DECIZIE Nr.
1292 din 8 octombrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 198/2004
privind unele masuri prealabile lucrarilor de constructie de drumuri de interes
national, judetean si local
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 737 din 29 octombrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 198/2004
privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes
naţional, judeţean şi local, excepţie ridicată de Ioan Octavian Hiriş, Maria
Hiriş şi Maria Cadar în Dosarul nr. 2.728/84/2008 al Tribunalului Sălaj -
Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la
dosar, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România a
depus note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de
neconstituţionalitate.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
Constituţionale acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune
concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată,
apreciind că reglementarea criticată nu contravine normelor constituţionale
invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 24 aprilie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 2.728/84/2008, Tribunalul Sălaj - Secţia civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 228/2008 pentru modificarea şi
completarea unor acte normative, excepţie ridicată de Ioan Octavian Hiriş,
Maria Hiriş şi Maria Cadar într-o cauză având ca obiect expropriere.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia apreciază că prin completarea adusă de art. 10
alin. (3) Legii nr. 198/2004 se realizează o „limitare vădită, directă,
nevoalată a cetăţeanului la justiţie", în condiţiile în care cheltuielile
ocazionate de efectuarea expertizelor încuviinţate de instanţe în cazul
exproprierilor se ridică la sume care depăşesc valoarea despăgubirilor. Autorii
acesteia arată că, prin dispoziţiile criticate, statul expropriator a instituit
obligativitatea suportării cheltuielilor de evaluare a cuantumului
despăgubirilor de către expropriat. In acest sens, arată că, deşi statul
realizează exproprierea şi efectuează evaluarea, expropriatului i se impune,
înainte de expropriere, plata contravalorii expertizei, ceea ce le îngrădeşte
accesul liber la justiţie. De asemenea, susţin că aplicarea imediată a prevederilor
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 228/2008, precum şi lipsa unor
dispoziţii tranzitorii din corpul ordonanţei, contravin art. 15 alin. (2) din
Constituţia României.
Tribunalul Sălaj - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In acest sens, arată că prin intermediul normei procedurale cuprinse în art. 10
alin. (3) din Legea nr. 194/2004, legiuitorul a reglementat explicit faptul că
şi în materia litigiilor a căror cauză o constituie exproprierea pentru cauză
de utilitate publică în vederea construirii drumurilor de interes naţional, are
aplicabilitate norma generală în materie de administrare a dovezilor, respectiv
art. 170 din Codul de procedură civilă. Astfel, instanţa arată că obligaţia
procedurală instituită în sarcina unei părţi de a suporta costul probei cu
expertiză tehnică nu are legătură cu soluţionarea cererii de modificare a
hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că textul de lege criticat este constituţional, invocând în acest sens
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, notele scrise depuse la dosar, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
prezenta excepţie de neconstituţionalitate.
Din examinarea notelor scrise ale autorilor excepţiei,
Curtea constată că, de fapt, critica de neconstituţionalitate vizează, în
esenţă, numai dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 privind
unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes
naţional, judeţean şi local, publicată în Monitorul Oficial nr. 487 din 31 mai
2004, dispoziţii de lege ce au fost introduse prin art. IV, pct. 5 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 228/2008 pentru modificarea şi
completarea unor acte normative, ordonanţă publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 3 din 5 ianuarie 2009.
Aşa fiind, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
asupra căruia Curtea urmează a se pronunţa îl reprezintă dispoziţiile art. 10
alin. (3) din Legea nr. 198/2004, potrivit cărora: „Cheltuielile necesare
pentru realizarea expertizelor de evaluare a cuantumului despăgubirilor
cuvenite ca urmare a exproprierii în cadrul litigiilor prevăzute la alin. (1)
vor fi avansate în conformitate cu procedura de drept comun."
In opinia autorilor excepţiei, dispoziţiile legale
criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2)
referitoare la neretroactivitatea legii, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul
liber la justiţie şi art. 44 alin. (3) şi (6) privind dreptul de proprietate
privată.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, în opinia autorilor excepţiei, dispoziţiile de lege criticate sunt
neconstituţionale, întrucât statul expropriator a instituit obligativitatea
suportării cheltuielilor de evaluare a cuantumului despăgubirilor de către
expropriat. In acest sens, arată că, deşi statul realizează exproprierea şi
efectuează evaluarea, expropriatului i se impune, înainte de expropriere, plata
contravalorii expertizei, ceea ce le îngrădeşte accesul liber la justiţie.
In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a
art. 10 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 faţă de prevederile art. 15 alin. (2)
din Constituţie, Curtea reţine că prevederea constituţională reglementează
principiul „tempus regit actum", care este aplicabil normelor de drept
substanţial, adică normelor juridice care au conţinut normativ propriu-zis. In
privinţa normelor procedurale, cum este şi cazul dispoziţiilor legale
criticate, sunt aplicabile prevederile art. 725 din Codul de procedură civilă,
potrivit cărora „dispoziţiile legii noi de procedură se aplică, din momentul
intrării ei în vigoare, şi proceselor în curs de judecată începute sub legea
veche...." Ca atare, Curtea constată că nu se poate reţine înfrângerea
principiului neretroactivităţii legii.
De asemenea, Curtea consideră că nu este justificată
nici critica autorilor excepţiei privind îngrădirea dreptului de a se adresa
justiţiei, prin instituirea plăţii contravalorii expertizei. Astfel, în
jurisprudenţa sa, prin mai multe decizii, de exemplu Decizia nr. 177 din 8 mai
2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 27 mai
2003, Curtea Constituţională a stabilit că „accesul la justiţie nu presupune
gratuitatea actului de justiţie şi, implicit, realizarea unor drepturi pe cale
judecătorească în mod gratuit". De altfel, prin instituirea
obligativităţii achitării onorariului pentru administrarea probei cu expertiză
judiciară nu se înfrânge principiul gratuităţii justiţiei şi, implicit, al
accesului liber la justiţie, în condiţiile în care procesele având drept cauză
exproprierea pentru cauză de utilitate publică sunt scutite de plata taxei de
timbru.
Totodată, prin Decizia nr. 910 din 23 iunie 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 22 iulie
2009, Curtea a constatat că Legea nr. 198/2004, în ansamblul său, conţine
dispoziţii care asigură cadrul legal privind procedura de expropriere şi
stabilire a despăgubirilor, apărarea dreptului de proprietate şi a dreptului de
a contesta, pe cale judiciară, cuantumul despăgubirilor, în acord cu
dispoziţiile constituţionale şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor
Omului, care a statuat că o privare de proprietate trebuie să fie prevăzută de
lege, să urmărească o cauză de utilitate publică, să fie conformă normelor de
drept intern şi să respecte un raport de proportionalitate între mijloacele
folosite şi scopul vizat (Cauza James şi alţii împotriva Marii Britanii, 1986).
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri
prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean
şi local, excepţie ridicată de Ioan Octavian Hiriş, Maria Hiriş şi Maria Cadar
în Dosarul nr. 2.728/84/2008 al Tribunalului Sălaj - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 octombrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora