Decizia Nr.27 din 26.10.2020

Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii este legal constituit, în conformitate cu dispoziţiile art. 516 alin. (2) din Codul de procedură civilă, raportat la art. 34 alin. (3) lit. b) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat.Şedinţa este prezidată de doamna judecător Corina-Alina Corbu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este reprezentat de doamna Antonia Constantin, procuror şef al Secţiei judiciare, iar din partea Avocatului Poporului se prezintă doamna consilier Linda Zenovia Timofan.La şedinţa de judecată participă magistrat-asistent Ileana Peligrad, desemnat pentru această cauză în conformitate cu dispoziţiile art. 35 din Regulamentul pentru organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a luat în examinare recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului cu privire la următoarea problemă de drept:Interpretarea şi aplicarea neunitară a dispoziţiilor anexei nr. VIII cap. II lit. A secţiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, în corelare cu dispoziţiile art. 38 alin. (3), alin. (4) şi alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, modificată şi completată Magistratul-asistent învederează legala constituire a Completului pentru soluţionarea recursului în interesul legii, precum şi faptul că la dosarul cauzei au fost depuse: raportul întocmit, punct de vedere al Ministerului Public şi amicus curiae din partea Federaţiei Sindicale a Veteranilor din România.Preşedintele completului, doamna judecător Corina-Alina Corbu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a acordat cuvântul reprezentantului titularului sesizării.Avocatul Poporului prin consilier juridic, a solicitat admiterea recursului în interesul legii şi pronunţarea unei decizii prin care să se asigure interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor legale incidente, opinând în sensul că anexa nr. VIII cap. II lit. A secţiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Legea-cadru nr. 153/2017, nu prevede acordarea diferită a sporurilor pentru condiţii de muncă în raport cu depăşirea sau nedepăşirea grilei de salarizare valabile pentru anul 2022, ci are în vedere doar existenţa condiţiilor vătămătoare/periculoase dovedită prin buletine de analiză.Preşedintele completului, doamna judecător Corina-Alina Corbu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a acordat cuvântul reprezentantului Ministerului Public.Reprezentantul procurorului general a solicitat, în principal, respingerea ca inadmisibil a recursului în interesul legii, deoarece considerentele deciziilor nr. 37/2020 şi nr. 82/2018 au oferit o dezlegare a problemei de drept, iar autorul sesizării nu a făcut dovada că practica judiciară are caracter neunitar.Pe fondul recursului în interesul legii a arătat că personalul din instituţiile publice sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor va beneficia de reglementarea aferentă sporului solicitat de la data la care beneficiază de salariul de bază stabilit de anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, în acord cu dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 917/2017 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie" din administraţia publică centrală (denumită în continuare Hotărârea Guvernului nr. 917/2017), sporul neavând o existenţă de sine stătătoare, astfel încât urmează aceleaşi reguli de aplicare etapizată a legii.Având cuvântul în replică, reprezentantul Avocatului Poporului, în ceea ce priveşte admisibilitatea prezentului recurs în interesul legii, a învederat că Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 82/2018 nu este aplicabilă în cauză, deoarece a privit exclusiv majorarea salarială de bază pentru complexitatea muncii, şi nu sporul special, iar Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 37/2020 a menţionat expres că problematica dedusă judecăţii poate face obiectul unui recurs în interesul legii, acesta fiind singurul mecanism de reglementare a situaţiilor ivite în practică.Preşedintele completului, doamna judecător Corina-Alina Corbu, constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunţare.ÎNALTA CURTE,deliberând asupra recursului în interesul legii, a constatat următoarele:I. Temeiul juridic al recursului în interesul legii1. Articolul 514 din Codul de procedură civilă prevede astfel:Pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, colegiile de conducere ale curţilor de apel, precum şi Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra problemelor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti. II. Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie2. Sesizarea s-a făcut de către Avocatul Poporului, ataşânduse întreaga documentaţie constituită în legătură cu problema de drept ce face obiectul prezentului recurs în interesul legii.III. Normele de drept intern care formează obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la pronunţarea unui recurs în interesul legii3. Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare3.1. Anexa nr. VIII cap. II lit. A secţiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a)– pct. 1 - Personalul din instituţiile publice sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor care este încadrat şi îşi desfăşoară activitatea în specialitatea funcţiilor specifice prevăzute în anexă beneficiază şi de spor pentru condiţii deosebite de muncă vătămătoare/periculoase care implică risc de îmbolnăvire şi/sau contagiune directă sau indirectă, respectiv riscuri asociate datorate condiţiilor specifice de desfăşurare a activităţii - de până la 35%;– pct. 8 - Cuantumul sporurilor se aprobă prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor, în limita prevederilor din regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens.3.2. „Art. 7. - În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie: a)salariul de bază reprezintă suma de bani la care are dreptul lunar personalul plătit din fonduri publice, corespunzător funcţiei, gradului/treptei profesionale, gradaţiei, vechimii în specialitate, astfel cum este stabilită în anexele nr. I-IX; (...)i)sporul reprezintă un element al salariului lunar/soldei lunare, acordat ca procent la salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare, în condiţiile legii, pentru fiecare categorie de personal;". Articolul 23Locurile de muncă şi categoriile de personal, precum şi mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexele nr. I-VIII şi condiţiile de acordare a acestuia se stabilesc, în cel mult 60 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin regulament-cadru elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară, respectiv învăţământ, sănătate şi asistenţă socială, cultură, diplomaţie, justiţie, administraţie, de către instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională, precum şi de către autorităţile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, a fiecăreia dintre instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională sau a fiecăreia dintre autorităţile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale şi al Ministerului Finanţelor Publice şi cu consultarea federaţiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate. Articolul 25
(1) Suma sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, inclusiv cele pentru hrană şi vacanţă, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizaţiilor de încadrare şi a indemnizaţiilor lunare, după caz. Articolul 38(...)
(3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creşteri salariale:a)cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii; (...)
(4) În perioada 2019-2022 se va acorda anual o creştere a salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, fiecare creştere reprezentând 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 şi cel/cea din luna decembrie 2018. Creşterea respectivă şi data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat cu respectarea prevederilor art. 6 lit. h). (...)
(6) În situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022. 4. Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie" din administraţia publică centrală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017 Art. 1 - (2) „În înţelesul prezentului regulament-cadru, expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: a)spor pentru condiţii de muncă - compensaţie financiară a riscurilor, acordată personalului care îşi desfăşoară activitatea în condiţii de muncă vătămătoare, periculoase, deosebit de periculoase, condiţii grele de muncă sau condiţii deosebite de muncă reprezentate de izolare; b)condiţii de muncă vătămătoare - totalitatea situaţiilor care implică risc de îmbolnăvire şi/sau contagiune directă sau indirectă, respectiv riscuri asociate datorate condiţiilor specifice de desfăşurare a activităţii; c)condiţii de muncă periculoase - totalitatea situaţiilor în care personalul îşi desfăşoară activitatea în mediul de muncă unde există factori cu grad de pericol ridicat ce pot afecta sănătatea şi integritatea fizică şi psihică; (...) Articolul 7Cuantumul sporurilor prevăzute la art. 6 se aprobă prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, potrivit prevederilor cuprinse în anexa nr. VIII, la cap. II lit. A pct. II subpct. 6.2 lit. a) pct. 8 din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare. Articolul 10Sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă, sporul pentru condiţii deosebite de muncă vătămătoare sau periculoase, sporul pentru condiţii deosebit de periculoase şi, după caz, sporul de izolare şi pentru condiţii deosebite de muncă reprezentate de izolare se acordă, în funcţie de locul de muncă ocupat, tuturor funcţionarilor publici şi personalului contractual din instituţia respectivă sau numai unora dintre aceştia. Articolul 11Cuantumul sporului se stabileşte prin aplicarea cotei procentuale asupra salariului de bază în luna respectivă, corespunzător timpului efectiv lucrat la locurile de muncă şi în limita maximă a sporurilor, prevăzute de prezentul regulament-cadru. Articolul 12Drepturile de natură salarială ale personalului încadrat în autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii sunt stabilite de către ordonatorul de credite, cu încadrarea strictă în resursele financiare alocate anual şi în numărul de posturi stabilit potrivit legii, prin bugetul de venituri şi cheltuieli, cu încadrarea în prevederile art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare. Anexa nr. 3 - Condiţiile de acordare a sporurilor personalului din Administraţia Publică Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Articolul 1Personalul din instituţiile publice sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor beneficiază şi de următoarele categorii de sporuri: (...) II. Sporul pentru condiţii deosebite de muncă vătămătoare/periculoase care implică risc de îmbolnăvire şi/sau contagiune directă sau indirectă, respectiv riscuri asociate datorate condiţiilor specifice de desfăşurare a activităţii - de până la 35%; A)Sporul pentru condiţii deosebite de muncă vătămătoare/periculoase - de la 23% până la 35% (...); B)Sporul pentru condiţii deosebite de muncă vătămătoare/periculoase - de la 20% până la 30% (...)".IV. Obiectul recursului în interesul legii. Orientările jurisprudenţiale divergente 5. Din examinarea practicii judiciare a curţilor de apel, Avocatul Poporului a apreciat că s-a conturat existenţa unei practici neunitare în ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea anexei nr. VIII cap. II lit. A secţiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 din Legea-cadru nr. 153/2017 în corelare cu dispoziţiile art. 38 alin. (3), (4) şi (6) din acelaşi act normativ, fiind identificate două orientări jurisprudenţiale. 6. În prima orientare jurisprudenţială, instanţele de judecată au apreciat că dispoziţiile anexei nr. VIII cap. II lit. A secţiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 din Legea-cadru nr. 153/2017 nu prevăd acordarea diferită a sporurilor pentru condiţii de muncă, raportat la depăşirea sau nedepăşirea grilei de salarizare valabile în anul 2022, ci reglementează un drept necondiţionat al personalului din instituţiile sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor de a beneficia de spor începând cu 1 ianuarie 2018, fără nicio distincţie în raport cu atingerea, depăşirea sau nedepăşirea respectivei grile, prin majorarea cu 25% a salariului valabil la 31 decembrie 2017. În ceea ce priveşte art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, sa considerat că acesta reglementează o aplicare etapizată doar în privinţa salariului de bază, neinfluenţând aplicarea şi acordarea sporului. Astfel, instanţele au considerat că normele legale incidente nu fac nicio distincţie în privinţa neacordării sporurilor individuale pentru condiţii de muncă. După intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017 nu a fost suspendată sau prorogată acordarea sporurilor pentru condiţii de muncă, iar reglementarea cu privire la cuantumul maxim prevăzut în grila anexă la Legea-cadru nr. 153/2017, corespunzător pentru anul 2022, se referă exclusiv la salariul de bază. Se menţionează că majorarea de la art. 38 alin. (3) lit. a) din actul normativ anterior menţionat vizează salariul lunar brut, compus din salariile de bază, precum şi sporurile, indemnizaţiile, compensaţiile, primele, premiile şi alte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut. Referitor la art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, a fost avut în vedere doar salariul de bază, nu şi alte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut. 7. Într-o a doua orientare jurisprudenţială, alte instanţe de judecată au apreciat că dispoziţiile anexei nr. VIII cap. II lit. A secţiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 din Legea-cadru nr. 153/2017 reglementează un drept salarial care se acordă condiţionat fie începând cu 1 ianuarie 2018, dacă prin majorarea cu 25% a salariului valabil la 31 decembrie 2017 se depăşeşte grila de salarizare valabilă în anul 2022, fie începând cu 1 ianuarie 2019, dacă nu se depăşeşte grila stabilită pentru anul 2022, întrucât doar de la acest moment salariile sunt calculate conform art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, prin acordarea primei creşteri de ¼ din diferenţa dintre salariul de bază reglementat de legiuitor pentru anul 2022 şi cel din luna decembrie 2018. Referitor la art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, s-a considerat că aceasta reglementează o aplicare etapizată a tuturor drepturilor salariale, influenţând inclusiv aplicarea şi acordarea sporului. În argumentarea acestei opinii s-a făcut trimitere, pe de o parte, la Decizia nr. 82/2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, aplicată prin analogie. Pe de altă parte, s-a invocat faptul că sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, în mod similar celorlalte sporuri prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017, nu poate fi aplicat cu ignorarea dispoziţiilor art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, care prevăd că, începând cu data de 1 ianuarie 2018, „cuantumul brut al sporurilor, (...) de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii". Dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 917/2017, care a fost emisă în aplicarea art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017, sunt aplicabile începând cu data de 1 ianuarie 2018, în ceea ce priveşte cuantumul sporului pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare, doar în situaţia funcţionarilor publici al căror salariu de bază, conform art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, este mai mare începând cu data de 1 ianuarie 2018 decât cel stabilit potrivit anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate. Sporurile reglementate de Legea-cadru nr. 153/2017 în anexele nr. I-IX nu au o existenţă de sine stătătoare sau necondiţionată, ci din însăşi definiţia noţiunii de „spor" reiese că de esenţa stabilirii este raportarea la salariul de bază rezultat din aceleaşi anexe nr. I-IX ale actului normativ anterior menţionat. V. Punctul de vedere al Avocatului Poporului 8. Titularul sesizării a considerat ca fiind corectă prima opinie a instanţelor judecătoreşti, potrivit căreia sporul pentru condiţii deosebite de muncă vătămătoare/periculoase reglementat de dispoziţiile anexei nr. VIII cap. II lit. A secţiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 din Legea-cadru nr. 153/2017 se acordă necondiţionat de cuantumul salariului de bază, respectiv de atingerea, depăşirea sau nedepăşirea grilei de salarizare stabilite pentru anul 2022. 