DECIZIE Nr.
1120 din 23 septembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 120 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului
ACT EMIS DE: CURTEA
CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 747 din 9 noiembrie 2010
Augustin Zegrean
- preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella
Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea
reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului,
excepţie ridicată de Maria Costanda şi Costică Costanda în Dosarul nr. 237/301/2009
al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă.
La apelul nominal răspunde avocatul Mihai Ene, pentru
partea Piraeus Bank România - S.A. din Bucureşti, cu împuternicire avocaţială la dosar, lipsă fiind autorii excepţiei de
neconstituţionalitate şi cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a
fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la
dosar de către autorii excepţiei de neconstituţionalitate, prin avocat Traian
Briciu, cu împuternicire avocaţială anexată, prin care solicită Curţii să ia
act de renunţarea la invocarea şi susţinerea excepţiei de
neconstituţionalitate, întrucât raporturile litigioase dintre părţi s-au stins
pe cale amiabilă.
Având cuvântul, apărătorul Piraeus Bank România - S.A.
din Bucureşti solicită să se ia act de renunţarea la excepţia de
neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se poate
renunţa la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, odată ce aceasta a
fost invocată, şi pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de
neconstituţionalitate, deoarece aceasta vizează probleme de interpretare şi
aplicare a legii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 4 februarie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 237/301/2009, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă
a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006
privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, excepţie ridicată
de Maria Costanda şi Costică Costanda în cauza civilă având ca obiect
soluţionarea unei contestaţii la executare.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate autorii
acesteia susţin că prevederile de lege sunt neconstituţionale în măsura în care
prevăd că numai garanţiile reale sau personale care sunt aferente unor
contracte de credit, în care instituţiile de credit au poziţia de creditor, au
calitatea de titluri executorii şi exclud din această sferă celelalte contracte
de garanţie reală sau personală încheiate tot de o instituţie de credit, dar în
calitate de debitor. Astfel, arată că dispoziţiile de lege criticate contravin
principiului egalităţii în faţa legii, consacrat de art. 16 din Constituţie,
deoarece nu asigură o protecţie egală persoanelor fizice sau juridice aflate în
situaţii juridice identice. Interpretarea dată de către Banca Naţională a
României dispoziţiilor de lege criticate aduce o gravă atingere principiilor
constituţionale, deoarece calitatea de titlu executoriu, cu toate avantajele
procesuale pe care le implică aplicarea dispoziţiilor art. 3741 din Codul de procedură civilă, ar
fi recunoscută nu în raport cu natura titlului, ci exclusiv în raport cu
poziţia pe care ar urma să o deţină - în cadrul raportului obligaţional -
instituţia de credit. Prin urmare, este neconstituţională prevederea potrivit
căreia calitatea de titlu executoriu a unui act trebuie să profite numai
instituţiei de credit, singurul înţeles constituţional fiind acela că garanţiile
reale sau personale în care sunt implicate instituţii de credit, bancare sau
financiar-nebancare, reprezintă titluri executorii indiferent de poziţia de
creditor sau debitor pe care o are instituţia de credit în raportul
obligaţional şi indiferent de caracterul accesoriu al acestor garanţii faţă de
un contract de credit.
Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile de lege criticate nu
contravin prevederilor constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul si Avocatul
Poporului nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 27 decembrie 2006, având următorul conţinut:
„Contractele de credit, inclusiv contractele de
garanţie reală sau personală, încheiate de o instituţie de credit constituie
titluri executorii."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
sunt încălcate dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1)
privind egalitatea în drepturi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
I. Cu privire la cererea
autorilor excepţiei de renunţare la soluţionarea acesteia, Curtea constată că
nu poate să ia act de această renunţare, întrucât excepţia de
neconstituţionalitate este de ordine publică, prin invocarea ei punându-se în
discuţie abaterea unor reglementări legale de la dispoziţiile Legii
fundamentale. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate nu rămâne la
dispoziţia părţii care a invocat-o şi ea nu este susceptibilă de acoperire nici
pe calea renunţării exprese la soluţionarea ei. Totodată, potrivit art. 55 din Legea nr. 47/1992, „Curtea
Constituţională, legal sesizată, procedează la examinarea constituţionalităţii,
nefiind aplicabile dispoziţiile Codului de procedură civilă referitoare la
[...] stingerea procesului [...]".
II. Referitor la excepţia de
neconstituţionalitate invocată, Curtea constată că, potrivit dispoziţiilor de
lege criticate, contractele de credit, inclusiv contractele de garanţie reală
sau personală, încheiate de o instituţie de credit constituie titluri
executorii.
Din motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate rezultă că autorul acesteia solicită Curţii
Constituţionale să declare ca fiind neconstituţională o anumită interpretare
dată textului de lege criticat de către una dintre părţile adverse din litigiu,
şi anume de către Banca Naţională a României. Aşadar, neconstituţionalitatea
textului de lege criticat este dedusă exclusiv din modul de interpretare şi de
aplicare a prevederilor legale în cauză. Astfel, potrivit autorului excepţiei
de neconstituţionalitate, singurul înţeles constituţional al textului de lege
criticat este - contrar interpretării date de Banca Naţională a României -
acela că garanţiile reale sau personale în care sunt implicate instituţii de
credit, bancare sau financiar-nebancare, reprezintă titluri executorii
indiferent de poziţia de creditor sau debitor pe care o are instituţia de
credit în raportul obligaţional.
Or, exercitarea controlului asupra activităţii de
interpretare şi aplicare în concret a normelor legale reprezintă atributul
exclusiv al instanţelor judecătoreşti, Curtea Constituţională fiind competentă,
potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, să se pronunţe numai asupra
problemelor de drept, „fără a putea modifica sau completa prevederile supuse
controlului".
Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006
privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, astfel cum a fost
formulată de către autorii acesteia, este inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului,
excepţie ridicată de Maria Costanda şi Costică Costanda în Dosarul nr.
237/301/2009 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 septembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean