DECIZIE   Nr. 2 din 31 martie 2003

ACT EMIS DE: CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE - SECTIILE UNITE

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 455 din 26 iunie 2003

    Sub presedintia presedintelui Curtii Supreme de Justitie, Paul Florea, s-a luat in examinare recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 2 pct. 1 lit. b^1) din Codul de procedura civila, referitoare la competenta materiala de solutionare a conflictelor de munca.
    Ministerul Public a fost reprezentat de Gabriela Ghita, adjunct al procurorului general al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie.
    Reprezentantul Ministerului Public a sustinut recursul in interesul legii, invederand ca dispozitiile din actualul cod al muncii, adoptat prin Legea nr. 53/2003, impun reconsiderarea unor argumente invocate in sprijinul acestei cai extraordinare de atac. Ca urmare, a pus concluzii pentru admiterea recursului in interesul legii, in sensul de a se stabili ca tribunalului ii revine competenta de a judeca, in fond, conflictele de munca, cu exceptia celor date prin lege speciala in competenta altor instante.

    SECTIILE UNITE,
deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:
    In aplicarea dispozitiilor art. 2 pct. 1 lit. b^1) din Codul de procedura civila, instantele judecatoresti nu au un punct de vedere unitar cu privire la competenta materiala de a judeca, in fond, conflictele de munca.
    1. Astfel, unele instante au considerat ca judecatoriilor le revine competenta de a solutiona, in prima instanta, conflictele de munca.
    In sprijinul acestei solutii au fost invocate dispozitiile art. 1 pct. 1 din Codul de procedura civila, potrivit carora judecatoriile au plenitudine de jurisdictie, solutionand in prima instanta toate procesele si cererile, in afara de cele date prin lege in competenta altor instante.
    S-a relevat ca luarea anumitor cauze din competenta judecatoriei, ca instanta de drept comun, trebuie sa fie expresa, ceea ce nu se poate considera ca se prevede prin art. 2 pct. 1 lit. b^1) din Codul de procedura civila. Sub acest aspect, facandu-se referire la prevederile art. 58 - 61 din Legea nr. 168/1999, astfel cum au fost modificate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000, s-a sustinut ca tribunalelor le revine numai competenta de a solutiona cererile formulate de unitate pentru incetarea grevei sau pentru obligarea la despagubiri a persoanelor vinovate de declansarea ilegala a grevei.
    Tot astfel, facandu-se referire la dispozitiile art. IV alin. 1 si 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea si completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, aprobata cu modificari prin Legea nr. 118/2001, potrivit carora solutionarea in fond a litigiilor de munca, aflate atunci pe rolul judecatoriilor, a revenit completelor specializate pentru judecarea conflictelor si litigiilor de munca, ce au luat fiinta in cadrul fiecarei judecatorii, s-a apreciat ca succesiunea de reglementare nu poate determina anularea prioritatii de aplicare dintre legea cu caracter general (Codul de procedura civila) si legile speciale (Legea nr. 168/1999 si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 179/1999), pentru a se ajunge la concluzia ca tribunalele ar fi instante de drept comun in materia conflictelor de munca.
    2. Alte instante, invocand modificarile aduse Codului de procedura civila prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000, s-au pronuntat in sensul ca tribunalului ii revine competenta de a judeca, in fond, conflictele de munca, cu exceptia celor date prin lege speciala in competenta altor instante.
    Aceste din urma instante au procedat corect.
    Intr-adevar, potrivit dispozitiei din art. 2 pct. 1 lit. b^1) din Codul de procedura civila, introdusa in acest cod prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000, tribunalele judeca, in prima instanta, "conflictele de munca, cu exceptia celor date prin lege in competenta altor instante".
    Pe de alta parte, prin art. 249 din Codul muncii, adoptat prin Legea nr. 53/2003, se prevede ca "Procedura de solutionare a conflictelor de munca se stabileste prin lege speciala".
    In aceasta privinta este de observat ca prin art. 248 din Codul muncii se face distinctie intre conflictele de interese si conflictele de drepturi.
    Astfel, in conformitate cu art. 248 alin. (2) din Codul muncii, "Conflictele de munca ce au ca obiect stabilirea conditiilor de munca cu ocazia negocierii contractelor colective de munca sunt conflicte referitoare la interesele cu caracter profesional, social sau economic ale salariatilor, denumite conflicte de interese", iar potrivit alin. (3) al aceluiasi articol, "Conflictele de munca ce au ca obiect exercitarea unor drepturi sau indeplinirea unor obligatii decurgand din legi ori din alte acte normative, precum si din contractele colective sau individuale de munca sunt conflicte referitoare la drepturile salariatilor, denumite conflicte de drepturi".
    O atare distinctie insa este lipsita de relevanta cat timp prin art. 249 din Codul muncii si prin art. 2 pct. 1 lit. b^1) din Codul de procedura civila, care se refera la competenta de judecata in materia conflictelor de munca, nu se face nici o distinctie in raport cu natura acestora.
    De altfel, reglementand competenta instantelor in materia conflictelor de drepturi, Legea nr. 168/1999 a prevazut, prin art. 71, ca "Instantele judecatoresti competente sa judece cereri referitoare la solutionarea conflictelor de drepturi se stabilesc prin lege".
    Cum prin art. 82 din aceeasi lege se prevede ca dispozitiile sale "referitoare la procedura de solutionare a conflictelor de drepturi se completeaza in mod corespunzator cu prevederile Codului de procedura civila", iar in art. 2 pct. 1 lit. b^1) din acest cod se prevede ca tribunalul judeca, in prima instanta, conflictele de munca, cu exceptia celor date prin lege in competenta altor instante, este evident ca tribunalului ii revine competenta de a solutiona, in fond, cererile privind conflicte de drepturi ori de cate ori prin lege speciala nu se prevede altfel.
    Tot astfel, ca urmare a modificarilor aduse prin art. VII din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 articolelor 58 - 61 din Legea nr. 168/1999, nici in cazul conflictelor de interese la care se refera aceste texte de lege, competenta de a judeca nu mai revine judecatoriei, ci tribunalului.
    Ramane insa exceptata de la competenta generala a tribunalului de judecare a conflictelor de munca, stabilita prin art. 2 pct. 1 lit. b^1) din Codul de procedura civila, cererea de suspendare a grevei care, potrivit art. 56 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca, se adreseaza curtii de apel in a carei circumscriptie isi are sediul unitatea.
    Dispozitiile art. IV alin. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 179/1999, potrivit carora "Cauzele care au ca obiect judecarea in fond a unor litigii de munca, aflate pe rolul judecatoriilor, vor fi trecute la completele care judeca conflictele de munca si litigiile de munca din cadrul judecatoriei respective, imediat dupa infiintarea acestora", nu pot avea decat semnificatia unor reglementari tranzitorii, necesare in acea perioada pentru trecerea cauzelor vizate la completele specializate prevazute sa ia fiinta.
    O alta interpretare ar fi contrara atat spiritului ordonantei de urgenta mentionate, cat si dispozitiilor art. 2 pct. 1 lit. b^1) din Codul de procedura civila, corelate cu prevederile art. 248 si 249 din Codul muncii recent adoptat si cu cele ale art. 298 din acelasi cod, referitoare la abrogarea unor legi si a oricaror alte dispozitii contrare.

    In consecinta, in temeiul art. 26 lit. b) din Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993, republicata, si al art. 329 din Codul de procedura civila, urmeaza a se admite recursul in interesul legii si a se stabili ca tribunalului ii revine competenta de a judeca, in fond, conflictele de munca, cu exceptia celor date prin lege speciala in competenta altor instante.

    PENTRU ACESTE MOTIVE
    In numele legii
    DECIDE:

    Admite recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie.
    In aplicarea dispozitiilor art. 2 pct. 1 lit. b^1) din Codul de procedura civila, stabileste ca tribunalului ii revine competenta de a judeca, in fond, conflictele de munca, cu exceptia celor date prin lege speciala in competenta altor instante.
    Pronuntata in sedinta publica azi, 31 martie 2003.

          PRESEDINTELE CURTII SUPREME DE JUSTITIE,
                              PAUL FLOREA

                              Prim magistrat asistent,
                              Ioan Raileanu