DECIZIE   Nr. 149 din  3 iunie 1997

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV pct. 3, 5, 6 si 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18 din 21 ianuarie 1994 privind masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobata prin Legea nr. 12 din 3 februarie 1995

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 251 din 24 septembrie 1997

    Ioan Muraru            - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Viorel Mihai Ciobanu   - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Raul Petrescu          - procuror
    Valer-Vasilie Bica     - magistrat-asistent

    Pe rol, pronuntarea asupra recursului declarat de Societatea Comerciala "Eurocable" - S.R.L. Oradea impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 15 din 28 ianuarie 1997.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 22 aprilie 1997, in prezenta reprezentantului Ministerului Public si in lipsa partilor, legal citate, si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru 30 aprilie 1997 si apoi - tinand seama de faptul ca, la termenul din 22 aprilie 1997, cererea recurentei de amanare a judecatii a fost refuzata, pentru a se da acesteia posibilitatea, in temeiul art. 156 alin. 2 din Codul de procedura civila, de a formula si comunica concluzii scrise - pentru data de 3 iunie 1997.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Decizia nr. 15 din 28 ianuarie 1997, Curtea Constitutionala a respins ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV pct. 3, 5, 6 si 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18 din 21 ianuarie 1994 privind masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobata prin Legea nr. 12 din 3 februarie 1995, invocata de Societatea Comerciala "Eurocable" - S.R.L. Oradea in Dosarul nr. 4.378/1996 al Judecatoriei Oradea.
    Pentru a decide astfel, completul de judecata a retinut, in esenta, ca, fata de obiectul litigiului cu ocazia caruia s-a invocat exceptia, au relevanta numai prevederile pct. 3 alin. 3 si ale pct. 7 din art. IV al Ordonantei Guvernului nr. 18/1994, iar acestea, raportate la dispozitiile art. 134, art. 29, art. 30 si ale art. 41 alin. (7) din Constitutie, nu contravin acestora.
    Curtea a statuat ca art. IV pct. 3 alin. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, potrivit caruia, in cazul platilor in avans pentru importuri, avansul platit trebuie restituit intr-un termen de 15 zile calendaristice, calculate de la data ultimului termen de livrare contractual, este conform cerintelor economiei de piata, in stadiul ei actual de dezvoltare, ca si regulilor necesare pentru asigurarea, in ansamblul economiei, a libertatii comertului, nefiind contrar dispozitiilor art. 134 alin. (1) si (2) din Constitutie, privind economia de piata si libertatea comertului, si nici celor ale art. 29 si 30 din aceeasi lege, drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor neputand fi opuse cerintelor apararii intereselor nationale in activitatea financiara si valutara. In ceea ce priveste art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, instanta de fond a stabilit ca invocarea, prin exceptie, a prevederilor art. 41 alin. (7) din Constitutie, potrivit carora averea dobandita licit nu poate fi confiscata, nu este concludenta, deoarece, in speta, nu provenienta valutei formeaza obiectul litigiului, ci folosirea ei, sub forma de avans, pentru efectuarea unei operatiuni de import, cu incalcarea termenului de repatriere, avand drept consecinta savarsirea faptei contraventionale prevazute in acest articol.
    Impotriva acestei decizii, Societatea Comerciala "Eurocable" - S.R.L. Oradea a declarat recurs.
    Au fost formulate doua motive de recurs. Potrivit primului dintre ele, instituirea termenelor limita obligatorii pentru plata unor produse sau servicii ar contraveni dispozitiilor art. 134 alin. (1) si alin. (2) lit. a) din Constitutie, incalcand si principiul libertatii contractuale, iar sustinerea ca art. IV pct. 3 alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 este conform cerintelor economiei de piata, in stadiul actual de dezvoltare, conduce la concluzia ca, in alte stadii de dezvoltare a economiei de piata, ar putea exista alte termene obligatorii pentru plata produselor si a serviciilor prestate, ceea ce este contrar principiului libertatii contractuale, ca expresie a libertatii comertului.
    In cel de-al doilea motiv de recurs se sustine ca art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 instituie o raspundere fara culpa, aceasta rezultand si din Instructiunile Ministerului Finantelor si ale Ministerului Comertului nr. 1/15.086 din 20 octombrie 1995, care, prin art. 7 lit. a), stabileste ca nu se supun sanctiunilor prevazute la art. IV pct. 7 din ordonanta sumele aflate in litigii, pentru care urmeaza sa inceapa, in termenele stabilite de organul de control, sau pentru care au inceput procedurile judiciare, imposibilitatea pornirii acestor proceduri din cauze neimputabile agentului economic conducand la concluzia vinovatiei acestuia, "deci la existenta contraventiei", chiar daca o astfel de situatie ar fi imputabila partenerului extern.
    Recurenta nu a depus concluzii scrise.

    CURTEA,
avand in vedere decizia atacata, motivele de recurs, raportul intocmit de judecatorul-raportor, prevederile legale ce fac obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, raportate la dispozitiile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine:
    Constitutia, prin art. 134 alin. (1) si alin. (2) lit. a), statuteaza ca economia Romaniei este economie de piata si ca statul trebuie sa asigure libertatea comertului, protectia concurentei loiale si crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie.
    Alin. 3 al pct. 3 din art. IV al Ordonantei Guvernului. nr. 18/1994 prevede ca, in cazul platilor in avans pentru importuri, avansul achitat trebuie restituit intr-un termen de 15 zile calendaristice, calculate de la ultimul termen de livrare contractual.
    Stabilirea de catre stat, in exercitarea obligatiilor sale de asigurare a intereselor nationale in activitatea financiara si valutara, a unor reguli privind circulatia valutei din tara catre exterior nu contravine principiilor economiei de piata si nici nu incalca libertatea contractuala, agentii economici nefiind constransi de lege la a opta pentru o modalitate anume de a face afaceri.
    Motivarea instantei de fond, potrivit careia prevederile art. IV pct. 3 alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 sunt conforme cu cerintele economiei de piata, in stadiul ei actual de dezvoltare, este justa si se refera la necesitatea asigurarii intereselor nationale in activitatea financiara si valutara la un moment dat, prin intarirea disciplinei financiare a agentilor economici. Concluzia recurentei ca, "in alte stadii de dezvoltare a economiei de piata, ar putea exista alte termene obligatorii pentru plata produselor si serviciilor prestate" n-ar fi singura, pentru ca ar putea exista si ipoteza ca astfel de termene nu vor fi necesare. Insa astfel de speculatii nu au vreo legatura cu aprecierea constitutionalitatii art. IV pct. 3 alin. 3 din ordonanta.
    In ceea ce priveste cel de-al doilea motiv de recurs, potrivit caruia art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 ar institui o raspundere fara culpa, intemeiat pe prevederile instructiunilor de aplicare a acesteia, completul de fond, in mod corect, a retinut ca este de competenta exclusiva a instantei judecatoresti constatarea existentei sau inexistentei culpei. Este de retinut ca agentul economic, in momentul in care a subscris la clauza contractuala a platii in avans a importului, a acceptat si rigorile impuse de lege cu privire la termenul de incasare prin repatrierea avansului pentru care nu s-a efectuat importul. Incalcarea, in aceste conditii, a prevederilor ordonantei privitoare la termen n-ar putea fi considerata ca fiind lipsita de culpa.
    Aprecierea argumentelor in sustinerea celui de-al doilea motiv de recurs, bazate pe Instructiunile Ministerului Finantelor si Ministerului Comertului nr. 1/15.086 din 20 octombrie 1995, depaseste atributiile contenciosului constitutional, astfel ca punctul de vedere al instantei de fond, privitor la neconcordanta invocarii neconstitutionalitatii art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, raportat la art. 41 alin. (7) din Constitutie, este singurul just si in legatura cu competenta materiala a Curtii.
    In consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 144 lit. c) si ale art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 si ale art. 26 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge recursul declarat de Societatea Comerciala "Eurocable" - S.R.L. Oradea impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 15 din 28 ianuarie 1997.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din 3 iunie 1997.

         PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
         prof. univ. dr. IOAN MURARU

                      Magistrat asistent,
                      Valer Vasilie Bica