9. Argumentele Avocatului Poporului au în vedere respectarea a două principii esenţiale în materia salarizării personalului: principiul egalităţii şi principiul legalităţii. 10. În ceea ce priveşte respectarea principiului egalităţii, s-a susţinut că luarea în considerare în aplicarea sporurilor menţionate a cuantumului salariului de bază în funcţie de depăşirea grilei de salarizare din anul 2022 ar genera diferenţe de tratament în cadrul aceleiaşi categorii de personal, fără a se ţine seama de existenţa concretă a condiţiilor de risc în care personalul îşi desfăşoară efectiv activitatea, recunoscute de altfel prin buletinele de expertizare a locurilor de muncă ca fiind condiţii deosebite de muncă vătămătoare/periculoase, or intenţia legiuitorului a fost de a compensa prin sporul menţionat personalul care lucrează astfel şi nu de a crea diferenţieri pentru aceeaşi categorie socioprofesională prin instituirea unor criterii care au ca efect neacordarea sporului. 11. Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, situaţiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esenţă pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi raţional (a se vedea în acest sens Decizia nr. 86/2003, Decizia nr. 476/2006, Decizia nr. 573/2011, Decizia nr. 366/2014, Decizia nr. 667/2016). Curtea a reţinut că nesocotirea principiului egalităţii în drepturi are drept consecinţă neconstituţionalitatea privilegiului sau a discriminării care a determinat, din punct de vedere normativ, încălcarea principiului. Potrivit jurisprudenţei sale, Curtea a stabilit că discriminarea se bazează pe noţiunea de excludere de la un drept (Decizia Curţii Constituţionale nr. 62/1993), iar remediul constituţional specific, în cazul constatării neconstituţionalităţii discriminării, îl reprezintă acordarea sau accesul la beneficiul dreptului (a se vedea în acest sens Decizia nr. 685/2012, Decizia nr. 164/2013 sau Decizia nr. 681/2014). 12. În aplicarea dispoziţiilor art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în mod constant, că discriminarea este acceptată dacă are o justificare obiectivă şi rezonabilă. Într-o societate democratică este o astfel de discriminare aceea care urmăreşte un „scop legitim" şi respectă „un raport de proporţionalitate rezonabil între scopul urmărit şi mijloacele utilizate pentru realizarea lui". 13. Potrivit Hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului (C.E.D.O.) pronunţată în Cauza Incze contra Austriei la 28 mai 1995, noţiunea de discriminare, în sensul art. 14 din Convenţia europeană a drepturilor omului, cuprinde în general cazurile în care un individ sau un grup de indivizi se vede fără justificare adecvată, mai bine tratat decât altul, chiar dacă dispoziţiile Convenţiei nu impun să îi fie acordat un tratament mai favorabil. Diferenţa de tratament devine discriminare în sensul art. 14 din Convenţia drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, atunci când autorităţile statale „Introduc distincţii între situaţii analoage şi comparabile", fără ca ele să se bazeze pe „o justificare rezonabilă şi obiectivă" (Hotărârea C.E.D.O., pronunţată în Cauza Fredin contra Suediei, la 18.02.1991, paragraful 60, Hotărârea CEDO, pronunţată în Cauza Hoffmann contra Austriei, 23.06.1993, paragraful 31, Hotărârea CEDO, pronunţată în Cauza Spadea şi Scalabrino contra Italiei, la 28.09.1995). 14. Motivat de cele de mai sus, titularul sesizării a considerat că interpretarea dispoziţiilor anexei nr. VIII cap. II lit. A secţiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 din Legea-cadru nr. 153/2017, în sensul acordării sporului pentru condiţii deosebite de muncă vătămătoare/periculoase condiţionat de cuantumul salariului de bază rezultat în urma aplicării etapizate a legii, creează diferenţe între persoane care desfăşoară aceeaşi activitate în condiţii de risc, criteriu neprevăzut de lege. 15. Totodată, referitor la justificarea invocată de unele instanţe privind aplicarea prin analogie a Deciziei nr. 82/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, se constată că aceasta a avut ca efect neaplicarea sporurilor pentru condiţii vătămătoare/periculoase unei părţi din personalul instituţiilor sanitar veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, în condiţiile în care aplicarea etapizată a legii de salarizare unitară are la bază respectarea principiului egalităţii. 16. Pe cale de consecinţă s-a concluzionat că dispoziţiile anexei nr. VIII cap. II lit. A secţiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 din Legea-cadru nr. 153/2017 reglementează acordarea sporului pentru condiţii vătămătoare/periculoase necondiţionat de cuantumul salariului de bază personalului din unităţile sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, cu atât mai mult cu cât Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că „Statul este cel care este în măsură să stabilească ce beneficii trebuie plătite angajaţilor săi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plăţii unor astfel de beneficii prin modificări legislative corespunzătoare. Totuşi, atunci când o dispoziţie legală este în vigoare şi prevede plata anumitor beneficii, iar condiţiile stipulate sunt respectate, autorităţile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora atâta timp cât dispoziţiile legale rămân în vigoare"(Hotărârea din 8 noiembrie 2005 în Cauza Kechko contra Ucrainei, paragraful 23). 17. În acest context este de menţionat punctul de vedere al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, care, prin Hotărârea nr. 797/2019, a considerat că „acordarea diferenţiată a sporului de muncă în condiţii vătămătoare doar salariaţilor ale căror salarii de bază sunt mai mari decât cele stabilite pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorării salariale reglementate reprezintă discriminare. Valoarea salariului de bază stabilită prin lege nu face ca munca efectivă a petenţilor să fie lipsită de riscul de îmbolnăvire ori să scadă acest risc. În acordarea sporului de muncă în condiţii vătămătoare sunt relevante existenţa sau nu a condiţiilor deosebite de muncă, potrivit buletinelor de expertizare a locurilor de muncă, şi nu nivelul de salarizare a angajaţilor". 18. În ceea ce priveşte respectarea principiului legalităţii, sa arătat că intenţia legiuitorului a fost de a recunoaşte acordarea sporului pentru condiţii vătămătoare pentru toţi angajaţii. 19. Reglementarea distinctă a aplicării etapizate a salariului de bază şi a aplicării sporurilor reiese din economia art. 160 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit căruia „Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adaosuri", realizându-se astfel o distincţie între salariul de bază şi elementele adiţionale ale acestuia, printre care şi sporurile. 20. Totodată, din expunerea de motive la Legea pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice (PLx 209/2017) rezultă că: „Prevederile legii se aplică etapizat, începând cu 1 iulie 2017, prin acordarea de majorări salariale în anii 2017-2021, prin acordarea în anul 2022 a salariilor de bază nominale prevăzute în anexele la lege, iar începând cu anul 2023 salariile de bază se vor stabili prin înmulţirea coeficienţilor prevăzuţi în anexele la lege cu salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată în vigoare la acea dată. Cuantumul sporurilor, majorărilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare prevăzute în anexele la lege se determină utilizând salariul de bază/solda de funcţie/salariul de funcţie/indemnizaţia de încadrare stabilite conform celor de mai sus." 21. În acelaşi timp, raportat la art. 7 lit. a) şi i) din Legea-cadru nr. 153/2017, se constată că, în timp ce salariul de bază reprezintă suma de bani la care are dreptul lunar personalul plătit din fonduri publice, corespunzător funcţiei, gradului/treptei profesionale, gradaţiei, vechimii în specialitate, astfel cum este stabilită în anexele nr. I-IX, sporul reprezintă un element al salariului lunar/soldei lunare, acordat ca procent la salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare, în condiţiile legii, pentru fiecare categorie de personal. 22. Potrivit Deciziei nr. 700/2019 a Curţii Constituţionale, „începând cu anul 2019, celelalte drepturi salariale prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 (sporuri, indemnizaţii, majorări etc.) vor fi determinate prin aplicarea procentelor prevăzute în conţinutul legii şi în anexe asupra salariului de bază, rezultând cuantumul acestora, care va fi acordat anual. Creşterea respectivă şi data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat, cu respectarea principiului sustenabilităţii financiare, prevăzut de art. 6 lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017". 23. Aşadar, din economia anexei nr. VIII cap. II lit. A secţiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 din Legea-cadru nr. 153/2017 şi a regulamentului aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017, raportat la dispoziţiile art. 38 alin. (3) lit. a), alin. (4) şi (6) din acelaşi act normativ, nu rezultă acordarea sporurilor pentru condiţii de muncă în funcţie de depăşirea sau nedepăşirea grilei de salarizare valabile în anul 2022 ca urmare a majorării, stabilindu-se numai dreptul personalului din instituţiile publice sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor de a beneficia de sporul pentru condiţii deosebite de muncă vătămătoare/periculoase distinct, astfel că aplicarea etapizată vizează doar salariul de bază, de esenţa sporului pentru condiţii de muncă fiind acordarea sa corespunzător timpului lucrat în locurile de muncă constatate ca fiind periculoase sau vătămătoare. 24. Condiţionarea acordării salariului de atingerea cuantumului salariului de bază prevăzut pentru anul 2022 echivalează cu o prorogare a aplicării prevederilor art. 13 şi 23 din Legea-cadru nr. 153/2017 (prorogare neprevăzută expres de lege) şi, în consecinţă, determină încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la acordarea sporului pentru condiţii corespunzător cu timpul lucrat în locurile de muncă determinate ca fiind periculoase sau vătămătoare. În această interpretare, personalul salarizat, deşi desfăşoară activitatea în condiţii periculoase sau vătămătoare, obţine sporul la o dată ulterioară (anul 2022 sau în momentul atingerii cuantumului salariului de bază cuvenit în 2022), indiferent de perioada în care a realizat în mod efectiv activitatea în condiţii periculoase şi vătămătoare. VI. Punctul de vedere al Ministerului Public 25. Ministerul Public, prin punctul de vedere exprimat, a apreciat, în principal, că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 515 din Codul de procedură civilă referitoare la admisibilitatea recursului în interesul legii, întrucât rezolvarea chestiunii de drept în discuţie nu mai este de actualitate, fiind tranşată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 82/2018, aspect evidenţiat de instanţa supremă în deciziile nr. 24/2020, 37/2020 şi 46/2020, iar hotărârile judecătoreşti care exemplifică practica judiciară neunitară, ataşate sesizării, sunt anterioare publicării celei din urmă hotărâri în Monitorul Oficial al României, Partea I. 26. Pe fondul sesizării, în subsidiar, a arătat că, în interpretarea şi aplicarea prevederilor dispoziţiilor cuprinse în anexa nr. VIII cap. II lit. A secţiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 din Legea-cadru nr. 153/2017, în corelare cu dispoziţiile art. 38 alin. (3), (4) şi (6) din actul normativ anterior menţionat, personalul din instituţiile publice sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor va beneficia de reglementarea aferentă sporului solicitat, în acord cu dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 917/2017, de la data la care beneficiază de salariul de bază stabilit de anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, raportat la considerentele deciziilor anterior pronunţate, care sunt obligatorii pentru instanţe şi în situaţii juridice similare în care principiul analogiei îşi găseşte aplicarea. 27. Totodată, s-a menţionat că acordarea sporului pentru condiţii de muncă în cuantumul prevăzut de cap. I şi II din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 este posibilă începând cu 1 ianuarie 2018 numai în situaţia în care salariul de bază este stabilit în raport cu nivelul prevăzut de anexa nr. VIII, caz în care toate sporurile prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 se aplică salariului stabilit conform acesteia. 28. În aceste condiţii, s-a considerat că nu este relevant în cazul drepturilor salariale cuvenite personalului din instituţiile sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017, întrucât acesta reglementează la nivel de act administrativ unilateral cu caracter normativ emis în aplicarea legii ipoteza în care sporul pentru condiţii de muncă se aplică în considerarea Legii-cadru nr. 153/2017, fără a genera prin el însuşi acordarea sporului pentru întregul personal plătit din fonduri publice, respectiv şi în cazul celor al căror venit salarial nu a atins nivelul prevăzut pentru anul 2022. 29. Astfel, pentru perioada ulterioară datei de 1 ianuarie 2018, calcularea drepturilor salariale, inclusiv a sporului prevăzut de anexa nr. VIII cap. II lit. A secţiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 din Legea-cadru nr. 153/2017 se realizează în concordanţă cu prevederile art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017. Pentru determinarea iniţială a salariilor de bază cuvenite, începând cu luna ianuarie 2018 se procedează la aplicarea majorării de 25% la salariul de bază aferent lunii decembrie 2017, iar rezultatul obţinut se compară cu salariile de bază corespunzătoare prevăzute în anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 pentru anul 2022. În situaţia în care salariul de bază obţinut prin aplicarea majorării de 25% este inferior nivelului aferent anului 2022, sporurile acordate sunt cele existente în plată la nivelul lunii decembrie 2017, majorate cu 25% conform art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, iar în situaţia în care salariul de bază este egal sau mai mare decât cel prevăzut în anexa nr. VIII pentru anul 2022, se acordă salariul de bază aferent anului 2022 şi sporurile prevăzute în anexa nr. VIII cap. II lit. A secţiunea II pct. 6 subpct. 6.2. VII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie 30. Prin Decizia nr. 310 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 9 august 2019, Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată şi a constatat că prevederile art. 1 alin. (3), art. 6 lit. a) teza finală, art. 11 alin. (1), art. 24, art. 25 alin. (1) şi art. 38 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) lit. e) din Legea-cadru nr. 153/2017 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. 31. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 82 din 26 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 2.450/1/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 130 din 19 februarie 2019, a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi, în interpretarea dispoziţiilor notei 2 lit. c) pct. II lit. A cap. I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, în corelare cu prevederile art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a), alin. (4) şi (6) din actul normativ anterior menţionat, a stabilit că majorarea salariului de bază, de 15% pentru complexitatea muncii, nu se acordă pentru perioada 1 iulie 2017-31 decembrie 2017 şi pentru anul 2018; pentru perioada 2019-2022 această majorare se acordă în condiţiile stabilite la art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 şi, prin excepţie, această majorare se acordă începând cu ianuarie 2018 sau cu data de la care salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare devin mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022, ca urmare a majorărilor salariale reglementate. 32. Prin Decizia nr. 37 din 7 mai 2020, pronunţată în Dosarul nr. 291/1/2020 şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 din 6 iulie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: „Cum se interpretează şi aplică dispoziţiile anexei VIII cap. II lit. A pct. II subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 153/2017, modificată şi completată, care prevăd că «Personalul din instituţiile publice sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor care este încadrat şi îşi desfăşoară activitatea în specialitatea funcţiilor specifice prevăzute în prezenta anexă beneficiază şi de următoarele categorii de sporuri şi drepturi: a) Sporuri: 1. Spor pentru condiţii deosebite de muncă vătămătoare/periculoase care implică risc de îmbolnăvire şi/sau contagiune directă sau indirectă, respectiv riscuri asociate datorate condiţiilor specifice de desfăşurare a activităţii - de până la 35%; (...)» în corelare cu dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 153/2017, modificată şi completată?". Aceeaşi soluţie a fost pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin deciziile nr. 24 din 2 martie 2020 şi nr. 46 din 22 iunie 2020, pentru alte tipuri de componente salariale reglementate de Legea-cadru nr. 153/2017. VIII. Raportul asupra recursului în interesul legii 33. Prin raportul întocmit de judecătorii raportori desemnaţi, conform art. 516 alin. (5) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor anexei nr. VIII cap. II lit. A secţiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, în corelare cu dispoziţiile art. 38 alin. (3), (4) şi (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, personalul din instituţiile publice beneficiază de sporul pentru condiţii de muncă vătămătoare/periculoase astfel cum este reglementat de Legea-cadru nr. 153/2017 de la data la care salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare devin egale sau mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022, ca urmare a majorărilor salariale reglementate. IX. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie IX.I. Analiza condiţiilor de admisibilitate 34. Recursul în interesul legii îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 514 şi 515 din Codul de procedură civilă, fiind exercitat de un subiect de drept căruia legea îi recunoaşte legitimare procesuală şi având ca obiect o problemă de drept pentru care s-a făcut dovada că a fost soluţionată în mod diferit, prin hotărâri judecătoreşti definitive pronunţate de mai multe instanţe judecătoreşti de pe teritoriul ţării. 35. Prin urmare, obiectul recursului în interesul legii se circumscrie dispoziţiilor art. 514 din Codul de procedură civilă, şi anume priveşte probleme de drept soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti. 36. În acest sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este învestită, prin promovarea prezentului recurs în interesul legii, cu solicitarea de a statua asupra interpretării şi aplicării dispoziţiilor anexei nr. VIII cap. II lit. A secţiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 din Legea-cadru nr. 153/2017, în corelare cu dispoziţiile tranzitorii reglementate de art. 38 alin. (3), (4) şi (6) din acelaşi act normativ, în litigii ce au ca obiect acordarea de către angajator a sporului pentru condiţii deosebite de muncă vătămătoare/periculoase în situaţia personalului din instituţiile publice sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor salarizat în baza dispoziţiilor art. 38 alin. (3) şi (4) din Legea-cadru nr. 153/2017. 37. Verificând jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată anterior în mecanismele de unificare a practicii judiciare, urmează a se analiza dacă deciziile ce au avut a interpreta dispoziţiile art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 reprezintă o cauză de inadmisibilitate a prezentei sesizări. 38. Astfel, prin Decizia nr. 82 din 26 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că, în interpretarea dispoziţiilor notei 2 lit. c) pct. II lit. A cap. I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 în corelare cu prevederile art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a), alin. (4) şi (6) din actul normativ anterior menţionat, majorarea salariului de bază, de 15% pentru complexitatea muncii, nu se acordă pentru perioada 1 iulie 2017-31 decembrie 2017 şi pentru anul 2018; pentru perioada 2019-2022, această majorare se acordă în condiţiile stabilite la art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017; prin excepţie, această majorare se acordă începând cu ianuarie 2018 sau cu data de la care salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare devin mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022, ca urmare a majorărilor salariale reglementate. 39. Prin Decizia nr. 24 din 2 martie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins ca inadmisibilă sesizarea referitoare la aplicarea etapizată a dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind sporul de 15% prevăzut pentru persoane cu handicap grav şi accentuat, cu motivarea că norma este clară, problema de drept nu este dificilă, iar Decizia nr. 82/2018 a făcut o analiză aprofundată a contextului legislativ reprezentat de Legea-cadru nr. 153/2017, în privinţa categoriilor de personal ce fac excepţie de la regula instituită în art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, excepţia, strict prevăzută la lit. j) a aceluiaşi articol, vizând cuantumul sporului reglementat la art. 22 alin. (1), iar nu categoria de persoane cu handicap care pot beneficia de acest spor, cum în mod corect sa reţinut în argumentarea celei de-a doua opinii jurisprudenţiale prezentate. 40. Prin Decizia nr. 37 din 7 mai 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, având a dezlega aceeaşi problemă de drept precum cea dedusă prezentei judecăţi, a respins ca inadmisibilă sesizarea, concluzionând că problema nu comportă o reală dificultate, iar cerinţa noutăţii chestiunii de drept, în sensul dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, nu este îndeplinită, întrucât, pe de o parte, analiza practicii judiciare, expusă anterior, evidenţiază faptul că problema de drept a primit dezlegare din partea instanţelor, iar, pe de altă parte, faţă de cele anterior redate din Decizia nr. 82 din 26 noiembrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, rezultă că instanţa supremă, pe calea mecanismului de unificare a practicii judiciare, a dezlegat chestiunea de drept privind interpretarea dispoziţiilor art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a), alin. (4) şi (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, referitoare la aplicarea etapizată a prevederilor legii incidente, şi în problema de drept din prezenta sesizare, raportat la care se solicită interpretarea dispoziţiilor anexei nr. VIII cap. II lit. A secţiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 din Legea-cadru nr. 153/2017. 41. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 46 din 22 iunie 2020, a respins ca inadmisibilă sesizarea referitoare la aplicarea etapizată a unui alt spor pentru condiţii de muncă reglementat pentru funcţionarii publici, de până la 15%, prevăzut în anexa nr. VIII cap. I lit. B din Legea-cadru nr. 153/2017, apreciindu-se, prin raport, că, „deşi sesizarea aduce (...) o chestiune de drept aparent nouă, ce nu a mai fost formulată anterior sub această formă, cu privire la aceeaşi categorie profesională sau aceleaşi drepturi salariale, aspectele referitoare la modalitatea de aplicare a art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, prin corelare cu diferite categorii de sporuri, şi-au pierdut consistenţa noutăţii, fiind analizate în jurisprudenţa anterioară a instanţei supreme, considerentele deciziilor obligatorii anterior pronunţate fiind necesar a fi urmate şi în situaţii juridice similare, în care principiul analogiei îşi găseşte aplicarea". 42. Invocând deciziile prezentate anterior, prin punctul de vedere exprimat în această cauză, procurorul general a considerat că recursul în interesul legii nu mai probează un interes, câtă vreme a intervenit un reper jurisprudenţial al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ca instanţă cu atribuţii de unificare a jurisprudenţei, rezolvarea problemei de drept nemaifiind de actualitate. 43. În analiza acestui aspect este de reţinut că instanţa supremă a pronunţat o hotărâre prealabilă cu privire la modalitatea de aplicare a normei tranzitorii (art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017) în privinţa unei majorări a salariului de bază, după care a respins alte două sesizări referitoare la aplicarea aceleiaşi dispoziţii tranzitorii în privinţa unor sporuri reglementate de noua lege, cu motivarea că nu este îndeplinită condiţia noutăţii, fiind aplicabile, prin analogie, considerentele primei decizii, iar în Decizia nr. 24/2020 s-a referit la inaplicabilitatea unor dispoziţii de excepţie conţinute în art. 38 alin. (3) din lege. 44. Însă, aceasta nu conduce de plano la o soluţie de inadmisibilitate a recursului în interesul legii, întrucât sesizarea pendinte priveşte o altă dispoziţie de drept substanţial reglementată de lege (un spor salarial, şi nu o majorare a salariului de bază), iar analogia nu reprezintă decât o metodă de interpretare şi de aplicare a dreptului, care operează atunci când pentru o anumită situaţie juridică nu există norme juridice civile care să o reglementeze, putând fi invocată pentru a indica utilitatea folosirii unui raţionament juridic identic, însă nu şi pentru a-l impune. 45. În acest sens sunt incidente dispoziţiile art. 1 din Codul civil:
(1) Sunt izvoare ale dreptului civil legea, uzanţele şi principiile generale ale dreptului.
(2) În cazurile neprevăzute de lege se aplică uzanţele, iar în lipsa acestora, dispoziţiile legale privitoare la situaţii asemănătoare, iar când nu există asemenea dispoziţii, principiile generale ale dreptului. (...) 46. Condiţiile de admisibilitate ale recursului în interesul legii sunt distincte de cele prevăzute în cazul dezlegării unor chestiuni de drept, lipsind cerinţele noutăţii, gradului de dificultate sau necesitatea evaluării potenţialului de neclaritate al normei care ar atrage dezvoltarea unei practici neunitare, condiţia necesară şi suficientă fiind existenţa unor hotărâri judecătoreşti care au interpretat neunitar o normă de drept. 47. În plus, este de reţinut că prin Decizia nr. 82/2018 instanţa supremă nu a examinat aplicarea art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 necondiţionat sau din perspectiva sporului pentru condiţii vătămătoare, precum în situaţia pendinte, ci în legătură cu o dispoziţie din lege ce reglementează majorarea salariului de bază cu un procent de 15% pentru complexitatea muncii, majorările salariului de bază având o altă natură juridică faţă de sporurile reglementate pentru un anume specific al muncii. În paragraful 81 din decizie se prevede că, „începând cu anul 2019, celelalte drepturi salariale prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 (sporuri, indemnizaţii, majorări etc.) vor fi determinate prin aplicarea procentelor prevăzute în conţinutul legii şi în anexe asupra salariului de bază, rezultând cuantumul acestora care va fi acordat anual. Creşterea respectivă şi data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat, cu respectarea principiului sustenabilităţii financiare, prevăzut de art. 6 lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017", considerent care a determinat unele instanţe, dar şi pe titularul sesizării, să aprecieze că sporul este un drept autonom ce nu face obiectul aplicării etapizate la care se referă Decizia nr. 82/2018, etapizarea vizând exclusiv salariul de bază. 48. Or, această interpretare, cu privire la drepturile supuse majorării etapizate, nu a primit o dezlegare în procedura de unificare a practicii judiciare pentru a se considera că promovarea recursului în interesul legii şi-a pierdut utilitatea. 49. Având în vedere şi împrejurarea că deciziile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, menţionate anterior, nu au statuat, cu forţă obligatorie, că dezlegarea conţinută în Decizia nr. 82/2018 este deopotrivă aplicabilă oricărui drept salarial reglementat de Legea-cadru nr. 153/2017, instanţele reluând, tale quale, soluţia din acea decizie din considerente de aplicare prin analogie a aceluiaşi raţionament juridic, prezenta sesizare poate primi o dezlegare pe fondul cauzei. IX.II. Analiza fondului recursului în interesul legii 50. Prin anexa nr. VIII cap. II lit. A secţiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 din Legea-cadru nr. 153/2017, în vigoare din 1 iulie 2017, personalul din instituţiile publice sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aflate în subordinea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, care este încadrat şi îşi desfăşoară activitatea în specialitatea funcţiilor specifice prevăzute în anexă, a fost nominalizat ca beneficiar al unui spor pentru condiţii deosebite de muncă vătămătoare/periculoase, care implică risc de îmbolnăvire şi/sau contagiune directă sau indirectă, respectiv riscuri asociate datorate condiţiilor specifice de desfăşurare a activităţii - de până la 35%. 51. Potrivit dispoziţiilor pct. 8 din actul normativ menţionat, cuantumul sporurilor se aprobă prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor, în limita prevederilor din regulamentul elaborat potrivit legii anterior menţionate, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens. 52. Sediul materiei în privinţa condiţiilor de acordare a acestui spor se află în art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit căruia: „Locurile de muncă şi categoriile de personal, precum şi mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexele nr. I-VIII şi condiţiile de acordare a acestuia se stabilesc, în cel mult 60 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin regulament-cadru elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară, respectiv învăţământ, sănătate şi asistenţă socială, cultură, diplomaţie, justiţie, administraţie, de către instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională, precum şi de către autorităţile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, a fiecăreia dintre instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională sau a fiecăreia dintre autorităţile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale şi al Ministerului Finanţelor Publice şi cu consultarea federaţiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate." 53. În aplicarea art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017 a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 917/2017 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie" din administraţia publică centrală. 54. În cazul personalului din instituţiile subordonate Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017, în vigoare de la 1 ianuarie 2018, au fost stabilite în concret criteriile de acordare, factorii de risc şi procentele acestui spor pe categorii de funcţii. 55. Problema care se ridică este aceea a datei de la care personalul care se încadrează în condiţiile specificate pentru acordarea acestui spor urmează a beneficia de încasarea lui, pornind de la situaţia premisă factuală că prin buletinele de expertizare emise de instituţiile abilitate a fost constatată existenţa factorilor de risc ce atrage incidenţa acestui text de lege. 56. În acest sens instanţele au avut a stabili dacă dispoziţiile art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017 se supun normelor tranzitorii de aplicare a acesteia, reglementate de art. 38 din acelaşi act normativ, care instituie mai multe etape de trecere de la sistemul de salarizare anterior la sistemul reglementat de noua lege sau instituie un drept autonom, reglementat printr-o normă specială de imediată aplicare. 57. În ceea ce priveşte aplicarea etapizată a Legii-cadru nr. 153/2017, potrivit art. 38 alin. (1) din actul normativ anterior menţionat, „Prevederile prezentei legi se aplică etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017". 58. În acest sens, art. 38 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 reglementează stabilirea drepturilor salariale pentru anul 2017, prevăzând că se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, cu anumite excepţii ce excedează obiectului recursului în interesul legii. 59. Art. 38 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 reglementează drepturile salariale pentru anul 2018, stabilind o majorare cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii începând cu data de 1 ianuarie 2018, pentru cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut. 60. Art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 prevede că: „În perioada 2019-2022 se va acorda anual o creştere a salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, fiecare creştere reprezentând 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 şi cel/cea din luna decembrie 2018. Creşterea respectivă şi data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat cu respectarea prevederilor art. 6 lit. h)." 61. Conform art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, „În situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari, ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022." 62. În jurisprudenţa ataşată sesizării nu a fost contestată acordarea sporului pentru persoanele care, după 1 ianuarie 2018, prin creşterea salariului de bază, au ajuns la limita valorică prevăzută de grila anului 2022, acestora fiindu-le recunoscute în totalitate drepturile reglementate de Legea-cadru nr. 153/2017, inclusiv în privinţa sporului, în aplicarea art. 38 alin. (6) din actul normativ anterior menţionat. 63. Ceea ce a primit o dezlegare diferită este recunoaşterea beneficiului acestui spor în cazul salariaţilor care nu îl aveau în plată, ca element distinct în componenţa drepturilor băneşti, salariaţi cărora li s-au aplicat, începând cu 1 ianuarie 2018, majorările prevăzute de dispoziţiile art. 38 alin. (3) şi (4), şi nu alin. (6), din Legea-cadru nr. 153/2017, deci nu au ajuns să fie salarizaţi la nivelul prevăzut pentru anul 2022. Rezultă din materialul jurisprudenţial analizat că acest spor, recunoscut anterior anului 2010 pentru respectiva categorie socioprofesională, ar fi subzistat ca sumă compensatorie inclusă în salariul de bază, în conformitate cu sistemul de salarizare reprezentat de Legea-cadru nr. 330/2009, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 şi Legea nr. 284/2010, până în momentul în care Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor a fost asimilată, din punctul de vedere al funcţiilor şi al nivelului de salarizare, cu cele din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi, după caz, din cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 293/2015 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 35/2015 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe. 64. Instanţele care au statuat că personalul sanitar-veterinar beneficiază de sporul prevăzut de lege au utilizat, în esenţă, următoarele argumente: – acordarea sporului nu este condiţionată de limita prevăzută de grila de salarizare pentru anul 2022, ci doar de constatarea condiţiilor specifice de muncă potrivit art. 2 din anexa nr. 3 a regulamentului adoptat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017, întrucât acesta reprezintă un drept salarial nou, reglementat de o normă specială ce derogă de la reglementările generale cuprinse în corpul propriu-zis al legii, neexistând o dispoziţie care să justifice excluderea reclamanţilor de la acordarea sporului; – art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 vizează exclusiv majorarea salariului de bază, neinfluenţând aplicarea sporului, întrucât legiuitorul a avut în vedere doar limitarea salariului de bază la cel stabilit pentru anul 2022, nu şi a sporului sau a altor elemente ale sistemului de salarizare care nu sunt incluse în salariul de bază; – neacordarea sporului pentru cei care lucrează în condiţii similare celor care, din cauza salariului majorat, le este aplicabilă anticipat grila de salarizare din 2022 contravine scopului urmărit de legiuitor, menţinând inechităţi salariale în cadrul aceleiaşi categorii de personal, în condiţiile în care, în lipsa normalizării condiţiilor de muncă, este necesară recompensarea prestării muncii în astfel de condiţii vătămătoare prin acordarea sporului prevăzut de lege.65. Preluând argumentele anterioare, titularul sesizării, Avocatul Poporului, a invocat în acest sens încălcarea principiului egalităţii de tratament prin asigurarea de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală, apreciind că neacordarea sporului ar duce la diferenţe de tratament în cadrul aceleiaşi categorii de personal şi ar determina o recunoaştere doar iluzorie a dreptului, menţionând în acest sens Decizia nr. 797/2019 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării. De asemenea, s-a învederat şi necesitatea respectării principiului legalităţii, conform căruia sporurile au un regim juridic diferit, sunt reglementate distinct şi se calculează la salariul majorat, invocând în acest sens un paragraf din expunerea de motive a legii, precum şi Decizia nr. 700 din 31 octombrie 2019 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 29 ianuarie 2020. 66. În sens contrar, acela al neacordării sporului, au fost enunţate următoarele argumente: – sporurile reglementate în anexa la Legea-cadru nr. 153/2017 urmează regimul juridic al salariului de bază şi se raportează la nivelul reglementat de grila salarială, nu la condiţiile concrete de muncă, premisa acordării acestui spor stabilit prin Legea-cadru nr. 153/2017 fiind aceea a stabilirii salariului de bază în baza grilelor de salarizare prevăzute în anexele la lege; – dispoziţiile din anexele la Legea-cadru nr. 153/2017 nu sunt aplicabile în perioada 2018-2021 în măsura în care nu se prevede în mod expres aceasta prin instituirea unor excepţii de la regula prevăzută de art. 38 alin. (1) lit. a), cum este cea prevăzută la art. 38 alin. (6); – soluţia se deduce, prin analogie, din interpretarea dată dispoziţiilor art. 38 din lege prin Decizia nr. 82/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.67. Este corectă interpretarea potrivit căreia dispoziţiile anexei nr. VIII cap. II lit. A secţiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 din Legea-cadru nr. 153/2017 se aplică doar în situaţia personalului salarizat potrivit art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, nu şi în situaţia celui salarizat în conformitate cu art. 38 alin. (3) şi (4). 68. Argumentul adus în favoarea acestei interpretări este acela că doar personalul căruia i se aplică dispoziţiile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv cel care a ajuns la nivelul grilei de salarizare din anul 2022, poate fi considerat ca fiind salariat în baza acestei legi, fiindu-i aplicabile în întregime dispoziţiile legii, inclusiv cele referitoare la sporuri. Per a contrario, celorlalţi salariaţi li se aplică sistemul de salarizare reglementat de legislaţia anterioară, majorat cu procentele aferente fiecărui an. 69. Cu alte cuvinte, pentru a putea fi acordat un spor prevăzut de Legea-cadru nr. 153/2017 este necesar ca persoana plătită din fonduri publice să beneficieze de salariul prevăzut în anexa legii, conform algoritmului de calcul prevăzut de aceasta. 70. Faptul că regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2018, stabileşte criteriile de acordare a sporurilor prin raportare exclusiv la factorii de risc pentru sănătate şi nu se referă la nivelul venitului de bază nu înseamnă că acesta se aplică în mod direct în orice situaţie, fără a se corobora cu dispoziţiile legii, în condiţiile în care acesta este un act normativ cu putere juridică inferioară legii şi este dat în aplicarea acesteia şi, prin urmare, se aplică odată cu legea în executarea căreia a fost emis. Data intrării în vigoare nu reprezintă un argument pentru o interpretare contrară, întrucât el este incident în situaţia personalului care a atins grila de salarizare la un moment dat în perioada 2018-2022. 71. Dacă legiuitorul ar fi dorit să deroge de la aplicarea etapizată a legii în ceea ce priveşte dispoziţia privind acordarea acestui spor, ar fi menţionat-o ca excepţie de la art. 38, cum a procedat în privinţa altor categorii socioprofesionale [a se vedea alin. (3) lit. c), d) sau h) din lege], cu respectarea dispoziţiilor art. 8 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. 72. În consecinţă, chiar dacă art. 23 din Legea nr. 153/2017, în executarea căruia a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 917/2017, nu condiţionează acordarea sporului de nivelul salariului de bază, ci doar de întrunirea factorilor de risc ce se stabilesc într-o procedură specifică, în absenţa unei dispoziţii exprese, nu se poate reţine, astfel cum susţine titularul sesizării, că norma de instituire a sporului are un caracter autonom şi sar aplica independent de art. 38 alin. (3), (4) şi (6) din Legea-cadru nr. 153/2017. 73. Pentru a susţine opinia potrivit căreia art. 38 alin. (3), (4) şi (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 ar viza exclusiv majorarea salariului de bază, titularul sesizării invocă un paragraf din expunerea de motive a Legii-cadru nr. 153/2017 (pag. 4) potrivit căruia „Prevederile legii se aplică etapizat începând cu 1 iulie 2017 prin acordarea de majorări salariale în anii 2017-2021, prin acordarea în anul 2022 a salariilor de bază nominale prevăzute în anexele la lege, iar începând cu anul 2023 salariile de bază se vor stabili prin înmulţirea coeficienţilor prevăzuţi în anexele la lege cu salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată în vigoare la acea dată. Cuantumul sporurilor, majorărilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare prevăzute în anexele la lege se determină utilizând salariul de bază/solda de funcţie/salariul de funcţie/indemnizaţia de încadrare stabilite conform celor de mai sus". 74. O aserţiune similară, dar cu referire la anul 2019, este inserată în paragraful 81 teza a II-a din Decizia nr. 82/2018, menţionată anterior, sub următoarea formă: „Începând cu anul 2019, celelalte drepturi salariale prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 (sporuri, indemnizaţii, majorări etc.) vor fi determinate prin aplicarea procentelor prevăzute în conţinutul legii şi în anexe asupra salariului de bază, rezultând cuantumul acestora care va fi acordat anual. Creşterea respectivă şi data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat, cu respectarea principiului sustenabilităţii financiare, prevăzut de art. 6 lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017." 75. De asemenea, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 700 din 31 octombrie 2019, se reia această aserţiune: „Începând cu anul 2019, celelalte drepturi salariale prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 (sporuri, indemnizaţii, majorări etc.) vor fi determinate prin aplicarea procentelor prevăzute în conţinutul legii şi în anexe asupra salariului de bază, rezultând cuantumul acestora, care va fi acordat anual. Creşterea respectivă şi data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat, cu respectarea principiului sustenabilităţii financiare, prevăzut de art. 6 lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017." 76. Aceste afirmaţii, neacoperite explicit de conţinutul art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, nu sunt suficiente pentru a conduce la concluzia că, începând cu anul 2019, se majorează exclusiv salariul de bază stabilit potrivit legislaţiei anterioare, la care se aplică sporurile din anexele la lege, în condiţiile în care creşterea respectivă şi data de aplicare la care se face trimitere prin considerentele citate anterior au fost amânate prin legile anuale de salarizare. 77. Astfel, potrivit art. 34 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1116 din 29 decembrie 2018, cu modificările şi completările ulterioare, „(1) Prin derogare de la prevederile art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu 1 ianuarie 2019, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare se majorează cu 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 şi cel/cea din luna decembrie 2018. (2) Începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii." 78. Potrivit aceluiaşi articol al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, în forma modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 9 ianuarie 2020, „(2) Începând cu luna ianuarie 2020, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2019, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii." 79. Prin urmare, nu se poate aprecia că ceea ce se majorează procentual în perioada de aplicare a art. 38 alin. (4), respectiv 2019-2021, este exclusiv salariul de bază preexistent intrării în vigoare a legii şi că pentru celelalte elemente salariale se aplică dispoziţia anexei nr. VIII cap. II lit. A secţiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 din Legea-cadru nr. 153/2017 la acest salariu de bază, întrucât prin legile anuale de salarizare nivelul sporurilor s-a raportat la anul precedent. 80. În susţinerea acestei opinii nu poate fi utilizată ca argument dezlegarea dată prin Decizia nr. 82/2018, chiar dacă trimiterea la această decizie a fost făcută nu doar de instanţele de judecată în decizii de speţă, ci şi prin Decizia nr. 37/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, întrucât, astfel cum s-a menţionat la momentul analizei admisibilităţii recursului, instanţa supremă nu a examinat, în respectiva hotărâre, aplicabilitatea normei tranzitorii din perspectiva sporului pentru condiţii vătămătoare, ci din aceea a unei majorări a salariului de bază la care dispoziţiile tranzitorii se referă în mod expres. 81. Prin urmare, sporul pentru condiţii de muncă vătămătoare/periculoase astfel cum este reglementat de Legea-cadru nr. 153/2017, se acordă doar personalului care beneficiază de un salariu calculat potrivit dispoziţiilor acestei legi, neavând o autonomie proprie care să îi permită o aplicare directă şi nemijlocită în baza art. 23, fără o coroborare a acestui text de lege cu cel al art. 38. 82. Deşi prin natura sa sporul pentru condiţii vătămătoare este un tip de spor ce nu are nicio legătură cu nivelul salariului, ci cu condiţiile efective de muncă şi numărul factorilor de risc reţinuţi în mod concret în buletinul de expertizare, nu pot fi valorizate considerentele titularului sesizării referitoare la încălcarea principiului egalităţii de tratament juridic şi nu se poate trece peste dispoziţia concretă a legii pentru a da eficienţă unui principiu juridic, având în vedere ca aceasta este o problemă de legiferare, şi nu de interpretare a legii. 83. În consecinţă, aspectul dedus dezlegării şi interpretării pe calea recursului în interesul legii nu poate primi o dezlegare favorabilă pe considerente ce ţin de egalitatea de tratament juridic, întrucât ar adăuga la lege. 84. Este de reţinut că, în situaţii similare, legiuitorul a intervenit prin norme derogatorii de la dispoziţiile art. 38, acordând prin alin. (3) lit. c), d) sau h) sporuri prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 începând cu luna martie 2018 personalului medical, personalului didactic sau nevăzătorilor cu handicap grav şi accentuat (a se vedea dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 91/2017 pentru modificarea şi completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi ale Legii nr. 80/2018 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene). 85. În cazul personalului sanitar-veterinar s-a iniţiat rezolvarea legislativă a acestei situaţii prin inserarea unui amendament similar într-o propunere de modificare a Legii-cadru nr. 153/2017, respectiv prin PL-x nr. 717/2018. După declararea neconstituţionalităţii legii prin Decizia nr. 56/2020 a Curţii Constituţionale, procedura legislativă a fost reluată. La data pronunţării prezentei decizii, proiectul de act normativ care acordă sporurile specifice personalului din structura Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a unităţilor din subordine din luna următoare intrării în vigoare a legii, înregistrat cu nr. PL-x nr. 371/2020, a fost adoptat la 13 octombrie 2020 de către Camera Deputaţilor şi trimis spre promulgare la 16 octombrie 2020. 86. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 517, cu referire la art. 514 din Codul de procedură civilă, ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE În numele legii DECIDE: Admite recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului şi, în consecinţă, stabileşte că: În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor anexei nr. VIII cap. II lit. A secţiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 din Legea-cadru nr. 153/2017 în corelare cu prevederile art. 38 alin. (3), alin. (4) şi alin. (6) din acelaşi act normativ, personalul din instituţiile publice sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor care este încadrat şi îşi desfăşoară activitatea în specialitatea funcţiilor specifice prevăzute în anexă beneficiază de sporul pentru condiţii de muncă vătămătoare/periculoase, astfel cum este reglementat de Legea-cadru nr. 153/2017, de la data la care salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare devin egale sau mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022, ca urmare a majorărilor salariale reglementate. Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 octombrie 2020. PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE CORINA-ALINA CORBU Magistrat-asistent, Ileana Peligrad