de soluţionare a cauzelor a cărei
reglementare să nu poată fi amânată. Aceste dispoziţii de lege cuprind norme de
procedură referitoare la competenţa de soluţionare a cauzelor în primă instanţă
şi în recurs; or, aspectele şi implicaţiile financiare legate de punerea în
executare a hotărârilor judecătoreşti nu îşi pot găsi o soluţie în aceste
norme, indiferent dacă acestea sunt legiferate pe calea unei proceduri
legislative obişnuite sau de urgenţă. Nici unificarea practicii judiciare nu
poate fi realizată prin simpla schimbare a competenţei de soluţionare a cauzelor,
ci doar prin mijloace procedurale specifice puse la dispoziţia judecătorului de
Codul de procedură civilă, legea de organizare judecătorească şi regulamentul
de organizare şi funcţionare a instanţelor judecătoreşti. Astfel, art. 329 din
Codul de procedură civilă, reglementând instituţia recursului în interesul
legii, dă dreptul procurorului general şi colegiilor de conducere ale curţilor
de apel să solicite Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra
chestiunilor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele
judecătoreşti, pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii
pe întreg teritoriul României. In ceea ce priveşte drepturile salariale ale
personalului din sistemul justiţiei, instanţa supremă s-a pronunţat deja prin
mai multe decizii date de Secţiile Unite în temeiul art. 329 din Codul de
procedură civilă.
2. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 este
neconstituţională, deoarece a nesocotit limitele prevăzute de art. 115 alin.
(6) din Constituţie, prin efectele păgubitoare asupra unei instituţii
fundamentale a statului, Inalta Curte de Casaţie si Justiţie. Astfel, deşi scopul declarat al ordonanţei este
reglementarea anumitor aspecte financiare în sistemul justiţiei, dispoziţiile
acesteia cuprind norme de procedură civilă referitoare la competenţa de
soluţionare în primă instanţă şi în recurs a cererilor ce au ca obiect
acordarea unor drepturi salariale. Or, normele de competenţă nu oferă nicio
soluţie aspectelor financiare legate de punerea în executare a hotărârilor
judecătoreşti, dar, prin reglementarea oferită, afectează grav Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie prin supradimensionarea activităţii, consecinţele pe termen
lung repercutându-se asupra celerităţii şi calităţii actului de justiţie.
3. Intervenţia Guvernului prin această ordonanţă de
urgenţă contravine art. 21 alin. (3) din Constituţie, în condiţiile
supraîncărcării instanţei supreme, care nu are o secţie specializată în
soluţionarea litigiilor de muncă.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstitutionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 sunt
neconstituţionale, deoarece nu satisfac exigenţele prevederilor constituţionale
ale art. 115 alin. (4) şi (6) şi art. 21 alin. (3).
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstitutionalitate.
Deşi Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia
de neconstitutionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte
financiare în sistemul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 462 din 20 iunie
2008, în ansamblul său, în realitate, obiectul excepţiei de
neconstitutionalitate, astfel cum reiese din motivarea acesteia, îl constituie
numai dispoziţiile art. I şi II din ordonanţă.
Astfel, textele de lege asupra cărora urmează să se
pronunţe Curtea Constituţională au următorul cuprins:
„Art. I. - (1) Cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale,
formulate de personalul salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor,
procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi
completările ulterioare, precum şi potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 8/2007
privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti
şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din cadrul altor unităţi din sistemul justiţiei, aprobată
cu modificări prin Legea nr. 247/2007, cu modificările ulterioare, sunt
soluţionate, în primă instanţă, de curţile de apel.
(2) Recursul împotriva
hotărârilor pronunţate în primă instanţă de curţile de apel se judecă de Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie.
Art. II. - (1) Dispoziţiile art. I se aplică şi proceselor în curs de judecată, având ca obiect
soluţionarea cererilor privind acordarea unor drepturi salariale formulate de
personalul din sistemul justiţiei, începute sub legea anterioară.
(2) Cauzele prevăzute la alin. (1) aflate în curs
de judecată în fond la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de
urgenţă vor fi trimise de îndată spre soluţionare curţilor de apel, prin încheiere
care nu este supusă niciunei căi de atac.
(3) Recursurile împotriva hotărârilor pronunţate cu
privire la cererile prevăzute la alin. (1) aflate pe rolul curţilor de apel la
data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se trimit de îndată la
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin încheiere care nu este supusă
niciunei căi de atac."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
de lege, instanţa supremă invocă înfrângerea prevederilor art. 115 alin. (4) şi
(6) şi art. 21 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora:
- Art. 115 alin. (4) şi (6): „(4) Guvernul poate
adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror
reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în
cuprinsul acestora. [...]
(6) Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în
domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor
fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de
Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a
unor bunuri în proprietate publică.";
- Art. 21 alin. (3): „Părţile
au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen
rezonabil."
Examinând susţinerile autorului excepţiei, Curtea
constată că excepţia de neconstitutionalitate este întemeiată în sensul şi
pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Astfel cum rezultă din nota de fundamentare care
însoţeşte Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008, existenţa situaţiei
extraordinare, de care textul constituţional condiţionează posibilitatea
Guvernului de a recurge la această modalitate de delegare legislativă, este
justificată, în primul rând, de „faptul că justiţia trebuie să reprezinte un
factor esenţial de echilibru şi stabilitate socială într-un stat de drept şi că
în realizarea deplină a acestui rol se impun o unificare a practicii judiciare
şi o asigurare a stabilităţii raporturilor juridice, inclusiv în domeniul
stabilirii drepturilor salariale ale personalului din sistemul justiţiei",
de asemenea, de „necesitatea
asigurării unui cadru unitar privind administrarea fondurilor în domeniul
justiţiei" şi de „imperativul
identificării de noi resurse financiare în vederea îmbunătăţirii capacităţii
administrative a instanţelor şi parchetelor". Totodată se mai arată că
s-au luat în considerare „dificultăţile întâmpinate până în prezent în ceea
ce priveşte executarea hotărârilor judecătoreşti având ca obiect drepturi de
natură salariată stabilite în favoarea personalului din sistemul
justiţiei", precum şi „consecinţele negative pe care le presupune
pentru bugetul de stat întârzierea identificării unor soluţii eficiente pentru
punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti având ca obiect soluţionarea cererilor privind acordarea unor
drepturi salariate formulate de personalul din sistemul justiţiei". In fine, se are în vedere şi „faptul că întârzierea adoptării
unor măsuri legislative conduce la crearea unor diferenţieri cu privire la
modalitatea de stabilire şi la cuantumul drepturilor salariate acordate în
temeiul hotărârilor judecătoreşti pronunţate în domeniul stabilirii drepturilor
salariate ale personalului din sistemul justiţiei".
Curtea observă că aceste elemente cuprinse în nota de
fundamentare nu sunt de natură să justifice adoptarea ordonanţei de urgenţă, în
condiţiile stabilite de art. 115 alin. (4) teza întâi din Constituţie.
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 nu a fost motivată de necesitatea
unei situaţii extraordinare a cărei reglementare nu putea fi amânată, ci a fost
impusă de diverse situaţii cu implicaţii financiare legate de punerea în
executare a hotărârilor judecătoreşti. Aceste aspecte ce ţin de oportunitatea
adoptării reglementării nu îşi pot găsi însă soluţionarea în modificarea unor
norme ce reglementează competenţa în primă instanţă şi în recurs.
Mai mult, niciunul dintre obiectivele Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 nu este susceptibil de a fi atins prin măsura
schimbării de competenţă, adică prin derogare de la dreptul comun în materia
litigiilor de muncă, în domeniul acţiunilor privind valorificarea drepturilor
salariale ale personalului din justiţie. Din această perspectivă, intervenţia
legiuitorului delegat pentru schimbarea competenţei de judecată, numai pentru o
categorie de litigii, în vederea unificării practicii, nu se justifică. De
altfel, unificarea practicii priveşte întreaga jurisprudenţă, iar nu numai o
categorie de cauze ale personalului din sistemul justiţiei. Singurul instrument
procedural prin care se asigură unificarea practicii judiciare, pornind de la
obligativitatea dezlegării date problemelor de drept de către instanţa supremă,
este recursul în interesul legii, reglementat prin art. 329 din Codul de
procedură civilă.
De asemenea, Curtea constată că dispoziţiile art. I şi II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008, reglementând
modificarea competenţei de soluţionare a litigiilor având ca obiect acordarea
unor drepturi salariale personalului din sistemul justiţiei, înfrâng şi
prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie, deoarece afectează regimul unei
instituţii fundamentale a statului, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, al
cărei statut constituţional este prevăzut de prevederile art. 126 alin. (4) din
Constituţie, potrivit cărora „Compunerea Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi regulile de funcţionare a
acesteia se stabilesc prin lege organică".
In continuare, Curtea reţine că stabilirea în
competenţa instanţei supreme a soluţionării recursurilor împotriva hotărârilor
pronunţate de curţile de apel în primă instanţă are ca efect extinderea sferei
sale de competenţă şi supradimensionarea activităţii acesteia, în condiţiile în
care, potrivit Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată,
cu modificările şi completările ulterioare, nu funcţionează în cadrul Inaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie o secţie specializată în soluţionarea conflictelor
şi litigiilor de muncă.
In fine, Curtea constată că dispoziţiile ordonanţei de
urgenţă deduse controlului nu satisfac nici exigenţele art. 21 alin. (3) din
Constituţie în ceea ce priveşte soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil,
întrucât supradimensionarea activităţii instanţei supreme are repercusiuni
asupra judecării cu celeritate a cauzelor, afectând grav calitatea actului de
justiţie.
Având în vedere argumentele expuse, Curtea reţine că
nerespectarea normelor constituţionale ale art. 115 alin. (4) şi (6) şi art. 21
alin. (3) atrage şi înfrângerea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin.
(5), potrivit cărora, „In România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este
obligatorie".
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată, din
oficiu, de Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de
proprietate intelectuală în Dosarele nr. 398/116/2008, 2.173/122/2007,
4.175/97/2007, 506/116/2008, 7.777/62/2007, 59/40/2008, 4.949/111/2007,
5.999/1/2008, 3.376/109/2007, 593/98/2008 şi 653/109/2008 şi constată că
dispoziţiile art. I şi II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte
financiare în sistemul justiţiei sunt neconstituţionale.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernului.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman