DECIZIE Nr.
117 din 19 februarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 79 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 298 din 16 aprilie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Petre Gudă şi Nicuşor Sârbu în Dosarul nr. 1.438/30/2007
al Tribunalului Timiş - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi
acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate, apreciind că se impune păstrarea jurisprudenţei Curţii
Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 11 septembrie
2007, pronunţată în Dosarul nr. 1.438/30/2007, Tribunalul Timiş - Secţia civilă
a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 79 din Codul de procedură civilă.
Excepţia a fost ridicată într-o cauză în care s-a
formulat o cerere de scutire de la plata taxelor de timbru, cerere respinsă
printr-o încheiere.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textul de lege criticat este neconstituţional, întrucât
prevede că încheierea prin care s-a respins cererea de asistenţă judiciară nu
este supusă niciunei căi de atac.
Tribunalul Timiş - Secţia civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Potrivit dispoziţiilor art. 30
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, aşa cum a statuat Curtea
în jurisprudenţa sa.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale, făcând, de asemenea,
referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat de autorii acesteia, îl
constituie prevederile art. 78 alin. 3 din Codul de procedură civilă. La data
sesizării Curţii, în urma modificării Codului de procedură civilă prin Legea
nr. 219/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, soluţia
legislativă a textului de lege criticat se regăseşte în cuprinsul art. 79 din
Codul de procedură civilă, asupra căruia se va pronunţa Curtea prin prezenta
decizie. Acesta are următorul conţinut: „Incheierile prevăzute la art. 77
alin. 3 şi la art. 78 alin. 2 nu sunt supuse niciunei căi de atac."
Excepţia este raportată la dispoziţiile art. 129 din
Constituţie referitoare la folosirea căilor de atac şi art.8 din Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului privind dreptul persoanei la satisfacţie
efectivă din partea instanţelor juridice naţionale împotriva actelor care
violează drepturile fundamentale ce sunt recunoscute prin Constituţie sau lege.
Examinând excepţia, Curtea constată că asupra
prevederilor art. 78 alin. 3 din Codul de procedură civilă, ce conţineau
soluţia legislativă cuprinsă în prezent în art. 79 din Codul de procedură
civilă, s-a pronunţat, prin mai multe decizii, dintre care menţionăm Decizia
nr. 435 din 26 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 1.213 din 17 decembrie 2004.
Curtea a reţinut că nu poate fi primită critica
potrivit căreia dispoziţiile legale criticate ar aduce atingere prevederilor
constituţionale ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac, deoarece
sub acest aspect opţiunea legiuitorului a fost impusă de exigenţa soluţionării
cu celeritate a procesului dedus judecăţii.
Cât priveşte art. 8 din Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului privind dreptul persoanei la satisfacţie efectivă împotriva
actelor care îi violează drepturile fundamentale ce sunt recunoscute prin
Constituţie sau lege, Curtea observă că nici acesta nu este încălcat de vreme
ce legiuitorul nu a conferit încheierii autoritate de lucru judecat, oferind
solicitantului posibilitatea de a reitera cererea, probând apariţia, existenţa
sau persistenţa stării de nevoie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 79 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Petre
Gudă şi Nicuşor Sârbu în Dosarul nr. 1.438/30/2007 al Tribunalului Timiş -
Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 februarie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu