Decizia Nr.1627 din 20.12.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniela Maftei.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 61 şi art. 106 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Mac“ - S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 10.331/197/2011 al Tribunalului Braşov - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.191D/2011.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantul Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. Totodată, arată că autorul excepţiei critică prevederile de lege din perspectiva unei omisiuni legislative, aspect care excedează competenţei Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 13 octombrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 10.331/197/2011, Tribunalul Braşov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 61 şi art. 106 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Mac“ - S.R.L. din Braşov într-un litigiu având ca obiect învestire cu formulă executorie.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (1), art. 16, art. 21 alin. (1) şi (3), art. 24 şi art. 124 din Constituţie, întrucât instanţele de judecată învestesc cu formulă executorie biletul la ordin, deşi legiuitorul, în art. 106 din legea criticată, „nu a precizat clar că biletul la ordin are valoare de titlu executoriu“.Tribunalul Braşov - Secţia civilă consideră excepţia neîntemeiată, sens în care arată că prevederile de lege criticate sunt clare, explicite şi nu induc un tratament discriminatoriu, iar prin aplicarea lor nu se încalcă drepturile şi libertăţile consacrate de Constituţie.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că autorul excepţiei deduce neconstituţionalitatea textelor de lege criticate din perspectiva unei omisiuni de reglementare, aspect care excedează competenţei Curţii Constituţionale.Pe de altă parte, analizând pe fond excepţia de neconstituţionalitate, apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale. Faptul că, în temeiul art. 106 din Legea nr. 58/1934, dispoziţiile privind cambia sunt aplicabile şi biletului la ordin, afară de cazul când legea dispune altfel, nu poate duce la concluzia că cele două texte de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, deoarece atât cambia, cât şi biletul la ordin, ca instrumente de plată, au un regim special de reglementare a procedurii de executare. Legiuitorul a considerat necesară învestirea acestora cu formula executorie pentru a da posibilitate judecătorului să examineze îndeplinirea condiţiilor de validitate, precum şi scadenţa acestora.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 61 şi art. 106 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 1 mai 1934, cu modificările ulterioare, având următoarea redactare:– Art. 61: „Cambia are valoare de titlu executor pentru capital şi accesorii, stabilite conform art. 53, 54 şi 57.Competentă pentru a învesti cambia cu formula executorie este judecătoria. Încheierea de învestire nu este supusă apelului. Cambia emisă în străinătate are aceleaşi efecte executorii dacă acestea sunt admise şi de legea locului unde cambia a fost emisă. Somaţiunea de executare trebuie să cuprindă transcrierea exactă a cambiei sau a protestului, precum şi a celorlalte acte din care rezultă suma datorită. Pentru obligaţiunile cambiale subscrise prin procură, somaţiunea va face menţiune şi de actul din care rezultă mandatul.“; – Art. 106: „Sunt aplicabile biletului la ordin, în măsura în care nu sunt incompatibile cu natura acestui titlu, dispoziţiunile relative la cambie, privind:girul (art. 13-23); scadenţa (art. 36-40); plata (art. 41-46); acţiunea sau executarea cambială (art. 47), şi regresul în cazul de neplată (art. 48-55 şi 57-65); protestul (art. 66-73); plata prin intervenţiune (art. 74 şi 78-82); copiile (art. 83 şi 86); alterările (art. 88); prescripţiunea (art. 94); zilele de sărbătoare legală, calendarul termenelor şi inadmisibilitatea termenului de graţie (art. 95-98); subscrierea prin punere de deget (art. 99) acţiunea decurgând din îmbogăţire fără cauză (art. 65); anularea şi înlocuirea titlului (art. 89-93). Sunt de asemenea aplicabile biletului la ordin dispoziţiunile privind cambia plătită de un an al treilea sau într-o localitate, alta decât aceea a domiciliului trasului (art. 4 şi 30), stipulaţiunea de dobândă (art. 5), deosebirile în indicarea sumei de plată (art. 6), efectele unei semnături puse în condiţiunile arătate la art. 7, efectele semnăturii unei persoane care lucrează fără împuternicire sau depăşind împuternicirea (art. 10), cambia în alb (art. 12). Sunt de asemenea aplicabile biletului la ordin dispoziţiunile privitoare la aval (art. 33-35); în cazul prevăzut de ultimul alineat al art. 34, dacă avalul nu arată pentru cine a fost dat, el se socoteşte dat pentru emitent.“ În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (1) potrivit cărora „Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea“, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) şi (3) privind accesul liber la justiţie, art. 24 referitor la dreptul la apărare şi art. 124 - Înfăptuirea justiţiei. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele: Procedura de executare cambială, instituită prin Legea nr. 58/1934, cu modificările şi completările ulterioare, reprezintă o procedură simplificată, de care posesorul poate beneficia în virtutea cambiei, care are valoarea unui titlu executoriu. În vederea executării cambiale, art. 61 din Legea nr. 58/1934 impune învestirea acesteia cu formulă executorie, competentă fiind instanţa judecătorească care trebuie să verifice îndeplinirea condiţiilor de validitate ale cambiei şi scadenţa acesteia. Această procedură este similară cu aceea a învestirii unei hotărâri judecătoreşti definitive cu formulă executorie. Totodată, art. 106 din lege dispune că reglementările privind cambia, cu excepţiile prevăzute de lege, sunt aplicabile şi biletului la ordin, inclusiv cele referitoare la valoarea de titlu executoriu, învestirea cu formulă executorie şi opoziţia la executare. Legiuitorul a considerat utilă învestirea cambiei şi biletului la ordin cu formulă executorie, deşi aceste înscrisuri au valoare de titluri executorii, pentru a se da posibilitatea judecătorului să examineze îndeplinirea condiţiilor formale de validitate a acestora. Numai prin învestirea cu formulă executorie, cambia şi biletul la ordin devin efectiv titluri executorii pentru suma înscrisă pe ele şi pentru accesoriile determinate conform art. 53, 54 şi 57 din legea criticată. Aşadar, deşi legea recunoaşte valoarea de titlu executoriu a acestor instrumente de plată, punerea lor în executare este condiţionată de aplicarea formulei executorii. Această soluţie a fost adoptată şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care, prin Decizia nr. 4 din 19 ianuarie 2009, pronunţată în cadrul recursului în interesul legii promovat potrivit art. 329 din Codul de procedură civilă, a stabilit că atât biletul la ordin, cât şi cambia se învestesc cu formulă executorie pentru a fi puse în executare. De altfel, asupra constituţionalităţii art. 61 din Legea nr. 58/1934, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 133 din 3 aprilie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 6 mai 2003, statuând că învestirea cu formulă executorie a cambiei constituie o procedură de control formal, care nu pune în discuţie fondul cauzei, motiv pentru care legiuitorul a înţeles să îi confere caracter necontencios, în vederea asigurării celerităţii, cerinţă esenţială în faza executării silite, şi care nu contravine dreptului la apărare. Considerentele şi soluţia deciziei menţionate sunt valabile şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate în raport cu dispoziţiile art. 21 din Constituţie, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, întrucât în această materie sunt prevăzute anumite căi de atac. Astfel, art. 62 alin. (1) din Legea nr. 58/1934 prevede, pentru debitor, calea de atac a opoziţiei la executare. De asemenea, Curtea constată că prevederile de lege criticate nu contravin art. 16 din Constituţie, deoarece instituirea unor reguli speciale de procedură nu contravine principiului egalităţii atât timp cât este asigurată egalitatea juridică a părţilor în exercitarea lor. În fine, cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 15 alin. (1) din Constituţie, referitor la universalitatea drepturilor de care beneficiază cetăţenii, Curtea reţine că exercitarea unui drept nu poate avea loc decât într-un anumit cadru stabilit de legiuitor şi respectând anumite exigenţe. Distinct de cele arătate, Curtea observă că autorul excepţiei critică textele de lege din perspectiva lipsei unor reglementări exprese privind biletul la ordin, în ceea ce priveşte valoarea de titlu executoriu a acestuia, învestirea cu formulă executorie şi calea de atac a opoziţiei. Aceste aspecte însă excedează competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu poate modifica sau completa prevederile supuse controlului. Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1- 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 61 şi art. 106 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Mac“ - S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 10.331/197/2011 al Tribunalului Braşov - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 decembrie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Maria Bratu