DECIZIE   Nr. 110*) din  8 noiembrie 1995

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 74 din 11 aprilie 1996

    *) A se vedea si Decizia Curtii Constitutionale nr. 20 din 27 februarie 1996, publicata la pag. 11.

    Ioan Deleanu           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Raul Petrescu          - procuror
    Gabriela Dragomirescu  - magistrat-asistent

    Pe rol solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 si art. 24 din Legea nr. 15/1991 pentru solutionarea conflictelor colective de munca, ridicata de Sindicatul Liber "Ulpia" Deva, in Dosarul Tribunalului Hunedoara nr. 2.165/1995.
    La apelul nominal, partile lipsa.
    Procedura legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, presedintele completului declara dezbaterile deschise si da cuvantul domnului procuror, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, mentionand ca isi insuseste raportul intocmit de judecatorul-raportor.
    Presedintele completului declara dezbaterile inchise.

    CURTEA,
deliberand asupra exceptiei de neconstitutionalitate invocate, retine urmatoarele:
    Prin incheierea din 9 iunie 1995, pronuntata in Dosarul nr. 2.165/1995, Tribunalul Hunedoara a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 si ale art. 24 din Legea nr. 15/1991 pentru solutionarea conflictelor colective de munca. Exceptia de neconstitutionalitate a fost invocata de catre Sindicatul Liber "Ulpia" Deva, cu motivarea ca aceste dispozitii legale incalca prevederile art. 9 si ale art. 40 din Constitutie, care stabilesc valorile de maxima generalitate ce trebuie protejate, in materie de sindicate si de dreptul acestora la greva.
    Exprimandu-si opinia, Tribunalul Hunedoara apreciaza ca exceptia este neintemeiata, considerand ca "intre dispozitiile art. 2 si art. 24 din Legea nr. 15/1991, pe de o parte, si ale art. 40 din Constitutia Romaniei, pe de alta parte, exista similitudine de terminologie si, chiar daca termenii nu au aceleasi functii gramaticale, desemneaza in mod clar natura intereselor salariatilor care pot fi aparate pe calea mijlocului extrem ce-l reprezinta greva".
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, au fost solicitate puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    In punctul sau de vedere, Senatul apreciaza ca exceptia este vadit neintemeiata, intrucat motivarea exceptiei nu se bazeaza pe obiectii privind neconstitutionalitatea textelor, ci pe opinii generale, care cuprind ideea ca in privinta grevei nu ar trebui sa existe nici o reglementare legala, ea urmand sa fie declansata pentru orice motive, deci fara limite. Apreciaza, totodata, ca este de competenta instantelor judecatoresti de a stabili caracterul grevei si legalitatea acesteia.
    In punctul de vedere exprimat de Guvern se apreciaza ca dispozitiile art. 1, ale art. 2 si ale art. 24 din Legea nr. 15/1991 nu contravin prevederilor constitutionale ale art. 9 si ale art. 40, legea stabilind conditiile si limitele exercitarii dreptului la greva, precum si garantiile necesare asigurarii serviciilor esentiale pentru societate.
    Camera Deputatilor nu a exprimat punctul sau de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere exprimate de Senat si de Guvern, concluziile procurorului, raportul judecatorului-raportor, dispozitiile art. 2 si ale art. 24 din Legea nr. 15/1991 raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine:
    Potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie, art. 1, art. 3 si art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutionala este competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
    Art. 2 si art. 24 din Legea nr. 15/1991, atacate ca neconstitutionale, prevad:
    "Art. 2. - (1) Conflictele cu privire la interesele profesionale cu caracter economic si social ale salariatilor, organizati sau neorganizati in sindicate, rezultate din desfasurarea raporturilor de munca dintre unitate, pe de o parte, si salariatii acesteia ori majoritatea salariatilor ei, pe de alta parte, constituie conflicte colective de munca si se solutioneaza potrivit prevederilor prezentei legi.
    (2) Conflictele colective de munca pot avea loc si intre conducerea unitatii si salariatii unei subunitati sau ai unui compartiment al acesteia, precum si intre conducerea unitatii si salariatii care exercita aceeasi meserie sau profesie in respectiva unitate."
    "Art. 24 - (1) Greva poate fi declarata numai pentru apararea intereselor profesionale cu caracter economic si social ale salariatilor.
    (2) Greva nu poate urmari realizarea unor scopuri politice.
    (3) Este interzisa, de asemenea, greva pentru anularea masurii desfacerii contractului de munca de catre unitate, incadrarea in unitati sau schimbarea din functie a unei persoane."
    Constitutionalitatea art. 2 si art. 24 din Legea nr. 15/1991 urmeaza a fi examinata numai raportat la art. 40 din Constitutie, iar nu si la art. 9 din legea fundamentala, care stabileste ca: "Sindicatele se constituie si isi desfasoara activitatea potrivit cu statutele lor, in conditiile legii. Ele contribuie la apararea drepturilor si la promovarea intereselor profesionale, economice si sociale ale salariatilor". Referirea la acest text constitutional nu este concludenta, deoarece dispozitiile sale nu privesc dreptul la greva, ci precizeaza scopul pentru care se constituie si isi desfasoara activitatea sindicatele. Rolul sindicatelor in declansarea si in concilierea conflictelor colective de munca reprezinta numai unul dintre mijloacele activitatii acestora, deoarece, asa cum rezulta din alin. 2 al art. 4 din Legea nr. 15/1991, conflictele colective de munca pot fi declansate si solutionate, in anumite cazuri, fara participarea sindicatelor.
    Deci, avand obiect de reglementare diferit, nu exista contradictie intre art. 2 si art. 24 din Legea nr. 15/1991, pe de o parte, si art. 9 din Constitutie, pe de alta parte.
    Cat priveste contradictia dintre art. 2 si art. 24 din Legea nr. 15/1991 si art. 40 din Constitutie, se constata ca aceasta se reduce doar la o diferenta de redactare.
    Art. 40 din Constitutie, reglementand dreptul la greva, prevede ca "salariatii au dreptul la greva pentru apararea intereselor profesionale, economice si sociale". In sensul aceluiasi articol "legea stabileste conditiile si limitele exercitarii acestui drept, precum si garantiile necesare asigurarii serviciilor esentiale pentru societate". Rezulta ca art. 2 si art. 24 din Legea nr. 15/1991, referindu-se la interesele profesionale cu caracter economic si social ale salariatilor, nu au in vedere o sfera mai restransa de interese decat cele enumerate de art. 40 din Constitutie - profesionale, economice si sociale, nefiind de conceput ca, in raporturile dintre salariati si unitate, pot exista interese profesionale pure si simple, fara caracter economic sau social in acelasi timp.
    De altfel, alin. (1) al art. 24 din Legea nr. 15/1991 trebuie analizat in contextul intregii reglementari, avand in vedere scopurile pentru care greva poate fi declarata.
    Legea nr. 15/1991 nu se rezuma in a prevedea categoriile de interese care pot justifica greva, ci, tocmai pentru a circumstantia cat mai clar aceste categorii, stabileste scopurile ce nu pot fi avute in vedere de salariati pentru declansarea grevei. Astfel, potrivit art. 24 alin. (2) si (3), greva nu poate urmari realizarea unor scopuri politice si ea este interzisa pentru anularea masurii desfacerii contractului de munca de catre unitate, incadrarea in unitati sau schimbarea din functie a unei persoane, iar, potrivit art. 25, nu pot fi declarate greve pentru obtinerea modificarii clauzelor contractului colectiv de munca, a unui acord realizat anterior sau a unei hotarari definitive a comisiei de arbitraj, pronuntate conform art. 43. Acestor prevederi li se adauga enumerarea litigiilor si a revendicarilor care, potrivit art. 3 din lege, nu constituie conflicte colective de munca si, deci, nu pot justifica declararea grevei.
    In consecinta, rezulta ca Legea nr. 15/1991 cuprinde reglementari cu caracter special - respectiv, interesele pentru a caror satisfacere salariatii pot declara greva, conditiile si limitele exercitarii dreptului la greva - ce sunt in deplina concordanta cu prevederile art. 40 alin. (1) din Constitutie.
    Pentru motivele aratate, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 alin. (1), (4) si (5), art. 24 alin. (2) si art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

   Respinge exceptia de neconstitutionalitate a art. 2 si a art. 24 din Legea nr. 15/1991, ridicata de Sindicatul Liber "Ulpia" Deva cu sediul in Deva, str. 22 Decembrie nr. 37. judetul Hunedoara, in Dosarul Tribunalului Hunedoara
nr. 2.165/1995.
    Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
    Pronuntata in sedinta publica din 8 noiembrie 1995.



                   PRESEDINTE,
                   prof. univ. dr. Ioan Deleanu

                   Magistrat-asistent,
                   Gabriela Dragomirescu