DECIZIE Nr.
190 din 26 februarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 362 alin. 1 lit. a) teza a doua din
Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 213 din 20 martie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă -
procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3852 cu referire la art. 362 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură
penală, excepţie invocată de procuror în Dosarul nr. 1.311/121/2006 al Curţii
de Apel Galaţi - Secţia de minori şi familie.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 19
februarie 2008, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, şi au
fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de
timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 26 februarie 2008.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 26 septembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 1.311/121/2006, Curtea de Apel Galaţi - Secţia de minori şi familie a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 3852 cu referire la art. 362 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură
penală, excepţie invocată de Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel Galaţi în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei
cauze penale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile art. 362 alin.1 lit. a) teza
a doua din Codul de procedură penală contravin dispoziţiilor constituţionale
ale art. 131 alin. (1), deoarece restrâng rolul procurorului în activitatea
judiciară, condiţionând exercitarea căilor de atac de către acesta de existenţa
apelului sau recursului părţii civile.
Curtea de Apel Galaţi
- Secţia de minori şi familie consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este nefondată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudenţa
Curţii Constituţionale, ale cărei considerente sunt, în opinia sa, valabile şi
în prezenta cauză.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece respingerea ca
inadmisibil a apelului formulat de procuror în ceea ce priveşte latura civilă a
cauzei, în lipsa apelului părţii civile, îşi are raţiunea în caracterul privat al acţiunii civile,
care este, în esenţă, o instituţie de drept civil, ea devenind instituţie de
drept procesual penal în măsura în care este exercitată în cadrul unui proces
penal. Acţiunea civilă în procesul penal este supusă dispoziţiilor de fond ale
răspunderii civile. Săvârşirea unei infracţiuni produce, pe lângă urmările
socialmente periculoase, şi un prejudiciu material sau moral în dauna unei
persoane fizice ori juridice care, prin acţiunea civilă, pretinde să-i fie
reparat. Dispoziţia criticată reprezintă expresia principiului înscris la art.
21 alin. (1) din Constituţie referitor la accesul liber la justiţie. Astfel,
posibilitatea formulării unei căi de atac în ceea ce priveşte latura civilă a
procesului penal trebuie să aparţină, în principiu, doar persoanei care a
suferit un prejudiciu material sau moral, în urma săvârşirii unei infracţiuni,
şi este firesc ca aceasta să poată renunţa la valorificarea dreptului său.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 3852 cu referire la art. 362 alin. 1
lit. a) din Codul de procedură penală. Din susţinerile autorului excepţiei
rezultă că excepţia de neconstituţionalitate priveşte, în realitate, numai
dispoziţiile art. 362 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedură
penală, introduse prin art. I pct. 169 din Legea nr. 356/2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, asupra
constituţionalităţii cărora Curtea urmează a se pronunţa.
Textul criticat are următorul conţinut: „Apelul
procurorului în ce priveşte latura civilă este inadmisibil în lipsa apelului
formulat de partea civilă, cu excepţia cazurilor în care acţiunea civilă se
exercită din oficiu".
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, invocând
neconstituţionalitatea art. 362 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de
procedură penală, susţine că textul atacat care interzice procurorului să
declare apel cu privire la modalitatea de soluţionare a laturii civile a unui
proces penal, în lipsa apelului formulat de partea civilă (cu excepţia
cazurilor în care acţiunea civilă se exercită din oficiu), este contrar
prevederilor art. 131 alin. (1) din Constituţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Instituţia Ministerului Public este reglementată în
Constituţie în titlul III „Autorităţile publice", cap. VI „Autoritatea
judecătorească". In art. 131 alin. (1) se precizează că „In activitatea
judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi
apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor".
Este evident că legiuitorul constituant a înţeles să
facă din Ministerul Public un reprezentant al interesului social, general şi
public, care să vegheze la aplicarea legii şi la apărarea drepturilor şi
libertăţilor cetăţenilor, fără a face distincţie între procesele penale şi
civile. Una dintre formele concrete prin care Ministerul Public îşi poate
realiza acest rol este aceea de a participa la judecata proceselor, în oricare
fază a acestora, de a exercita căile de atac şi de a pune concluzii în acord cu
obiectivele stabilite de Constituţie.
Dispoziţia art. 131 alin. (1)
din Constituţie se poate concretiza, după caz, prin legi organice sau ordinare,
dar această concretizare nu poate să ducă la restrângerea conţinutului dispoziţiei
constituţionale, aşa cum s-a întâmplat de altfel odată cu introducerea tezei a
doua în art. 362 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, prin art. I
pct. 169 din Legea nr. 356/2006, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, şi care condiţionează apelul declarat de
procuror în cadrul procesului penal referitor la latura civilă de existenţa
apelului părţii civile, cu excepţia cazurilor în care acţiunea civilă se
exercită din oficiu.
După cum s-a arătat deja, dispoziţia art. 131 alin. (1)
din Constituţie se poate concretiza prin legi organice sau ordinare, dar
această concretizare nu poate să ducă la restrângerea conţinutului dispoziţiei
constituţionale. Este de observat că, în timp ce textul constituţional se
referă la apărarea ordinii de drept, precum şi la drepturile şi libertăţile
cetăţenilor, art. 362 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedură penală
restrânge posibilitatea procurorului să declare apel cu privire la modalitatea
de soluţionare a laturii civile a unui proces penal, în lipsa apelului formulat
de partea civilă. In temeiul textului actual, apelul procurorului în ce
priveşte latura civilă este inadmisibil în lipsa apelului formulat de partea
civilă, or este fără nicio îndoială că la soluţionarea laturii civile în cadrul procesului penal există
şi interese generale şi este interesată şi ordinea de drept.
Limitarea prevăzută de art. 362 alin. 1 lit. a) teza a
doua din Codul de procedură penală este neconstituţională, deoarece art. 131
alin. (1) din Legea fundamentală stabileşte în mod clar şi categoric sfera
atribuţiilor procurorului. Este adevărat că în alin. 2 al art. 131 se prevede
că „Ministerul Public îşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi în
parchete, în condiţiile legii", dar este evident că referirea la
condiţiile legii priveşte organizarea parchetelor, şi nu exercitarea
atribuţiilor stabilite în alin. 1.
Legiuitorul constituant a înţeles să confere
procurorului un anumit rol în reprezentarea intereselor generale ale societăţii,
din moment ce a aşezat dispoziţiile referitoare la Ministerul Public în
capitolul referitor la „Autoritatea judecătorească" şi nicio lege organică
sau ordinară nu poate să deroge de la textele constituţionale.
Procurorul nu este adversarul vreuneia din părţi, ci el
intervine în proces pentru a veghea la respectarea legii. Textul
constituţional, referindu-se la apărarea drepturilor şi libertăţilor
cetăţenilor, nu are în vedere transformarea procurorului într-un avocat al
uneia dintre părţi, ci de a veghea la respectarea legii în procesele care pun
în discuţie astfel de drepturi şi libertăţi. Deşi este vorba de latura civilă
din cadrul unui proces penal, este de netăgăduit că şi în acest domeniu există
interese generale care trebuie apărate, iar în activitatea judiciară
Constituţia a stabilit acest rol de apărător pentru procuror. Pe de altă parte,
principiul disponibilităţii, care guvernează procesul civil, funcţionează în
continuare, deoarece prin declararea apelului de către procuror părţile nu sunt
împiedicate să-şi manifeste dreptul de dispoziţie, întrucât, în condiţiile
legii, ele pot renunţa la dreptul subiectiv, pot achiesa la pretenţiile
adversarului sau pot încheia o tranzacţie, potrivit normelor civile şi
procesual-civile.
Faţă de aceste considerente, Curtea urmează să constate
că art. 362 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedură penală este
neconstituţional în ce priveşte restrângerea dreptului procurorului de a
declara apel cu privire la modalitatea de soluţionare a laturii civile a unui
proces penal, în lipsa apelului formulat de partea civilă. Aşa fiind,
procurorul poate declara apel în ce priveşte latura penală şi latura civilă,
dacă apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept ori a
drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate
de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate invocată de
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi în Dosarul nr. 1.311/121/2006 aflat
pe rolul acestei instanţe şi constată că dispoziţiile art. 362 alin. 1 lit. a)
teza a doua din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale, fiind
contrare art. 131 alin. (1) din Constituţie.
Prezenta decizie se comunică celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernului.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 februarie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu