DECIZIE Nr.
106 din 3 februarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 480 si art.481 din Codul civil
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 262 din 22 aprilie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru
-judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean
-judecător
Antonia Constantin - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 480 şi art. 481 din Codul civil,
excepţie ridicată de Daniel Nicolescu şi Rodica Nicolescu în Dosarul nr.
5.159/301/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Preşedintele Curţii Constituţionale dispune apelul şi
în dosarele nr. 1.626D/2008 şi nr. 1.631 D/2008 având ca obiect excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 480 din Codul civil.
La apelul nominal este prezentă partea Tudora Cenuşe,
lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Magistratul-asistent referă cu privire la cererile de
amânare a judecării cauzei, pentru lipsă de apărare, formulate de Viorel Cenuşe
şi Aurelian Cenuşe în Dosarul nr. 1.631 D/2008.
Partea prezentă lasă la aprecierea Curţii acordarea unui nou termen.
Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării
unui nou termen.
Curtea, deliberând, respinge cererile de amânare a
judecării cauzei formulate de părţile Viorel Cenuşe şi Aurelian Cenuşe.
Din oficiu, Curtea pune în dezbatere problema conexării dosarelor înregistrate pe rolul său, având în
vedere că obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate este identic.
Partea prezentă este de acord ca dosarele să fie
conexate.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind
întrunite condiţiile conexării dosarelor.
Reţinând identitatea de obiect, în temeiul art. 14 şi
al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea
Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă,
Curtea dispune conexarea Dosarului nr. 1.626D/2008 şi a Dosarului nr. 1.631
D/2008 la Dosarul nr. 1.562 D/2008, care a fost primul înregistrat.
Cauza se află în stare de judecată.
Partea prezentă solicită admiterea excepţiei, arătând
că prevederile art. 480 din Codul civil contravin dispoziţiilor art. 44 din
Constituţie, precum şi prevederilor Convenţiei pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 10 iunie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 5.159/301/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 480 şi art. 481 din Codul civil, excepţie ridicată de
Daniel Nicolescu şi Rodica Nicolescu.
Prin Incheierea din 4 iunie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 12.391/302/2007, Judecătoria
Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 480 din Codul civil, excepţie ridicată de Ion Ştefan.
Prin Incheierea din 27 iunie
2008, pronunţată în Dosarul nr. 24.117/299/2006 (29/CIV/2008), Curtea de
Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de
muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 480
din Codul civil, excepţie ridicată de Viorel
Cenuşe.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile art. 480 din
Codul civil încalcă dispoziţiile art. 44 din Legea fundamentală, „atâta vreme
cât permit ca un proprietar legitim să îşi piardă dreptul de proprietate, deşi proprietatea
este garantată". De asemenea, susţin că prevederile criticate încalcă şi
dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 16, întrucât se creează o
situaţie privilegiată pentru aşa-zişii „proprietari anteriori", care sunt
favorizaţi în faţa celor ce sunt proprietari ca urmare a cumpărării cu
bună-credinţă, în baza Legii nr. 112/1995, a unor imobile ce aparţineau
statului.
Şi, în fine, se mai susţine că „art. 480 din Codul
civil dă posibilitatea de a-şi redobândi proprietatea unor persoane care nu au
depus niciun fel de diligente pentru redobândirea acesteia în baza
dispoziţiilor legii speciale (Legea nr. 10/2001), care, pe lângă procedura
specială pentru restituirea imobilelor preluate în mod abuziv de statul
comunist, prin notificare şi emiterea unei decizii de restituire, permiteau
acţiuni în constatarea nulităţii actelor".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia ridicată în sensul că
art. 480 şi art. 481 din Codul civil consacră dreptul de proprietate privată,
respectarea şi apărarea acestui drept, pe care şi Constituţia îl reia în art.
44. De altfel, în motivarea cererii autorilor excepţiei nu se arată de către
aceştia din ce punct de vedere art. 480 şi art. 481 din Codul civil ar fi
neconforme cu Constituţia, ci se reiau elementele de fapt ale cauzei supuse
judecăţii. Prin urmare, apreciază că excepţia este neîntemeiată.
Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a
civilă consideră că excepţia este neîntemeiată,
prevederile art. 480 din Codul civil necontravenind dispoziţiilor
constituţionale invocate. De altfel, apreciază că motivele de
neconstituţionalitate privesc aplicarea prevederilor art. 480 din Codul civil
de către instanţele de judecată, iar nu neconcordanţa acestora cu prevederile constituţionale
şi cele din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a Vll-a civilă şi
pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale precizează că textul de lege criticat (respectiv art. 480 din Codul
civil) nu contravine dispoziţiilor constituţionale considerate a fi încălcate, motivele invocate de recurent
în susţinerea excepţiei vizând aplicarea legii, aspecte cu privire la care
instanţa de judecată urmează a se pronunţa odată cu soluţionarea recursului.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile criticate sunt constituţionale, invocând, în acest sens,
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. art.
480 şi art. 481 din Codul civil, care au următoarea redactare:
- Art. 480 - „Proprietatea
este dreptul ce are cineva de a se bucura şi a dispune de un lucru în mod
exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege.";
-Art. 481 - „Nimeni nu
poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate
publică şi primind o dreaptă şi prealabilă despăgubire."
Textele constituţionale invocate sunt cele ale art. 15
alin. (2) - Universalitatea, ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 20 alin. (1) şi (2) - Tratatele internaţionale privind
drepturile omului, ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, ale art. 44
- Dreptul de proprietate privată, ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului
unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 124 - Infăptuirea justiţiei.
Este invocată şi încălcarea art. 6 şi art. 13 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
precum si a art.1 din Primul Protocol adiţional la convenţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine următoarele:
Prevederile art. 480 din Codul civil dau definiţia legală
a proprietăţii, precizând că dreptul de proprietate este atât un drept absolut,
ce rezultă din exercitarea celor 3 atribute ale acestui drept real, - usus,
fructus şi abusus -, cât şi un drept exclusiv, din punctul de vedere al
titularului care le poate exercita în mod liber, cu respectarea însă a ordinii
publice şi a dispoziţiilor imperative ale legii.
Prin urmare, condiţionarea liberei exercitări a
atributelor dreptului de proprietate de respectarea dispoziţiilor legii include
şi Constituţia, ca Lege fundamentală, situată, din punctul de vedere al forţei
juridice, în vârful ierarhiei actelor normative, astfel încât textul de lege
criticat este în deplină concordanţă cu exigenţele impuse de aceasta.
Totodată, reglementarea cuprinsă în art. 481 din Codul
civil cu privire la condiţiile definitorii ale exproprierii se regăseşte în
textul art. 44 alin. (3) din Constituţie, potrivit căruia „Nimeni nu poate fi expropriat decât
pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi
prealabilă despăgubire". De altfel, Curtea
Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudenţa sa că „o privare de
proprietate pentru cauză de utilitate publică nu se justifică fără plata unei
indemnizări, sub rezerva unor circumstanţe excepţionale" (cauza
Sporrong şi Lonnroth c. Suediei-1982), deoarece, în absenţa indemnizării,
protecţia asigurată de art. 1 din Primul Protocol adiţional la convenţie ar fi
iluzorie şi ineficace.
Prevederile art. 480 din Codul civil au mai făcut
obiect al controlului de constituţionalitate, Curtea pronunţându-se prin mai
multe decizii, precum Decizia nr. 873 din 30 noiembrie 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 17 ianuarie 2007, Decizia nr. 925 din 14 decembrie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2007, Decizia nr. 937 din 18 octombrie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 790 din 21 noiembrie 2007, cât şi prin Decizia nr.
537 din 13 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 14 iulie 2008, în sensul
constituţionalităţii acestui text.
Considerentele deciziilor menţionate sunt valabile şi
în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina
o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 480 şi art. 481 din Codul civil, excepţie ridicată de Daniel
Nicolescu şi Rodica Nicolescu în Dosarul nr. 5.159/301/2007 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia a III-a civilă, de Ion Ştefan în Dosarul nr. 12.391/302/2007
al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi de Viorel
Cenuşe în Dosarul nr. 24.117/299/2006 (29/CIV/2008) al Curţii de Apel Bucureşti
- Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări
sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 februarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu