DECIZIE Nr. 176 din 6 mai 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 174/2001 privind unele masuri pentru
imbunatatirea finantarii invatamantului superior
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 400 din 9 iunie 2003
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Aurelia Popa - procuror
Ioana Marilena Chiva - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 174/2001 privind
unele masuri pentru imbunatatirea finantarii invatamantului superior, exceptie
ridicata de Universitatea "Titu Maiorescu" din Bucuresti in Dosarul
nr. 2.426/LM/2002 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de
munca si litigii de munca.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 22 aprilie 2003, in
prezenta autoarei exceptiei, Universitatea "Titu Maiorescu" din
Bucuresti, reprezentata de rectorul acesteia, Avram Filipas, a avocatului
Dumitru C. Florescu, pentru partea Stefan Mitricica, si a reprezentantului
Ministerului Public, fiind consemnate in incheierea de la acea data, cand
Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru
data de 6 mai 2003.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 13 noiembrie 2002, pronuntata in Dosarul nr.
2.426/LM/2002, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de munca si
litigii de munca a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 174/2001 privind unele masuri pentru imbunatatirea finantarii
invatamantului superior. Exceptia a fost ridicata de Universitatea "Titu
Maiorescu" din Bucuresti intr-un litigiu de munca avand ca obiect anularea
unui ordin emis de rectorul acesteia, prin care s-a dispus reducerea cu 3% a
salariului membrilor Consiliului de administratie al Universitatii "Titu
Maiorescu" din Bucuresti.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul exceptiei sustine
ca dispozitiile art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 174/2001,
potrivit carora institutiile de invatamant superior particulare au obligatia sa
verse la bugetul de stat o taxa in cuantum de 10% din veniturile realizate din
incasarea taxelor percepute in procesul de invatamant de la studenti, sunt
contrare prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la
egalitatea in drepturi, ale art. 32 referitoare la dreptul la invatatura, ale
art. 41 referitoare la protectia proprietatii private, ale art. 49 referitoare
la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, ale art. 53
referitoare la contributiile fiscale si ale art. 135 referitoare la
proprietate. Se arata ca dispozitiile criticate instituie o dubla discriminare:
pe de o parte, intre universitatile particulare si cele de stat, deoarece, desi
fac parte, ca universitati acreditate, din sistemul national de invatamant,
obligatia de a varsa 10% din venituri la bugetul de stat revine numai
universitatilor particulare, iar pe de alta parte, discriminarea priveste
angajatii universitatilor particulare ale caror venituri sunt diminuate in
raport cu angajatii universitatilor de stat. Totodata, prin dispozitiile
criticate se incalca regimul proprietatii private, deoarece opereaza un
transfer de proprietate injust din patrimoniul particular in patrimoniul
public, ceea ce echivaleaza cu o expropriere, fara justa cauza si fara dreapta
si prealabila despagubire, asa cum prevede art. 41 alin. (3) din Constitutie,
sau chiar cu o confiscare. De asemenea, sustine ca "universitatea nu poate
fi obligata, nici chiar printr-o ordonanta, sa faca o asemenea liberalitate.
Aceasta deoarece, pentru a exista un transfer de proprietate unilateral si fara
vreun echivalent, ar trebui sa existe consimtamantul celui care se obliga; or,
un asemenea consimtamant nu exista. De aceea, dobandirea de catre stat a 10%
din veniturile banesti ale universitatilor private apare ca o imbogatire fara
just temei". Avand in vedere faptul ca Universitatea "Titu
Maiorescu" din Bucuresti nu are camine studentesti si nici nu
intentioneaza sa-si construiasca, considera ca instituirea taxei nu asigura o
asezare justa a sarcinilor fiscale, incalcandu-se astfel prevederile
constitutionale ale art. 53 alin. (2).
Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de munca si litigii de
munca apreciaza ca dispozitiile criticate sunt neconstitutionale in raport cu
prevederile art. 41 alin. (2) din Constitutie, "intrucat se realizeaza o
discriminare pentru universitatile particulare, in raport cu cele de stat, sub
aspectul retinerii a 10% din veniturile acestora pentru bugetul de stat".
Prin dispozitiile criticate se aduce atingere proprietatii private, aplicarea
ordonantei de urgenta in cauza conducand la un transfer de proprietate injust,
ceea ce echivaleaza cu o imbogatire fara just temei a statului prin dobandirea
a 10% din veniturile banesti ale universitatilor private.
Totodata considera ca prevederile art. 1 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 174/2001 incalca dispozitiile constitutionale ale art. 135 alin.
(1), potrivit carora statul ocroteste proprietatea, ale art. 16 alin. (1) din
Constitutie, care consacra principiul egalitatii, precum si pe cele ale art. 32
alin. (6) referitoare la autonomia universitara, deoarece numai Senatul unei
universitati poate sa stabileasca destinatia resurselor financiare ale unitatii
de invatamant.
De asemenea, instanta de judecata opineaza ca taxa prevazuta de
dispozitiile legale criticate constituie o masura contrara principiului
asezarii juste a sarcinilor fiscale, intrucat nu este justificata de o
prestatie corespunzatoare a unei autoritati publice, ceea ce contravine art. 53
din Constitutie.
In final apreciaza ca dispozitiile criticate contravin si art. 49 din
Constitutie referitor la restrangerea exercitiului unor drepturi si al unor
libertati, deoarece restrangerea adusa dreptului de proprietate al
universitatilor particulare nu se incadreaza in vreuna dintre situatiile
limitativ prevazute de art. 49 alin. (1) din Constitutie.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, potrivit
dispozitiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a
solicitat si punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Presedintele Camerei Deputatilor apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata, cu urmatoarea motivare:
"Potrivit programului de guvernare, pentru anul universitar 2001 -
2002, circa 50% din costurile cazarii in camine a studentilor din invatamantul
de stat s-a acoperit din subventia de la bugetul de stat. Pentru ca sprijinul
acordat de la bugetul statului in vederea subventionarii cheltuielilor
mentionate sa poata fi majorat in mod corespunzator, s-a introdus contributia
de 10% din partea institutiilor de invatamant particulare", avand ca scop
"sustinerea investitiilor, activitatilor de intretinere si de reparare a
caminelor studentesti", potrivit art. 4 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 174/2001.
Dispozitiile criticate nu creeaza discriminari intre invatamantul de stat
si cel privat, prin instituirea taxei de 10% in sarcina invatamantului privat,
din moment ce, in ceea ce priveste invatamantul de stat, subventionarea
cheltuielilor aferente cazarii studentilor s-a asigurat in proportie de 50% de
la bugetul de stat, din fondurile aferente acestuia.
Mai mult, dreptul la invatatura, statuat in art. 32 alin. (1) din Constitutie,
"asigurat prin invatamantul superior", nu este pe deplin respectat
daca tinerilor nu li se asigura conditiile necesare procesului de invatamant,
printre acestea figurand si cele cu privire la cazarea studentilor. Chiar art.
4 din ordonanta criticata nu distinge intre caminele de studenti ale
institutiilor de invatamant superior particulare si cele ale celor de stat.
Autonomia universitara garantata prin Constitutie si protectia proprietatii
private nu pot fi privite facand abstractie de asigurarea dreptului la
invatatura statuat in Constitutie. De altfel, prin prevederile criticate nu s-a
avut in vedere decat asigurarea accesului tinerilor la invatamantul superior,
conform art. 32 alin. (1) din Constitutie, prin imbunatatirea starii spatiilor
de cazare a acestora.
Guvernul si-a exprimat punctul sau de vedere, in sensul respingerii
exceptiei de neconstitutionalitate, intrucat instituirea pentru unitatile de
invatamant particulare a acestei obligatii da expresie dispozitiilor art. 138
din Constitutie, existand deci temeiul constitutional pentru aplicarea acestei
reglementari. Trebuie avut in vedere faptul ca institutiile de invatamant
superior de stat sunt finantate de la bugetul de stat si, in consecinta, ar fi
un nonsens sa se instituie aceasta obligatie si pentru ele, de vreme ce pentru
executarea ei sunt necesare resurse financiare de la aceeasi sursa, si anume de
la bugetul de stat.
Stabilirea, pentru institutiile de invatamant superior particulare, a
obligatiei prevazute de dispozitiile criticate nu poate fi considerata ca un
transfer de proprietate sau ca o confiscare, cum se sustine, in mod eronat, de
catre autorul exceptiei, ci ca o sarcina fiscala, avand ca temei constitutional
dispozitiile art. 136 alin. (1) din Constitutie.
In ceea ce priveste sustinerea potrivit careia dispozitiile criticate
incalca prevederile art. 32 alin. (6) din Constitutie, considera ca autonomia
universitara trebuie sa functioneze in cadrul legal instituit, conform art. 32
alin. (5) din Legea fundamentala, potrivit caruia "institutiile de
invatamant, inclusiv cele particulare, se infiinteaza si isi desfasoara
activitatea in conditiile legii".
Avocatul Poporului considera ca dispozitiile criticate sunt
neconstitutionale. In argumentarea acestui punct de vedere se sustin
urmatoarele in legatura cu masura criticata:
1. incalca principiul egalitatii prevazut de art. 16 din Constitutie. In
principiu, acest text constitutional garanteaza egalitatea in drepturi a
cetatenilor, nu si egalitatea persoanelor juridice; totusi acesta este
aplicabil persoanelor juridice fata de care s-a pronuntat un tratament juridic
diferentiat, "daca, astfel, regimul juridic diferit s-ar rasfrange asupra
cetatenilor, implicand inegalitatea lor in fata legii si a autoritatilor publice".
Se invoca in acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale, prin care s-a
statuat ca principiul egalitatii se aplica si persoanelor juridice, in masura
in care, prin intermediul acestora, cetatenii isi exercita un drept
constitutional. In speta, prin plata taxei de 10% de catre universitatile
private, se ajunge la crearea unui regim juridic al acestora diferit fata de
cel al celor de stat, care se rasfrange asupra persoanelor fizice implicate in
activitatea acestor universitati private, in sensul discriminarii lor in raport
cu cele implicate in invatamantul de stat;
2. reprezinta un impediment financiar in exercitarea dreptului de
proprietate, ajungandu-se la un transfer injust din proprietatea privata in
proprietatea publica, contravenind astfel art. 41 si 135 din Constitutie;
3. reprezinta un impediment financiar, de natura a restrange
neconstitutional exercitiul dreptului de proprietate si nu numai al acestuia,
contravenind astfel prevederilor art. 49 din Constitutie;
4. constituie o masura contrara principiului asezarii juste a sarcinilor
fiscale, prevazut de art. 53 din Constitutie, intrucat reprezinta o taxa
instituita fara a fi justificata in nici un fel de o prestatie a unei
autoritati publice;
5. instituirea taxei nu poate fi calificata ca un caz exceptional, iar
masura adoptata nu prezinta caracter de urgenta si, in consecinta, se incalca
si prevederile constitutionale ale art. 114 alin. (4).
Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei
Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de
judecatorul-raportor, sustinerile partilor, concluziile procurorului, dispozitiile
legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile
Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1),
art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia
de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 174 din 13 decembrie 2001 privind
unele masuri pentru imbunatatirea finantarii invatamantului superior (publicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 831 din 21 decembrie 2001),
avand urmatorul continut:
- Art. 1: "Institutiile de invatamant superior particulare au
obligatia sa verse la bugetul de stat o taxa in cuantum de 10% din veniturile
realizate din incasarea taxelor de scolarizare, admiteri, inmatriculari,
repetarea examenelor si a altor forme de verificare, precum si a celorlalte
taxe percepute in procesul de invatamant de la studenti."
In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia apreciaza
ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate urmatoarele prevederi
constitutionale:
- Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a
autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
- Art. 32: "(1) Dreptul la invatatura este asigurat prin invatamantul
general obligatoriu, prin invatamantul liceal si prin cel profesional, prin
invatamantul superior, precum si prin alte forme de instructie si de
perfectionare.
(2) Invatamantul de toate gradele se desfasoara in limba romana. In
conditiile legii, invatamantul se poate desfasura si intr-o limba de circulatie
internationala.
(3) Dreptul persoanelor apartinand minoritatilor nationale de a invata
limba lor materna si dreptul de a putea fi instruite in aceasta limba sunt
garantate; modalitatile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin
lege.
(4) Invatamantul de stat este gratuit, potrivit legii.
(5) Institutiile de invatamant, inclusiv cele particulare, se infiinteaza
si isi desfasoara activitatea in conditiile legii.
(6) Autonomia universitara este garantata.
(7) Statul asigura libertatea invatamantului religios, potrivit cerintelor
specifice fiecarui cult. In scolile de stat, invatamantul religios este
organizat si garantat prin lege.";
- Art. 41: "(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra
statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt
stabilite de lege.
(2) Proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege, indiferent de
titular. Cetatenii straini si apatrizii nu pot dobandi dreptul de proprietate
asupra terenurilor.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate
publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire.
(4) Pentru lucrari de interes general, autoritatea publica poate folosi
subsolul oricarei proprietati imobiliare, cu obligatia de a despagubi
proprietarul pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau constructiilor,
precum si pentru alte daune imputabile autoritatii.
(5) Despagubirile prevazute in alineatele (3) si (4) se stabilesc de comun
acord cu proprietarul sau, in caz de divergenta, prin justitie.
(6) Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind
protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum si la respectarea
celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscata. Caracterul licit al
dobandirii se prezuma.
(8) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori
contraventii pot fi confiscate numai in conditiile legii.";
- Art. 49: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate
fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea
sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a
drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale;
prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru
deosebit de grav.
(2) Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a
determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii.";
- Art. 53 alin. (2): "Sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure
asezarea justa a sarcinilor fiscale.";
- Art. 135: "(1) Statul ocroteste proprietatea.
(2) Proprietatea este publica sau privata.
(3) Proprietatea publica apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale.
(4) Bogatiile de orice natura ale subsolului, caile de comunicatie, spatiul
aerian, apele cu potential energetic valorificabil si acelea ce pot fi folosite
in interes public, plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice
si ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite de lege, fac
obiectul exclusiv al proprietatii publice.
(5) Bunurile proprietate publica sunt inalienabile. In conditiile legii,
ele pot fi date in administrare regiilor autonome ori institutiilor publice sau
pot fi concesionate ori inchiriate.
(6) Proprietatea privata este, in conditiile legii, inviolabila."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca
dispozitiile legale criticate instituie obligatia universitatilor particulare
de a plati la bugetul de stat o taxa de 10% din veniturile realizate din
incasarea diverselor taxe percepute de la studenti, aceste sume fiind destinate
pentru sustinerea investitiilor, activitatilor de intretinere si reparare a caminelor
studentesti, potrivit art. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
174/2001.
1. Curtea retine ca, in conformitate cu prevederile constitutionale ale
art. 53 alin. (2), sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure asezarea justa
a sarcinilor fiscale, ceea ce presupune in mod necesar subordonarea fata de un
principiu de echitate si de justitie sociala, pentru a corespunde caracterului
social al statului, prevazut de art. 1 alin. (3) din Constitutie.
Din prevederile art. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 174/2001
rezulta ca taxa de 10%, stabilita numai in sarcina institutiilor de invatamant
superior particulare, are un caracter de principiu si este destinata
"pentru sustinerea investitiilor, activitatilor de intretinere si de reparare
a caminelor studentesti".
In conformitate cu principiile generale ale fiscalitatii, orice taxa
instituita pentru persoane fizice sau juridice trebuie sa fie urmata de un
serviciu sau o lucrare efectuata in mod direct si imediat de catre organe sau
institutii publice. Potrivit dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului
nr. 174/2001, sumele constituite din incasarea taxei se varsa la bugetul de
stat si au o destinatie speciala, prestabilita, urmand a fi utilizate pentru
repararea caminelor studentesti. Ca atare, Curtea observa ca justificarea
instituirii unei taxe, si anume prestatia din partea unei autoritati publice,
nu exista in cazul de fata.
Totodata, culegerea la bugetul de stat a acestei taxe nu se sprijina pe
nici un temei legal, in sensul ca nici Legea invatamantului nr. 84/1995,
republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 606 din 10
decembrie 1999, cu modificarile si completarile ulterioare, si nici Legea nr.
88/1993 privind acreditarea institutiilor de invatamant superior si
recunoasterea diplomelor, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea
I, nr. 552 din 11 noiembrie 1999, cu modificarile si completarile ulterioare,
nu prevad, ca o conditie pentru acordarea acreditarii unei universitati
particulare, obligatia construirii de camine pentru studentii care fac parte
din invatamantul universitar privat si, cu atat mai putin, obligatia
participarii la intretinerea si repararea caminelor studentesti existente,
aflate de drept in proprietatea institutiilor de invatamant superior de stat,
in conformitate cu prevederile art. 166 din Legea nr. 84/1995, republicata, cu
modificarile si completarile ulterioare.
Curtea constata ca dispozitiile criticate, prin instituirea obligatiei de
plata a taxei de 10% exclusiv de catre universitatile particulare, creeaza
premisa unui dezechilibru in stabilirea sistemului de impuneri. Este de
necontestat faptul ca, potrivit art. 53 alin. (1) din Constitutie, cetatenii au
obligatia sa contribuie, prin impozite si prin taxe, la cheltuielile publice,
dar, in conformitate cu dispozitiile alin. (2) al aceluiasi articol, sistemul
legal de impuneri trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale.
Asa cum a statuat Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 3/1994
(publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 145 din 8 iunie
1994), "[...] fiscalitatea trebuie sa fie nu numai legala, ci si
proportionala, rezonabila, echitabila si sa nu diferentieze impozitele pe
criteriul grupelor sau categoriilor de cetateni".
Curtea observa ca dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
174/2001 sunt norme cu caracter general, permanent care prestabilesc destinatia
sumelor incasate din colectarea taxei de 10% la bugetul de stat, obligatie ce
revine doar institutiilor de invatamant particulare, iar nu si institutiilor
invatamantului de stat cu privire la sumele pe care acestea le percep pentru
locurile ocupate cu plata la aceste institutii.
Astfel fiind, Curtea constata ca taxa in discutie este stabilita in afara
cadrului general al impozitelor si taxelor, intrucat nu este justificata prin
nici un fel de prestatie a unei autoritati publice, contravenind principiului
constitutional al justei asezari a sarcinilor fiscale, consacrat de
dispozitiile art. 53 alin. (2) din Legea fundamentala.
2. Totodata, prin dispozitiile criticate se restrange si dreptul de
proprietate al institutiilor de invatamant superior particulare, ceea ce
contravine prevederilor art. 41 alin. (1) si (2) din Constitutie referitoare la
protectia proprietatii private, precum si ale art. 49 referitoare la
restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati.
Prin instituirea obligatiei legale in sarcina institutiilor de invatamant
superior particulare de a plati o taxa de 10% la bugetul de stat se realizeaza
un transfer injust de proprietate care opereaza din patrimoniul universitatilor
particulare catre bugetul de stat, ceea ce reprezinta o incalcare a dreptului
de proprietate al acestora.
Potrivit art. 49 din Legea fundamentala, restrangerea exercitiului unui
drept constitutional - in cazul de fata al dreptului de proprietate - in scopul
apararii unor drepturi ale cetatenilor, este posibila ca o masura fara de care
dreptul respectiv ar fi grav afectat. Or, nu se poate sustine ca instituirea
acestei taxe pentru institutiile de invatamant superior particulare, prin care
insusi dreptul de proprietate al acestora este diminuat in mod definitiv, se
face pentru apararea dreptului la invatatura. Totodata, potrivit principiului
proportionalitatii, restrangerea poate avea loc numai in limitele necesare
pentru ca acel drept sa nu fie, cel putin in parte, compromis. Avand in vedere
ca taxa in discutie a fost instituita in vederea sustinerii unor investitii si
a unor activitati de intretinere si de reparare a caminelor studentesti, precum
si faptul ca aceste camine sunt destinate locuirii doar a unei parti din
studenti, in special a celor din cadrul invatamantului superior de stat, nu
rezulta ca aceasta restrangere a dreptului de proprietate al universitatilor
particulare se impune - asa cum prevad dispozitiile alin. (1) al art. 49 din
Constitutie - si nici ca ea este proportionala cu situatia care a determinat-o
- asa cum prevad dispozitiile alin. (2) al aceluiasi articol.
Avand in vedere aceste considerente, Curtea constata ca dispozitiile art. 1
din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 174/2001 contravin prevederilor
constitutionale ale art. 53 alin. (2) referitoare la asezarea justa a
sarcinilor fiscale, ale art. 41 referitoare la protectia proprietatii private,
precum si ale art. 49 referitoare la exercitiul unor drepturi si al unor
libertati si, ca atare, exceptia de neconstitutionalitate urmeaza sa fie
admisa.
In exercitarea controlului de constitutionalitate, potrivit dispozitiilor
art. 25 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicata, "In caz de admitere
a exceptiei, Curtea se va pronunta si asupra constitutionalitatii altor
prevederi din actul atacat, de care, in mod necesar si evident, nu pot fi
disociate prevederile mentionate in sesizare". Astfel, avand in vedere ca
art. 4 si 6 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 174/2001 fac trimitere in
mod expres la prevederile art. 1 - 3 din acelasi act normativ, Curtea constata
ca trimiterile exprese la art. 1 din ordonanta raman fara obiect, prin
declararea articolului de referinta ca fiind neconstitutional.
Fata de cele aratate mai sus, in temeiul art. 41, 49, 53, al art. 144 lit.
c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1)
lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 din Legea nr. 47/1992, republicata, cu
majoritate de voturi,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Admite exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 174/2001 privind unele masuri pentru imbunatatirea
finantarii invatamantului superior, exceptie ridicata de Universitatea
"Titu Maiorescu" din Bucuresti in Dosarul nr. 2.426/LM/2002 al
Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de munca si litigii de
munca, si constata ca dispozitiile mentionate sunt neconstitutionale.
Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 6 mai 2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Ioana Marilena Chiva