Cod Nr.- din 01.01.1968

Titlul I REGULILE DE BAZA ŞI ACŢIUNILE ÎN PROCESUL PENAL Capitolul I SCOPUL ŞI REGULILE DE BAZA ALE PROCESULUI PENAL Articolul 1 Scopul procesului penalProcesul penal are ca scop constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni, astfel ca orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor şi libertăţilor acesteia, la prevenirea infracţiunilor, precum şi la educarea cetăţenilor în spiritul respectării legilor. Articolul 2 Legalitatea şi oficialitatea procesului penalProcesul penal se desfăşoară atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii, potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege.Actele necesare desfăşurării procesului penal se îndeplinesc din oficiu, afară de cazul când prin lege se dispune altfel. Articolul 3 Aflarea adevăruluiÎn desfăşurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana făptuitorului. Articolul 4 Rolul activOrganele de urmărire penală şi instanţele de judecată sunt obligate să aibă rol activ în desfăşurarea procesului penal. Articolul 5 Garantarea libertăţii persoaneiÎn tot cursul procesului penal este garantată libertatea persoanei.Nici o persoană nu poate fi reţinută sau arestată şi nici nu poate fi supusă vreunei forme de restrângere a libertăţii decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.Dacă cel împotriva căruia s-a luat măsura arestării preventive sau o măsură de restrângere a libertăţii considera ca aceasta este ilegală, are dreptul, în tot cursul procesului, să se adreseze instanţei competente, potrivit legii.Orice persoană împotriva căreia s-a luat ilegal o măsură preventivă are dreptul la repararea pagubei suferite, în condiţiile prevăzute de lege.În tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune. Articolul 5¹ Respectarea demnităţii umaneOrice persoană care se afla în curs de urmărire penală sau de judecată trebuie tratată cu respectarea demnităţii umane. Supunerea acesteia la tortură sau la tratamente cu cruzime, inumane ori degradante este pedepsită prin lege. Articolul 6 Garantarea dreptului de apărareDreptul de apărare este garantat învinuitului, inculpatului şi celorlalte părţi în tot cursul procesului penal.În cursul procesului penal, organele judiciare sunt obligate să asigure părţilor deplina exercitare a drepturilor procesuale în condiţiile prevăzute de lege şi să administreze probele necesare în apărare.Organele judiciare au obligaţia sa încunoştiinţeze pe învinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este învinuit, încadrarea juridică a acesteia şi să-i asigure posibilitatea pregătirii şi exercitării apărării.Orice parte are dreptul să fie asistată de apărător în tot cursul procesului penal.Organele judiciare au obligaţia sa încunoştiinţeze pe învinuit sau inculpat, înainte de a i se lua prima declaraţie, despre dreptul de a fi asistat de un apărător, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de ascultare. În condiţiile şi în cazurile prevăzute de lege, organele judiciare sunt obligate să ia măsuri pentru asigurarea asistenţei juridice a învinuitului sau inculpatului, dacă acesta nu are apărător ales. Articolul 7 Limba în care se desfăşoară procesul penalÎn desfăşurarea procesului penal se foloseşte limba română.În faţa organelor judiciare din unităţile administrativ-teritoriale locuite şi de populaţie de altă naţionalitate decât cea română, se asigură folosirea limbii materne a acelei populaţii. Articolul 8 Folosirea limbii oficiale prin traducătorPărţilor care nu vorbesc limba în care se desfăşoară procesul penal li se asigură posibilitatea de a lua cunoştinţă de piesele dosarului şi dreptul de a vorbi în instanţa şi a pune concluzii, prin traducător. Capitolul II ACŢIUNEA PENALĂ ŞI ACŢIUNEA CIVILĂ ÎN PROCESUL PENAL Secţiunea I Acţiunea penală Articolul 9 Obiectul şi exercitarea acţiunii penaleAcţiunea penală are ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârşit infracţiuni.Acţiunea penală se pune în mişcare prin actul de inculpare prevăzut de lege.Acţiunea penală se poate exercita în tot cursul procesului penal. Articolul 10 Cazurile în care punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale este împiedicatăAcţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă:a)fapta nu există;b)fapta nu este prevăzută de legea penală;b1)fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni;c)fapta nu a fost săvârşită de învinuit sau de inculpat;d)faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii;e)există vreuna din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei;f)lipseşte plângerea prealabilă a persoanei vătămate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori alta condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale;g)a intervenit amnistia sau prescripţia ori decesul făptuitorului;h)a fost retrasă plângerea prealabilă ori părţile s-au împăcat, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea plângerii sau împăcare părţilor înlătură răspunderea penală;i)s-a dispus înlocuirea răspunderii penale;j)există autoritatea de lucru judecat. Împiedicarea produce efecte chiar dacă faptei definitiv judecate i s-ar da o altă încadrare juridică.În cazul prevăzut la lit. f), acţiunea poate fi pusă în mişcarea ulterior în condiţii legale. Articolul 11 Clasarea, scoaterea de sub urmărire, încetarea urmăririi penale, achitarea şi încetarea procesului penalCând constata existenţa vreunuia din cazurile prevăzute în art. 10:1. În cursul urmăririi penale procurorul, la propunerea organului de cercetare penală sau din oficiu, dispune:a)clasarea, când nu există învinuit în cauza;b)scoaterea de sub urmărire, în cazurile prevăzute în art. 10 lit. a)-e), când există învinuit sau inculpat în cauza;c)încetarea urmăririi penale, în cazurile prevăzute în art. 10 lit. f)-h) şi j), când există învinuit sau inculpat în cauza.2. În cursul judecăţii instanţa pronunţa:a)achitarea în cazurile prevăzute în art. 10 lit. a)-e);b)încetarea procesului penal în cazurile prevăzute în art. 10 lit. f)-j). Articolul 12 Sesizarea altor organe decât cele judiciareÎn cazurile arătate în art. 10 lit. b), d) şi e), procurorul care dispune clasarea sau scoaterea de sub urmărire, ori instanţa de judecată care pronunţa achitarea, dacă apreciază ca fapta ar putea atrage măsuri ori sancţiuni altele decât cele prevăzute de legea penală, sesizează organul competent. Articolul 13 Continuarea procesului penal în caz de amnistie, prescripţie sau de retragere a plângeriiÎn caz de amnistie, prescripţie ori de retragere a plângerii prealabile, învinuitul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal.Dacă se constata vreunul din cazurile prevăzute în art. 10 lit. a)-e), procurorul dispune scoaterea de sub urmărire, iar instanţa de judecată pronunţa achitarea.Dacă nu se constata vreunul din cazurile prevăzute în art. 10 lit. a)-e), procurorul dispune încetarea urmăririi penale, iar instanţa de judecată pronunţa încetarea procesului penal. Secţiunea II Acţiunea civilă Articolul 14 Obiectul şi exercitarea acţiunii civileAcţiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum şi a părţii responsabile civilmente.Acţiunea civilă poate fi alăturată acţiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă.Repararea pagubei se face potrivit dispoziţiilor legii civile:a)în natură, prin restituirea lucrului, prin restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii, prin desfiinţarea totală ori parţială a unui înscris şi prin orice alt mijloc de reparare;b)prin plata unei despăgubiri băneşti, în măsura în care repararea în natură nu este cu putinţă.De asemenea, se acordă despăgubiri băneşti pentru folosul de care a fost lipsită partea civilă. Articolul 15 Constituirea ca parte civilăPersoana vătămată se poate constitui parte civilă în contra învinuitului sau inculpatului şi persoanei responsabile civilmente.Constituirea ca parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale, precum şi în faţa instanţei de judecată până la citirea actului de sesizare.Calitatea de parte civilă a persoanei care a suferit o vătămare prin infracţiune nu înlătură dreptul acestei persoane de a participa în calitate de parte vătămată în aceeaşi cauza.Acţiunea civilă este scutită de taxa de timbru. Articolul 16 Partea responsabilă civilmenteIntroducerea în procesul penal a persoanei responsabile civilmente poate avea loc, la cerere sau din oficiu, fie în cursul urmăririi penale, fie în faţa instanţei de judecată până la citirea actului de sesizare.Persoana responsabilă civilmente poate interveni în procesul penal până la terminarea cercetării judecătoreşti la prima instanţă, luând procedura din stadiul în care se afla în momentul intervenţiei.Partea responsabilă civilmente are, în ce priveşte acţiunea civilă, toate drepturile pe care legea le prevede pentru învinuit sau inculpat. Articolul 17 Exercitarea din oficiu a acţiunii civileAcţiunea civilă se porneşte şi se exercită şi din oficiu, când persoana vătămată este o unitate dintre cele la care se referă art. 145 din Codul penal.În acest scop, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată va cere unităţii păgubite să prezinte situaţia cu privire la întinderea pagubei şi date cu privire la faptele prin care paguba a fost pricinuită. Unitatea este obligată să prezinte situaţia şi datele cerute.În cazul arătat în alin. 1, instanţa este obligată să se pronunţe din oficiu asupra reparării pagubei, chiar dacă unitatea păgubită nu este constituită parte civilă.Dispoziţiile alin. 1 şi 3 se aplică şi în cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă. Articolul 18 Susţinerea acţiunii civile de către procurorProcurorul poate susţine în faţa instanţei acţiunea civilă pornită de persoana vătămată.Când persoana vătămată este o unitate dintre cele la care se referă art. 145 din Codul penal sau o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrânsă, procurorul, când participa la judecata, este obligat să susţină interesele civile ale acesteia, chiar dacă nu este constituită parte civilă. Articolul 19 Acţiunea adresată instanţei civilePersoana vătămată care nu s-a constituit parte civilă în procesul penal poate introduce la instanţa civilă acţiune pentru repararea pagubei pricinuite prin infracţiune.Judecata în faţa instanţei civile se suspenda până la rezolvarea definitivă a cauzei penale.De asemenea, poate să pornească acţiune în faţa instanţei civile persoana vătămată care s-a constituit parte civilă sau pentru care s-a pornit din oficiu acţiunea civilă în procesul penal, dar acesta a fost suspendat. În caz de reluare a procesului penal, acţiunea introdusă la instanţa civilă se suspenda.Persoana vătămată care a pornit acţiunea în faţa instanţei civile poate să părăsească această instanţă şi să se adreseze organului de urmărire penală sau instanţei de judecată, dacă punerea în mişcare a acţiunii penale a avut loc ulterior sau procesul penal a fost reluat după suspendare. Părăsirea instanţei civile nu poate avea loc dacă aceasta a pronunţat o hotărâre chiar nedefinitivă. Articolul 20 Cazuri speciale de rezolvare a acţiunii civilePersoana vătămată constituită parte civilă în procesul penal poate să pornească acţiune în faţa instanţei civile, dacă instanţa penală, prin hotărârea rămasă definitivă, a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă.În cazurile în care acţiunea civilă a fost exercitată din oficiu, dacă se constata din probe noi ca paguba nu a fost integral reparată, diferenţa poate fi cerută pe calea unei acţiuni la instanţa civilă.De asemenea, persoana vătămată se poate adresa cu acţiune la instanţa civilă, pentru repararea pagubelor care s-au născut ori s-au descoperit după pronunţarea hotărârii penale de prima instanţă. Articolul 21 Exercitarea acţiunii civile de către sau faţă de succesoriAcţiunea civilă rămâne în competenţa instanţei penale în caz de deces al uneia din părţi, introducându-se în cauza moştenitorii acesteia.Dacă una din părţi este o persoană juridică, în caz de reorganizare a acesteia, se introduce în cauza unitatea succesoare în drepturi, iar în caz de desfiinţare sau de dizolvare se introduc în cauza lichidatorii. Articolul 22 Autoritatea hotărârii penale în civil şi efectele hotărârii civile şi penalHotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judeca acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia.Hotărârea definitivă a instanţei civile prin care a fost soluţionată acţiunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în faţa organului de urmărire penală şi a instanţei penale, cu privire la existenţa faptei penale, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia. Secţiunea III Părţile în procesul penal Articolul 23 InculpatulPersoana împotriva căreia s-a pus în mişcare acţiunea penală este parte în procesul penal şi se numeşte inculpat. Articolul 24 Alte părţi în procesul penalPersoana care a suferit prin fapta penală o vătămare fizică, morală sau materială, dacă participa în procesul penal, se numeşte parte vătămată.Persoana vătămată care exercită acţiunea civilă în cadrul procesului penal se numeşte parte civilă.Persoana chemată în procesul penal să răspundă, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta învinuitului sau inculpatului, se numeşte parte responsabilă civilmente. Titlul II COMPETENTA Capitolul I FELURILE COMPETENŢEI Secţiunea I Competenţa după materie şi după calitatea persoanei Articolul 25 Competenţa judecătorieiJudecătoria judeca în prima instanţă toate infracţiunile, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe. Articolul 26 Competenţa tribunalului militarTribunalul militar judeca în prima instanţă:1. infracţiunile săvârşite de militari până la gradul de căpitan inclusiv, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe;2. următoarele infracţiuni săvârşite de civili:a)infracţiunile contra bunurilor aflate în proprietatea, administrarea sau folosinţa Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului de Interne, Ministerului Justiţiei - Direcţia generală a penitenciarelor -, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi Serviciului de Protecţie şi Pază, care prin natura sau destinaţia lor au un caracter militar sau interesează capacitatea de apărare ori siguranţa statului;b)infracţiunile prevăzute în art. 348-354 din Codul penal;3. infracţiunile săvârşite în legătură cu serviciul de către salariaţii civili din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne, Ministerul Justiţiei - Direcţia generală a penitenciarelor -, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale şi Serviciul de Protecţie şi Pază, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe. Articolul 27 Competenţa tribunaluluiTribunalul:1. judeca în prima instanţă:a)infracţiunile prevăzute de Codul penal în art. 174-177, 179, 189 alin. 3, art. 190, 197 alin. 2 şi 3, art. 209 alin. 3, art. 211 alin. 2 şi 3, art. 212, 215 alin. 5, art. 215¹ alin. 2, art. 218, 219 alin. 3 dacă fapta a avut ca urmare un dezastru şi alin. 4, art. 238, 239 alin. 3, art. 248¹ , 252, 254, 255, 257, 266-270, 273 alin. 2, art. 274 alin. 2, art. 275 alin. 3, art. 276, 279 alin. 3, art. 279¹ , 280, 280¹ , 282-285, 298, 302² , 312 şi 317, precum şi infracţiunea de contrabandă, dacă a avut ca obiect arme, muniţii sau materii explozive ori radioactive;b)infracţiunile săvârşite cu intenţie, care au avut ca urmare moartea unei persoane;c)infracţiunile privind siguranţa naţională a României prevăzute în legi speciale;d)infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei de stat, în cazurile în care minimul special al pedepsei este de 2 ani sau mai mare;e)infracţiunea de bancrută frauduloasă, dacă fapta priveşte sistemul bancar;f)alte infracţiuni date prin lege în competenţa sa;2. ca instanţa de apel, judeca apelurile împotriva hotărârilor penale pronunţate de judecătorii în prima instanţă, cu excepţia celor privind infracţiunile menţionate în art. 279 alin. 2 lit. a);3. ca instanţa de recurs, judeca recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate de judecătorii, în cazul infracţiunilor menţionate în art. 279 alin. 2 lit. a), precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege;4. soluţionează conflictele de competenţa ivite între judecătoriile din raza sa teritorială. Articolul 28 Competenţa tribunalului militar teritorialTribunalul militar teritorial:1. judeca în prima instanţă:a)infracţiunile săvârşite de ofiţerii superiori, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe;b)infracţiunile menţionate în art 27 pct. 1 lit. a), b) şi c), săvârşite de militari până la gradul de căpitan inclusiv ori săvârşite în legătură cu serviciul de către salariaţii civili din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne, Ministerul Justiţiei - Direcţia generală a penitenciarelor -, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale şi Serviciul de Protecţie şi Pază;c)alte infracţiuni date prin lege în competenţa sa;2. ca instanţa de apel, judeca apelurile împotriva hotărârilor pronunţate în prima instanţă de tribunalele militare, cu excepţia infracţiunilor menţionate în art. 279 alin. 2 lit. a) şi a infracţiunilor contra ordinii şi disciplinei militare sancţionate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani;3. ca instanţa de recurs, judeca recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de tribunalele militare în cazul infracţiunilor menţionate în art. 279 alin. 2 lit. a) şi al infracţiunilor contra ordinii şi disciplinei militare sancţionate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege;4. soluţionează conflictele de competenţa ivite între tribunalele militare din raza sa teritorială. Articolul 28¹ Competenţa Curţii de ApelCurtea de Apel:1. judeca în prima instanţă:a)infracţiunile prevăzute de Codul penal în art. 155-173 şi 356-361;b)infracţiunile săvârşite de judecătorii de la judecătorii şi tribunale, de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe, precum şi de notarii publici;c)infracţiunile săvârşite de judecătorii, procurorii şi controlorii financiari ai camerelor de conturi judeţene;d)alte infracţiuni date prin lege în competenţa sa;2. ca instanţa de apel, judeca apelurile împotriva hotărârilor penale pronunţate în prima instanţă de tribunale;3. ca instanţa de recurs, judeca recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate de tribunale în apel, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege;4. soluţionează conflictele de competenţa ivite între tribunale sau între judecătorii şi tribunale din raza sa teritorială, ori între judecătorii din circumscripţia unor tribunale diferite, aflate în raza teritorială a Curţii. Articolul 28² Competenţa Curţii Militare de ApelCurtea Militară de Apel:1. judeca în prima instanţă:a)infracţiunile prevăzute de Codul penal în art. 155-173 şi art. 356-361, săvârşite de militari ori săvârşite în legătură cu serviciul de către salariaţii civili din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne, Ministerul Justiţiei - Direcţia generală a penitenciarelor -, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale şi Serviciul de Protecţie şi Pază;b)infracţiunile săvârşite de judecătorii tribunalelor militare şi ai tribunalelor militare teritoriale, precum şi de procurorii militari de la parchetele militare de pe lângă aceste instanţe;c)alte infracţiuni date prin lege în competenţa sa;2. ca instanţa de apel, judeca apelurile împotriva hotărârilor pronunţate în prima instanţă de tribunalele militare teritoriale;3. ca instanţa de recurs, judeca recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de tribunalele militare teritoriale în apel, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege;4. soluţionează conflictele de competenţa ivite între tribunalele militare teritoriale sau între tribunalele militare şi tribunalele militare teritoriale ori între tribunalele militare din raza de competenţa a unor tribunale militare teritoriale diferite. Articolul 29 Competenţa Curţii Supreme de JustiţieCurtea Supremă de Justiţie:1. judeca în prima instanţă:a)infracţiunile săvârşite de senatori şi deputaţi;b)infracţiunile săvârşite de membrii Guvernului;c)infracţiunile săvârşite de judecătorii Curţii Constituţionale, membrii, judecătorii, procurorii şi controlorii financiari ai Curţii de Conturi şi de preşedintele Consiliului Legislativ;d)infracţiunile săvârşite de mareşali, amirali şi generali;e)infracţiunile săvârşite de şefii cultelor religioase organizate în condiţiile legii şi de ceilalţi membri ai Înaltului Cler, care au cel puţin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia;f)infracţiunile săvârşite de judecătorii şi magistraţii asistenţi de la Curtea Supremă de Justiţie, de judecătorii de la curţile de apel şi Curtea Militară de Apel, precum şi de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe;g)alte cauze date prin lege în competenţa sa;2. ca instanţa de recurs, judeca:a)recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate, în prima instanţă, de curţile de apel şi Curtea Militară de Apel;b)recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate, ca instanţe de apel, de curţile de apel şi Curtea Militară de Apel;c)recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate, în prima instanţă, de secţia penală şi secţia militară ale Curţii Supreme de Justiţie;3. judeca recursurile în interesul legii;4. judeca recursurile în anulare;5. soluţionează:a)conflictele de competenţa în cazurile în care Curtea Supremă de Justiţie este instanţa superioară comuna;b)cazurile în care cursul justiţiei este întrerupt;c)cererile de strămutare. Secţiunea II Competenţa teritorială Articolul 30 Competenţa pentru infracţiunile săvârşite în ţarăCompetenţa după teritoriu este determinată de:a)locul unde a fost săvârşită infracţiunea;b)locul unde a fost prins făptuitorul;c)locul unde locuieşte făptuitorul;d)locul unde locuieşte persoana vătămată.Judecarea cauzei revine aceleia dintre instanţele competente potrivit alin. 1, în a cărei rază teritorială s-a efectuat urmărirea penală.Când urmărirea penală se efectuează de către Parchetul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie sau de către parchetele de pe lângă curţile de apel ori de pe lângă tribunale sau de către un organ de cercetare central ori judeţean, procurorul, prin rechizitoriu, stabileşte căreia dintre instanţele prevăzute în alin. 1 îi revine competenţa de a judeca, ţinând seama ca, în raport cu împrejurările cauzei, să fie asigurată buna desfăşurare a procesului penal.Prin "locul săvârşirii infracţiunii" se înţelege locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs rezultatul acesteia. Articolul 31 Competenţa pentru infracţiunile săvârşite în străinătateInfracţiunile săvârşite în afara teritoriului ţării se judeca, după caz, de către instanţele civile sau militare în a căror rază teritorială îşi are domiciliul sau locuieşte făptuitorul. Dacă acesta nu are domiciliul şi nici nu locuieşte în România, şi fapta este de competenţa judecătoriei, se judeca de Judecătoria Sectorului 2, iar în celelalte cazuri, de instanţa competentă după materie şi calitatea persoanei, din municipiul Bucureşti.Infracţiunea săvârşită pe o navă este de competenţa instanţei în a cărei rază teritorială se afla primul port român în care ancorează nava, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.Infracţiunea săvârşită pe o aeronavă este de competenţa instanţei în a cărei rază teritorială se afla primul loc de aterizare pe teritoriul român.Dacă nava nu ancorează într-un port român sau dacă aeronava nu aterizează pe teritoriul român, competentă este cea prevăzută în alin. 1, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel. Secţiunea III Competenţa în caz de indivizibilitate şi conexitate Articolul 32 Reunirea cauzelorÎn caz de indivizibilitate sau de conexitate, judecata în prima instanţă, dacă are loc în acelaşi timp pentru toate faptele şi pentru toţi făptuitorii, se efectuează de aceeaşi instanţa. Articolul 33 Cazurile de indivizibilitateEste indivizibilitate:a)când la săvârşirea unei infracţiuni au participat mai multe persoane;b)când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite prin acelaşi act;c)în cazul infracţiunii continuate sau în orice alte cazuri când două sau mai multe acte materiale alcătuiesc o singură infracţiune. Articolul 34 Cazurile de conexitateEste conexitate:a)când două sau mai multe infracţiuni sunt săvârşite prin acte diferite, de una sau de mai multe persoane împreună, în acelaşi timp şi în acelaşi loc;b)când două sau mai multe infracţiuni sunt săvârşite în timp ori în loc diferit, după o prealabilă înţelegere între infractori;c)când o infracţiune este săvârşită pentru a pregăti, a înlesni sau a ascunde comiterea altei infracţiuni, ori este săvârşită pentru a înlesni sau a asigura sustragerea de la răspundere penală a făptuitorului altei infracţiuni;d)când între două sau mai multe infracţiuni există legătură şi reunirea cauzelor se impune pentru o bună înfăptuire a justiţiei. Articolul 35 Competenţa în caz de indivizibilitate sau conexitateÎn caz de indivizibilitate sau conexitate, dacă competentă în raport cu diferiţii făptuitori ori diferitele fapte aparţine, potrivit legii, mai multor instanţe de grad egal, competentă de a judeca toate faptele şi pe toţi făptuitorii revine instanţei mai întâi sesizate, iar dacă competentă după natura faptelor sau după calitatea persoanelor aparţine unor instanţe de grad diferit, competentă de a judeca toate cauzele reunite revine instanţei superioare în grad.Dacă dintre instanţe una este civilă, iar alta militară, competentă revine instanţei militare.Dacă instanţa civilă este superioară în grad, competentă revine instanţei militare echivalente în grad cu instanţa civilă.Competenţa de a judeca cauzele reunite rămâne dobândită instanţei, chiar dacă pentru fapta sau pentru făptuitorul care a determinat competenţa acestei instanţe s-a dispus încetarea procesului penal ori s-a pronunţat achitarea.Tăinuirea, favorizarea infractorului şi nedenunţarea unor infracţiuni sunt de competenţa instanţei care judeca infracţiunea la care acestea se referă. Articolul 36 Instanţa competentă a hotărî reunirea cauzelorReunirea cauzelor se hotărăşte de instanţa căreia îi revine competenţa de judecată, potrivit dispoziţiilor art. 35.În cazul prevăzut în art. 35 alin. 3, reunirea cauzelor se hotărăşte de instanţa civilă, care trimite dosarul instanţei militare căreia îi revine competenţa. Articolul 37 Cazuri specialeÎn cazurile de indivizibilitate prevăzute în art. 33 lit. a) şi b), precum şi în cele de conexitate, cauzele sunt reunite dacă ele se afla în faţa primei instanţe de judecată, chiar după desfiinţarea hotărârii cu trimitere de către instanţa de apel sau după casarea cu trimitere de către instanţa de recurs.Cauzele se reunesc şi la instanţele de apel, precum şi la cele de recurs, de acelaşi grad, dacă se afla în acelaşi stadiu de judecată.În cazul de indivizibilitate prevăzut în art. 33 lit. c), cauzele trebuie să fie reunite întotdeauna. Articolul 38 DisjungereaÎn cazul de indivizibilitate prevăzut în art. 33 lit. a), precum şi în toate cazurile de conexitate, instanţa poate dispune, în interesul unei bune judecăţi, disjungerea cauzei, astfel ca judecarea unora dintre infractori sau dintre infracţiuni să se facă separat. Secţiunea IV Dispoziţii comune Articolul 39 Excepţii de necompetentăExcepţia de necompetentă materială şi cea de necompetentă după calitatea persoanei pot fi ridicate în tot cursul procesului penal, până la pronunţarea hotărârii definitive.Excepţia de necompetentă teritorială poate fi ridicată numai până la citirea actului de sesizare în faţa primei instanţe de judecată.Excepţiile de necompetentă pot fi ridicate de procuror, de oricare dintre părţi, sau puse în discuţia părţilor din oficiu. Articolul 40 Competenţa în caz de schimbare a calităţii inculpatuluiCând competentă instanţei este determinată de calitatea inculpatului, instanţa rămâne competentă a judeca, chiar dacă inculpatul, după săvârşirea infracţiunii, nu mai are acea calitate.Dobândirea calităţii după săvârşirea infracţiunii nu determina schimbarea competenţei. Articolul 41 Competenţa în caz de schimbare a încadrării juridice sau a calificăriiInstanţa sesizată cu judecarea unei infracţiuni rămâne competentă a o judeca chiar dacă constata, după efectuarea cercetării judecătoreşti, ca infracţiunea este de competenţa instanţei inferioare.Schimbarea calificării faptei printr-o lege noua, intervenită în cursul judecării cauzei, nu atrage incompetenţa instanţei de judecată, afară de cazul când prin acea lege s-ar dispune altfel. Articolul 42 Declinarea de competenţaInstanţa de judecată care îşi declină competentă trimite dosarul instanţei de judecată arătată ca fiind competenţa prin hotărârea de declinare.Dacă declinarea a fost determinată de competenţa materială sau după calitatea persoanei, instanţa căreia i s-a trimis cauza poate folosi actele îndeplinite şi poate menţine măsurile dispuse de instanţa desesizată.În cazul declinării pentru necompetentă teritorială, actele îndeplinite ori măsurile dispuse se menţin.Hotărârea de declinare a competenţei nu este supusă apelului şi nici recursului. Articolul 43 Conflictul de competenţaCând două sau mai multe instanţe se recunosc competente a judeca aceeaşi cauza ori îşi declină competentă, conflictul pozitiv sau negativ de competenţa se soluţionează de instanţa ierarhic superioară comuna.Când conflictul de competenţa se iveşte între o instanţă civilă şi una militară, soluţionarea conflictului este de competenţa Curţii Supreme de Justiţie.Instanţa ierarhic superioară comuna este sesizată în caz de conflict pozitiv, de către instanţa care s-a declarat cea din urma competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanţa care şi-a declinat cea din urma competentă.În toate cazurile, sesizarea se poate face şi de procuror sau de părţi.Până la soluţionarea conflictului pozitiv de competenţa judecata se suspenda.Instanţa care şi-a declinat competenţa ori s-a declarat competenţa cea din urma ia măsurile şi efectuează actele ce reclama urgentă.Instanţa ierarhic superioară comuna hotărăşte asupra conflictului de competenţa cu citarea părţilor.Când instanţa sesizată cu soluţionarea conflictului de competenţa constata ca acea cauză este de competenţa altei instanţe decât cele între care a intervenit conflictul şi faţă de care nu este instanţa superioară comuna trimite dosarul instanţei superioare comune.Instanţa căreia i s-a trimis cauza prin hotărârea de stabilire a competenţei nu se mai poate declara necompetentă, afară de cazul în care, în urma noii situaţii de fapt ce rezultă din completarea cercetării judecătoreşti, se constată că fapta constituie o infracţiune data prin lege în competenţa altei instanţe.Instanţa căreia i s-a trimis cauza aplica în mod corespunzător dispoziţiile art. 42 alin. 2. Articolul 44 Chestiuni prealabileInstanţa penală este competentă să judece orice chestiune prealabilă de care depinde soluţionarea cauzei, chiar dacă prin natura ei acea chestiune este de competenţa altei instanţe.Chestiunea prealabilă se judeca de către instanţa penală, potrivit regulilor şi mijloacelor de proba privitoare la materia căreia îi aparţine acea chestiune.Hotărârea definitivă a instanţei civile, asupra unei împrejurări ce constituie o chestiune prealabilă în procesul penal, are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei penale. Articolul 45 Dispoziţii care se aplică la urmărirea penalăDispoziţiile cuprinse în art. 30-36, 38, 40, 42 şi 44 se aplică în mod corespunzător şi în cursul urmăririi penale.Când nici unul din locurile arătate în art. 30 alin. 1 nu este cunoscut, competentă revine organului de urmărire penală care a fost mai întâi sesizat.În caz de sesizări simultane, precăderea se stabileşte în ordinea enumerării de la art. 30 alin. 1.Dacă în raport cu vreunul din criteriile arătate în art. 30 alin. 1 sunt competente mai multe organe de urmărire penală, competentă revine organului care a fost mai întâi sesizat.Urmărirea penală a infracţiunilor săvârşite în condiţiile prevăzute în art. 31 se efectuează de către organul de urmărire penală din raza teritorială a instanţei competente să judece cauza.Conflictul de competenţa între doi sau mai mulţi procurori se rezolvă de către procurorul superior comun acestora. Când conflictul se iveşte între două sau mai multe organe de cercetare penală, competentă se stabileşte de către procurorul care exercită supravegherea activităţii de cercetare penală a acestor organe. Capitolul II INCOMPATIBILITATEA ŞI STRĂMUTAREA Secţiunea I Incompatibilitatea Articolul 46 Rudenia între judecătoriJudecătorii care sunt soţi sau rude apropiate între ei nu pot face parte din acelaşi complet de judecată. Articolul 47 Judecător care s-a pronunţat anteriorJudecătorul care a luat parte la soluţionarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiaşi cauze într-o instanţă superioară, sau la judecarea cauzei după desfiinţarea hotărârii cu trimitere în apel sau după casarea cu trimitere în recurs.De asemenea, nu mai poate participa la judecarea cauzei judecătorul care şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţia care ar putea fi data în acea cauză. Articolul 48 Alte cauze de incompatibilitateJudecătorul este de asemenea incompatibil de a judeca, dacă în cauza respectivă:a)a pus în mişcare acţiunea penală, a emis mandatul de arestare, a dispus trimiterea în judecata, sau a pus concluzii în fond în calitate de procuror la instanţa de judecată;b)a fost reprezentant sau apărător al vreuneia din părţi;c)a fost expert sau martor;d)există împrejurări din care rezultă că este interesat sub orice formă, el, soţul sau vreo rudă apropiată. Articolul 49 Incompatibilitatea procurorului, grefierului şi a organului de cercetare penalăDispoziţiile art. 46 se aplică procurorului şi grefierului de şedinţa, când cauza de incompatibilitate există între ei sau între vreunul dintre ei şi unul dintre membrii completului de judecată.Dispoziţiile privind cazurile de incompatibilitate prevăzute în art. 48 lit. b), c) şi d) se aplică procurorului, persoanei care efectuează cercetarea penală şi grefierului de şedinţa.Procurorul care a participat ca judecător la soluţionarea cauzei în prima instanţă nu poate pune concluzii la judecarea ei în apel sau în recurs.Persoana care a efectuat urmărirea penală este incompatibilă să procedeze la completarea sau refacerea acesteia, când completarea sau refacerea este dispusă de instanţa. Articolul 50 AbţinereaPersoana incompatibilă este obligată să declare, după caz, preşedintelui instanţei, procurorului care supraveghează cercetarea penală sau procurorului ierarhic superior, ca se abţine de a participa la procesul penal, cu arătarea cazului de incompatibilitate ce constituie motivul abţinerii.Declaraţia de abţinere se face de îndată ce persoana obligată la aceasta a luat cunoştinţa de existenţa cazului de incompatibilitate. Articolul 51 RecuzareaÎn cazul în care persoana incompatibilă nu a făcut declaraţie de abţinere, poate fi recuzată atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii, de oricare dintre părţi, de îndată ce partea a aflat despre existenţa cazului de incompatibilitate.Recuzarea se formulează oral sau scris, cu arătarea cazului de incompatibilitate ce constituie motivul recuzării. Articolul 52 Procedura de soluţionare în cursul judecăţiiAbţinerea sau recuzarea judecătorului, procurorului sau grefierului se soluţionează de un alt complet, în şedinţă secretă, fără participarea celui ce declara că se abţine sau este recuzat.Examinarea declaraţiei de abţinere sau a cererii de recuzare se face de îndată, ascultându-se procurorul când este prezent în instanţa, iar dacă se găseşte necesar, şi părţile, precum şi persoana care se abţine sau a cărei recuzare se cere.Când abţinerea sau recuzarea priveşte cazul prevăzut în art. 46 şi 49 alin. 1, instanţa, admiţând recuzarea, stabileşte care dintre persoanele arătate în menţionatele texte nu va lua parte la judecarea cauzei.În caz de admitere a abţinerii sau a recuzării, se va stabili în ce măsura actele îndeplinite ori măsurile dispuse se menţin.Abţinerea sau recuzarea care priveşte întreaga instanţa se soluţionează de instanţa ierarhic superioară. Aceasta, în cazul când găseşte întemeiată abţinerea sau recuzarea, desemnează pentru judecarea cauzei o instanţă egală în grad cu instanţa în faţa căreia s-a produs abţinerea sau recuzarea.Încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse nici unei căi de atac. Articolul 53 Procedura de soluţionare în cursul urmăririi penaleÎn cursul urmăririi penale, asupra abţinerii sau recuzării se pronunţa procurorul care supraveghează cercetarea penală sau procurorul ierarhic superior.Cererea de recuzare privitoare la persoana care efectuează cercetarea penală se adresează fie acestei persoane, fie procurorului. În cazul în care cererea este adresată persoanei care efectuează cercetarea penală, aceasta este obligată să o înainteze împreună cu lămuririle necesare, în termen de 24 de ore, procurorului, fără a întrerupe cursul cercetării penale.Procurorul este obligat să soluţioneze cererea în cel mult 3 zile, printr-o ordonanţă.Cererea de recuzare care priveşte pe procuror se soluţionează în acelaşi termen şi în aceleaşi condiţii de procurorul ierarhic superior.Abţinerea se soluţionează potrivit dispoziţiilor din alin. 3 şi 4, care se aplică în mod corespunzător. Articolul 54 Incompatibilitatea expertului şi interpretuluiDispoziţiile art. 48, 50, 51, 52 şi 53 se aplică în mod corespunzător expertului şi interpretului.Calitatea de expert este incompatibilă cu aceea de martor în aceeaşi cauza. Calitatea de martor are întâietate.Participarea ca expert sau ca interpret de mai multe ori în aceeaşi cauza nu constituie un motiv de recuzare. Secţiunea II Strămutarea judecării cauzei penale Articolul 55 Temeiul strămutăriiCurtea Supremă de Justiţie strămută judecarea unei cauze de la instanţa competentă la o altă instanţă egală în grad, în cazul în care, apreciind temeinicia motivelor de strămutare, considera ca prin aceasta se asigură desfăşurarea normală a procesului.Strămutarea poate fi cerută de partea interesată, de procuror sau de ministrul justiţiei. Articolul 56 Cererea şi efectele eiCererea de strămutare se adresează Curţii Supreme de Justiţie şi trebuie motivată. Înscrisurile pe care se sprijină cererea se alătură la aceasta, când sunt deţinute de partea care cere strămutarea.În cerere se face menţiune dacă în cauza se găsesc arestaţi.Suspendarea judecării cauzei poate fi dispusă de preşedintele Curţii Supreme de Justiţie la primirea cererii, sau de către Curtea Supremă de Justiţie după ce aceasta a fost investită.Cererea făcută de ministrul justiţiei sau de procurorul general suspenda de drept judecarea cauzei. Articolul 57 Procedura de informarePreşedintele Curţii Supreme de Justiţie cere, pentru lămurirea instanţei, informaţii de la preşedintele instanţei ierarhic superioare celei la care se afla cauza a cărei strămutare se cere, comunicându-i totodată termenul fixat pentru judecarea cererii de strămutare.Când Curtea Supremă de Justiţie este instanţa ierarhic superioară, informaţiile se cer Ministerului Justiţiei.În cazul introducerii unei noi cereri de strămutare cu privire la aceeaşi cauza, cererea de informaţii este facultativă. Articolul 58 Înştiinţarea părţilorPreşedintele instanţei ierarhic superioare celei la care se afla cauza ia măsuri pentru încunoştinţarea părţilor despre introducerea cererii de strămutare, despre termenul fixat pentru soluţionarea acesteia, cu menţiunea ca părţile pot trimite memorii şi se pot prezenta la termenul fixat pentru soluţionarea cererii.În informaţiile trimise Curţii Supreme de Justiţie se face menţiune expresă despre efectuarea încunoştinţărilor, ataşându-se şi dovezile de comunicare a acestora.Când în cauza a cărei strămutare se cere sunt arestaţi, preşedintele dispune desemnarea unui apărător din oficiu. Articolul 59 Examinarea cereriiExaminarea cererii de strămutare se face în şedinţă secretă.Când părţile se înfăţişează, se asculta şi concluziile acestora. Articolul 60 Soluţionarea cereriiCurtea Supremă de Justiţie dispune, fără arătarea motivelor, admiterea sau respingerea cererii.În cazul în care găseşte cererea întemeiată, dispune strămutarea judecării cauzei, hotărând totodată în ce măsura actele îndeplinite în faţa instanţei de la care s-a strămutat cauza se menţin.Aceasta instanţa va fi înştiinţată de îndată despre admiterea cererii de strămutare.Dacă instanţa la care se afla cauza a cărei strămutare se cere a procedat între timp la judecarea cauzei, hotărârea pronunţată este desfiinţată prin efectul admiterii cererii de strămutare. Articolul 61 Repetarea cereriiStrămutarea cauzei nu poate fi cerută din nou, afară de cazul când noua cerere se întemeiază pe împrejurări necunoscute Curţii Supreme de Justiţie la soluţionarea cererii anterioare sau ivite după aceasta. Titlul III PROBELE ŞI MIJLOACELE DE PROBA Capitolul I DISPOZIŢII GENERALE Articolul 62 Lămurirea cauzei prin probeÎn vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală şi instanţa de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe. Articolul 63 Probele şi aprecierea lorConstituie proba orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei.Probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală şi de instanţa de judecată potrivit convingerii lor, formată în urma examinării tuturor probelor administrate şi conducându-se după conştiinţa lor. Articolul 64 Mijloacele de probaMijloacele de proba prin care se constata elementele de fapt ce pot servi ca proba sunt: declaraţiile învinuitului sau ale inculpatului, declaraţiile părţii vătămate, ale părţii civile şi ale părţii responsabile civilmente, declaraţiile martorilor, înscrisurile, înregistrările audio sau video, fotografiile, mijloacele materiale de proba, constatările tehnico-ştiinţifice, constatările medico-legale şi expertizele. Articolul 65 Sarcina administrării probelorSarcina administrării probelor în procesul penal revine organului de urmărire penală şi instanţei de judecată.La cererea organului de urmărire penală ori a instanţei de judecată, orice persoană care cunoaşte vreo proba sau deţine vreun mijloc de proba este obligată să le aducă la cunoştinţa sau să le înfăţişeze. Articolul 66 Prezumţia de nevinovăţieÎnvinuitul sau inculpatul nu este obligat să probeze nevinovăţia sa.În cazul când există probe de vinovăţie, învinuitul sau inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie. Articolul 67 Concludenta şi utilitatea probeiÎn cursul procesului penal părţile pot propune probe şi cere administrarea lor.Cererea pentru administrarea unei probe nu poate fi respinsă, dacă proba este concludenta şi utilă.Admiterea sau respingerea cererii se face motivat. Articolul 68 Interzicerea mijloacelor de constrângereEste oprit a se întrebuinţa violenţe, ameninţări ori alte mijloace de constrângere, precum şi promisiuni sau îndemnuri, în scopul de a se obţine probe.De asemenea, este oprit a determina o persoană să săvârşească sau să continue săvârşirea unei fapte penale, în scopul obţinerii unei probe. Capitolul II MIJLOACELE DE PROBA Secţiunea I Declaraţiile învinuitului sau ale inculpatului Articolul 69 Declaraţiile învinuitului sau ale inculpatuluiDeclaraţiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauza. Articolul 70 Întrebări şi lămuriri prealabileÎnvinuitul sau inculpatul, înainte de a fi ascultat, este întrebat cu privire la nume, prenume, poreclă, data şi locul naşterii, numele şi prenumele părinţilor, cetăţenie, studii, situaţia militară, loc de muncă, ocupaţie, adresa, antecedente penale şi alte date pentru stabilirea situaţiei sale personale.Învinuitului sau inculpatului i se aduce apoi la cunoştinţa fapta care formează obiectul cauzei şi i se pune în vedere să declare tot ce ştie cu privire la fapta şi la învinuirea ce i se aduce în legătură cu aceasta.Organul de urmărire penală, înainte de a-l asculta pe învinuit, cere acestuia să dea o declaraţie scrisă personal, cu privire la învinuirea ce i se aduce. Articolul 71 Modul de ascultareFiecare învinuit sau inculpat este ascultat separat.În cursul urmăririi penale, dacă sunt mai mulţi învinuiţi sau inculpaţi, fiecare este ascultat fără să fie de faţă ceilalţi.Învinuitul sau inculpatul este mai întâi lăsat să declare tot ce ştie în cauza.Ascultarea învinuitului sau inculpatului nu poate începe cu citirea sau reamintirea declaraţiilor pe care acesta le-a dat anterior în cauza.Învinuitul sau inculpatul nu poate prezenta ori citi o declaraţie scrisă de mai înainte, însă se poate servi de însemnări asupra amănuntelor greu de reţinut. Articolul 72 Întrebări cu privire la faptaDupă ce învinuitul sau inculpatul a făcut declaraţia, i se pot pune întrebări cu privire la fapta care formează obiectul cauzei şi la învinuirea ce i se aduce. De asemenea, este întrebat cu privire la probele pe care înţelege să le propună. Articolul 73 Consemnarea declaraţiilorDeclaraţiile învinuitului sau inculpatului se consemnează în scris. Declaraţia scrisă se citeşte acestuia, iar dacă cere, i se da sa o citească. Când este de acord cu conţinutul ei, o semnează pe fiecare pagină şi la sfârşit.Când învinuitul sau inculpatul nu poate sau refuză să semneze, se face menţiune în declaraţia scrisă.Declaraţia scrisă este semnată şi de organul de urmărire penală care a procedat la ascultarea învinuitului sau inculpatului ori de preşedintele completului de judecată şi de grefier, precum şi de interpret când declaraţia a fost luată printr-un interpret.Dacă învinuitul sau inculpatul revine asupra vreuneia din declaraţiile sale sau are de făcut completări, rectificări sau precizări, acestea se consemnează şi se semnează în condiţiile arătate în prezentul articol. Articolul 74 Ascultarea învinuitului sau inculpatului la locul unde se aflaOri de câte ori învinuitul sau inculpatul se găseşte în imposibilitate de a se prezenta pentru a fi ascultat, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată procedează la ascultarea acestuia la locul unde se afla. Secţiunea II Declaraţiile părţii vătămate, părţii civile şi ale părţii responsabile civilmente Articolul 75 Declaraţiile celorlalte părţi din procesDeclaraţiile părţii vătămate, ale părţii civile şi ale părţii responsabile civilmente făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauza. Articolul 76 Explicaţii prealabileOrganul de urmărire penală sau instanţa de judecată are obligaţia sa cheme, spre a fi ascultate, persoana care a suferit o vătămare prin infracţiune, precum şi persoana civilmente responsabilă.Înainte de ascultare, persoanei vătămate i se pune în vedere ca poate participa în proces ca parte vătămată, iar dacă a suferit o pagubă materială, ca se poate constitui parte civilă. De asemenea, i se atrage atenţia ca declaraţia de participare în proces ca parte vătămată sau de constituire ca parte civilă se poate face în tot cursul urmăririi penale, iar în faţa primei instanţe de judecată, până la citirea actului de sesizare. Articolul 77 Modul de ascultareAscultarea părţii vătămate, a părţii civile şi a părţii responsabile civilmente se face potrivit dispoziţiilor privitoare la ascultarea învinuitului sau inculpatului, care se aplică în mod corespunzător. Secţiunea III Declaraţiile martorilor Articolul 78 MartorulPersoana care are cunoştinţa despre vreo fapta sau despre vreo împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului în procesul penal poate fi ascultată în calitate de martor. Articolul 79 Ascultarea persoanei obligate a păstra secretul profesionalPersoana obligată a păstra secretul profesional nu poate fi ascultată ca martor cu privire la faptele şi împrejurările de care a luat cunoştinţa în exerciţiul profesiei, fără încuviinţarea persoanei sau a unităţii faţă de care este obligată a păstra secretul.Calitatea de martor are întâietate faţă de calitatea de apărător, cu privire la faptele şi împrejurările pe care acesta le-a cunoscut înainte de a fi devenit apărător sau reprezentant al vreuneia dintre părţi. Articolul 80 Ascultarea soţului şi a rudelor apropiateSoţul şi rudele apropiate ale învinuitului sau inculpatului nu sunt obligate să depună ca martori.Organele judiciare vor aduce aceasta la cunoştinţa persoanelor arătate în alineatul precedent, de îndată ce au fost îndeplinite dispoziţiile alin. 3 din art. 84. Articolul 81 Martor minorMinorul poate fi ascultat ca martor. Până la vârsta de 14 ani ascultarea lui se face în prezenta unuia dintre părinţi ori a tutorelui sau a persoanei căreia îi este încredinţat minorul spre creştere şi educare. Articolul 82 Persoana vătămatăPersoana vătămată poate fi ascultată ca martor, dacă nu este constituită parte civilă sau nu participa în proces ca parte vătămată. Articolul 83 Obligaţia de prezentarePersoana chemată ca martor este obligată să se înfăţişeze la locul, ziua şi ora arătate în citaţie şi are datoria să declare tot ce ştie cu privire la faptele cauzei. Articolul 84 Întrebări prealabileMartorul este întrebat mai întâi despre nume, prenume, etate, adresa şi ocupaţie.În caz de îndoială asupra identităţii martorului, aceasta se stabileşte prin orice mijloc de proba.Martorul va fi apoi întrebat dacă este soţ sau rudă a vreuneia dintre părţi şi în ce raporturi se afla cu acestea, precum şi dacă a suferit vreo paguba de pe urma infracţiunii. Articolul 85 Jurământul martoruluiÎnainte de a fi ascultat, martorul depune următorul jurământ: "Jur ca voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!".În timpul depunerii jurământului martorul ţine mâna pe cruce sau pe biblie.Referirea la divinitate din formula jurământului se schimba potrivit credinţei religioase a martorului.Martorului de altă religie decât cea creştină nu îi sunt aplicabile prevederile alin. 2. Martorul fără confesiune va depune următorul jurământ: "Jur pe onoare şi conştiinţa ca voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu".Martorii care din motive de conştiinţa sau confesiune nu depun jurământul vor rosti în faţa instanţei următoarea formulă: "Mă oblig ca voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu".Situaţiile la care se referă alin. 3, 4 şi 5 se reţin de organul judiciar pe baza afirmaţiilor făcute de martor.După depunerea jurământului sau după rostirea formulei prevăzute în alin. 5, se va pune în vedere martorului ca, dacă nu va spune adevărul, săvârşeşte infracţiunea de mărturie mincinoasă.Despre toate acestea se face menţiune în declaraţia scrisă.Minorul care nu a împlinit 14 ani nu depune jurământ; i se atrage însă atenţia să spună adevărul. Articolul 86 Modul şi limitele ascultării martoruluiMartorului i se face cunoscut obiectul cauzei şi i se arata care sunt faptele sau împrejurările pentru dovedirea cărora a fost propus ca martor, cerându-i-se să declare tot ce ştie cu privire la acestea.După ce martorul a făcut declaraţii, i se pot pune întrebări cu privire la faptele şi împrejurările care trebuie constatate în cauza, cu privire la persoana părţilor, precum şi în ce mod a luat cunoştinţa despre cele declarate.Dispoziţiile art. 71-74 se aplică în mod corespunzător şi la ascultarea martorului. Secţiunea IV Confruntarea Articolul 87 Obiectul confruntăriiCând se constată că există contraziceri între declaraţiile persoanelor ascultate în aceeaşi cauza, se procedează la confruntarea acelor persoane, dacă aceasta este necesară pentru lămurirea cauzei. Articolul 88 Procedura confruntăriiPersoanele confruntate sunt ascultate cu privire la faptele şi împrejurările în privinţa cărora declaraţiile date anterior se contrazic.Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată poate încuviinţa ca persoanele confruntate să-şi pună reciproc întrebări.Declaraţiile date de persoanele confruntate se consemnează în proces-verbal. Secţiunea V Înscrisurile Articolul 89 Mijloacele de proba scriseÎnscrisurile pot servi ca mijloace de proba, dacă în conţinutul lor se arata fapte sau împrejurări de natură să contribuie la aflarea adevărului. Articolul 90 Procesul-verbal ca mijloc de probaProcesele-verbale încheiate de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată sunt mijloace de proba.De asemenea, sunt mijloace de proba procesele-verbale şi actele de constatare, încheiate de alte organe, dacă legea prevede aceasta. Articolul 91 Cuprinsul şi forma procesului-verbalProcesul-verbal trebuie să cuprindă:a)data şi locul unde este încheiat;b)numele, prenumele şi calitatea celui care îl încheie;c)numele, prenumele, ocupaţia şi adresa martorilor asistenţi, când există;d)descrierea amănunţită a celor constatate, precum şi a măsurilor luate;e)numele, prenumele, ocupaţia şi adresa persoanelor la care se referă procesul-verbal, obiecţiile şi explicaţiile acestora;f)menţiunile prevăzute de lege pentru cazurile speciale.Procesul-verbal trebuie semnat pe fiecare pagină şi la sfârşit de cel care îl încheie, precum şi de persoanele arătate la lit. c) şi e). Dacă vreuna dintre aceste persoane nu poate sau refuză să semneze, se face menţiune despre aceasta. Secţiunea V^1 Înregistrările audio sau video Articolul 91¹ Înregistrările convorbirilorÎnregistrările pe bandă magnetică ale unor convorbiri efectuate cu autorizarea motivată a procurorului desemnat de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, dacă sunt date sau indicii temeinice privind pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni pentru care urmărirea penală se face din oficiu, iar interceptarea este utilă, pentru aflarea adevărului, pot servi ca mijloace de proba, dacă din conţinutul convorbirilor înregistrate rezultă fapte sau împrejurări de natură să contribuie la aflarea adevărului.Autorizarea procurorului se da pentru durata necesară înregistrării, până la cel mult 30 de zile, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Autorizarea poate fi prelungită în aceleaşi condiţii, pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputând depăşi 30 de zile.Înregistrările prevăzute în alin. 1 pot fi făcute şi la cererea motivată a persoanei vătămate privind comunicările ce-i sunt adresate, cu autorizarea procurorului anume desemnat de procurorul general. Articolul 91² Certificarea înregistrărilorDespre efectuarea înregistrărilor menţionate în art. 91¹ , organul de urmărire penală întocmeşte un proces-verbal în care se menţionează autorizaţia data de procuror pentru efectuarea interceptării, numărul sau numerele posturilor telefonice între care se poartă convorbirile, numele persoanelor care le poartă, dacă sunt cunoscute, data şi ora fiecărei convorbiri în parte şi numărul de ordine al rolei sau casetei pe care se face imprimarea. Convorbirile înregistrate sunt redate integral în forma scrisă şi se ataşează la procesul-verbal, cu certificarea pentru autenticitate de către organul de urmărire penală, verificat şi contrasemnat de procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală în cauza. La procesul-verbal se ataşează, de asemenea, caseta sau rola care conţine înregistrarea convorbirii, în original, sigilată cu sigiliul organului de urmărire penală. Articolul 91³ Alte înregistrăriModalităţile şi condiţiile de efectuare a înregistrărilor arătate în art. 91¹ şi 91² sunt aplicabile şi în cazul oricărei alte înregistrări a convorbirilor pe bandă magnetică, autorizate conform legii. Articolul 91⁴ Înregistrările de imaginiDispoziţiile art. 91¹ sunt aplicabile şi în cazul înregistrării de imagini, iar procedura de certificare a acestora este cea prevăzută în art. 91² , cu excepţia redării în forma scrisă, după caz. Articolul 91⁵ Verificarea mijloacelor de probaMijloacele de proba prevăzute în prezenta secţiune pot fi supuse expertizei tehnice la cererea procurorului, a părţilor ori din oficiu.Înregistrările prevăzute în prezenta secţiune, prezentate de părţi, pot servi ca mijloace de proba, dacă nu sunt interzise de lege. Secţiunea VI Martorii asistenţi Articolul 92 Prezenta martorilor asistenţiCând legea prevede că la efectuarea unui act procedural este necesară prezenţa unor martori asistenţi, numărul acestora trebuie să fie de cel puţin doi.Nu pot fi martori asistenţi minorii sub 14 ani, persoanele interesate în cauza şi cei ce fac parte din aceeaşi unitate cu organul care efectuează actul procedural. Articolul 93 Stabilirea identităţii martorilor asistenţiOrganul care procedează la efectuarea unui act procedural în prezenta martorilor asistenţi este obligat să constate şi să consemneze în procesul-verbal pe care îl încheie date privind identitatea martorilor asistenţi, menţionând şi observaţiile pe care aceştia au fost invitaţi să le facă cu privire la cele constatate şi la desfăşurarea operaţiilor la care asista. Secţiunea VII Mijloacele materiale de proba Articolul 94 Obiectele ca mijloc de probaObiectele care conţin sau poartă o urmă a faptei săvârşite, precum şi orice alte obiecte care pot servi la aflarea adevărului, sunt mijloace materiale de proba. Articolul 95 Corpuri delicteSunt de asemenea mijloace materiale de proba obiectele care au fost folosite sau au fost destinate să servească la săvârşirea unei infracţiuni, precum şi obiectele care sunt produsul infracţiunii. Secţiunea VIII Ridicarea de obiecte şi înscrisuri. Efectuarea percheziţiilor Articolul 96 Ridicarea de obiecte şi înscrisuriOrganul de urmărire penală sau instanţa de judecată are obligaţia să ridice obiectele şi înscrisurile ce pot servi ca mijloc de proba în procesul penal. Articolul 97 Predarea obiectelor şi înscrisurilorOrice unitate din cele la care se referă art. 145 din Codul penal sau orice persoană în posesia căreia se afla un obiect sau un înscris ce poate servi ca mijloc de proba este obligată să-l prezinte şi să-l predea sub luare de dovada organului de urmărire penală sau instanţei de judecată, la cererea acestora.Dacă organul de urmărire penală sau instanţa de judecată apreciază ca şi o copie de pe un înscris poate servi ca mijloc de proba, reţine numai copia.Dacă obiectul sau înscrisul are caracter secret, prezentarea sau predarea se face în condiţii care să asigure păstrarea secretului. Articolul 98 Reţinerea şi predarea corespondenţei şi a obiectelorOrganul de cercetare penală, cu încuviinţarea procurorului, ori instanţa de judecată, dacă interesul urmăririi penale sau al judecăţii cere, poate dispune ca orice unitate poştală sau de transport să reţină sa reţină şi să predea scrisorile, telegramele şi oricare altă corespondenţa, ori obiectele trimise de învinuit sau inculpat, ori adresate acestuia fie direct, fie indirect.Corespondenţa şi obiectele ridicate care nu au legătură cu cauza se restituie destinatarului. Articolul 99 Ridicarea silită de obiecte sau de înscrisuriDacă obiectul sau înscrisul cerut nu este predat de bunăvoie, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată dispune ridicarea silită.În cursul judecăţii dispoziţia de ridicare silită a obiectelor sau înscrisurilor se comunică procurorului, care ia măsuri de aducere la îndeplinire prin organul de cercetare penală. Articolul 100 PercheziţiaCând persoana căreia i s-a cerut să predea vreun obiect sau vreun înscris din cele arătate în art. 98 tăgăduieşte existenţa sau deţinerea acestora, precum şi ori de câte ori pentru descoperirea şi strângerea probelor este necesar, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată poate dispune efectuarea unei percheziţii.Percheziţia poate fi domiciliară sau corporală. Articolul 101 Încuviinţarea percheziţiei domiciliareOrganul de cercetare penală poate face percheziţii domiciliare cu autorizaţia procurorului.Percheziţia domiciliară se poate face fără autorizaţia procurorului numai dacă persoana la domiciliul căreia urmează a se face percheziţia consimte în scris la aceasta.În caz de infracţiune flagrantă, percheziţia domiciliară se efectuează fără autorizaţia procurorului. Articolul 102 Percheziţia domiciliară în cursul judecăţiiInstanţa poate proceda la efectuarea percheziţiei cu ocazia unei cercetări locale.În celelalte cazuri, dispoziţia instanţei de judecată de a se efectua o percheziţie se comunică procurorului, în vederea efectuării acesteia. Articolul 103 Timpul de efectuare a percheziţieiRidicarea de obiecte şi înscrisuri precum şi percheziţia domiciliară se pot face de organul de cercetare penală între orele 6-20, iar în celelalte ore numai în caz de infracţiune flagrantă, sau când percheziţia urmează a se efectua într-un local public. Percheziţia începută între orele 6-20 poate continua şi în timpul nopţii. Ridicarea de obiecte şi înscrisuri precum şi percheziţia domiciliară se pot face de procuror, şi în timpul nopţii. Articolul 104 Procedura percheziţieiOrganul judiciar care urmează a efectua percheziţia este obligat ca în prealabil să se legitimeze şi, în cazurile prevăzute de lege, să prezinte autorizaţia data de procuror.Ridicarea de obiecte şi înscrisuri precum şi percheziţia domiciliară se fac în prezenta persoanei de la care se ridica obiecte ori înscrisuri, sau la care se efectuează percheziţia, iar în lipsa acesteia, în prezenta unui reprezentant, a unui membru al familiei, sau a unui vecin, având capacitate de exerciţiu.Aceste operaţiuni se efectuează de organul de cercetare penală în prezenta unor martori asistenţi.Când persoana la care se face percheziţia este reţinută ori arestată, va fi adusă la percheziţie. În cazul în care nu poate fi adusă, ridicarea de obiecte şi înscrisuri, precum şi percheziţia domiciliară se fac în prezenta unui reprezentant ori a unui membru de familie, iar în lipsa acestora, a unui vecin, având capacitate de exerciţiu. Articolul 105 Efectuarea percheziţiei domiciliareOrganul judiciar care efectuează percheziţia are dreptul să deschidă încăperile sau alte mijloace de păstrare în care s-ar putea găsi obiectele sau înscrisurile căutate, dacă cel în măsura să le deschidă refuză aceasta.Organul judiciar este obligat să se limiteze la ridicarea numai a obiectelor şi înscrisurilor care au legătură cu fapta săvârşită; obiectele sau înscrisurile a căror circulaţie sau deţinere este interzisă se ridica totdeauna.Organul judiciar trebuie să ia măsuri ca faptele şi împrejurările din viaţa personală a celui la care se efectuează percheziţia şi care nu au legătură cu cauza, să nu devină publice. Articolul 106 Efectuarea percheziţiei corporalePercheziţia corporală se efectuează de organul judiciar care a dispus-o, cu respectarea dispoziţiilor art. 104 alin. 1, sau de persoana desemnată de acest organ.Percheziţia corporală se face numai de o persoană de acelaşi sex cu cea percheziţionată. Articolul 107 Indentificarea şi păstrarea obiectelorObiectele sau înscrisurile se prezintă persoanei de la care sunt ridicate şi celor care asista, pentru a fi recunoscute şi a fi însemnate de către acestea spre neschimbare, după care se etichetează şi se sigilează.Obiectele care nu pot fi însemnate ori pe care nu se pot aplica etichete şi sigilii se împachetează sau se închid, pe cât posibil laolaltă, după care se aplică sigilii.Obiectele care nu pot fi ridicate se sechestrează şi se lasă în păstrare fie celui la care se afla, fie unui custode.Probele pentru analiza se iau cel puţin în dublu şi se sigilează. Una din probe se lasă celui de la care se ridica, iar lipsa acestuia, uneia din persoanele arătate în art. 108 alin. final. Articolul 108 Procesul-verbal de percheziţie şi de ridicare a obiectelor şi înscrisurilorDespre efectuarea percheziţiei şi ridicarea de obiecte şi înscrisuri se întocmeşte proces-verbal.Procesul-verbal trebuie să cuprindă, în afară de menţiunile prevăzute în art. 91, şi următoarele menţiuni: locul, timpul şi condiţiile în care înscrisurile şi obiectele au fost descoperite şi ridicate, enumerarea şi descrierea lor amănunţită, pentru a putea fi recunoscute.În procesul-verbal se face menţiune şi despre obiectele care nu au fost ridicate, precum şi de acelea care au fost lăsate în păstrare.Copie de pe procesul-verbal se lasă persoanei la care s-a făcut percheziţia sau de la care s-au ridicat obiectele şi înscrisurile, ori reprezentantului acesteia sau unui membru al familiei, iar în lipsa, celor cu care locuieşte sau unui vecin şi, dacă este cazul, custodelui. Articolul 109 Măsuri privind obiectele ridicateOrganul de urmărire penală sau instanţa de judecată dispune ca obiectele ori înscrisurile ridicate care constituie mijloace de proba să fie, după caz, ataşate la dosar sau păstrate în alt mod.Obiectele şi înscrisurile ridicate, care nu sunt ataşate la dosar, pot fi fotografiate. În acest caz fotografiile se vizează şi se ataşează la dosar.Până la soluţionarea definitivă a cauzei, mijloacele materiale de proba se păstrează de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată la care se găseşte dosarul.Obiectele şi înscrisurile predate sau ridicate în urma percheziţiei şi care nu au legătură cu cauza se restituie persoanei căreia îi aparţin. Obiectele supuse confiscării nu se restituie.Obiectele ce servesc ca mijloc de proba, dacă nu sunt supuse confiscării, pot fi restituite persoanei căreia îi aparţin, chiar înainte de soluţionarea definitivă a procesului, afară de cazul când prin aceasta restituire s-ar putea stânjeni aflarea adevărului. Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată pune în vedere persoanei căreia i-au fost restituite obiectele, că este obligată să le păstreze până la soluţionarea definitivă a cauzei. Articolul 110 Conservarea sau valorificarea obiectelor ridicateObiectele ce servesc ca mijloc de proba, dacă sunt dintre acelea arătate în art. 165 alin. 2 şi dacă nu este cazul a fi restituite, se conservă sau se valorifică potrivit dispoziţiilor acelui articol. Articolul 111 Dispoziţii speciale privind unităţile publiceDispoziţiile din prezenta secţiune se aplică în mod corespunzător şi atunci când actele procedurale se efectuează la o unitate din cele la care se referă art. 145 din Codul penal, dispoziţii care se completează după cum urmează:a)organul judiciar se legitimează şi, după caz, înfăţişează reprezentantului unităţii autorizaţia data de procuror;b)ridicarea de obiecte şi înscrisuri precum şi percheziţia se efectuează în prezenta reprezentantului unităţii;c)atunci când este obligatorie prezenţa martorilor asistenţi, aceştia pot face parte din personalul unităţii;d)copie de pe procesul-verbal se lasă reprezentantului unităţii. Secţiunea IX Constatarea tehnico-ştiinţifică şi constatarea medico-legală Articolul 112 Folosirea unor specialiştiCând există pericol de dispariţie a unor mijloace de proba sau de schimbare a unor situaţii de fapt şi este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, organul de urmărire penală poate folosi cunoştinţele unui specialist sau tehnician, dispunând, din oficiu sau la cerere, efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice.Constatarea tehnico-ştiinţifică se efectuează, de regulă, de către specialişti sau tehnicieni care funcţionează în cadrul ori pe lângă instituţia de care aparţine organul de urmărire penală. Ea poate fi efectuată şi de către specialişti sau tehnicieni care funcţionează în cadrul altor organe. Articolul 113 Obiectul şi materialul constatării tehnico-ştiinţificeOrganul de urmărire penală care dispune efectuarea constatării tehnico-ştiinţifice stabileşte obiectul acesteia, formulează întrebările la care trebuie să se răspundă şi termenul în care urmează a fi efectuată lucrarea.Constatarea tehnico-ştiinţifică se efectuează asupra materialelor şi datelor puse la dispoziţie sau indicate de către organul de urmărire penală. Celui însărcinat cu efectuarea constatării nu i se pot delega şi nici acesta nu-şi poate însuşi atribuţii de organ de urmărire penală sau de organ de control.Specialistul sau tehnicianul însărcinat cu efectuarea lucrării, dacă socoteşte ca materialele puse la dispoziţie ori datele indicate sunt insuficiente, comunică aceasta organului de urmărire penală, în vederea completării lor. Articolul 114 Constatarea medico-legalăÎn caz de moarte violentă, de moarte a cărei cauza nu se cunoaşte ori este suspectă, sau când este necesară o examinare corporală asupra învinuitului ori persoanei vătămate pentru a constata pe corpul acestora existenţa urmelor infracţiunii, organul de urmărire penală dispune efectuarea unei constatări medico-legale şi cere organului medico-legal, căruia îi revine competenţa potrivit legii, să efectueze aceasta constatare.Exhumarea în vederea constatării cauzelor morţii se face numai cu încuviinţarea procurorului. Articolul 115 Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică sau medico-legalăOperaţiile şi concluziile constatării tehnico-ştiinţifice sau medico-legale se consemnează într-un raport.Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părţi, dacă apreciază ca raportul tehnico-ştiinţific ori medico-legal nu este complet sau concluziile acestuia nu sunt precise, dispune refacerea sau completarea constatării tehnico-ştiinţifice ori medico-legale, sau efectuarea unei expertize.Când refacerea sau completarea constatării tehnico-ştiinţifice ori medico-legale este dispusă de instanţa de judecată, raportul se trimite procurorului, pentru ca acesta să ia măsuri în vederea completării sau refacerii lui. Secţiunea X Expertizele Articolul 116 Ordonarea efectuării expertizeiCând pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări ale cauzei, în vederea aflării adevărului, sunt necesare cunoştinţele unui expert, organul de urmărire penală ori instanţa de judecată dispune, la cerere sau din oficiu, efectuarea unei expertize. Articolul 117 Expertiza obligatorieEfectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie în cazul infracţiunii de omor deosebit de grav, precum şi atunci când organul de urmărire penală sau instanţa de judecată are îndoială asupra stării psihice a învinuitului sau inculpatului.Expertiza în aceste cazuri se efectuează în instituţii sanitare de specialitate. În vederea efectuării expertizei, organul de cercetare penală cu aprobarea procurorului sau instanţei de judecată dispune internarea învinuitului ori inculpatului pe timpul necesar. Această măsură este executorie şi se aduce la îndeplinire, în caz de opunere, de organele de poliţie.De asemenea, efectuarea unei expertize este obligatorie pentru a se stabili cauzele morţii, dacă nu s-a întocmit un raport medico-legal. Articolul 118 Procedura expertizeiExpertiza se efectuează potrivit dispoziţiilor din prezentul cod, afară de cazul când prin lege se dispune altfel. Dispoziţiile art. 113 se aplică în mod corespunzător.Expertul este numit de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată, cu excepţia expertizei prevăzute în art. 119 alin. 2.Fiecare dintre părţi are dreptul să ceară ca un expert recomandat de ea să participe la efectuarea expertizei. Articolul 119 Experţi oficialiDacă există experţi medico-legali sau experţi oficiali în specialitatea respectivă, nu poate fi numit expert o altă persoană, decât dacă împrejurări deosebite ar cere aceasta.Când expertiza urmează să fie efectuată de un serviciu medico-legal, de un laborator de expertiză criminalistică sau de orice institut de specialitate, organul de urmărire penală ori instanţa de judecată se adresează acestora pentru efectuarea expertizei.Când serviciul medico-legal ori laboratorul de expertiză criminalistică sau institutul de specialitate considera necesar ca la efectuarea expertizei să participe sau să-şi dea părerea şi specialişti de la alte instituţii, poate folosi asistenţa sau avizul acestora. Articolul 120 Lămuriri date expertului şi părţilorOrganul de urmărire penală sau instanţa de judecată, când dispune efectuarea unei expertize, fixează un termen la care sunt chemate părţile, precum şi expertul, dacă acesta a fost desemnat de organul de urmărire penală sau de instanţa.La termenul fixat se aduce la cunoştinţa părţilor şi expertului obiectul expertizei şi întrebările la care expertul trebuie să răspundă şi li se pune în vedere ca au dreptul să facă observaţii cu privire la aceste întrebări şi ca pot cere modificarea sau completarea lor.Părţile mai sunt încunoştiinţate ca au dreptul să ceară numirea şi a câte unui expert recomandat de fiecare dintre ele, care să participe la efectuarea expertizei.După examinarea obiecţiilor şi cererilor făcute de părţi şi expert, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată pune în vedere expertului termenul în care urmează a fi efectuată expertiza, încunoştinţându-l totodată dacă la efectuarea acesteia urmează să participe părţile.Dispoziţiile alin. 3 şi 4 nu se aplică în cazul expertizei prevăzute în art. 119 alin. 2. Articolul 121 Drepturile expertuluiExpertul are dreptul să ia cunoştinţa de materialul dosarului necesar pentru efectuarea expertizei. În cursul urmăririi penale cercetarea dosarului se face cu încuviinţarea organului de urmărire.Expertul poate cere lămuriri organului de urmărire penală sau instanţei de judecată cu privire la anumite fapte ori împrejurări ale cauzei.Părţile, cu încuviinţarea şi în condiţiile stabilite de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată, pot da expertului explicaţiile necesare. Articolul 122 Raportul de expertizăDupă efectuarea expertizei, expertul întocmeşte un raport scris.Când sunt mai mulţi experţi se întocmeşte un singur raport de expertiză. Dacă sunt deosebiri de păreri, opiniile separate sunt consemnate în cuprinsul raportului sau într-o anexă.Raportul de expertiză se depune la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată care a dispus efectuarea expertizei. Articolul 123 Conţinutul raportuluiRaportul de expertiză cuprinde:a)partea introductivă, în care se arata organul de urmărire penală sau instanţa de judecată care a dispus efectuarea expertizei, data când s-a dispus efectuarea acesteia, numele şi prenumele expertului, data şi locul unde a fost efectuată, data întocmirii raportului de expertiză, obiectul acesteia şi întrebările la care expertul urma să răspundă, materialul pe baza căruia expertiza a fost efectuată şi dacă părţile care au participat la aceasta au dat explicaţii în cursul expertizei;b)descrierea în amănunt a operaţiilor de efectuare a expertizei, obiecţiile sau explicaţiile părţilor, precum şi analiza acestor obiecţii ori explicaţii în lumina celor constatate de expert;c)concluziile, care cuprind răspunsurile la întrebările puse şi părerea expertului asupra obiectului expertizei. Articolul 124 Suplimentul de expertizăCând organul de urmărire penală sau instanţa de judecată constata, la cerere sau din oficiu, ca expertiza nu este completă, dispune efectuarea unui supliment de expertiză fie de către acelaşi expert, fie de către altul.De asemenea, când se socoteşte necesar, se cer expertului lămuriri suplimentare în scris, ori se dispune chemarea lui spre a da explicaţii verbale asupra raportului de expertiză. În acest caz, ascultarea expertului se face potrivit dispoziţiilor privitoare la ascultarea martorilor.Lămuririle suplimentare în scris pot fi cerute şi serviciului medico-legal, laboratorului de expertiză criminalistică ori institutului de specialitate care a efectuat expertiza. Articolul 125 Efectuarea unei noi expertizeDacă organul de urmărirea penală sau instanţa de judecată are îndoieli cu privire la exercitarea concluziilor raportului de expertiză, dispune efectuarea unei noi expertize. Articolul 126 Lămuriri cerute la institutul de emisiuneÎn cazurile privitoare la infracţiunea de falsificare de monedă sau de alte valori, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată poate cere lămuriri institutului de emisiune. Articolul 127 Prezentarea scriptelor de comparaţieÎn cauzele privind infracţiuni de fals în înscrisuri, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată poate ordona să fie prezentate scripte de comparaţie.Dacă scriptele se găsesc în depozite publice, autorităţile în drept sunt obligate a le elibera.Dacă scriptele se găsesc la un particular care nu este soţ sau rudă apropiată cu învinuitul sau inculpatul, organul de urmărire penală ori instanţa de judecată îi pune în vedere să le prezinte.Scriptele de comparaţie trebuie vizate de organul de urmărire penală sau de preşedintele completului de judecată şi semnate de acela care le prezintă.Organul de urmărire penală ori instanţa de judecată poate dispune ca învinuitul sau inculpatul să prezinte o piesă scrisă cu mâna sa, ori să scrie după dictarea ce i s-ar face.Dacă învinuitul sau inculpatul refuză, se face menţiune în procesul-verbal. Secţiunea XI Folosirea interpreţilor Articolul 128 Cazurile şi procedura de folosire a interpreţilorCând una din părţi sau o altă persoană care urmează să fie ascultată nu cunoaşte limba română, ori nu se poate exprima, iar organul de urmărire penală sau instanţa de judecată nu are posibilitatea de a se înţelege cu aceasta, îi asigura folosirea unui interpret. În cursul judecăţii părţile pot fi asistate şi de un interpret ales de ele.Dispoziţiile alineatului precedent se aplică în mod corespunzător şi în cazul când unele dintre înscrisurile aflate în dosarul cauzei sau prezentate în instanţa sunt redactate într-o altă limbă decât cea română.Dispoziţiile art. 83, 84 şi 85 se aplică în mod corespunzător şi interpretului. Secţiunea XII Cercetarea la faţa locului şi reconstituirea Articolul 129 Cercetarea la faţa loculuiCercetarea la faţa locului se efectuează atunci când este necesar să se facă constatări cu privire la situaţia locului săvârşirii infracţiunii, să se descopere şi să se fixeze urmele infracţiunii, să se stabilească poziţia şi starea mijloacelor materiale de proba şi împrejurările în care infracţiunea a fost săvârşită.Organul de urmărire penală efectuează cercetarea la faţa locului în prezenta martorilor asistenţi, afară de cazul când aceasta nu este posibil. Cercetarea la faţa locului se face în prezenta părţilor, atunci când este necesar. Neprezentarea părţilor încunoştiinţate nu împiedica efectuarea cercetării.Când învinuitul sau inculpatul este reţinut ori arestat, dacă nu poate fi adus la cercetare, organul de urmărire penală îi pune în vedere ca are dreptul să fie reprezentat şi îi asigura, la cerere, reprezentarea.Instanţa de judecată efectuează cercetarea la faţa locului cu citarea părţilor şi în prezenta procurorului, când participarea acestuia la judecata este obligatorie.Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată poate interzice persoanelor care se afla ori vin la locul unde se efectuează cercetarea, să comunice între ele sau cu alte persoane, ori să plece înainte de terminarea cercetării. Articolul 130 ReconstituireaOrganul de urmărire penală sau instanţa de judecată, dacă găseşte necesar pentru verificarea şi precizarea unor data, poate să procedeze la reconstituirea la faţa locului, în întregime sau în parte, a modului şi a condiţiilor în care a fost săvârşită fapta.Reconstituirea se face în prezenta învinuitului sau inculpatului. Dispoziţiile art. 129 alin. 2 se aplică în mod corespunzător. Articolul 131 Procesul-verbal de cercetare la faţa loculuiDespre efectuarea cercetării la faţa locului se încheie proces-verbal, care trebuie să cuprindă, în afara menţiunilor arătate în art. 91, descrierea amănunţită a situaţiei locului, a urmelor găsite, a obiectelor examinate şi a celor ridicate, a poziţiei şi stării celorlalte mijloace materiale de proba, astfel încât acestea să fie redate cu precizie şi pe cât posibil cu dimensiunile respective.În caz de reconstituire a modului în care a fost săvârşită fapta, se consemnează amănunţit şi desfăşurarea reconstituirii.În toate cazurile se pot face schiţe, desene sau fotografii, ori alte asemenea lucrări, care se vizează şi se anexează la procesul-verbal. Secţiunea XIII Comisia rogatorie şi delegarea Articolul 132 Condiţii pentru dispunerea comisiei rogatoriiCând un organ de urmărire penală sau instanţa de judecată nu are posibilitatea să asculte un martor, să facă o cercetare la faţa locului, să procedeze la ridicarea unor obiecte sau să efectueze orice alt act procedural, se poate adresa unui alt organ de urmărire penală ori unei alte instanţe, care are posibilitatea să le efectueze.Punerea în mişcare a acţiunii penale, luarea măsurilor preventive, încuviinţarea de probatorii, precum şi dispunerea celorlalte acte procesuale sau măsuri procesuale nu pot forma obiectul comisiei rogatorii.Comisia rogatorie se poate adresa numai unui organ sau unei instanţe egale în grad. Articolul 133 Conţinutul comisiei rogatoriiRezoluţia sau încheierea prin care s-a dispus comisia rogatorie trebuie să conţină toate lămuririle referitoare la îndeplinirea actului care face obiectul acesteia, iar în cazul când urmează să fie ascultată o persoană, se vor arăta şi întrebările ce trebuie să i se pună.Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată care efectuează comisia rogatorie poate pune şi alte întrebări, dacă necesitatea acestora rezultă în cursul ascultării. Articolul 134 Drepturile părţilor în cazul comisiei rogatoriiCând comisia rogatorie s-a dispus de instanţa de judecată, părţile pot formula în faţa acesteia întrebări, care vor fi transmise instanţei ce urmează a efectua comisia rogatorie.Totodată, oricare dintre părţi poate cere să fie citată la efectuarea comisiei rogatorii.Când inculpatul este arestat, instanţa care urmează a efectua comisia rogatorie dispune desemnarea unui apărător din oficiu, care îl va reprezenta. Articolul 135 DelegareaOrganul de urmărire penală sau instanţa de judecată poate dispune, în condiţiile arătate în art. 132, efectuarea unui act de procedura şi prin delegare. Delegarea poate fi data numai unui organ sau unei instanţe de judecată ierarhic inferioare.Dispoziţiile privitoare la comisia rogatorie se aplică în mod corespunzător şi în caz de delegare. Titlul IV MĂSURILE PREVENTIVE ŞI ALTE MĂSURI PROCESUALE Capitolul I MĂSURILE PREVENTIVE Secţiunea I Dispoziţii generale Articolul 136 Scopul şi categoriile măsurilor preventiveÎn cauzele privitoare la infracţiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecata ori de la executarea pedepsei, se poate lua faţă de acesta una din următoarele măsuri preventive:a)reţinerea;b)obligarea de a nu părăsi localitatea;c)arestarea preventivă.Măsura arătată la lit. a) poate fi luată de organul de cercetare penală, iar măsurile arătate la lit. b) şi c) se pot lua numai de procuror sau de instanţa de judecată.Alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ţinându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracţiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele şi alte situaţii privind persoana faţă de care se ia măsura. Articolul 137 Cuprinsul actului prin care se ia măsura preventivăActul prin care se ia măsura preventivă trebuie să arate fapta care face obiectul învinuirii sau inculpării, textul de lege în care aceasta se încadrează, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită şi temeiurile concrete care au determinat luarea măsurii preventive. Articolul 137¹ Aducerea la cunoştinţa a motivelor luării măsurilor preventive şi a învinuiriiPersoanei reţinute sau arestate i se aduc, de îndată, la cunoştinţa, motivele reţinerii sau ale arestării. Învinuirea se aduce la cunoştinţa celui arestat, în cel mai scurt termen, în prezenta unui avocat.Când se dispune arestarea preventivă a învinuitului sau inculpatului, procurorul sau instanţa de judecată încunoştinţează despre aceasta, în termen de 24 de ore, un membru al familiei acestuia ori o altă persoană pe care o desemnează învinuitul sau inculpatul, consemnându-se aceasta într-un proces-verbal. Articolul 138 Sesizarea procurorului pentru luarea unor măsuri preventiveCând organul de cercetare penală considera că este cazul să se ia vreuna din măsurile prevăzute în art. 136 alin. 1 lit. b) şi c), întocmeşte un referat motivat pe care îl înaintează procurorului, care se pronunţa după ce a examinat şi dosarul cauzei.În cazul măsurii prevăzute în art. 136. lit. b), procurorul este obligat să se pronunţe în termen de 24 de ore. Articolul 139 Înlocuirea sau revocarea măsurilor preventiveMăsura preventivă luată se înlocuieşte cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.Când nu mai există vreun temei care să justifice menţinerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere.În cazul când măsura preventivă a fost luată de procuror, organul de cercetare penală are obligaţia să-l informeze pe acesta despre schimbarea ori încetarea temeiurilor care au motivat luarea măsurii.Dispoziţiile alineatelor precedente se aplică chiar dacă organul judiciar urmează să-şi decline competentă. Articolul 140 Încetarea de drept a măsurilor preventiveMăsurile preventive încetează de drept:a)la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare;b)în caz de scoatere de sub urmărire, de încetare a urmării penale sau de încetare a procesului penal ori de achitare.Măsura arestării preventive încetează de drept şi atunci când, înainte de pronunţarea unei hotărâri de condamnare în prima instanţă, durata arestării a atins jumătatea maximului pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea care face obiectul învinuirii, precum şi în celelalte cazuri anume prevăzute de lege.În cazurile arătate în alin. 1 lit. b) şi alin. 2, procurorul în cursul urmăririi penale, din oficiu sau în urma informării organului de cercetare, ori instanţa de judecată, are obligaţia să dispună punerea de îndată în libertate a celui reţinut sau arestat, trimiţând administraţiei locului de reţinere ori de deţinere copie de pe ordonanţa sau dispozitiv, ori un extras cuprinzând următoarele menţiuni: datele necesare pentru indentificarea învinuitului sau inculpatului, numărul mandatului de arestare, numărul şi data ordonanţei sau a hotărârii prin care s-a dispus liberarea, precum şi temeiul legal al liberării. Articolul 140¹ Plângerea împotriva măsurilor preventive luate de procurorÎmpotriva ordonanţei de arestare preventivă sau a aceleia de obligare de a nu părăsi localitate se poate face plângere la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond.Plângerea împreună cu dosarul cauzei va fi trimisă instanţei prevăzute în alin. 1, în termen de 24 ore, iar învinuitul sau inculpatul arestat va fi adus în faţa instanţei şi va fi asistat de apărător.În cazul în care inculpatul se afla internat în spital şi din cauza stării sănătăţii nu poate fi adus în faţa instanţei, sau în alte cazuri în care deplasarea sa nu este posibilă, plângerea va fi examinată în lipsa inculpatului, dar numai în prezenta apărătorului, căruia i se da cuvântul pentru a pune concluzii.Plângerea se va cerceta în camera de consiliu.Instanţa se pronunţa în aceeaşi zi, prin încheiere, asupra legalităţii măsurii, după ascultarea învinuitului sau a inculpatului.Încheierea este supusă recursului. Termenul de recurs este de 3 zile şi curge de la pronunţare pentru cei prezenţi şi de la comunicare pentru cei lipsa. Inculpatul este adus la judecarea recursului numai când instanţa considera necesar.Participarea procurorului este obligatorie.Când considera ca măsura preventivă luată este ilegală, instanţa dispune revocarea arestării şi punerea în libertate a învinuitului sau a inculpatului ori, după caz, revocarea măsurii obligatorii de a nu părăsi localitatea. Articolul 141 Calea de atac în contra încheierii privind măsurile preventiveîncheierea dată în prima instanţă prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea sau încetarea unei măsuri preventive poate fi atacată separat cu recurs, de procuror sau de inculpat. Termenul de recurs este de 3 zile şi curge de la pronunţare pentru cei prezenţi şi de la comunicare pentru cei lipsa.Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea unei măsuri preventive nu este suspensiv de executare. Articolul 142 Ţinerea separată a unor categorii de infractoriÎn timpul reţinerii şi arestării, minorii se ţin separat de majori, iar femeile separat de bărbaţi. Secţiunea II Reţinerea Articolul 143 Condiţiile reţineriiMăsura reţinerii poate fi luată de organul de cercetare penală faţă de învinuit, dacă sunt probe sau indicii temeinice ca a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală.Măsura reţinerii se ia în cazurile prevăzute în art. 148, oricare ar fi limitele pedepsei cu închisoare prevăzute de lege pentru fapta săvârşită.Sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauza rezultă presupunerea ca persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală a săvârşit fapta. Articolul 144 Durata reţineriiMăsura reţinerii poate dura cel mult 24 de ore.În ordonanţa prin care s-a dispus reţinerea trebuie să se menţioneze ziua şi ora la care reţinerea a început, iar în ordonanţa de punere în libertate, ziua şi ora la care reţinerea a încetat.Când organul de cercetare penală considera că este necesar a se lua măsura arestării preventive, înaintează procurorului, înăuntrul termenului prevăzut în alin. 1, un referat motivat. Secţiunea III Obligarea de a nu părăsi localitatea Articolul 145 Conţinutul măsuriiMăsura obligării de a nu părăsi localitatea constă în îndatorirea impusă învinuitului sau inculpatului, de procuror ori de instanţa de judecată, de a nu părăsi localitatea în care locuieşte, fără încuviinţarea organului care a dispus această măsură. Procurorul poate lua această măsură prin ordonanţa şi numai dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 143 alin. 1.În cursul urmăririi penale, durata măsurii prevăzute în alineatul precedent nu poate depăşi 30 de zile.În caz de încălcare a măsurii aplicate se poate lua împotriva învinuitului sau inculpatului una din celelalte măsuri preventive, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea acelor măsuri. Secţiunea IV Arestarea preventivă Paragraful 1. Arestarea învinuitului Articolul 146 Condiţiile pentru arestarea învinuituluiProcurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penală, când sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 şi există în mod corespunzător vreunul din cazurile prevăzute în art. 148, dacă considera că în interesul urmăririi penale este necesară privarea de libertate a învinuitului, dispune prin ordonanţa motivată arestarea acestuia, arătând temeiurile care justifică luarea măsurii şi fixând durata arestării, care nu poate depăşi 5 zile.Totodată, procurorul emite un mandat de arestare a învinuitului. Mandatul cuprinde în mod corespunzător menţiunile arătate în art. 151 lit. a)-c), e) şi j), precum şi numele şi prenumele învinuitului şi durata pentru care este dispusă arestarea acestuia. Articolul 147 Arestarea învinuitului la instanţa de judecatăInstanţa de judecată, în situaţiile arătate în partea specială, titlul II, poate dispune arestarea învinuitului în cazurile şi condiţiile prevăzute în art. 146. Când s-a dispus arestarea, preşedintele completului de judecată emite mandatul de arestare a învinuitului. Învinuitul arestat este trimis de îndată procurorului împreună cu mandatul de arestare. Paragraful 2. Arestarea inculpatului Articolul 148 Condiţiile şi cazurile în care se dispune arestarea inculpatuluiMăsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 şi numai în vreunul din următoarele cazuri:a)identitatea sau domiciliul inculpatului nu pot fi stabilite din lipsa datelor necesare;b)infracţiunea este flagrantă, iar pedeapsa închisorii prevăzută de lege este mai mare de 3 luni;c)inculpatul a fugit ori s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecata, ori a făcut pregătiri pentru asemenea acte, precum şi dacă în cursul judecăţii sunt date ca inculpatul urmăreşte să se sustragă de la executarea pedepsei;d)sunt date suficiente ca inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, prin influenţarea vreunui martor sau expert, distrugerea ori alterarea mijloacelor materiale de proba sau prin alte asemenea fapte;e)inculpatul a comis din nou o infracţiune, ori există date care justifică temerea că va săvârşi şi alte infracţiuni;f)inculpatul este recidivist;g)când există una din circumstanţele agravante;h)inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, iar lăsarea sa în libertate ar prezentă un pericol pentru ordinea publică.În cazurile prevăzute la lit. c)-g), măsura arestării inculpatului poate fi luată numai dacă pedeapsa închisorii prevăzută de lege este mai mare de un an. Articolul 149 Durata arestării inculpatuluiDurata arestării inculpatului nu poate depăşi 30 zile, afară de cazul când ea este prelungită în condiţiile legii. Termenul curge de la data emiterii mandatului când arestarea a fost dispusă după ascultarea inculpatului, iar în cazul când arestarea a fost dispusă în lipsa inculpatului, termenul curge de la prezentarea acestuia la organul judiciar care a emis mandatul.Când o cauză este trecută pentru continuarea urmării penale de la un organ de urmărire la altul, mandatul de arestare emis anterior rămâne valabil. Durata arestării se calculează potrivit dispoziţiilor alineatului precedent.Arestarea inculpatului în cursul judecăţii durează până la soluţionarea definitivă a cauzei, afară de cazul când instanţa dispune revocarea ei. Articolul 150 Ascultarea inculpatuluiMăsura arestării inculpatului poate fi luată numai după ascultarea acestuia de către procuror sau de către instanţa de judecată, afară de cazul când inculpatul este dispărut, se afla în străinătate, ori se sustrage de la urmărire sau de la judecata.În cazul prevăzut în alineatul precedent, când mandatul a fost emis fără ascultarea inculpatului, acesta va fi ascultat imediat ce a fost prins ori s-a prezentat. Articolul 151 Conţinutul mandatului de arestareDupă întocmirea ordonanţei sau hotărârii prin care s-a dispus arestarea inculpatului, procurorul ori preşedintele completului de judecată emite de îndată mandat de arestare.Dacă prin aceeaşi ordonanţa sau hotărâre s-a dispus arestarea mai multor inculpaţi, se emite mandat de arestare separat pentru fiecare dintre ei.În mandatul de arestare trebuie să se arate:a)parchetul sau instanţa care a dispus luarea măsurii arestării inculpatului;b)data şi locul emiterii;c)numele, prenumele şi calitatea persoanei care a emis mandatul de arestare;d)datele privitoare la persoana inculpatului, prevăzute în art. 70;e)arătarea faptei ce formează obiectul inculpării şi denumirea infracţiunii;f)încadrarea juridică a faptei şi pedeapsa prevăzută de lege;g)temeiurile concrete care determina arestarea;h)ordinul de a fi arestat inculpatul;i)indicarea locului unde urmează a fi deţinut cel arestat;j)semnătura procurorului sau a preşedintelui completului de judecată. Articolul 152 Executarea mandatuluiCând mandatul de arestare a fost emis după ascultarea inculpatului, procurorul sau preşedintele completului de judecată care a emis mandatul înmânează un exemplar al mandatului persoanei arestate, iar un alt exemplar îl trimite organului de poliţie pentru a fi predat la locul de deţinere odată cu arestatul.Când măsura arestării a fost dispusă în lipsa inculpatului potrivit art. 150, mandatul emis se înaintează în dublu exemplar organului de poliţie, pentru executare.Organul de poliţie procedează la arestarea persoanei arătate în mandat, căreia îi predă un exemplar al mandatului şi o conduce în faţa organului judiciar care a emis mandatul.Dacă mandatul de arestare a fost emis de procuror, acesta menţionează pe mandat data prezentării inculpatului şi procedează de îndată la ascultarea acestuia, după care se dispune prin rezoluţie asupra arestării inculpatului. Dacă între timp cauza a ajuns în faţa instanţei de judecată, procurorul va trimite pe arestat instanţei.Preşedintele instanţei procedează la ascultarea inculpatului, iar dacă acesta ridica obiecţii care necesită o rezolvare urgentă, fixează de îndată termen de judecată. Articolul 153 Obiecţii în ceea ce priveşte identitateaDacă cel arestat ridica obiecţii în contra executării mandatului numai în ce priveşte identitatea, este condus în faţa procurorului locului unde a fost găsit. Când este necesar, procurorul cere relaţii organului judiciar care a emis mandatul.Până la rezolvarea obiecţiilor, procurorul, dacă apreciază că nu există pericol de dispariţie, dispune punerea în libertate a persoanei împotriva căreia s-a executat mandatul.Dacă procurorul constata ca persoana adusă nu este cea arătată în mandat, o pune imediat în libertate, iar dacă constata ca obiecţiile sunt nefondate, dispune executarea mandatului, procedându-se potrivit art. 152 alin. 3 şi 4.Despre toate acestea procurorul încheie un proces-verbal, ce se trimite organului judiciar care a emis mandatul. Articolul 154 Negăsirea persoanei prevăzute în mandatCând persoana prevăzută în mandat nu a fost găsită, organul însărcinat cu executarea încheie un proces-verbal, prin care constata aceasta şi înştiinţează organul judiciar care a emis mandatul, precum şi organele competente pentru darea în urmărire. Articolul 155 Prelungirea duratei arestăriiDurata arestării inculpatului poate fi prelungită în caz de necesitate şi numai motivat.Prelungirea duratei arestării inculpatului poate fi dispusă de instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond sau de instanţa corespunzătoare în a cărei rază teritorială se afla locul de deţinere. Articolul 156 Propunerea pentru prelungirea arestăriiPrelungirea duratei arestării se dispune pe baza propunerii motivate a organului care efectuează urmărirea penală. Propunerea organului de cercetare penală este avizată de procurorul care exercită supravegherea.Propunerea se înaintează conducătorului parchetului din care face parte cel care a făcut sau a avizat propunerea sau, după caz, procurorului şef de secţie din Parchetul General, cu cel puţin 8 zile înainte de expirarea duratei arestării. Acesta, dacă apreciază că nu este cazul ca inculpatul să fie pus în libertate, sesizează, cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea termenului, instanţa competentă.Dacă arestarea a fost dispusă de procurorul de la parchetul ierarhic inferior celui corespunzător instanţei competente sa acorde prelungirea, propunerea se înaintează procurorului de la parchetul ierarhic superior, care, dacă o socoteşte întemeiată, sesizează instanţa, potrivit alin. 2.Propunerea se anexează la adresa de sesizare a instanţei. În cuprinsul adresei se pot arata şi alte motive care justifică prelungirea arestării decât cele cuprinse în propunere. Articolul 157Abrogat. Articolul 158Abrogat. Articolul 159 Procedura prelungirii arestării de către instanţaCompletul de judecată va fi prezidat de preşedintele instanţei sau de un judecător desemnat de acesta, iar participarea procurorului este obligatorie.Dosarul cauzei va fi depus de către procuror cu cel puţin 2 zile înainte de termen şi va putea fi consultat de către apărător la cererea acestuia.Inculpatul este adus în faţa instanţei şi va fi asistat de apărător.În cazul în care inculpatul arestat se afla internat în spital şi din cauza stării sănătăţii nu poate fi adus în faţa instanţei, sau în alte cazuri în care deplasarea sa nu este posibilă, propunerea de prelungire a duratei arestării preventive va fi examinată în lipsa inculpatului, dar numai în prezenta apărătorului, căruia i se da cuvântul pentru a pune concluzii.În cazul în care instanţa acorda prelungirea, aceasta nu va putea depăşi 30 de zile.Instanţa se pronunţa asupra prelungirii arestării preventive înainte de expirarea duratei mandatului, şi restituie dosarul procurorului în termen de 24 de ore de la pronunţare.Încheierea prin care s-a hotărât asupra prelungirii arestării poate fi atacată cu recurs de procuror sau de inculpat. Termenul de recurs este de 3 zile şi curge de la pronunţare pentru cei prezenţi şi de la comunicare pentru cei lipsa. Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive nu este suspensiv de executare, iar recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea prelungirii arestării preventive este suspensiv de executare.Inculpatul este adus la judecarea recursului numai când instanţa considera necesar.Măsura dispusă de instanţa se comunică administraţiei locului de deţinere, care este obligat să o aducă la cunoştinţa inculpatului.Instanţa poate acorda şi alte prelungiri, fiecare neputând depăşi 30 de zile. Dispoziţiile alineatelor precedente se aplică în mod corespunzător. Articolul 160 Procedura în cauzele cu mai mulţi arestaţiCând în aceeaşi cauza se găsesc mai mulţi inculpaţi arestaţi pentru care durata prelungirii arestării expiră la date diferite, prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul şef de secţie din Parchetul General, care sesizează instanţa potrivit art. 156 pentru unul din inculpaţi, va sesiza, totodată, instanţa şi cu privire la ceilalţi inculpaţi. Secţiunea V Liberarea provizorie sub control judiciar şi liberarea provizorie pe cauţiune Articolul 160¹ Modalităţile liberării provizoriiÎn tot cursul procesului penal, inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune. Paragraful 1. Liberarea provizorie sub control judiciar Articolul 160² Condiţiile liberăriiLiberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor săvârşite din culpă, precum şi al infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii care nu depăşeşte 7 ani.Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care inculpatul este recidivist ori există date care justifică temerea că va săvârşi o altă infracţiune sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte.Organul judiciar dispune ca, pe timpul liberării provizorii, inculpatul să respecte una sau mai multe din următoarele obligaţii:a)să nu depăşească limita teritorială fixată decât în condiţiile stabilite de organul judiciar;b)să comunice organului judiciar orice schimbare de domiciliu sau reşedinţă;c)să nu meargă în locuri anume stabilite;d)să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;e)să nu între în legătură cu anumite persoane determinate;f)să nu conducă nici un autovehicul sau anumite autovehicule;g)să nu exercite o profesie de natură aceleia de care s-a folosit la săvârşirea faptei. Articolul 160³ Ridicarea controlului judiciarControlul judiciar instituit de către procuror sau instanţa poate fi ridicat oricând, în totul sau în parte, pentru motive temeinice. Paragraful 2. Liberarea provizorie pe cauţiune Articolul 160⁴ Condiţiile liberăriiLiberarea provizorie pe cauţiune se poate acorda, la cerere, când este asigurată repararea pagubei produse prin infracţiune şi s-a depus cauţiunea stabilită de organul judiciar competent.Pe timpul liberării provizorii, inculpatul este obligat să se prezinte la chemarea organelor judiciare şi să comunice orice schimbare de domiciliu sau reşedinţă.Liberarea provizorie pe cauţiune nu se acordă în cazul săvârşirii infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 7 ani sau când inculpatul este recidivist, ori există date care justifică temerea ca inculpatul va săvârşi o altă infracţiune sau va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor materiale de proba, sau prin alte asemenea fapte. Articolul 160⁵ CauţiuneaCauţiunea garantează respectarea de către inculpat a obligaţiilor ce-i revin în timpul liberării provizorii.Cuantumul cauţiunii este de cel puţin 2.000.000 lei.Consemnarea cauţiunii se face pe numele inculpatului şi la dispoziţia organului care a stabilit cuantumul acesteia.Cauţiunea se restituie când:a)se revocă liberarea provizorie pentru cazul prevăzut în art. 160¹⁰ alin. 1 lit. a);b)se constata, de către procuror prin ordonanţa, iar la instanţa prin încheiere, că nu mai există temeiurile care au justificat măsura arestării preventive;c)se dispune scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale, achitarea sau încetarea procesului penal;d)se pronunţa pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii cu suspendarea condiţionată a executării ori cu suspendarea executării sub supraveghere sau cu executarea la locul de muncă;e)se dispune condamnarea la pedeapsa închisorii.Cauţiunea nu se restituie, în cazul prevăzut la lit. e), când liberarea provizorie s-a revocat potrivit dispoziţiilor art. 160¹⁰ alin. 1 lit. b). Cauţiunea se face venit la bugetul de stat, la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.În cazurile prevăzute la lit. b)-e) se dispune şi încetarea stării de liberare provizorie. Paragraful 3. Dispoziţii comune Articolul 160⁶ Cererea de liberare provizorie şi organul competent să o rezolveCererea de liberare provizorie poate fi făcută în cursul urmăririi penale, precum şi în cursul judecăţii până la terminarea cercetării judecătoreşti la prima instanţă, de către inculpat, soţul acestuia, rudele apropiate.Cererea poate fi făcută şi în cazul în care s-a dispus rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs pentru administrarea de noi probe sau când s-a dispus rejudecarea cauzei de către instanţa a cărei hotărâre a fost casată.Cererea trebuie să cuprindă numele, prenumele, domiciliul şi calitatea persoanei care o face, precum şi menţiunea cunoaşterii dispoziţiilor legii privitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii.În cazul liberării provizorii pe cauţiune, cererea trebuie să cuprindă şi obligaţia depunerii cauţiunii şi menţiunea cunoaşterii dispoziţiilor legii privind cazurile de nerestituire a cauţiunii.Competenţa de rezolvare a cererii revine, în cursul urmării penale, după caz, procurorului care efectuează urmărirea penală sau procurorului care exercită supravegherea cercetării penale, iar în cursul judecăţii, instanţei sesizate cu judecarea cauzei.Cererea depusă la organul de cercetare penală ori la administraţia locului de deţinere se înaintează, în termen de 24 de ore, procurorului sau instanţei competente, după cum cauza se afla în curs de urmărire penală sau de judecată. Articolul 160⁷ Măsurile premergătoare examinării cereriiProcurorul sau instanţa verifica dacă cererea de liberare provizorie cuprinde menţiunile prevăzute la art. 160⁶ alin. 3 şi 4 şi, dacă este cazul, ia măsuri pentru completarea acesteia. Când cererea este depusă la instanţa înaintea termenului de judecată, aceste obligaţii revin preşedintelui instanţei, care procedează şi la încunoştinţarea petiţionarului despre termenul de judecare a cererii.Când cererea este făcută de către o altă persoană decât inculpatul, din cele arătate în art. 160⁶ alin. 1, organul competent să o rezolve întreabă pe inculpat dacă îşi însuşeşte cererea, iar declaraţia acestuia se consemnează pe cerere. Articolul 160⁸ Examinarea şi admiterea cereriiProcurorul sau instanţa examinează de urgentă cererea, verificând dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea acesteia.În cazul cererii de liberare pe cauţiune, dacă procurorul sau instanţa constata ca sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, stabileşte cuantumul cauţiunii şi încunoştinţează despre această persoană care a făcut cererea. După depunerea dovezii de consemnare a cauţiunii, procurorul soluţionează cererea, iar instanţa fixează termenul pentru judecare.Soluţionarea cererii se face de către procuror, după ascultarea inculpatului asista de apărător, iar de către instanţa, după ascultarea inculpatului şi a concluziilor apărătorului, precum şi ale procurorului.În cazul în care constata ca sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege şi cererea este întemeiată, procurorul sau instanţa admite cererea şi dispune punerea în libertate provizorie a inculpatului.Soluţionarea cererii se face de către procuror, prin ordonanţa, iar de către instanţa prin încheiere.Încheierea instanţei este supusă recursului. Termenul de recurs este de 3 zile şi curge de la pronunţare pentru cei prezenţi şi de la comunicare pentru cei lipsa.Inculpatul este adus la judecarea recursului numai când instanţa considera necesar.Prin ordonanţa procurorului sau încheierea instanţei, în cazul admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar, se stabilesc şi obligaţiile ce urmează a fi respectate de inculpat.Copie de pe ordonanţa sau de pe dispozitivul încheierii, ori un extras al acesteia, se trimite administraţiei locului de deţinere, precum şi organului de poliţie în a cărui rază teritorială locuieşte inculpatul. Persoanele interesate se încunoştinţează.Administraţia locului de deţinere este obligată să ia măsuri pentru punerea de îndată în libertate a inculpatului. Articolul 160⁹ Respingerea cererii de liberare provizorieÎn cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, când cererea este neîntemeiată sau când aceasta a fost făcută de către o altă persoană şi nu a fost însuşită de inculpat, procurorul sau instanţa respinge cererea.Împotriva ordonanţei procurorului se poate face plângere la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond. Încheierea instanţei prin care se soluţionează plângerea, precum şi încheierea de respingere a cererii de liberare provizorie sunt supuse recursului.Dispoziţiile art. 160⁸ se aplică în mod corespunzător. Articolul 160¹⁰ Revocarea liberăriiLiberarea provizorie poate fi revocată dacă:a)se descoperă fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la data admiterii cererii de liberare provizorie şi care justifică arestarea inculpatului;b)inculpatul nu îndeplineşte, cu rea-credinţă, obligaţiile ce-i revin potrivit art. 160² alin. 3 şi art. 160⁴ alin. 2 sau încearcă să zădărnicească aflarea adevărului ori săvârşeşte din nou, cu intenţie, o infracţiune pentru care este urmărit sau judecat.Revocarea liberării provizorii se dispune de către procuror prin ordonanţa, iar de instanţa prin încheiere, cu ascultarea inculpatului asistat de apărător. Revocarea se dispune şi în lipsa inculpatului, când acesta, fără motive temeinice, nu se prezintă la chemarea făcută.În caz de revocare a liberării provizorii, procurorul sau instanţa dispune arestarea preventivă a inculpatului şi emite un nou mandat de arestare.Dispoziţiile art. 160⁹ alin. 2 şi 3 sunt aplicabile. Capitolul II ALTE MĂSURI PROCESUALE Secţiunea I Luarea măsurilor de ocrotire şi de siguranţă Articolul 161 Măsurile de ocrotire în caz de reţinere sau de arestare preventivăCând măsura reţinerii sau a arestării preventive a fost luată faţă de un învinuit sau inculpat în a cărui ocrotire se afla un minor, o persoană pusă sub interdicţie, o persoană căreia i s-a instituit curatela, ori o persoană care datorită vârstei, bolii sau altei cauze are nevoie de ajutor, trebuie să fie înştiinţată autoritatea competentă în vederea luării măsurilor de ocrotire. Obligaţia de încunoştinţare revine organului judiciar care a luat măsura reţinerii ori a arestării preventive. Articolul 162 Luarea măsurilor de siguranţăÎn tot cursul procesului penal, dacă procurorul sau instanţa de judecată constata ca învinuitul ori inculpatul se afla în vreuna din situaţiile arătate în art. 113 sau 114 din Codul penal, dispune luarea în mod provizoriu a măsurii de siguranţă corespunzătoare.Procurorul sau instanţa ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire a internării provizorii şi totodată sesizează comisia medicală competentă să avizeze internarea bolnavilor mintali şi a toxicomanilor periculoşi.Măsura internării provizorii durează până la confirmarea acesteia de către instanţa de judecată.Confirmarea se face pe baza avizului comisiei medicale.În cazul în care s-a dispus internarea medicală, se vor lua şi măsurile prevăzute în art. 161.Hotărârea instanţei de judecată prin care s-a confirmat măsura internării poate fi atacată separat cu recurs. Recursul nu suspendă executarea. Secţiunea II Măsurile asigurătorii, restituirea lucrurilor şi restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii Articolul 163 Măsurile asigurătoriiMăsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată şi constau în indisponibilizarea prin instituirea unui sechestru a bunurilor mobile şi imobile, în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune, precum şi pentru garantarea executării pedepsei amenzii.Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei se pot lua asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a pagubei.Măsurile asigurătorii pentru garantarea executării pedepsei amenzii se iau numai asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului.Nu pot fi sechestrate bunuri care aparţin unei unităţi dintre cele la care se referă art. 145 din Codul penal, precum şi cele exceptate de lege.Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei se pot lua la cererea părţii civile sau din oficiu.Luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie:a)în cazul în care prin infracţiune s-a adus o pagubă avutului uneia din unităţile la care se referă art. 145 din Codul penal, fără deosebire, dacă este sau nu parte civilă constituită;b)în cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitatea de exerciţiu restrânsă. Articolul 164 Organele care aduc la îndeplinire măsurile asigurătoriiOrdonanţa de luare a măsurii asigurătorii se aduce la îndeplinire de către organul de urmărire penală care a luat măsura.Încheierea instanţei judecătoreşti prin care s-a dispus luarea măsurii asigurătorii se aduce la îndeplinire prin executorul judecătoresc.Măsurile asigurătorii dispuse de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată pot fi aduse la îndeplinire şi prin organele proprii de executare ale unităţii păgubite, în cazul în care aceasta este una din cele la care se referă art. 145 din Codul penal.În cazurile în care urmărirea penală se efectuează de către procuror, acesta poate dispune ca măsura asiguratorie luată să fie adusă la îndeplinire de către secretarul parchetului. Articolul 165 Procedura sechestruluiOrganul care procedează la aplicarea sechestrului este obligat să identifice şi să evalueze bunurile sechestrate, putând recurge în caz de necesitate şi la experţi.Bunurile perisabile, obiectele din metale sau pietre preţioase, mijloacele de plată străine, titlurile de valoare interne, obiectele de artă şi de muzeu, colecţiile de valoare, precum şi sumele de bani care fac obiectul sechestrului, vor fi ridicate în mod obligatoriu.Bunurile perisabile se predau unităţilor comerciale cu capital majoritar de stat, potrivit profilului activităţii, care sunt obligate să le primească şi să le valorifice de îndată.Metalele sau pietrele preţioase ori obiectele confecţionate cu acestea şi mijloacele de plată străine se depun la cea mai apropiată instituţie bancară competentă.Titlurile de valoare interne, obiectele de artă sau de muzeu şi colecţiile de valoare se predau spre păstrare instituţiilor de specialitate.Obiectele prevăzute în alin. 4 şi 5 se predau în termen de 48 de ore de la ridicare. Dacă obiectele sunt strict necesare urmăririi penale, depunerea se face ulterior, dar nu mai târziu de 48 de ore de la rezolvarea cauzei de către procuror, după terminarea urmăririi penale.Obiectele sechestrate se păstrează până la ridicarea sechestrului. Mijloacele de plată străine pot fi valorificate de îndată de instituţia bancară competentă, în cazul când aceasta ar găsi necesar.Sumele de bani rezultate din valorificarea făcută potrivit alin. 3 şi 7, precum şi sumele de bani ridicate potrivit alin. 2, se consemnează, după caz, pe numele învinuitului, inculpatului sau persoanei responsabile civilmente, la dispoziţia organului care a dispus instituirea sechestrului, căruia i se predă recipisa de consemnare a sumei, în termen de cel mult trei zile de la ridicarea banilor ori de la valorificarea bunurilor.Dacă există pericol de înstrăinare, celelalte bunuri mobile sechestrate vor fi puse sub sigiliu sau ridicate, putându-se numi un custode. Articolul 166 Procesul-verbal de sechestru şi inscripţia ipotecarăOrganul care aplica sechestru încheie proces-verbal despre toate actele efectuate potrivit art. 165, descriind amănunţit bunurile sechestrate, cu indicarea valorii lor. În procesul-verbal se arata bunurile exceptate de lege de la urmărire, găsite la persoana căreia i s-a aplicat sechestru. De asemenea, se consemnează obiecţiile părţilor sau ale altor persoane interesate.Un exemplar de pe procesul-verbal se lasă persoanei căreia i s-a aplicat sechestrul, iar în lipsa, celor cu care locuieşte, administratorului, portarului, ori celui care în mod obişnuit îl înlocuieşte sau unui vecin. În cazul când parte din bunuri ori totalitatea lor au fost predate unui custode, se lasă acestuia o copie de pe procesul-verbal. Un exemplar se înaintează şi organului care a dispus luarea măsurii asigurătorii, în termen de 24 de ore de la încheierea procesului-verbal.Pentru bunurile imobile sechestrate, organul care a dispus instituirea sechestrului cere organului competent luarea inscripţiei ipotecare asupra bunurilor sechestrate, anexând copii de pe actul prin care s-a dispus sechestrul şi un exemplar al procesului-verbal de sechestru. Articolul 167 PoprireaSumele de bani datorate cu orice titlu învinuitului, inculpatului sau părţii responsabile civilmente de către o a treia persoana, ori de către cel păgubit, sunt poprite în mâinile acestora şi în limitele prevăzute de lege, de la data primirii actului prin care se înfiinţează sechestrul. Aceste sume vor fi consemnate de debitori, după caz, la dispoziţia organului care a dispus poprirea sau a organului de executare, în termen de cinci zile de la scadenţă, recipisele urmând a fi predate aceluiaşi organ în 24 de are de la consemnare. Articolul 168 Contestarea măsurii asigurătoriiÎn contra măsurii asigurătorii luate şi modului de aducere la îndeplinire a acesteia, învinuitul sau inculpatul, partea responsabilă civilmente, precum şi orice altă persoană interesată, se pot plânge organului de cercetare penală care a dispus luarea măsurii ori procurorului care supraveghează cercetarea penală, până la sesizarea instanţei de judecată, după care plângerea se adresează acelei instanţe.Hotărârea instanţei de judecată poate fi atacată separat cu recurs. Recursul nu suspendă executarea.După soluţionarea definitivă a procesului penal, dacă nu s-a făcut plângere împotriva aducerii la îndeplinire a măsurii asigurătorii, se poate face contestaţie potrivit legii civile. Articolul 169 Restituirea lucrurilorDacă organul de urmărire penală sau instanţa de judecată constata ca lucrurile ridicate de la învinuit sau inculpat, sau de la orice persoană care le-a primit spre a le păstra, sunt proprietatea persoanei vătămate ori au fost luate pe nedrept din posesia sau deţinerea sa, dispune restituirea acestor lucruri persoanei vătămate. Orice altă persoană care pretinde un drept asupra lucrurilor ridicate poate cere, potrivit dispoziţiilor art. 168, stabilirea acestui drept şi restituirea.Restituirea lucrurilor ridicate are loc numai dacă prin aceasta nu se stinghereşte aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei şi cu obligaţia pentru cel căruia îi sunt restituite să le păstreze până la rămânerea definitivă a hotărârii. Articolul 170 Restabilirea situaţiei anterioareOrganul de cercetare penală cu aprobarea procurorului sau instanţa de judecată poate lua măsuri de restabilire a situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii, când schimbarea acelei situaţii a rezultat în mod vădit din comiterea infracţiunii, iar restabilirea este posibilă. Titlul V ACTE PROCESUALE ŞI PROCEDURALE COMUNE Capitolul I ASISTENŢA JURIDICĂ ŞI REPREZENTAREA Articolul 171 Asistenţa învinuitului sau a inculpatuluiÎnvinuitul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de apărător în tot cursul urmăririi penale şi al judecăţii, iar organele judiciare sunt obligate să-i aducă la cunoştinţa acest drept.Asistenţa juridică este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor, militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei instituţii militare de învăţământ, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ ori când este arestat, chiar în alta cauza.În cursul judecăţii asistenţa juridică este obligatorie şi în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani sau când instanţa apreciază ca inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea.Când asistenţa juridică este obligatorie, dacă învinuitul sau inculpatul nu şi-a ales un apărător, se iau măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu.Delegaţia apărătorului desemnat din oficiu încetează la prezentarea apărătorului ales.Dacă la judecarea cauzei apărătorul lipseşte şi nu poate fi înlocuit, cauza se amână. Articolul 172 Drepturile apărătoruluiÎn cursul urmării penale, apărătorul învinuitului sau inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală şi poate formula cereri şi depune memorii. Lipsa apărătorului nu împiedica efectuarea actului de urmărire penală, dacă există dovada ca apărătorul a fost încunoştinţat de data şi ora efectuării actului.Când asistenţa juridică este obligatorie, organul de urmărire penală va asigura prezenţa apărătorului la ascultarea inculpatului.În cazul în care apărătorul învinuitului sau inculpatului este prezent la efectuarea unui act de urmărire penală, se face menţiune despre aceasta, iar actul este semnat şi de apărător.Inculpatul arestat are dreptul să ia contact cu apărătorul. În mod excepţional, când interesul urmării cere, procurorul, din oficiu sau la propunerea organului de cercetare penală, poate dispune, prin ordonanţa motivată, interzicerea luării de contact a inculpatului arestat cu apărătorul, o singură dată, pe o durată de cel mult 5 zile.Luarea de contact cu apărătorul nu poate fi interzisă la prelungirea duratei arestării de către instanţa de judecată, iar la prezentarea materialului de urmărire penală aceasta este obligatorie.Apărătorul are dreptul de a se plânge, potrivit art. 275, dacă cererile sale nu au fost acceptate; în situaţiile prevăzute în alin. 2, 4 şi 5, procurorul este obligat să rezolve plângerea în cel mult 48 de ore.În cursul judecăţii, apărătorul are dreptul să asiste pe inculpat, să exercite drepturile procesuale ale acestuia, iar în cazul când inculpatul este arestat, să ia contact cu acesta.Apărătorul ales sau desemnat din oficiu este obligat să asigure asistenţa juridică a învinuitului sau inculpatului. Pentru nerespectarea acestei obligaţii, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată poate sesiza conducerea baroului de avocaţi, spre a lua măsuri. Articolul 173 Asistenţa celorlalte părţiApărătorul părţii vătămate, al părţii civile şi al părţii responsabile civilmente are dreptul de a formula cereri şi de a depune memorii. Apărătorul are dreptul să asiste la efectuarea următoarelor acte de urmărire penală: ascultarea părţii pe care o apără, cercetări la faţa locului, percheziţii şi autopsii, prelungirea duratei arestării, iar la efectuarea altor acte de urmărire poate asista cu încuviinţarea organului de urmărire penală.În cursul judecăţii, apărătorul exercita drepturile părţii pe care o asista.Când instanţa apreciază că din anumite motive partea vătămată, partea civilă sau partea responsabilă civilmente nu şi-ar putea face singură apărarea, dispune din oficiu sau la cerere luarea măsurilor pentru desemnarea unui apărător. Articolul 174 ReprezentareaÎn cursul judecăţii, inculpatul poate fi reprezentat:a)la judecarea cauzei în prima instanţă ori la rejudecarea ei după desfiinţarea hotărârii în apel sau după casare de către instanţa de recurs, numai dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta supusă judecăţii este amenda sau închisoarea de cel mult un an;b)la judecarea cauzei în căile de atac.În toate cazurile în care legea admite reprezentarea inculpatului, instanţa de judecată are dreptul, când găseşte necesară prezenta acestuia, să dispună aducerea lui.Celelalte părţi pot fi întotdeauna reprezentate. Capitolul II CITAREA, COMUNICAREA ACTELOR PROCEDURALE, MANDATUL DE ADUCERE Articolul 175 Modul de citareChemarea unei persoane în faţa organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată se face prin citaţie scrisă. Citarea se poate face şi prin notă telefonică sau telegrafică.Citaţiile se înmânează de agenţi anume însărcinaţi cu îndeplinirea acestei atribuţii sau prin mijlocirea serviciului poştal. Articolul 176 Conţinutul citaţieiCitaţia este individuală şi trebuie să cuprindă următoarele menţiuni:a)denumirea organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată care emite citaţia, sediul sau, data emiterii şi numărul dosarului;b)numele, prenumele celui citat, calitatea în care este citat şi indicarea obiectului cauzei;c)adresa celui citat, care trebuie să cuprindă în oraşe şi municipii: localitatea, judeţul, strada, numărul şi apartamentul unde locuieşte, iar în comune: judeţul, comuna şi satul.În citaţie se menţionează, când este cazul, orice alte date necesare pentru stabilirea adresei celui citat;d)ora, ziua, luna şi anul, locul de înfăţişare, precum şi invitarea celui citat să se prezinte la data şi locul indicate, cu arătarea consecinţelor legale în caz de neprezentare.Citaţia se semnează de cel care o emite. Articolul 177 Locul de citareÎnvinuitul sau inculpatul se citează la adresa unde locuieşte, iar dacă aceasta nu este cunoscută, la adresa locului sau de muncă, prin serviciul de personal al unităţii la care lucrează.Dacă printr-o declaraţie dată în cursul procesului penal învinuitul sau inculpatul a indicat un alt loc pentru a fi citat, el este citat la locul indicat.În caz de schimbare a adresei arătate în declaraţia învinuitului sau inculpatului, acesta este citat la noua sa adresa, numai dacă a încunoştinţat organul de urmărire penală ori instanţa de judecată de schimbarea intervenită, sau dacă organul judiciar apreciază pe baza datelor obţinute potrivit art. 180 ca s-a produs o schimbare de adresă.Dacă nu se cunoaşte adresa unde locuieşte învinuitul sau inculpatul şi nici locul sau de muncă, citaţia se afişează la sediul consiliului local în a cărui rază teritorială s-a săvârşit infracţiunea. Când activitatea infracţională s-a desfăşurat în mai multe locuri, citaţia se afişează la sediul consiliului local în a cărui rază teritorială se afla organul care efectuează urmărirea penală.Bolnavii aflaţi în spital într-o casă de sănătate se citează prin administraţia acestora.Deţinuţii se citează la locul de deţinere, prin administraţia acestuia.Militarii încazarmaţi se citează la unitatea din care fac parte, prin comandantul acesteia.Dacă învinuitul sau inculpatul locuieşte în străinătate, citarea se face prin scrisoare recomandată, în afară de cazul când prin lege se dispune altfel. Recipisa de predare a scrisorii ţine loc de dovada a îndeplinirii procedurii de citare.Citarea altor persoane decât învinuitul sau inculpatul se face potrivit dispoziţiilor din prezentul articol. Unităţile la care se referă art. 145 din Codul penal se citează la sediul acestora. Articolul 178 Înmânarea citaţieiCitaţia se înmânează personal celui citat, care va semna dovada de primire.Dacă persoana citată nu vrea să primească citaţia, sau primind-o nu voieşte sau nu poate să semneze dovada de primire, agentul lasă citaţia celui citat ori, în cazul refuzului de primire, o afişează pe uşa locuinţei acestuia, încheind despre aceasta proces-verbal.Când citarea se face potrivit art. 177 alin. 1 partea finală, alin. 5, 6 şi 7, unităţile acolo arătate sunt obligate a înmâna de îndată citaţia persoanei citate sub luare de dovada, certificându-i semnătura sau arătând motivul pentru care nu s-a putut obţine semnătura acesteia. Dovada este predată agentului procedural, iar acesta o înaintează organului de urmărire penală sau instanţei de judecată care a emis citaţia.Citaţia destinată unei unităţi din cele la care se referă art. 145 din Codul penal se predă la registratură sau funcţionarului însărcinat cu primirea corespondenţei. Dispoziţiile alin. 2 se aplică în mod corespunzător. Articolul 179 Înmânarea citaţiei altor persoaneDacă persoana citată nu se afla acasă, agentul înmânează citaţia soţului, unei rude sau oricărei persoane care locuieşte cu ea, ori care în mod obişnuit îi primeşte corespondenţa. Citaţia nu poate fi înmânată unui minor sub 14 ani sau unei persoane lipsite de uzul raţiunii.Dacă persoana citată locuieşte într-un imobil cu mai multe apartamente sau într-un hotel, în lipsa persoanelor arătate în alin. 1, citaţia se predă administratorului, portarului ori celui care în mod obişnuit îl înlocuieşte.Persoana care primeşte citaţia semnează dovada de primire, iar agentul, certificând identitatea şi semnătura, încheie proces-verbal. Dacă aceasta nu voieşte sau nu poate semna dovada de primire, agentul afişează citaţia pe uşa locuinţei, încheind proces-verbal.În lipsa persoanelor arătate în alin. 1 şi 2, agentul este obligat să se intereseze când poate găsi persoana citată pentru a-i înmâna citaţia. Când nici pe aceasta cale nu se poate ajunge la înmânare, agentul afişează citaţia pe uşa locuinţei persoanei citate, încheind proces-verbal.În cazul când persoana citată locuieşte într-un imobil cu mai multe apartamente sau într-un hotel, dacă în citaţie nu s-a indicat apartamentul ori camera în care locuieşte, agentul este obligat să facă investigaţii pentru a afla aceasta. Dacă investigaţiile au rămas fără rezultat, agentul afişează citaţia pe uşa principală a clădirii, încheind proces-verbal şi făcând menţiune despre împrejurările care au făcut imposibil înmânarea citaţiei. Articolul 180 Cercetări în vederea înmânării citaţieiDacă persoana citată şi-a schimbat adresa, agentul afişează citaţia pe uşa locuinţei arătate în citaţie şi se informează pentru aflarea noii adrese, menţionând în procesul-verbal datele obţinute. Articolul 181 Dovada de primire şi procesul-verbal de predare a citaţieiDovada de primire a citaţiei trebuie să cuprindă numărul dosarului, denumirea organului de urmărire penală sau a instanţei care a emis citaţia, numele, prenumele şi calitatea persoanei citate, precum şi data pentru care este citată. De asemenea, trebuie să cuprindă data înmânării citaţiei, numele, prenumele, calitatea şi semnătura celui ce înmânează citaţia, certificarea de către acesta a identităţii şi semnăturii persoanei căreia i s-a înmânat citaţia, precum şi arătarea calităţii acesteia.Ori de câte ori cu prilejul predării sau afişării unei citaţii se încheie un proces-verbal, acesta va cuprinde în mod corespunzător şi menţiunile arătate în alineatul precedent. Articolul 182 Comunicarea altor acte proceduraleComunicarea celorlalte acte de procedura se face potrivit dispoziţiilor prevăzute în prezentul capitol. Articolul 183 Mandatul de aducereO persoana poate fi adusă în faţa organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată pe baza unui mandat de aducere, întocmit potrivit dispoziţiilor art. 176, dacă fiind anterior citată nu s-a prezentat, iar ascultarea ori prezenţa ei este necesară.Învinuitul sau inculpatul poate fi adus cu mandat chiar înainte de a fi fost chemat prin citaţie, dacă organul de urmărire penală sau instanţa constata motivat ca în interesul rezolvării cauzei se impune această măsură. Articolul 184 Executarea mandatului de aducereMandatul de aducere se executa prin organele poliţie.Dacă persoana arătată în mandat nu poate fi adusă din motive de boală sau din orice altă cauza, cel însărcinat cu executarea mandatului constata aceasta printr-un proces-verbal, care se înaintează de îndată organului de urmărire penală ori instanţei de judecată.Dacă cel însărcinat cu executarea mandatului de aducere nu găseşte persoana prevăzută în mandat la adresa indicată, face cercetări şi dacă acestea au rămas fără rezultat, încheie un proces-verbal care va cuprinde menţiuni despre cercetările făcute.Executarea mandatelor de aducere privind pe militari se face prin comandantul unităţii militare sau prin comandantul garnizoanei. Capitolul III TERMENELE Articolul 185 Consecinţele nerespectării termenuluiCând pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen.Când o măsură procesuală nu poate fi luată decât pe un anumit termen, expirarea acestuia atrage de drept încetarea efectului măsurii.Pentru celelalte termene procedurale se aplică, în caz de nerespectare, dispoziţiile privitoare la nulităţi. Articolul 186 Calculul termenelor proceduraleLa calcularea termenelor procedurale se porneşte de la ora, ziua, luna sau anul menţionat în actul care a provocat curgerea termenului, afară de cazul când legea dispune altfel.La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socoteşte ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlineşte.Termenele socotite pe luni sau pe ani expiră, după caz, la sfârşitul zilei corespunzătoare a ultimei luni ori la sfârşitul zilei şi lunii corespunzătoare din ultimul an. Dacă aceasta zi cade într-o lună ce nu are zi corespunzătoare, termenul expiră în ultima zi a acelei luni.Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârşitul primei zile lucrătoare care urmează. Articolul 187 Acte considerate ca făcute în termenActul depus înăuntrul termenului prevăzut de lege la administraţia locului de deţinere ori la unitatea militară sau la oficiul poştal prin scrisoare recomandată este considerat ca făcut în termen. Înregistrarea sau atestarea făcută de către administraţia locului de deţinere pe actul depus, recipisa oficiului poştal, precum şi înregistrarea ori arestarea făcută de unitatea militară pe actul depus, servesc ca dovada a datei depunerii actului.Cu excepţia căilor de atac, actul efectuat de procuror este considerat ca făcut în termen, dacă data la care a fost trecut în registrul de ieşire al parchetului este înăuntrul termenului cerut de lege pentru efectuarea actului. Articolul 188 Calcularea termenelor în cazul măsurilor preventiveÎn calcularea termenelor privind luarea, menţinerea ori revocarea măsurilor preventive, ora sau ziua de la care începe şi la care sfârşeşte termenul intră în durata acestuia. Capitolul IV CHELTUIELILE JUDICIARE Articolul 189 Acoperirea cheltuielilor judiciareCheltuielile necesare pentru efectuarea actelor de procedura, administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de proba, retribuirea apărătorilor, precum şi orice alte cheltuieli ocazionate de desfăşurarea procesului penal se acoperă din sumele avansate de stat sau plătite de părţi. Articolul 190 Sumele cuvenite martorului, expertului şi interpretuluiMartorul, expertul şi interpretul chemaţi de organul de urmărire penală ori de instanţa de judecată au dreptul la restituirea cheltuielilor de transport, întreţinere, locuinţă şi altor cheltuieli necesare, prilejuite de chemarea lor.Martorul, expertul şi interpretul, salariaţi ai unei unităţi la care se referă art. 145 din Codul penal, au dreptul şi la venitul de la locul de muncă, pe durata lipsei de la serviciu prilejuită de chemarea la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată.Martorul care nu este salariatul unei unităţi din cele prevăzute în alineatul precedent, dar care are venit din muncă, este îndreptăţit să primească şi o compensare.Expertul şi interpretul au dreptul şi la o retribuţie pentru îndeplinirea însărcinării date, în cazurile şi condiţiile prevăzute prin dispoziţii legale.Sumele acordate potrivit alin. 1, 3 şi 4 se plătesc pe baza dispoziţiilor luate de organul care a dispus chemarea şi în faţa căruia s-a prezentat martorul, expertul sau interpretul, din fondul cheltuielilor judiciare special alocat. Aceste sume se plătesc martorului imediat după înfăţişare, iar expertului şi interpretului, după ce şi-au îndeplinit însărcinările.Suma care reprezintă venitul arătat în alin. 2 se plăteşte de unitatea la care lucrează martorul, expertul sau interpretul. Articolul 191 Plata cheltuielilor avansate de stat în caz de condamnareÎn caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.Când sunt mai mulţi inculpaţi condamnaţi, instanţa hotărăşte partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare. La stabilirea acestei părţi se ţine seama, pentru fiecare dintre inculpaţi, de măsura în care a provocat cheltuielile judiciare.Partea responsabilă civilmente, în măsura în care este obligată solidar cu inculpatul la repararea pagubei, este obligată în mod solidar cu acesta şi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Articolul 192 Plata cheltuielilor avansate de stat în celelalte cazuriÎn caz de achitare sau de încetare a procesului penal în faţa instanţei de judecată, cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate după cum urmează:1. În caz de achitare, de către:a)partea vătămată, în măsura în care cheltuielile au fost determinate de aceasta;b)partea civilă căreia i s-a respins în totul pretenţiile civile, în măsura în care cheltuielile au fost determinate de aceasta parte;c)inculpat, în cazul când, deşi achitat, a fost totuşi obligat la repararea pagubei.2. În caz de încetare a procesului penal, de către:a)inculpat, dacă s-a dispus înlocuirea răspunderii penale;b)ambele părţi, în caz de împăcare;c)partea vătămată, în caz de retragere a plângerii.3. În caz de amnistie, prescripţie sau retragere a plângerii, dacă inculpatul cere continuarea procesului penal, cheltuielile judiciare sunt suportate de către:a)partea vătămată, atunci când în cauza se face aplicaţia art. 13 alin. 2;b)inculpat, atunci când în cauza se face aplicaţia art. 13 alin. 3.În cazul declarării apelului ori recursului sau al introducerii oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care şi-a retras apelul, recursul sau cererea.În toate celelalte cazuri, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.În cazul când mai multe părţi sunt obligate la suportarea cheltuielilor judiciare, instanţa hotărăşte partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare.Dispoziţiile prevăzute la pct. 1 lit. a), precum şi la pct. 2 şi 3, se aplică în mod corespunzător şi în caz de clasare, de scoatere de sub urmărire sau de încetare a urmării penale. Articolul 193 Plata cheltuielilor judiciare făcute de părţiInculpatul este obligat să plătească părţii vătămate în caz de condamnare, precum şi părţii civile căreia i s-a admis acţiunea civilă, cheltuielile judiciare făcute de acestea.Când acţiunea civilă este admisă numai în parte, instanţa poate obliga pe inculpat la plata totală sau parţială a cheltuielilor judiciare.În caz de renunţare la acţiunea civilă, instanţa se pronunţa asupra cheltuielilor la cererea părţilor.În situaţiile prevăzute în alin. 1 şi 2, când sunt mai mulţi condamnaţi, ori dacă există şi parte responsabilă civilmente, se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. 191 alin. 2 şi 3.În caz de achitare, partea vătămată este obligată să plătească inculpatului şi părţii responsabile civilmente cheltuielile judiciare făcute de aceştia, în măsura în care au fost provocate de partea vătămată.În celelalte cazuri privind restituirea cheltuielilor judiciare făcute de părţi în cursul procesului penal, instanţa stabileşte obligaţia de restituire potrivit legii civile. Capitolul V MODIFICAREA ACTELOR PROCEDURALE, ÎNDREPTAREA ERORILOR MATERIALE ŞI ÎNLĂTURAREA UNOR OMISIUNI VĂDITE Articolul 194 Modificări în acte proceduraleOrice adăugare, corectură ori suprimare făcută în cuprinsul unui act procedural este ţinută în seama, numai dacă aceste modificări sunt confirmate în scris, în cuprinsul sau la sfârşitul actului, de către cei care l-au semnat.Modificările neconfirmate, dar care nu schimba înţelesul frazei, rămân valabile.Locurile nescrise în cuprinsul unei declaraţii trebuie barate, astfel încât să nu se poate face adăugări. Articolul 195 Îndreptarea erorilor materialeErorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se îndreaptă de însuşi organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată care a întocmit actul, la cererea celui interesat ori din oficiu.În vederea îndreptării erorii, părţile pot fi chemate spre a da lămuriri.Despre îndreptarea efectuată, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, după caz, întocmeşte un proces-verbal sau o încheiere, făcându-se menţiune şi la sfârşitul actului corectat. Articolul 196 Înlăturarea unor omisiuni văditeDispoziţiile art. 195 se aplică şi în cazul când organul de urmărire penală sau instanţa, ca urmare a unei omisiuni vădite, nu s-a pronunţat asupra sumelor pretinse de martori, experţi, interpreţi, apărători, potrivit art. 189 sau 190, precum şi cu privire la restituirea lucrurilor sau la ridicarea măsurilor asigurătorii. Capitolul VI NULITĂŢILE Articolul 197 Încălcările care atrag nulitateaÎncălcările dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.Dispoziţiile relative la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanţei, la compunerea acesteia şi la publicitatea şedinţei de judecată sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. De asemenea, sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii şi dispoziţiile relative la participarea procurorului, prezenţa inculpatului şi asistarea acestuia de către apărător, când sunt obligatorii potrivit legii, precum şi la efectuarea anchetei sociale în cauzele cu infractori minori.Nulitatea prevăzută în alin. 2 nu poate fi înlăturată în nici un mod. Ea poate fi invocată în orice stare a procesului şi se ia în considerare chiar din oficiu.Încălcarea oricărei alte dispoziţii legale decât cele prevăzute în alin. 2 atrage nulitatea actului în condiţiile alin. 1, numai dacă a fost invocată în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completa când partea a lipsit la efectuarea actului. Instanţa ia în considerare din oficiu încălcările, în orice stare a procesului, dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei. Capitolul VII AMENDA JUDICIARĂ Articolul 198 Abateri judiciareUrmătoarele abateri săvârşite în cursul procesului penal se sancţionează cu amendă judiciară de la 20.000 lei la 100.000 lei:a)neîndeplinirea sau îndeplinirea greşită ori cu întârziere a lucrărilor de citare sau de comunicare a actelor procedurale, de transmitere a dosarelor, precum şi a oricăror alte lucrări, dacă prin acestea s-au provocat întârzieri în desfăşurarea procesului penal;b)neîndeplinirea ori îndeplinirea greşită a îndatoririlor de înmânare ori de comunicare a citaţiilor sau a celorlalte acte procedurale, precum şi neexecutarea mandatelor de aducere;c)lipsa nejustificată a martorului, expertului sau interpretului legal citat;d)tergiversarea de către expert sau interpret a îndeplinirii însărcinărilor primite;e)neîndeplinirea de către orice persoană a obligaţiei de prezentare, la cererea organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată, a obiectelor ori înscrisurilor cerute de acestea, precum şi neîndeplinirea aceleiaşi obligaţii de către conducătorul unităţii sau de cel însărcinat cu aducerea la îndeplinire a acestei obligaţii;f)nerespectarea obligaţiei de păstrare prevăzută în art. 109 alin. ultim;g)neluarea de către conducătorul unităţii în cadrul căreia urmează a se efectua o expertiză, a măsurilor necesare pentru efectuarea acesteia;h)nerespectarea de către oricare dintre părţile şi persoanele care asista la şedinţa de judecată a măsurilor luate de către preşedintele completului de judecată potrivit art. 298.Lipsa nejustificată a apărătorului, ales sau desemnat din oficiu, când asistenţa juridică a învinuitului sau inculpatului este obligatorie, potrivit legii, se sancţionează cu amendă judiciară de la 100.000 lei la 500.000 lei.Aplicarea amenzii judiciare nu înlătură răspunderea penală, în cazul în care fapta constituie infracţiune. Articolul 199 Procedura privitoare la amenda judiciarăAmenda se aplică de organul de urmărire penală, prin ordonanţa, iar de instanţa de judecată, prin încheiere.Persoana amendată poate cere scutirea de amendă ori reducerea amenzii. Cererea de scutire sau de reducere se poate face în termen de 10 zile de la comunicarea ordonanţei ori a încheierii de amendare.Dacă persoana amendată justifică de ce nu a putut îndeplini obligaţia sa, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, apreciind, dispune scutirea sau reducerea amenzii. Partea SPECIALĂ Titlul I URMĂRIREA PENALĂ Capitolul I DISPOZIŢII GENERALE Articolul 200 Obiectul urmăririi penaleUrmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecata. Articolul 201 Organele de urmărire penalăUrmărirea penală se efectuează de către procurori şi de către organele de cercetare penală.Organele de cercetare penală sunt:a)organele de cercetare ale poliţiei;b)organele de cercetare specială.Ca organe de cercetare ale poliţiei funcţionează lucrătorii operativi anume desemnaţi din Ministerul de Interne. Articolul 202 Rolul activ al organului de urmărire penalăOrganul de urmărire penală este obligat să strângă probele necesare pentru aflarea adevărului şi pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, în vederea justei soluţionări a acesteia. Organul de urmărire adună probele atât în favoarea, cât şi în defavoarea învinuitului sau inculpatului.Îndatoririle prevăzute în alineatul precedent se îndeplinesc chiar dacă învinuitul sau inculpatul recunoaşte fapta.Organul de urmărire penală este obligat să explice învinuitului sau inculpatului, precum şi celorlalte părţi drepturile lor procesuale.Organul de urmărire penală este de asemenea obligat să strângă date cu privire la împrejurările care au determinat, înlesnit sau favorizat săvârşirea infracţiunii, precum şi orice alte date de natură să servească la soluţionarea cauzei. Articolul 203 Ordonanţele organului de urmărire penalăÎn desfăşurarea urmării penale, organul de urmărire dispune asupra actelor sau măsurilor procesuale prin ordonanţa, acolo unde legea prevede aceasta, iar în celelalte cazuri prin rezoluţie motivată.Ordonanţa trebuie să fie motivată şi să cuprindă totdeauna data şi locul întocmirii, numele, prenumele şi calitatea celui care o întocmeşte, cauza la care se referă, obiectul actului sau măsurii procesuale, temeiul legal al acesteia şi semnătura celui care a întocmit-o. Ordonanţa va cuprinde de asemenea menţiunile speciale prevăzute de lege pentru anumite acte sau măsuri.Când organul de cercetare penală considera că este cazul să fie luate anumite măsuri, face propuneri motivate. Articolul 204 Efectuarea unor acte de urmărire în incinta unor unităţiOrice act de urmărire penală în incinta unei unităţi din cele la care se referă art. 145 din Codul penal se poate efectua numai cu consimţământul conducerii acelei unităţi sau cu autorizaţia procurorului.În caz de infracţiuni flagrante, consimţământul sau autorizaţia nu este necesară. Articolul 205 Păstrarea unor acte de urmărire penalăCând legea prevede ca un act sau o măsură procesuală trebuie să fie încuviinţată, autorizată sau confirmată de procuror, un exemplar al ordonanţei sau al actului procesual rămâne la procuror. Capitolul II COMPETENTA ORGANELOR DE URMĂRIRE PENALĂ Articolul 206Abrogat. Articolul 207 Competenţa organelor de cercetare ale poliţieiCercetarea penală se efectuează de organele de cercetare ale poliţiei, pentru orice infracţiune care nu este data în mod obligatoriu în competenţa altor organe de cercetare. Articolul 208 Competenţa organelor de cercetare penală specialeCercetarea penală se efectuează şi de următoarele organe speciale:a)ofiţerii anume desemnaţi de către comandanţii unităţilor militare corp aparte şi similare, pentru militarii în subordine, precum şi pentru infracţiunile săvârşite în legătură cu serviciul de angajaţii civili ai acestor unităţi. Cercetarea poate fi efectuată şi personal de către comandant;b)ofiţerii anume desemnaţi de către şefii comenduirilor de garnizoană, pentru infracţiunile săvârşite de militari în afara unităţilor militare. Cercetarea poate fi efectuată şi personal de şefii comenduirilor de garnizoană;c)ofiţerii anume desemnaţi de către comandanţii centrelor militare, pentru infracţiunile de competenţa instanţelor militare, săvârşite de persoanele civile în legătură cu obligaţiile lor militare. Cercetarea poate fi efectuată şi personal de către comandanţii centrelor militare.La cererea comandantului centrului militar, organul de poliţie efectuează unele acte de cercetare, după care înaintează lucrările comandantului centrului militar;d)ofiţerii de grăniceri, precum şi ofiţerii anume desemnaţi din Ministerul de Interne, pentru infracţiunile de frontieră;e)căpitanii porturilor, pentru infracţiunile contra siguranţei navigaţiei pe apă şi contra disciplinei şi ordinii la bord, precum şi pentru infracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul, prevăzute în Codul penal, săvârşite de personalul navigant al marinei civile, dacă fapta a pus sau ar fi putut pune în pericol siguranţa navei sau a navigaţiei.În cazurile prevăzute la lit. a), b) şi c), cercetarea penală se efectuează în mod obligatoriu de organele speciale acolo prevăzute. Articolul 209 Competenţa procurorului în faza urmăririiProcurorul exercita supravegherea asupra actelor de urmărire penală; în exercitarea acestei atribuţii procurorii conduc şi controlează activitatea de cercetare penală a poliţiei şi a altor organe.Procurorul poate să efectueze orice acte de urmărire penală în cauzele pe care le supraveghează.Urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror, în cazul infracţiunilor prevăzute în art. 155-173, 174-177, 179, 189 alin. 3, art. 190, 191, 211 alin. 3, art. 212, 236, 236¹ , 238, 239, 239¹ , 250, 252, 254, 255, 257, 265, 266, 267, 267¹ , 268, 273-276, 279¹ , 280, 280¹ , 302² , 317 şi 356-361 din Codul penal, în cazul infracţiunilor arătate în art. 26 pct. 2 lit. a), art. 27 pct. 1 lit. b) şi c), art. 28¹ pct. 1 lit. b) şi c), art. 28² pct. 1 lit. b) şi art. 29 pct. 1 din acest cod, precum şi în cazul infracţiunilor împotriva protecţiei muncii.Este competent să efectueze urmărirea penală, în cazurile prevăzute în alineatul precedent, şi să exercite supravegherea asupra activităţii de cercetare penală procurorul de la parchetul corespunzător instanţei care, potrivit legii, judeca în prima instanţă cauza.Atunci când urmărirea penală este efectuată de procuror, ordonanţa prin care s-a dispus arestarea preventivă şi rechizitoriul sunt supuse confirmării prim-procurorului parchetului, iar când urmărirea este făcută de acesta, confirmarea se face de procurorul ierarhic superior. Articolul 210 Verificarea competenţeiOrganul de urmărire penală sesizat potrivit art. 221 este dator să-şi verifice competenţa.Dacă organul de cercetare penală constata că nu este competent a efectua cercetarea, trimite de îndată cauza procurorului care exercită supravegherea, în vederea sesizării organului competent. Articolul 211 Extinderea competenţei teritorialeCând anumite acte de cercetare penală trebuie să fie efectuate în afara razei teritoriale în care se face cercetarea, organul de cercetare penală poate să le efectueze el însuşi sau să dispună efectuarea lor prin comisie rogatorie ori delegare.În cazul în care organul de cercetare penală înţelege să procedeze el însuşi la efectuarea actelor, înştiinţează în prealabil despre aceasta organul corespunzător din raza teritorială în care va efectua aceste acte.În cuprinsul aceleiaşi localităţi, organul de cercetare penală efectuează toate actele de cercetare, chiar dacă unele dintre acestea trebuie îndeplinite în afara razei sale teritoriale, cu respectarea dispoziţiei din alineatul precedent. Articolul 212Abrogat. Articolul 213 Cazuri urgenteOrganul de cercetare penală este obligat să efectueze actele de cercetare ce nu suferă amânare, chiar dacă acestea privesc o cauză care nu este de competenţa lui. Lucrările efectuate în astfel de cazuri se trimit, de îndată, prin procurorul care exercită supravegherea activităţii organului ce le-a efectuat, procurorului competent. Articolul 214 Actele încheiate de unele organe de constatareSunt obligate să procedeze la luarea de declaraţii de la făptuitor şi de la martorii care au fost de faţă la săvârşirea unei infracţiuni şi să întocmească proces-verbal despre împrejurările concrete ale săvârşirii acesteia:a)organele inspecţiilor de stat, alte organe de stat, precum şi ale unităţilor la care se referă art. 145 din Codul penal, pentru infracţiunile care constituie încălcări ale dispoziţiilor şi obligaţiilor a căror respectare o controlează potrivit legii;b)organele de control şi cele de conducere ale administraţiei publice, ale altor unităţi la care se referă art. 145 din Codul penal, pentru infracţiunile săvârşite în legătură cu serviciul de cei aflaţi în subordine ori sub controlul lor.Organele arătate mai sus au dreptul să reţină corpurile delicte, să procedeze la evaluarea pagubelor, precum şi să efectueze orice alte acte, când legea prevede aceasta.Actele încheiate se înaintează procurorului în cel mult 3 zile de la descoperirea faptei ce constituie infracţiune, afară de cazul când legea dispune altfel.În caz de infracţiuni flagrante, aceleaşi organe au obligaţia să înainteze de îndată procurorului pe făptuitor, împreună cu lucrările efectuate şi cu mijloacele materiale de proba.Procesele-verbale încheiate de aceste organe constituie mijloace de proba. Articolul 215 Actele încheiate de comandanţii de nave şi aeronave şi de subofiţerii trupelor de grăniceriObligaţiile şi drepturile prevăzute în art. 214 alin. 1 şi 2 le au şi următoarele organe:a)comandanţii de nave şi aeronave pentru infracţiunile săvârşite pe acestea, pe timpul cât navele şi aeronavele pe care le comandă se afla în afara porturilor sau aeroporturilor;b)subofiţerii din trupele de grăniceri, pentru infracţiunile de frontieră.Organele de mai sus pot efectua percheziţii corporale asupra făptuitorului şi pot verifica lucrurile pe care acesta le are cu sine.De asemenea, organele de mai sus pot prinde pe făptuitor, în care caz îl predau de îndată procurorului sau organului de cercetare penală, împreună cu lucrările efectuate şi cu mijloacele materiale de proba.În celelalte cazuri, lucrările efectuate se înaintează organului de cercetare penală competent, în cel mult 5 zile de la prima constatare efectuată, împreună cu mijloacele materiale de proba.Când infracţiunea a fost săvârşită pe o navă sau aeronava, termenele de mai sus curg de la ancorarea navei ori aterizarea aeronavei pe teritoriul român.Procesele-verbale încheiate de aceste organe constituie mijloace de proba. Capitolul III SUPRAVEGHEREA EXERCITATĂ DE PROCUROR ÎN ACTIVITATEA DE URMĂRIRE PENALĂ Articolul 216 Obiectul supravegheriiProcurorul, în exercitarea supravegherii respectării legii în activitatea de urmărire penală, veghează ca orice infracţiune să fie descoperită, orice infractor să fie tras la răspundere penală şi ca nici o persoană să nu fie urmărită penal fără să existe indicii temeinice ca a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală.De asemenea, procurorul veghează ca nici o persoană să nu fie reţinută sau arestată, decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.În exercitarea activităţii de supraveghere, procurorul ia măsurile necesare sau da dispoziţii organelor de cercetare penală ca să ia asemenea măsuri.Procurorul ia măsuri şi da dispoziţii în scris şi motivat. Articolul 217 Trecerea cauzei de la un organ la altulProcurorul poate să dispună, după necesitate, ca într-o cauză în care cercetarea penală trebuie efectuată de un anumit organ de cercetare, să fie efectuată de un alt asemenea organ.Preluarea unei cauze de către un organ de cercetare penală ierarhic superior se dispune de procurorul de la parchetul care exercită supravegherea acestuia, pe baza propunerii motivate a organului de cercetare penală care preia cauza şi după încunoştinţarea procurorului care exercită supravegherea acesteia.În cauzele preluate de către un organ de cercetare penală central, supravegherea se exercită de către un procuror din Parchetul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.În cauzele în care urmărirea penală se efectuează de către procuror, acesta poate dispune ca anumite acte de cercetare penală să fie efectuate de către organele poliţiei. Articolul 218 Modalităţi de exercitare a supravegheriiProcurorul conduce şi controlează activitatea de cercetare penală a poliţiei şi a altor organe şi supraveghează ca actele de urmărire penală să fie efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale.Organele de cercetare penală sunt obligate sa încunoştiinţeze de îndată pe procuror despre infracţiunile de care au luat cunoştinţa.Procurorul poate să asiste la efectuarea oricărui act de cercetare penală sau să-l efectueze personal. Procurorul poate să ceară spre verificare orice dosar de la organul de cercetare penală, care este obligat să-l trimită, cu toate actele, materialele şi datele privitoare la fapte care formează obiectul cercetării. Articolul 219 Dispoziţii date de procurorProcurorul poate să dea dispoziţii cu privire la efectuarea oricărui act de urmărire penală.Dispoziţiile date de procuror sunt obligatorii pentru organul de cercetare penală. Dacă acest organ are de făcut obiecţii, poate sesiza pe prim-procurorul parchetului sau, când dispoziţiile sunt date de acesta, pe procurorul ierarhic superior, fără a întrerupe executarea lor. În termen de 3 zile de la sesizare prim-procurorul sau procurorul ierarhic superior este obligat să se pronunţe. Articolul 220 Infirmarea actelor sau măsurilor procesuale nelegaleCând procurorul constata ca un act sau o măsură procesuală a organului de urmărire penală nu este data cu respectarea dispoziţiilor legale, o infirmă motivat. Capitolul IV EFECTUAREA URMĂRIRII PENALE Secţiunea I Sesizarea organelor de urmărire penală Articolul 221 Modurile de sesizareOrganul de urmărire penală este sesizat prin plângere sau denunţ, ori se sesizează din oficiu când afla pe orice altă cale ca s-a săvârşit o infracţiune.Când, potrivit legii, punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilă ori la sesizarea sau cu autorizarea organului prevăzut de lege, urmărirea penală nu poate începe în lipsa acestora.De asemenea, urmărirea penală nu poate începe fără exprimarea dorinţei guvernului străin în cazul infracţiunii prevăzute în art. 171 din Codul penal.Când prin săvârşirea unei infracţiuni s-a produs o pagubă uneia din unităţile la care se referă art. 145 din Codul penal, unitatea păgubită este obligată să sesizeze de îndată organul de urmărire penală, să prezinte situaţii explicative cu privire la întinderea pagubei, date cu privire la faptele prin care paguba a fost pricinuită şi să se constituie parte civilă. Articolul 222 PlângereaPlângerea este încunoştinţarea făcută de o persoană sau de o unitate din cele la care se referă art. 145 din Codul penal, căreia i s-a cauzat o vătămare prin infracţiune.Plângerea trebuie să cuprindă: numele, prenumele, calitatea şi domiciliul petiţionarului, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului dacă este cunoscut şi a mijloacelor de proba.Plângerea se poate face personal sau prin mandatar. Mandatul trebuie să fie special, iar procura rămâne ataşată plângerii.Plângerea făcută oral se consemnează într-un proces-verbal de organul care o primeşte.Plângerea se poate face şi de către unul dintre soţi pentru celălalt soţ, sau de către copilul major pentru părinţi. Persoana vătămată poate să declare că nu-şi însuşeşte plângerea.Pentru persoana lipsită de capacitatea de exerciţiu, plângerea se face de reprezentantul sau legal. Persoana cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate face plângere cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de legea civilă. Articolul 223 DenunţulDenunţul este încunoştinţarea făcută de către o persoană sau de către o unitate dintre cele la care se referă art. 145 din Codul penal, despre săvârşirea unei infracţiuni.Denunţul trebuie să conţină aceleaşi date ca şi plângerea.Denunţul scris trebuie să fie semnat de denunţător, iar în cazul denunţului oral, acesta se consemnează într-un proces-verbal de către organul în faţa căruia a fost făcut. Articolul 224 Acte premergătoareÎn vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare.De asemenea, în vederea strângerii datelor necesare organelor de urmărire penală pentru începerea urmăririi penale, pot efectua acte premergătoare şi lucrătorii operativi din Ministerul de Interne, precum şi din celelalte organe de stat cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale, anume desemnaţi în acest scop, pentru fapte care constituie, potrivit legii, ameninţări la adresa siguranţei naţionale.Procesul-verbal prin care se constata efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de proba. Articolul 225 Sesizarea la cererea organului competentCând legea prevede ca începerea urmăririi penale nu poate avea loc fără o sesizare specială, aceasta trebuie făcută în scris şi semnată de către organul competent. În actul de sesizare trebuie să se arate în mod corespunzător datele prevăzute în art. 222 alin 2. Articolul 226 Unele dispoziţii privind urmărirea penală pentru militariPentru infracţiunile prevăzute de Codul penal în art. 331-336, 348, 353 şi 354, urmărirea penală poate începe numai la sesizarea comandantului.Pentru celelalte infracţiuni săvârşite de militari, organul de urmărire penală procedează potrivit regulilor obişnuite, informând pe comandant de îndată ce a început urmărirea penală. Articolul 227 Sesizări făcute de persoane cu funcţii de conducere şi de salariaţiOrice persoană cu funcţie de conducere într-o unitate la care se referă art. 145 din Codul penal sau cu atribuţii de control, care a luat cunoştinţa de săvârşirea unei infracţiuni în acea unitate, este obligată să sesizeze de îndată pe procuror sau organul de cercetare penală şi să ia măsuri să nu dispară urmele infracţiunii, corpurile delicte şi orice alte mijloace de proba.Obligaţiile prevăzute în alineatul precedent revin şi oricărui funcţionar sau altui salariat care a luat cunoştinţa despre săvârşirea unei infracţiuni în legătură cu serviciul în cadrul căruia îşi îndeplineşte sarcinile. Secţiunea II Desfăşurarea urmăririi penale Articolul 228 Începerea urmăririi penaleOrganul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute în art. 221 dispune prin rezoluţie începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute în art. 10, cu excepţia celui de la lit. b^1).În cazul arătat în art. 10 lit b^1), organul de urmărire penală înaintează dosarul procurorului cu propunerea de a dispune scoaterea de sub urmărire penală.Când organul de urmărire penală se sesizează din oficiu, încheie un proces-verbal care constituie actul de începere a urmăririi penale.Dacă din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate după primirea plângerii sau denunţului rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute în art. 10, cu excepţia celui de la lit. b^1), organul de urmărire penală înaintează procurorului actele încheiate cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală.Dacă procurorul constata că nu sunt întrunite condiţiile arătate în alineatul precedent, restituie actele organului de urmărire penală pentru începerea urmăririi penale.În cazul în care procurorul este de acord cu propunerea, o confirmă prin rezoluţie motivată şi înştiinţează despre această persoană care a făcut sesizarea.Dacă ulterior se constata că nu a exista sau ca a dispărut împrejurarea pe care se întemeia propunerea de a nu se începe urmărirea penală, procurorul infirmă rezoluţia şi restituie actele organului de urmărire, dispunând începerea urmăririi penale. Articolul 229 ÎnvinuitulPersoana faţă de care se efectuează urmărirea penală se numeşte învinuit cât timp nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa. Articolul 230 Scoaterea de sub urmărire când fapta nu prezintă pericolul social al unei infracţiuniProcurorul, sesizat potrivit art. 228 alin. 2, dispune prin ordonanţa scoaterea de sub urmărire penală şi înştiinţează despre aceasta, când este cazul, persoana care a făcut sesizarea. Articolul 231 Restituirea dosarului pentru continuarea cercetării penaleDacă procurorul, sesizat potrivit dispoziţiilor art. 228 alin. 2, constata că nu este cazul să scoată de sub urmărire, restituie dosarul organului de cercetare penală pentru continuarea cercetării penale. Articolul 232 Restituirea dosarului pentru începerea sau continuarea urmăririi penaleDacă procurorul i-a restituit, în temeiul art. 228 alin. 5 sau art. 231, actele ori dosarul, organul de urmărire penală începe ori, după caz, continua urmărirea penală, procedând la efectuarea acesteia, potrivit legii şi ţinând seama de împrejurările speciale ale fiecărei cauze. Articolul 233 Arestarea preventivă a învinuituluiÎn cursul efectuării cercetării penale, dacă organul de cercetare consideră că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive a învinuitului, face propuneri în acest sens şi le înaintează procurorului pentru a decide.Dacă procurorul, după ce examinează dosarul cauzei, constata că este cazul să ia măsura arestării preventive a învinuitului, procedează potrivit art. 146. Articolul 234 Propuneri făcute de organul de cercetare penalăDacă organul de cercetare penală consideră că sunt temeiuri pentru punerea în mişcare a acţiunii penale, face propuneri în acest sens, pe care le înaintează procurorului.Organul de cercetare penală, dacă consideră că sunt întrunite şi condiţiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, face propuneri şi în această privinţă. Articolul 235 Punerea în mişcare a acţiunii penale prin ordonanţaProcurorul se pronunţa asupra punerii în mişcare a acţiunii penale după examinarea dosarului.Dacă procurorul este de acord cu propunerea, pune în mişcare acţiunea penală prin ordonanţa.Ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale trebuie să cuprindă, pe lângă menţiunile arătate în art. 203, date cu privire la persoana inculpatului, fapta pentru care este învinuit şi încadrarea juridică a acesteia. Articolul 236 Arestarea preventivă a inculpatuluiProcurorul sesizat potrivit art. 234, dacă pune în mişcare acţiunea penală şi dacă constata ca sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, procedează potrivit art. 150 şi urm.Dacă învinuitul este arestat potrivit art. 233, va fi ascultat de procuror înainte de expirarea termenului de arestare a învinuitului. Articolul 237 Continuarea cercetării şi ascultarea inculpatuluiDupă aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor art. 233-236, procurorul, dacă este cazul, dispune continuarea cercetării penale. Organul de cercetare penală continua efectuarea actelor de cercetare, fiind obligat să respecte şi dispoziţiile date de procuror.Dacă procurorul a pus în mişcare acţiunea penală, organul de cercetare cheamă pe inculpat, îi comunică fapta pentru care este învinuit şi îi dă explicaţii cu privire la drepturile şi obligaţiile pe care le are.Organul de cercetare penală pune în vedere inculpatului aflat în stare de libertate că este obligat să se prezinte la toate chemările ce i se vor face în cursul procesului penal şi că are îndatorirea să comunice orice schimbare de adresă.Organul de cercetare penală va continua urmărirea şi fără a-l asculta pe inculpat, când acesta este dispărut, se sustrage de la cercetare sau nu locuieşte în ţară. Articolul 238 Extinderea cercetării penaleOrganul de cercetare penală, dacă constata fapte noi în sarcina inculpatului ori împrejurări noi care pot duce la schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală sau date cu privire la participarea şi a unei alte persoane la săvârşirea acelei fapte, face propuneri în acest sens, pe care le înaintează procurorului, pentru ca acesta să decidă în privinţa extinderii cercetării penale sau schimbării încadrării juridice. Secţiunea III Suspendarea urmăririi penale Articolul 239 Cazuri de suspendareÎn cazul când se constata printr-o expertiză medicală ca învinuitul sau inculpatul suferă de o boală gravă, care îl împiedica să ia parte la procesul penal, organul de cercetare penală înaintează procurorului propunerile sale împreună cu dosarul, pentru a dispune suspendarea urmăririi penale.Procurorul se pronunţa asupra suspendării prin ordonanţa. Articolul 240 Ordonanţa de suspendareOrdonanţa trebuie să cuprindă, pe lângă menţiunile arătate în art. 203, datele privitoare la persoana învinuitului sau inculpatului, fapta de care este învinuit, cauzele care au determinat suspendarea şi măsurile luate în vederea însănătoşirii învinuitului sau inculpatului.Măsura suspendării se comunică părţii civile. După comunicare, dosarul se restituie organului de cercetare penală. Articolul 241 Sarcina organului de cercetare în timpul suspendăriiÎn timpul cât urmărirea este suspendată, organul de cercetare penală continua să efectueze toate actele a căror îndeplinire nu este împiedicată de situaţia învinuitului sau inculpatului.Organul de cercetare penală este obligat să se intereseze periodic dacă mai subzistă cauza care a determinat suspendarea urmăririi penale. Secţiunea IV Încetarea urmăririi penale Articolul 242 Cazuri de încetareÎncetarea urmăririi penale are loc când constata existenţa vreunuia dintre cazurile prevăzute în art. 10 lit. f)-h) şi j) şi există învinuit sau inculpat în cauza.Dacă în aceeaşi cauza sunt mai mulţi învinuiţi sau inculpaţi ori dacă mai multe fapte fac obiectul aceleiaşi cauze, încetarea urmăririi se face numai cu privire la învinuiţii sau inculpaţii, ori la faptele pentru care există cazul de încetare a urmăririi. Articolul 243 Procedura încetăriiOrganul de cercetare penală, când constata existenţa vreunuia dintre cazurile prevăzute în art. 10 lit. f)- h) şi j), înaintează procurorului dosarul împreună cu propuneri de încetare a urmăririi penale.Procurorul se pronunţa asupra încetării urmăririi penale prin ordonanţa, dispunând potrivit art. 11 pct. 1 lit. c). În cazul în care nu s-a pus în mişcare acţiunea penală, încetarea urmăririi penale se pronunţa prin rezoluţie motivată.Când cazul de încetare a urmăririi penale priveşte un învinuit sau inculpat arestat, procurorul trebuie să se pronunţe asupra încetării urmăririi penale în termen de 24 de ore de la primirea dosarului. Articolul 244 Ordonanţa de încetare a urmăririi penaleOrdonanţa de încetare a urmăririi penale trebuie să cuprindă pe lângă menţiunile arătate în art. 203, datele privind persoana şi fapta la care se referă încetarea, precum şi arătarea temeiurilor de fapt şi de drept pe baza cărora se dispune încetarea urmăririi penale. Articolul 245 Dispoziţii complimentare ale ordonanţeiPrin ordonanţa de încetare a urmăririi penale se dispune totodată asupra:a)revocării măsurii preventive, precum şi a măsurilor asigurătorii luate în vederea executării pedepsei amenzii;b)confiscării lucrurilor care potrivit art. 118 din Codul penal sunt supuse confiscării speciale şi restituirii celorlalte.Dacă proprietatea corpurilor delicte şi a celorlalte obiecte care au servit ca mijloace materiale de proba este contestată, ele sunt păstrate de organul de cercetare penală până la hotărârea instanţei civile;c)măsurilor asigurătorii privind reparaţiile civile şi a restabilirii situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii.În cazul în care s-a dispus menţinerea măsurilor asigurătorii privind reparaţiile civile, aceste măsuri se vor considera desfiinţate, dacă persoana vătămată nu introduce acţiune în faţa instanţei civile în termen de 30 de zile de la comunicarea încetării urmăririi penale;d)cheltuielilor judiciare, stabilind cuantumul acestora, cine trebuie să le suporte şi ordonând încasarea lor;e)restituirii cauţiunii în cazurile prevăzute de lege.Dacă în cursul urmăririi penale s-a luat vreuna din măsurile de siguranţă arătate în art. 162, se va face menţiune despre aceasta. Articolul 246 Înştiinţarea despre încetarea urmăririi penaleProcurorul înştiinţează persoanele interesate despre încetarea urmăririi penale.În cazul când învinuitul sau inculpatul este arestat preventiv, procurorul înştiinţează prin adresa administraţia locului de deţinere, cu dispoziţia de a pune îndată în libertate pe învinuit sau inculpat. Articolul 247Abrogat. Articolul 248 Restituirea dosarului şi continuarea cercetării penaleProcurorul, dacă constata că nu este cazul să dispună încetarea sau când a dispus încetarea parţial, restituie dosarul organului de cercetare penală, cu dispoziţia de a continua cercetarea. Secţiunea V Scoaterea de sub urmărirea penală Articolul 249 Cazurile şi procedura scoaterii de sub urmărireScoaterea de sub urmărirea penală are loc când constata existenţa vreunuia dintre cazurile prevăzute în art. 10 lit. a)-e) şi există învinuit sau inculpat în cauza.Dispoziţiile art. 242-246 şi 248 se aplică în mod corespunzător şi în procedura scoaterii de sub urmărire.În cazul prevăzut în art. 10 lit. b^1) procurorul se pronunţa prin ordonanţa. Articolul 249¹ Punerea în executare a ordonanţei prin care s-a aplicat o sancţiune cu caracter administrativÎn cazul în care s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală în temeiul art. 10 lit. b^1), executarea mustrării sau mustrării cu avertisment, prevăzute în art. 91 din Codul penal, aplicate de procuror, se face potrivit art. 487, care se aplică în mod corespunzător.Executarea sancţiunii cu caracter administrativ a amenzii se efectuează potrivit art. 442 şi 443.Împotriva ordonanţei prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală în temeiul art. 10 lit. b^1) se poate face plângere în termen de 5 zile de la înştiinţarea prevăzută în art. 246.Punerea în executare a ordonanţei prin care s-a aplicat sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii se face după expirarea termenului prevăzut în alin. 3, iar dacă s-a făcut plângere şi a fost respinsă, după respingerea acesteia. Secţiunea VI Procedura prezentării materialului de urmărire penală Articolul 250 Prezentarea materialuluiDupă punerea în mişcare a acţiunii penale, dacă au fost efectuate toate actele de urmărire necesare, organul de cercetare penală cheamă pe inculpat în faţa sa şi:a)ii pune în vedere ca are dreptul de a lua cunoştinţă de materialul de urmărire penală, arătându-i şi încadrarea juridică a faptei săvârşite;b)ii asigura posibilitatea de a lua de îndată cunoştinţa de material. Dacă inculpatul nu poate să citească, organul de cercetare penală îi citeşte materialul;c)îl întreabă, după ce a luat cunoştinţa de materialul de urmărire penală, dacă are de formulat cereri noi sau dacă voieşte să facă declaraţii suplimentare. Articolul 251 Procesul-verbal de prezentare a materialuluiDespre aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor prevăzute în art. 250 organul de cercetare penală întocmeşte proces-verbal, în care consemnează şi declaraţiile, cererile şi răspunsurile inculpatului. Articolul 252 Cereri noi formulate de inculpatDacă inculpatul a formulat cereri noi în legătură cu urmărirea penală, organul de cercetare penală le examinează de îndată şi dispune prin ordonanţa admiterea sau respingerea lor.Organul de cercetare dispune prin aceeaşi ordonanţa completarea cercetării penale, atunci când din declaraţiile suplimentare sau din răspunsurile inculpatului rezultă necesitatea completării. Articolul 253 Prezentarea din nou a materialului de urmărire penalăOrganul de cercetare penală este obligat să procedeze din nou la prezentarea materialului, dacă a efectuat noi acte de cercetare penală, sau dacă constata ca trebuie să fie schimbată încadrarea juridică a faptei. Articolul 254 Cazuri de neprezentare a materialuluiCând prezentarea materialului nu a fost posibilă din cauza ca inculpatul este dispărut, s-a sustras de la chemarea înaintea organului de cercetare penală sau nu locuieşte în ţară, în referatul care se întocmeşte potrivit art. 259 se arata împrejurările concrete din care rezultă cauza împiedicării.Dacă până la înaintarea dosarului la procuror inculpatul se prezintă, este prins ori adus, se procedează la prezentarea materialului de urmărire penală. Secţiunea VII Terminarea urmăririi penale Paragraful 1. Urmărire fără punerea în mişcare a acţiunii penale Articolul 255 Ascultarea învinuitului înainte de terminarea cercetăriiÎn cauzele în care nu a fost pusă în mişcarea acţiunea penală, organul de cercetare, după efectuarea actelor de cercetare penală potrivit art. 232, dacă există învinuit în cauza şi constata ca împotriva acestuia sunt suficiente probe, procedează la o nouă ascultare a învinuitului, aducându-i la cunoştinţa învinuirea şi întrebându-l dacă are noi mijloace de apărare.Dacă învinuitul nu a propus noi probe sau propunerea sa nu a fost găsită temeinică ori dacă cercetarea a fost completată potrivit propunerilor făcute, cercetarea se considera terminată. Articolul 256 Înaintarea dosarului privind pe învinuitDe îndată ce cercetarea penală este terminată, organul de cercetare înaintează dosarul procurorului cu un referat, în care consemnează rezultatul cercetării, spre a se decide potrivit art. 262. Referatul va cuprinde în mod corespunzător menţiunile prevăzute în art. 259-260. Articolul 257 Prezentarea materialului de către procurorProcurorul primind dosarul, dacă socoteşte necesar, cheamă pe învinuit şi îi prezintă materialul de urmărire penală potrivit dispoziţiilor art. 250 şi urm., care se aplică în mod corespunzător. Paragraful 2. Urmărire cu acţiunea penală pusă în mişcare Articolul 258 Înaintarea dosarului privind pe inculpatÎn cauzele în care acţiunea penală a fost pusă în mişcare, după completarea cercetării şi după îndeplinirea, dacă este cazul, a dispoziţiilor privitoare la prezentarea materialului de urmărire penală, cercetarea penală se considera terminată. Organul de cercetare penală înaintează de îndată procurorului dosarul cauzei însoţit de un referat. Articolul 259 Cuprinsul referatului întocmit de organul de cercetare penalăReferatul întocmit de organul de cercetare penală trebuie să se limiteze la fapta care a format obiectul punerii în mişcare a acţiunii penale, la persoana inculpatului şi la ultima încadrare juridică data faptei.Referatul trebuie să cuprindă fapta reţinută în sarcina inculpatului, probele administrate şi încadrarea juridică.Când urmărirea penală priveşte mai multe fapte sau mai mulţi inculpaţi, referatul trebuie să cuprindă menţiunile arătate în alineatul precedent cu privire la toate faptele şi la toţi inculpaţii şi, dacă este cazul, trebuie să se arate pentru care fapte ori făptuitori s-a încetat urmărirea, s-a dispus scoaterea de sub urmărire ori s-a suspendat urmărirea penală. Articolul 260 Date suplimentareReferatul trebuie să cuprindă date suplimentare privitoare la:a)mijloacele materiale de proba şi măsurile luate referitor la ele în cursul cercetării penale, precum şi locul unde se afla;b)măsurile asigurătorii privind reparaţiile civile sau executarea pedepsei amenzii, luate în cursul cercetării penale;c)cheltuielile judiciare. Capitolul V TRIMITEREA ÎN JUDECATA Articolul 261 Verificarea lucrărilor urmăririi penaleProcurorul este obligat ca în termen de cel mult 15 zile de la primirea dosarului trimis de organul de cercetare penală potrivit art. 256 sau 258 să procedeze la verificarea lucrărilor urmăririi penale şi să se pronunţe asupra acestora.Procurorul procedează la prezentarea materialului de urmărire penală în situaţiile prevăzute în art. 254 alin. 1, dacă inculpatul se prezintă, este prins sau adus după înaintarea dosarului la procuratură.Rezolvarea cauzelor în care sunt arestaţi se face de urgentă şi cu precădere. Articolul 262 Rezolvarea cauzelorDacă procurorul constata ca au fost respectate dispoziţiile legale care garantează aflarea adevărului, ca urmărirea penală este completă, existând probele necesare şi legal administrate, procedează, după caz, astfel:1. când din materialul de urmărire penală rezultă ca fapta există, ca a fost săvârşită de învinuit sau de inculpat şi ca acesta răspunde penal:a)dacă acţiunea penală nu a fost pusă în mişcare în cursul urmăririi penale, da rechizitoriu prin care pune în mişcare acţiunea penală şi dispune trimiterea în judecata;b)dacă acţiunea penală a fost pusă în mişcare în cursul urmăririi penale, da rechizitoriu prin care dispune trimiterea în judecata;2. da ordonanţa prin care:a)clasează, scoate de sub urmărire sau încetează urmărirea penală potrivit dispoziţiilor art. 11.Dacă procurorul dispune scoaterea de sub urmărire în temeiul art. 10 lit. b^1), face aplicarea art. 18¹ alin. 3 din Codul penal;b)suspenda urmărirea penală, atunci când constata existenţa unei cauze de suspendare a urmăririi. Articolul 263 Cuprinsul rechizitoriuluiRechizitoriul trebuie să se limiteze la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală şi trebuie să cuprindă, pe lângă menţiunile prevăzute în art. 203, datele privitoare la persoana inculpatului, fapta reţinută în sarcina sa, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea, măsura preventivă luată şi durata acesteia, precum şi dispoziţia de trimitere în judecata.În rechizitoriu se arata de asemenea numele şi prenumele persoanelor care trebuie citate în instanţa, cu indicarea calităţii lor în proces şi locul unde urmează a fi citate.În cazul când urmărirea penală este efectuată de procuror, rechizitoriul trebuie să cuprindă şi datele suplimentare prevăzute în art. 260.Procurorul întocmeşte un singur rechizitoriu chiar dacă lucrările urmăririi penale privesc mai multe fapte ori mai mulţi învinuiţi sau inculpaţi şi chiar dacă se dau acestora rezolvări diferite, potrivit art. 262. Articolul 264 Actul de sesizare a instanţeiRechizitoriul constituie actul de sesizare a instanţei de judecată.Rechizitoriul dat de procurorul de la un parchet ierarhic superior celui corespunzător instanţei competente să judece cauza în fond este supus confirmării procurorului de la parchetul corespunzător acestei instanţe.Sesizarea instanţei de judecată se face de către procurorul care a dat sau, după caz, a confirmat rechizitoriul potrivit alineatului precedent.În termen de 24 de ore de la darea sau, după caz, confirmarea rechizitoriului, procurorul înaintează instanţei competente dosarul împreună cu numărul necesar de copii de pe rechizitoriu, pentru a fi comunicat inculpaţilor aflaţi în stare de deţinere. Articolul 265 Restituirea cauzei sau trimiterea la alt organ de urmărireCând procurorul constata ca urmărirea penală nu este completă, sau că nu au fost respectate dispoziţiile legale care garantează aflarea adevărului, restituie cauza organului care a efectuat urmărirea penală, sau potrivit dispoziţiilor art. 217 trimite cauza la alt organ de urmărire, în vederea completării sau refacerii urmăririi penale.Când completarea sau refacerea urmăririi penale este necesară numai cu privire la unele fapte sau la unii învinuiţi sau inculpaţi, iar disjungerea nu este posibilă, procurorul dispune restituirea sau trimiterea întregii cauze. Articolul 266 Cuprinsul ordonanţei de restituireOrdonanţa de restituire sau de trimitere cuprinde, pe lângă menţiunile arătate în art. 203, indicarea actelor de cercetare penală ce trebuie efectuate ori refăcute, a faptelor sau împrejurărilor ce urmează a fi constatate şi a mijloacelor de proba ce urmează a fi folosite. Articolul 267 Dispoziţiile privitoare la măsurile preventive, de siguranţă sau asigurătoriiÎn toate cazurile, procurorul este obligat să dispună asupra menţinerii sau revocării măsurilor preventive, de siguranţă ori asigurătorii, luate în cursul urmăririi penale sau, dacă este cazul, să ia asemenea măsuri. Articolul 268 Trimiterea la organul competentCând procurorul constata ca pentru vreuna din infracţiunile sau infractorii arătaţi în art. 207, 208 şi 209 alin. 3 şi 4 urmărirea penală s-a făcut de un alt organ decât cel prevăzut în textele menţionate, ia măsuri ca urmărirea să fie făcută de organul competent.În cazul prevăzut în alineatul precedent rămân valabile măsurile asigurătorii luate, actele sau măsurile procesuale confirmate încuviinţate de procuror, precum şi actele procesuale care nu pot fi refăcute. Articolul 269 Obligaţiile organelor competenteOrganul de cercetare penală sesizat prin trimiterea cauzei potrivit art. 268 procedează la ascultarea învinuitului sau inculpatului şi, ţinând seama de dispoziţiile art. 268 alin. 2, dispune în ce măsura trebuie refăcute celelalte acte procesuale şi ce anume acte mai trebuie efectuate în completarea cercetării penale. Capitolul VI RELUAREA URMĂRIRII PENALE Articolul 270 Cazurile de reluareUrmărirea penală este reluată în caz de:a)încetare a cauzei de suspendare;b)restituire a cauzei de către instanţa de judecată în vederea refacerii sau completării urmăririi, ori ca urmare a extinderii acţiunii penale sau a procesului penal;c)redeschidere a urmăririi penale.Reluarea urmăririi penale nu poate avea loc dacă se constată că între timp a intervenit vreunul din cazurile prevăzute în art. 10. Articolul 271 Reluarea după suspendareReluarea urmăririi penale după suspendare are loc când se constată că a încetat cauza care a determinat suspendarea. Organul de cercetare penală care constata ca a încetat cauza de suspendare înaintează dosarul procurorului pentru a dispune asupra reluării. Reluarea se dispune prin ordonanţa. Articolul 272 Reluarea în caz de restituireCând instanţa de judecată a dispus restituirea cauzei în vederea refacerii sau completării urmăririi penale, ori în caz de extindere a acţiunii penale sau a procesului penal, urmărirea se reia pe baza hotărârii prin care instanţa a dispus restituirea. Articolul 273 Reluarea în caz de redeschidere a urmăririiRedeschiderea urmăririi penale în cazul în care s-a dispus încetarea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire are loc dacă ulterior se constata că nu a existat în fapt cazul care a determinat luarea acestor măsuri sau ca a dispărut împrejurarea pe care se întemeia încetarea sau scoaterea de sub urmărire.Redeschiderea urmăririi penale se dispune de procuror prin ordonanţa. Articolul 274 Durata arestării inculpatului după reluareÎn cazurile de reluare a urmăririi penale prevăzute în art. 270 lit. a) şi c), termenul de 30 de zile privitor la măsura arestării inculpatului curge de la data luării acestei măsuri, iar în cazul când dosarul se restituie de către instanţa şi inculpatul este arestat, termenul curge de la data primirii dosarului de către procuror.Durata arestării inculpatului poate fi prelungită potrivit art. 155, 159 şi 160. Capitolul VII PLÂNGEREA ÎMPOTRIVA MĂSURILOR ŞI ACTELOR DE URMĂRIRE PENALĂ Articolul 275 Dreptul de a face plângereOrice persoană poate face plângere împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime.Se poate face plângere, în condiţiile prevăzute în alineatul precedent, şi împotriva rezoluţiei date potrivit art. 228 alin. 6.Plângerea se adresează procurorului care supraveghează activitatea organului de cercetare penală şi se depune fie direct la acesta, fie la organul de cercetare penală.Introducerea plângerii nu suspenda aducerea la îndeplinire a măsurii sau a actului care formează obiectul plângerii. Articolul 276 Obligaţia de înaintare a plângeriiCând plângerea a fost depusă la organul de cercetare penală, acesta este obligat ca în termen de 48 de ore de la primirea ei să o înainteze procurorului împreună cu explicaţiile sale, atunci când acestea sunt necesare. Articolul 277 Termenul de rezolvareProcurorul este obligat să rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire şi să comunice de îndată persoanei care a făcut plângerea modul în care a fost rezolvată. Articolul 278 Plângerea contra actelor procuroruluiPlângerea împotriva măsurilor luate sau actelor efectuate de procuror sau efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvă de prim-procurorul parchetului. În cazul când măsurile şi actele sunt ale prim-procurorului ori luate sau efectuate pe baza dispoziţiilor date de către acesta, plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior. Dispoziţiile art. 275-277 se aplică în mod corespunzător. Capitolul VIII PROCEDURA PLÂNGERII PREALABILE Articolul 279 Organele cărora li se adresează plângereaPunerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară astfel de plângere.Plângerea prealabilă se adresează:a)instanţei de judecată, în cazul infracţiunilor prevăzute de Codul penal în art. 180, 184 alin. 1, 193, 205, 206, 210, 213, şi 220, dacă făptuitorul este cunoscut. Când făptuitorul este necunoscut, persoana vătămată se poate adresa organului de cercetare penală pentru indentificarea lui.Aceste prevederi se aplică şi în cazul infracţiunilor prevăzute în art. 193, 205 şi 206 din Codul penal, săvârşite prin presă sau orice mijloace de comunicare în masă;b)organului de cercetare penală sau procurorului, în cazul altor infracţiuni decât cele arătate la lit. a);c)organului competent să efectueze urmărirea penală, când plângerea prealabilă este îndreptată contra unui judecător, procuror, notar public, militar, judecător şi controlor financiar de la camera de conturi judeţeană sau contra uneia din persoanele arătate în art. 29 pct. 1. Articolul 280 Procedura în cazul infracţiunilor flagranteÎn caz de infracţiune flagrantă, organul de urmărire penală este obligat să constate săvârşirea acesteia, chiar în lipsa plângerii prealabile.Dacă infracţiunea săvârşită este dintre cele arătate în art. 279 alin. 2 lit. a), constatările făcute vor fi trimise, la cerere, instanţei sesizate prin plângere.Când infracţiunea săvârşită este dintre cele arătate în art. 279 lit. b) şi c), organul de urmărire penală cheamă persoana vătămată şi dacă aceasta declara ca face plângere prealabilă, după caz, continua urmărirea penală sau trimite cauza organului competent. Articolul 281 Procedura în caz de conexitate sau de indivizibilitateÎn caz de conexitate sau de indivizibilitate între infracţiunile arătate în art. 279 lit. a)-c), dacă disjungerea nu este posibilă, se aplică procedura prevăzută în art. 35.Aceeaşi procedura se aplică şi în cazul când conexitatea sau indivizibilitatea priveşte o infracţiune pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă şi o altă infracţiune pentru care nu se cere plângere prealabilă dacă disjungerea nu este posibilă. Articolul 282Abrogat. Articolul 283 Conţinutul plângeriiPlângerea trebuie să cuprindă descrierea faptei, indicarea autorului, arătarea mijloacelor de proba, indicarea adresei părţilor şi a martorilor, precizarea dacă persoana vătămată se constituie parte civilă şi, atunci când este cazul, indicarea persoanei responsabile civilmente. Articolul 284 Termenul de introducere a plângeriiÎn cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară o plângere prealabilă, aceasta trebuie să fie introdusă în termen de 2 luni din ziua în care persoana vătămată a ştiut cine este făptuitorul.Când persoana vătămată este un minor sau un incapabil, termenul de 2 luni curge de la data când persoana îndreptăţită a reclama a ştiut cine este făptuitorul. Articolul 284¹ Lipsa nejustificată a părţii vătămateÎn cazul infracţiunilor arătate în art. 279 alin. 2 lit. a), lipsa nejustificată a părţii vătămate la două termene consecutive în faţa primei instanţe este considerată drept retragere a plângerii prealabile. Articolul 285 Plângerea greşit îndreptatăPlângerea prealabilă greşit îndreptată la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată se trimite organului competent. În aceste cazuri, plângerea se considera valabilă, dacă a fost introdusă în termen la organul necompetent. Articolul 286 Schimbarea încadrării fapteiDacă într-o cauză în care s-au făcut acte de cercetare penală se considera ulterior ca fapta urmează a primi o încadrare juridică pentru care este necesară plângerea prealabilă, organul de cercetare penală cheamă partea vătămată şi o întreabă dacă înţelege să facă plângere. În caz afirmativ, organul de cercetare penală, după caz, continua cercetarea sau trimite dosarul instanţei competente. În caz contrar, transmite actele procurorului în vederea încetării urmăririi penale.Când schimbarea încadrării juridice se face în faţa instanţei, aceasta cheamă persoana vătămată şi o întreabă dacă înţelege să facă plângere pentru infracţiunea respectivă şi, după caz, continua sau încetează procesul penal. Titlul II JUDECATA Capitolul I DISPOZIŢII GENERALE Articolul 287 Îndatoririle instanţei de judecatăInstanţa de judecată îşi exercita atribuţiile în mod activ, în vederea aflării adevărului şi a realizării rolului educativ al judecăţii.Instanţa îşi formează convingerea pe baza probelor administrate în cauza. Articolul 288 Locul unde se desfăşoară judecataJudecata se desfăşoară la sediul instanţei. Pentru motive temeinice, instanţa poate dispune ca judecata să se desfăşoare în alt loc. Articolul 289 Oralitatea, nemijlocirea şi contradictorialitateaJudecata cauzei se face în faţa instanţei constituită potrivit legii şi se desfăşoară în şedinţa, oral, nemijlocit şi în contradictoriu. Articolul 290 Publicitatea şedinţei de judecatăŞedinţa de judecată este publică. Minorii sub 16 ani nu pot asista la şedinţa de judecată.Dacă judecarea în şedinţa publică ar putea aduce atingerea unor interese de stat, moralei, demnităţii sau vieţii intime a unei persoane, instanţa, la cererea procurorului, a părţilor ori din oficiu, poate declară şedinţa secretă pentru tot cursul sau pentru o anumită parte a judecării cauzei.Declararea şedinţei secrete se face în şedinţa publică, după ascultarea părţilor prezente şi a procurorului când participa la judecata.În timpul cât şedinţa este secretă, nu sunt admişi în sala de şedinţa decât părţile, reprezentanţii acestora, apărătorii şi celelalte persoane chemate de instanţa în interesul cauzei. Articolul 291 Citarea părţilor la judecataJudecata poate avea loc numai dacă părţile sunt legal citate şi procedura este îndeplinită.Neprezentarea părţilor citate nu împiedica judecarea cauzei. Când instanţa considera că este necesară prezentă uneia dintre părţile lipsa, poate lua măsuri pentru prezentarea acesteia, amânând în acest scop judecata.Partea prezentă la un termen nu mai este citată pentru termenele ulterioare, chiar dacă ar lipsi la vreunul dintre aceste termene.Când judecata se amână, martorii, experţii şi interpreţii prezenţi iau în cunoştinţa noul termen de judecată.La cererea persoanelor care iau termenul în cunoştinţa, instanţa le înmânează citaţii, spre a le servi drept justificare la locul de muncă, în vederea prezentării la noul termen.Când judecata rămâne în continuare, părţile şi celelalte persoane care participa la proces nu se mai citează.Militarii sunt citaţi la fiecare termen.Deţinuţii sunt citaţi, de asemenea, la fiecare termen. Articolul 292 Compunerea instanţeiInstanţa judeca în complet de judecată, a cărei compunere este cea prevăzută de lege.Completul de judecată trebuie să rămână acelaşi în tot cursul judecării cauzei. Când aceasta nu este posibil, completul se poate schimba până la începerea dezbaterilor.După începerea dezbaterilor, orice schimbare intervenită în compunerea completului atrage reluarea de la început a dezbaterilor. Articolul 293 Judecata de urgentă în cauzele cu deţinuţiJudecata în cauzele în care sunt inculpaţi arestaţi preventiv se face de urgentă şi cu precădere. Judecata se face cu precădere şi atunci când unii dintre inculpaţi sunt deţinuţi în alta cauza. Când instanţa găseşte necesar şi aceasta este posibil, face în cauza aplicaţia dispoziţiilor cu privire la disjungere. Articolul 294 Asigurarea apărăriiÎn cauzele în care desemnarea unui apărător din oficiu este obligatorie, preşedintele instanţei, o dată cu fixarea termenului de judecată, ia măsuri pentru desemnarea apărătorului.Inculpatul, celelalte părţi şi apărătorii au dreptul să ia cunoştinţa de dosar în tot cursul judecăţii.Când inculpatul se afla în stare de deţinere, preşedintele instanţei ia măsuri ca acesta să-şi poate exercita dreptul prevăzut în alineatul precedent şi să poată lua contact cu apărătorul său. Articolul 295 Alte măsuri pregătitoarePreşedintele completului de judecată are îndatorirea să ia din timp toate măsurile necesare, pentru ca la termenul de judecată fixat judecarea cauzei să nu sufere amânare.De asemenea, se îngrijeşte ca lista cauzelor fixate pentru judecata să fie întocmită şi afişată la instanţa, spre vedere, cu 24 de ore înaintea termenului de judecată.La întocmirea listei se ţine seama de data intrării cauzelor la instanţa, dându-se întâietate cauzelor în care sunt deţinuţi şi celor cu privire la care legea prevede că judecata se face de urgentă. Articolul 296 Atribuţiile preşedintelui completuluiPreşedintele conduce şedinţa, îndeplinind toate îndatoririle pe care le are de la lege şi decide asupra cererilor formulate de părţi, dacă rezolvarea acestora nu este data în căderea completului.În cursul judecăţii întrebările se pun prin mijlocirea preşedintelui. Acesta poate încuviinţa ca întrebările să fie adresate direct. Articolul 297 Strigarea cauzei şi apelul celor citaţiPreşedintele anunţă, potrivit ordinii de pe lista de şedinţa, cauza a cărei judecare este la rând, dispunând facerea apelului părţilor şi al celorlalte persoane citate, şi constata care din ele s-au prezentat.Părţile se pot prezenta şi participa la judecata chiar dacă nu au fost citate sau nu au primit citaţia, preşedintele având îndatorirea să stabilească identitatea acestora. Articolul 298 Asigurarea ordinii şi solemnităţii şedinţeiPreşedintele veghează asupra menţinerii ordinii şi solemnităţii şedinţei, putând lua măsurile necesare în acest scop.Preşedintele poate limita accesul publicului la şedinţa de judecată, ţinând seama de mărimea sălii de şedinţa.Părţile şi persoanele care asista la şedinţa de judecată sunt obligate să păstreze disciplina şedinţei.Când o parte sau oricare altă persoană tulbură şedinţa sau nesocoteşte măsurile luate, preşedintele îi atrage atenţia să respecte disciplina, iar în caz de repetare ori de abateri grave, dispune îndepărtarea ei din sala.Partea îndepărtată este chemată în sala înainte de începerea dezbaterilor.Preşedintele îi aduce la cunoştinţa actele esenţiale efectuate în lipsa şi îi citeşte declaraţiile celor ascultaţi. Articolul 299 Constatarea infracţiunilor de audienţăDacă în cursul şedinţei se săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală, preşedintele constata acea faptă şi identifică pe făptuitor. Procesul-verbal întocmit se trimite procurorului.Instanţa, dacă este cazul, poate dispune arestarea preventivă a învinuitului, iar preşedintele emite un mandat de arestare a acestuia. Despre luarea acestei măsuri se face menţiune în încheierea de şedinţa. Cel învinuit este trimis de îndată procurorului împreună cu procesul-verbal şi cu mandatul de arestare. Articolul 300 Verificarea sesizării instanţei şi a arestării inculpatuluiInstanţa este datoare să verifice din oficiu, la prima înfăţişare, regularitatea actului de sesizare.În cazul când se constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată şi nici prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare, în vederea refacerii acestuia.În cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este, de asemenea, datoare să verifice din oficiu, la prima înfăţişare, regularitatea luării şi menţinerii acestei măsuri. Articolul 301 Drepturile procurorului şi ale părţilor în instanţaÎn cursul judecăţii, procurorul şi oricare dintre părţi pot formula cereri, ridica excepţii şi pune concluzii.Partea vătămată poate formula cereri, ridica excepţii şi pune concluzii cu privire la latura penală a cauzei. În caz de concurs de infracţiuni sau de conexitate, dreptul părţii vătămate se limitează la fapta care i-a cauzat vătămarea.Partea civilă poate formula cereri, ridica excepţii şi pune concluzii în măsura în care acestea au legătură cu pretenţiile sale civile. Articolul 302 Rezolvarea chestiunilor incidenteInstanţa este obligată să pună în discuţie cererile şi excepţiile arătate în art. 301 sau excepţiile ridicate din oficiu şi să se pronunţe asupra lor prin încheiere motivată.Instanţa se pronunţa prin încheiere motivată şi asupra tuturor măsurilor luate în cursul judecăţii. Articolul 303 Suspendarea judecăţiiCând se constata pe baza unei expertize medicale ca inculpatul suferă de o boală gravă, care îl împiedica să participe la judecata, instanţa dispune prin încheiere suspendarea procesului penal până când starea sănătăţii inculpatului va permite participarea acestuia la judecata.Dacă sunt mai mulţi inculpaţi, iar temeiul suspendării priveşte numai pe unul dintre ei şi disjungerea nu este posibilă, se dispune suspendarea întregii cauze.încheierea dată în prima instanţă prin care s-a dispus suspendarea cauzei poate fi atacată separat cu recurs. Recursul nu suspendă executarea.Procesul penal se reia din oficiu de îndată ce inculpatul poate participa la judecata.Instanţa este obligată să se informeze periodic dacă mai subzistă cauza care a determinat suspendarea procesului penal. Articolul 304 Note privind desfăşurarea procesuluiÎn cursul şedinţei de judecată grefierul ia note cu privire la desfăşurarea procesului. Procurorul şi părţile pot cere citirea notelor şi vizarea lor de către preşedinte. Articolul 305 Încheierea de şedinţaDesfăşurarea procesului în şedinţa de judecată se consemnează într-o încheiere care cuprinde:a)ziua, luna, anul şi denumirea instanţei;b)menţiunea dacă şedinţa a fost sau nu publică;c)numele şi prenumele judecătorilor, procurorului şi grefierului;d)numele şi prenumele părţilor, apărătorilor şi ale celorlalte persoane care participa în proces şi care au fost prezente la judecata, precum şi ale celor care au lipsit, cu arătarea calităţii lor procesuale şi cu menţiunea privitoare la îndeplinirea procedurii;e)enunţarea faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecata şi textele de lege în care a fost încadrată fapta;f)înscrisurile care s-au citit în şedinţa;g)cererile de orice natură formulate de procuror, de părţi şi de ceilalţi participanţi la proces;h)concluziile procurorului şi ale părţilor;i)măsurile luate în cursul şedinţei.Încheierea se întocmeşte de grefier în 24 de ore de la terminarea şedinţei şi se semnează de preşedintele completului de judecată şi de grefier.Când hotărârea se pronunţa în ziua în care a avut loc judecata, nu se întocmeşte o încheiere separată. Articolul 306 Soluţionarea cauzeiDeliberarea şi pronunţarea hotărârii se fac de îndată după încheierea dezbaterilor. Pentru motive temeinice, deliberarea şi pronunţarea pot fi amânate cel mult 15 zile. Articolul 307 DeliberareaLa deliberare iau parte numai membrii completului în faţa căruia a avut loc dezbaterea.Completul de judecată deliberează în secret. Articolul 308 Luarea hotărâriiHotărârea trebuie să fie rezultatul acordului membrilor completului de judecată asupra soluţiilor date chestiunilor supuse deliberării.Când unanimitatea nu poate fi întrunită, hotărârea se ia cu majoritate.Dacă din deliberare rezultă mai mult decât două păreri, judecătorul care opinează pentru soluţia cea mai severă trebuie să se alăture celei mai apropiate de părerea sa.Motivarea opiniei separate este obligatorie.Dacă completul de judecată este format din doi judecători şi unanimitatea nu poate fi întrunită, judecarea cauzei se reia în complet de divergenţă. Articolul 309 MinutaRezultatul deliberării se consemnează într-o minută, care trebuie să aibă conţinutul prevăzut pentru dispozitivul hotărârii. Minuta se semnează de membrii completului de judecată. Articolul 310 Pronunţarea hotărâriiHotărârea se pronunţa în şedinţa publică de către preşedintele completului de judecată asistat de grefier.La pronunţarea hotărârii părţile nu se citează. Hotărârea se redactează în cel mult 20 de zile de la pronunţare. Articolul 311 Felul hotărârilorHotărârea prin care cauza este soluţionată de prima instanţă de judecată sau prin care aceasta se dezînvesteşte fără a soluţiona cauza se numeşte sentinţa.Hotărârea prin care instanţa se pronunţa asupra apelului, recursului, recursului în anulare, recursului în interesul legii, precum şi hotărârea pronunţată de instanţa de recurs în rejudecarea cauzei se numeşte decizie.Toate celelalte hotărâri date de instanţe în cursul judecăţii se numesc încheieri. Articolul 312 Redactarea şi semnarea hotărâriiSentinţa sau decizia se redactează de unul din judecătorii care au participat la soluţionarea cauzei şi se semnează de toţi membrii completului şi de grefier.În caz de împiedicare a vreunuia dintre membrii completului de judecată de a semna, hotărârea se semnează în locul acestuia de preşedintele completului. Dacă şi preşedintele completului este împiedicat a semna, hotărârea se semnează de preşedintele instanţei. Când împiedicarea priveşte pe grefier, hotărârea se semnează de grefierul şef. În toate cazurile se face menţiune pe hotărâre despre cauza care a determinat împiedicarea. Capitolul II JUDECATA ÎN PRIMA INSTANŢA Secţiunea I Desfăşurarea judecării cauzelor Articolul 313 Măsuri premergătoarePreşedintele instanţei, primind dosarul cauzei, fixează de îndată termen de judecată şi da dispoziţie pentru citarea persoanelor care trebuie să fie chemate la judecata.Citaţia trebuie să fie înmânată inculpatului cu cel puţin 3 zile înaintea termenului fixat. O dată cu citaţia, inculpatului aflat în stare de deţinere i se comunică şi copia actului de sesizare a instanţei. Articolul 314 Prezenta inculpatului la judecataJudecata nu poate avea loc decât în prezenta inculpatului, când acesta se afla în stare de deţinere.Aducerea inculpatului arestat la judecata este obligatorie. Articolul 315 Participarea procuroruluiProcurorul este obligat să participe la şedinţele de judecată ale judecătoriilor, în cauzele în care instanţa de judecată a fost sesizată prin rechizitoriu, în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii de 2 ani sau mai mare, în cauzele în care vreunul din inculpaţi se afla în stare de deţinere sau este minor, precum şi în cazul în care se dispune înlocuirea pedepsei amenzii cu cea a închisorii. La şedinţele de judecată privind alte infracţiuni, procurorul participa când considera necesar.La şedinţele de judecată ale celorlalte instanţe, participarea procurorului este obligatorie în toate cazurile. Articolul 316 Rolul procuroruluiÎn desfăşurarea cercetării judecătoreşti şi a dezbaterilor, procurorul exercita rolul sau activ în vederea aflării adevărului şi a respectării dispoziţiilor legale. Procurorul este liber să prezinte concluziile pe care le considera întemeiate, potrivit legii, ţinând seama de probele administrate.Cererile şi concluziile procurorului trebuie să fie motivate.Când cercetarea judecătorească nu confirmă învinuirea sau când a intervenit vreuna din cauzele de încetare a procesului penal prevăzute în art. 10 lit. f)-h) şi j), procurorul pune, după caz, concluzii de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal. Articolul 317 Obiectul judecăţiiJudecata se mărgineşte la fapta şi la persoana arătată în actul de sesizare a instanţei, iar în caz de extindere a procesului penal, şi la fapta şi persoana la care se referă extinderea. Articolul 318 Verificări privitoare la inculpatLa termenul de judecată, după strigarea cauzei şi apelul părţilor, preşedintele verifica identitatea inculpatului. În cazul când inculpatul se afla în stare de deţinere, preşedintele se încredinţează dacă a primit în termenul prevăzut în art. 313 alin. 2 copia actului de sesizare a instanţei. Când actul nu a fost comunicat, dacă inculpatul cere, judecata se amână, iar preşedintele îi înmânează copie de pe actul de sesizare a instanţei, făcându-se menţiunea despre aceasta în încheierea de şedinţa.De asemenea, judecata se amână la cererea inculpatului, când comunicarea s-a făcut cu mai puţin de 3 zile înaintea termenului de judecată. Articolul 319 Măsuri premergătoare privind martorii, experţii şi interpreţiiDupă apelul martorilor, experţilor şi interpreţilor, preşedintele cere martorilor prezenţi să părăsească sala de şedinţa şi le pune în vedere să nu se îndepărteze fără încuviinţarea sa.Experţii rămân în sala de şedinţa, afară de cazul în care instanţa dispune altfel.Martorii, experţii şi interpreţii prezenţi pot fi ascultaţi, chiar dacă nu au fost citaţi sau nu au primit citaţie, însă numai după ce s-a stabilit identitatea acestora. Articolul 320 Lămuriri, excepţii şi cereriPreşedintele explică persoanei vătămate ca se poate constitui parte civilă sau ca poate participa ca parte vătămată în proces.Preşedintele întreabă pe procuror şi pe părţi dacă au de formulat excepţii, cereri sau propun efectuarea de probe noi.În cazul când se propun noi probe, trebuie să se arate faptele şi împrejurările ce urmează a fi dovedite, mijloacele prin care pot fi administrate aceste probe, locul unde se afla aceste mijloace, iar ce priveşte martorii şi experţii, identitatea şi adresa acestora.Procurorul şi părţile pot cere administrarea de probe noi şi în cursul cercetării judecătoreşti. Articolul 321 Ordinea cercetării judecătoreştiInstanţa începe efectuarea cercetării judecătoreşti, când cauza se afla în stare de judecată.Ordinea de efectuare a actelor de cercetare judecătorească este cea prevăzută în dispoziţiile cuprinse în prezenta secţiune.Instanţa poate dispune unele schimbări ale ordinii, când aceasta este necesar pentru buna desfăşurare a cercetării judecătoreşti. Când inculpatul este prezent, schimbarea ordinii nu poate fi dispusă decât după ascultarea acestuia. Articolul 322 Începerea cercetării judecătoreştiPreşedintele dispune ca grefierul să dea citire actului de sesizare a instanţei, după care explică inculpatului în ce constă învinuirea ce i se aduce. Totodată lămureşte pe inculpat cu privire la dreptul pe care îl are de a pune întrebări coinculpaţilor, celorlalte părţi, martorilor, experţilor, precum şi de a da explicaţii în tot cursul cercetării judecătoreşti, când socoteşte că este necesar. Articolul 323 Ascultarea inculpatuluiInstanţa procedează apoi la ascultarea inculpatului.Inculpatul este lăsat să arate tot ce ştie despre fapta pentru care a fost trimis în judecata, apoi i se pot pune întrebări de către preşedinte şi ceilalţi membri ai completului, precum şi de către procuror, de partea vătămată, de partea civilă, de partea responsabilă civilmente, de ceilalţi inculpaţi şi de apărătorul inculpatului a cărui ascultare se face.Instanţa respinge întrebările care nu sunt necesare în cauza.Inculpatul poate fi reascultat ori de câte ori este necesar. Articolul 324 Ascultarea coinculpaţilorDacă sunt mai mulţi inculpaţi, ascultarea fiecărui dintre ei se face în prezenta celorlalţi inculpaţi.Când interesul aflării adevărului cere, instanţa poate dispune ascultarea vreunuia dintre inculpaţi, fără ca ceilalţi să fie de faţă.Declaraţiile luate separat sunt citite în mod obligatoriu celorlalţi inculpaţi, după ascultarea lor.Inculpatul poate fi din nou ascultat în prezenta celorlalţi inculpaţi sau a unor dintre ei. Articolul 325 Citirea declaraţiilor anterioare ale inculpatuluiCând inculpatul nu-şi mai aminteşte anumite fapte sau împrejurări sau când există contraziceri între declaraţiile făcute de inculpat în instanţa şi cele date anterior, preşedintele cere acestuia explicaţii, putând da citire, în întregime sau în parte, declaraţiilor anterioare.Când inculpatul refuză să dea declaraţii, instanţa dispune citirea declaraţiilor pe care acesta le-a dat anterior. Articolul 326 Ascultarea celorlalte părţiDupă ascultarea inculpatului se procedează la ascultarea celorlalte părţi. Dispoziţiile art. 322-324 şi 325 alin. 1 se aplică în mod corespunzător şi la ascultarea acestora. Articolul 327 Ascultarea martorului, expertului sau interpretuluiInstanţa trece apoi la ascultarea martorilor potrivit art. 323 şi 325, care se aplică în mod corespunzător. După ce martorului i s-au pus întrebări de instanţa şi de procuror, el este întrebat de partea care l-a propus şi apoi de celelalte părţi.Martorul care posedă un înscris în legătură cu depoziţia făcută poate să-l citească în instanţa. Procurorul şi părţile au dreptul să examineze înscrisul, iar instanţa poate dispune reţinerea înscrisului la dosar, în original sau în copie.Dacă ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibilă, instanţa dispune citirea depoziţiei date de acesta în cursul urmăririi penale şi va ţine seama de ea la judecarea cauzei.Instanţa dispune citirea declaraţiilor anterioare şi atunci când martorul face declaraţii care sunt în contrazicere cu cele date anterior.Dacă unul sau mai mulţi martori lipsesc, instanţa poate dispune motivat fie continuarea judecăţii, fie amânarea cauzei. Martorul a cărui lipsa nu este justificată poate fi adus silit.Dispoziţiile prevăzute în alineatele precedente se aplică în mod corespunzător şi în caz de ascultare a expertului sau interpretului. Articolul 328 Măsuri privitoare la martoriMartorii ascultaţi rămân în sala, la dispoziţia instanţei, până la terminarea actelor de cercetare judecătorească care se efectuează în şedinţa respectivă. Dacă instanţa găseşte necesar, poate dispune retragerea lor sau a unora dintre ei, din sala de şedinţa, în vederea reaudierii ori a confruntării lor.Instanţa, luând concluziile procurorului şi ale părţilor, poate încuviinţa plecarea martorilor după ascultarea lor. Articolul 329 Renunţarea la martoriProcurorul şi părţile pot renunţa la martorii pe care i-au propus.După punerea în discuţie a renunţării, instanţa poate dispune ca martorii să nu fie ascultaţi, dacă audierea nu mai este necesară.Dacă în cursul cercetării judecătoreşti administrarea unei probe anterior admisă apare inutilă, instanţa, după ce asculta procurorul şi părţile, poate dispune ca acea proba să nu fie administrată. Articolul 330 Prezentarea mijloacelor materiale de probaCând în cauza supusă judecăţii există mijloace materiale de proba, instanţa, din oficiu sau la cerere, dispune, dacă este necesar, aducerea şi prezentarea acestora. Articolul 331 Amânarea pentru probe noiDacă din cercetarea judecătorească rezultă că pentru lămurirea faptelor sau împrejurărilor cauzei este necesară administrarea unor probe noi şi dacă nu este cazul să facă aplicarea art. 333, instanţa dispune fie judecarea cauzei în continuare, fie amânarea ei. Articolul 332 Cercetarea penală efectuată de un organ necompetentCând se constata înainte de terminarea cercetării judecătoreşti ca în cauza supusă judecăţii s-a efectuat cercetarea penală de un alt organ decât cel competent, instanţa se desesizează şi restituie cauza procurorului, care procedează potrivit art. 268 alin. 1.Cauza nu se restituie atunci când constatarea prevăzută în alineatul precedent are loc după începerea dezbaterilor sau când instanţa în urma cercetării judecătoreşti schimba încadrarea juridică a faptei într-o altă infracţiune pentru care cercetarea penală ar fi revenit altui organ de cercetare.Împotriva hotărârii de desesizare se poate face recurs de către procuror şi de inculpatul arestat în cauza.Dosarul este trimis procurorului imediat după rămânerea definitivă a hotărârii la prima instanţă sau în cel mult 5 zile de la pronunţarea hotărârii de către instanţa de recurs. Articolul 333 Restituirea pentru completarea urmăririiÎn tot cursul judecăţii instanţa se poate desesiza şi restitui dosarul procurorului, când din administrarea probelor sau din dezbateri rezultă ca urmărirea penală nu este completă şi ca în faţa instanţei nu s-ar putea face completarea acesteia decât cu mare întârziere.Instanţa este obligat să arate motivele pentru care, potrivit alineatului precedent, a dispus restituirea, indicând totodată faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin ce anume mijloace de proba.Dispoziţiile art. 332 alin. 3 şi 4 se aplică în mod corespunzător. Articolul 334 Schimbarea încadrării juridiceDacă în cursul judecăţii se considera ca încadrarea juridică data faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanţa este obligată să pună în discuţie noua încadrare şi să atragă atenţia inculpatului ca are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urma sau eventual amânarea judecăţii, pentru a-şi pregăti apărarea. Articolul 335 Extinderea acţiunii penale pentru alte acte materialeDacă în cursul judecăţii se descoperă în sarcina inculpatului date cu privire şi la alte acte materiale, care intră în conţinutul infracţiunii pentru care a fost trimis în judecata, instanţa, prin încheiere, extinde acţiunea penală cu privire şi la aceste acte şi procedează, după caz, fie la judecarea infracţiunii în întregul ei, fie la restituirea cauzei procurorului potrivit dispoziţiilor art. 333, în vederea completării urmăririi penale.Dacă cu privire la unele din actele care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni s-a pronunţat anterior o hotărâre definitivă, instanţa reuneşte cauza cu aceea în care s-a dat hotărârea definitivă, pronunţând o nouă hotărâre în raport cu toate actele care intră în conţinutul infracţiunii şi desfiinţează hotărârea anterioară.Instanţa este obligată, dacă reţine cauza spre judecata, să pună în discuţie actele cu privire la care s-a dispus extinderea, făcând aplicaţia în ce priveşte încadrarea juridică şi a dispoziţiilor art. 334.În caz de restituire se aplică dispoziţiile art. 332 alin. 3 şi 4. Articolul 336 Extinderea procesului penal pentru alte fapteCând în cursul judecăţii se descoperă în sarcina inculpatului date cu privire la săvârşirea unei alte fapte prevăzute de legea penală, având legătură cu infracţiunea pentru care este trimis în judecata, procurorul poate cere extinderea procesului penal şi în ce priveşte această faptă, iar când instanţa găseşte cererea întemeiată, o admite şi:a)dacă procurorul declara ca pune în mişcare acţiunea penală, procedează la judecarea cauzei şi cu privire la aceasta infracţiune;b)dacă procurorul declara că nu pune în mişcare acţiunea penală, dar cere trimiterea cauzei la procuror în condiţiile art. 333, instanţa poate reveni asupra extinderii procesului penal sau poate dispune trimiterea la procuror.Dacă procurorul nu participa la judecata şi sunt întrunite condiţiile prevăzute în alin. 1, instanţa extinde din oficiu procesul penal şi procedează fie la judecarea cauzei, fie la trimiterea ei la procuror potrivit alineatului precedent.Dispoziţiile art. 335 alin. 3 sunt aplicabile în mod corespunzător, iar în caz de trimitere la procuror se aplică dispoziţiile art. 332 alin. 3 şi 4. Articolul 337 Extinderea procesului penal cu privire la alte persoaneÎn cursul judecăţii, când se descoperă date cu privire la participarea şi a unei alte persoane la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală pusă în sarcina inculpatului sau date cu privire la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o altă persoană, dar în legătură cu fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoană.Dacă instanţa găseşte cererea întemeiată, o admite şi procedează potrivit dispoziţiilor art. 336, care se aplică în mod corespunzător. Articolul 338 Dispoziţii privind măsurile preventive, de siguranţă şi asigurătoriiÎn cazurile de restituire potrivit art. 332, 333 şi 335 şi de trimitere a dosarului la procuror în cazurile prevăzute în art. 336 şi 337, instanţa dispune asupra măsurilor preventive, asupra măsurilor de siguranţă prevăzute în art. 113 şi 114 din Codul penal, asupra măsurilor asigurătorii, cu privire la persoanele în privinţa cărora s-a dispus restituirea cauzei sau trimiterea dosarului la procuror. Articolul 339 Terminarea cercetării judecătoreştiÎnainte de a declara terminată cercetarea judecătorească, preşedintele întreabă pe procuror şi pe părţi dacă mai au de dat explicaţii ori de formulat cereri noi pentru completarea cercetării judecătoreşti.Dacă nu s-au formulat cereri sau dacă cererile formulate au fost respinse, ori dacă s-au efectuat completările cerute, preşedintele declara terminată cercetarea judecătorească. Articolul 340 Dezbaterile şi ordinea în care se da cuvântulDupă terminarea cercetării judecătoreşti se trece la dezbateri, dându-se cuvântul în următoarea ordine: procurorului, părţii vătămate, părţii civile, părţii responsabile civilmente şi inculpatului.Preşedintele poate da cuvântul şi în replică, respectându-se aceeaşi ordine.Preşedintele are dreptul să întrerupă pe cei care au cuvântul, dacă în susţinerile lor depăşesc limitele cauzei ce se judeca.Pentru motive temeinice dezbaterile pot fi întrerupte. Întreruperea nu poate fi mai mare de 5 zile. Articolul 341 Ultimul cuvânt al inculpatuluiPreşedintele înainte de a încheia dezbaterile da ultimul cuvânt inculpatului personal.În timpul în care inculpatul are ultimul cuvânt, nu i se pot pune întrebări. Dacă inculpatul relevă fapte sau împrejurări noi, esenţiale pentru soluţionarea cauzei, instanţa dispune reluarea cercetării judecătoreşti. Articolul 342 Concluzii scriseInstanţa, când socoteşte necesar, poate cere părţilor, după închiderea dezbaterilor, să depună concluzii scrise.Procurorul şi părţile pot depune concluzii scrise, chiar dacă nu au fost cerute de instanţa. Secţiunea II Deliberarea şi hotărârea instanţei Articolul 343 Obiectul deliberăriiCompletul de judecată deliberează mai întâi asupra chestiunilor de fapt şi apoi asupra chestiunilor de drept.Deliberarea poartă asupra existenţei faptei şi vinovăţiei făptuitorului, asupra stabilirii pedepsei, asupra măsurii educative ori măsurii de siguranţă când este cazul să fie luată, precum şi asupra computării reţinerii şi arestării preventive.Completul de judecată deliberează şi asupra reparării pagubei produse prin infracţiune, asupra măsurilor preventive şi asigurătorii, mijloacelor materiale de proba, cheltuielilor judiciare, precum şi asupra oricărei alte probleme privind justa soluţionare a cauzei.Toţi membrii completului de judecată au îndatorirea să-şi spună părerea asupra fiecărei chestiuni.Preşedintele îşi spune părerea cel din urma. Articolul 344 Reluarea cercetării judecătoreşti sau a dezbaterilorDacă în cursul deliberării instanţa găseşte ca o anumită împrejurare trebuie lămurită şi că este necesară reluarea cercetării judecătoreşti, repune cauza pe rol.Dacă lămurirea acelei împrejurări se poate face numai prin reluarea dezbaterilor, instanţa o va pune în discuţie în aceeaşi şedinţa, dacă este posibil, sau în alta şedinţa în continuare. Articolul 345 Rezolvarea acţiunii penaleInstanţa hotărăşte prin sentinţa asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunţând, după caz, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal.Condamnarea se pronunţa dacă instanţa constata ca fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.Achitarea sau încetarea procesului penal se pronunţa potrivit art. 11 pct. 2.Când instanţa a constatat că există cazul prevăzut în art. 10 lit. b^1), o dată cu achitarea face şi aplicarea art. 18¹ ) alin. 3 din Codul penal.Dacă instanţa a dispus înlocuirea răspunderii penale, o dată cu încetarea procesului penal face aplicarea art. 91 din Codul penal. Articolul 346 Rezolvarea acţiunii civileÎn caz de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal, instanţa se pronunţa prin aceeaşi sentinţa şi asupra acţiunii civile.Când achitarea s-a pronunţat pentru cazul prevăzut în art. 10 lit. b^1) ori pentru ca instanţa a constatat existenţa unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei, sau pentru ca lipseşte vreunul din elementele constitutive ale infracţiunii, instanţa poate obliga la repararea pagubei potrivit legii civile.Nu pot fi acordate despăgubiri civile în cazul când achitarea s-a pronunţat pentru ca fapta imputată nu există, ori nu a fost săvârşită de inculpat.Instanţa penală nu soluţionează acţiunea civilă când pronunţa achitarea pentru cazul prevăzut în art. 10 lit. b, ori când pronunţa încetarea procesului penal pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 10 lit. f) şi j). Articolul 347 Rezolvarea separată a acţiunii civileInstanţa poate dispune disjungerea acţiunii civile şi amânarea judecării acesteia într-o altă şedinţă, în cazul când rezolvarea pretenţiilor civile ar provoca întârzierea soluţionării acţiunii penale. Articolul 348 Rezolvarea din oficiu a reparării pagubeiInstanţa, chiar dacă nu există constituire de parte civilă, se pronunţa asupra reparării pagubei în cazurile prevăzute în art. 17, iar în celelalte cazuri numai cu privire la restituirea lucrului, desfiinţarea totală ori parţială a unui înscris şi restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii. Articolul 349 Cheltuielile judiciareInstanţa se pronunţa prin hotărâre şi asupra cheltuielilor judiciare, potrivit dispoziţiilor prevăzute în art. 189-193. Articolul 350 Măsuri cu privire la starea de libertateInstanţa are îndatorirea ca prin hotărârea sa să se pronunţe cu privire la revocarea, menţinerea sau luarea măsurii arestării inculpatului, ţinând seama de dispoziţiile din partea generală, titlul IV, capitolul I.În caz de achitare sau de încetare a procesului penal, instanţa dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv.De asemenea, instanţa dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv, atunci când pronunţa:a)o pedeapsă cu închisoare cel mult egală cu durata reţinerii şi arestării preventive;b)o pedeapsă cu închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării ori cu suspendarea executării sub supraveghere sau cu executare la locul de muncă;c)amenda.Hotărârea pronunţa în cazul alineatelor precedente cu privire la arestarea inculpatului este executorie.Când potrivit dispoziţiilor prevăzute în alin. 1, 2 şi 3 inculpatul este pus în libertate, instanţa comunică aceasta administraţiei locului de deţinere.Inculpatul condamnat de prima instanţă şi aflat în stare de deţinere este liberat de îndată ce reţinerea şi arestarea devin egale cu durata pedepsei pronunţate, deşi hotărârea nu este definitivă. Liberarea se dispune de administraţia locului de deţinere. În acest scop i se comunica, îndată după pronunţarea hotărârii, copie de pe dispozitiv sau extras, care va cuprinde menţiunile prevăzute în art. 140 alineatul ultim.Când în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, învinuitul sau inculpatul a fost liberat provizoriu pe cauţiune, instanţa va dispune restituirea sumei depuse drept cauţiune, în cazurile prevăzute de lege. Dispoziţiile art. 160⁵ alin. 5 se aplică în mod corespunzător. Articolul 351 Executarea într-o închisoare militarăÎn cazurile prevăzute în art. 62 din Codul penal, instanţa militară prin hotărârea de condamnare se pronunţa şi asupra executării pedepsei închisorii într-o închisoare militară. Articolul 352Abrogat. Articolul 353 Măsuri privind reparaţiile civileInstanţa, în cazul când admite acţiunea civilă, examinează potrivit art. 163 şi următoarele necesitatea luării măsurilor asigurătorii privind reparaţiile civile, dacă asemenea măsuri nu au fost luate anterior.Dispoziţiile din hotărâre privind luarea măsurilor asigurătorii sunt executorii.Când instanţa nu s-a pronunţat asupra acţiunii civile potrivit art. 346 alin. ultim, măsurile asigurătorii se menţin. Aceste măsuri încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acţiune în faţa instanţei civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii. Articolul 354 Cuprinsul hotărâriiHotărârea prin care instanţa penală soluţionează fondul cauzei trebuie să conţină o parte introductivă, o expunere şi dispozitivul. Articolul 355 Conţinutul părţii introductivePartea introductivă cuprinde menţiunile prevăzute în art. 305.Când s-a redactat o încheiere de şedinţa, potrivit dispoziţiilor din art. 305, partea introductivă se limitează numai la următoarele menţiuni: denumirea instanţei care a judecat cauza, data pronunţării hotărârii, locul unde a fost judecată cauza, precum şi numele şi prenumele membrilor completului de judecată, ale procurorului şi ale grefierului, făcându-se menţiune ca celelalte date au fost trecute în încheierea de şedinţa.În hotărârile instanţelor militare trebuie să se indice şi gradul militar al membrilor completului de judecată şi al procurorului. Când inculpatul este militar, se menţionează şi gradul acestuia. Articolul 356 Conţinutul expuneriiExpunerea trebuie să cuprindă:a)datele privind identitatea părţilor;b)descrierea faptei ce face obiectul învinuirii, cu arătarea timpului şi locului unde a fost săvârşită, precum şi încadrarea juridică data acesteia prin actul de sesizare;c)analiza probelor care au servit ca temei soluţionarea laturii penale a cauzei, cât şi a celor care au fost înlăturate, motivarea soluţiei cu privire la latura civilă a cauzei, precum şi analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluţia dată în cauza.În caz de condamnare, expunerea trebuie să mai cuprindă fapta sau fiecare faptă reţinută de instanţa în sarcina inculpatului, forma şi gradul de vinovăţie, circumstanţele agravante sau atenuante, starea de recidiva, timpul ce se deduce din pedeapsa pronunţată şi actele din care rezultă durata acesteia.Dacă instanţa reţine în sarcina inculpatului numai o parte din faptele ce formează obiectul învinuirii, se va arata în hotărâre pentru care anume fapte s-a pronunţat condamnarea şi pentru care încetarea procesului penal sau achitarea;d)arătarea temeiurilor de drept care justifică soluţiile date în cauza. Articolul 357 Conţinutul dispozitivuluiDispozitivul trebuie să cuprindă datele prevăzute în art. 70 privitoare la persoana inculpatului, soluţia dată de instanţa cu privire la infracţiune, indicându-se, în caz de condamnare, denumirea acesteia şi textul de lege în care se încadrează, iar în caz de achitare sau de încetare a procesului penal, cauza pe care se întemeiază potrivit art. 11, precum şi soluţia dată cu privire la repararea pagubei. Când instanţa face aplicarea art. 86⁷ din Codul penal, dispozitivul va menţiona dacă cel condamnat va executa pedeapsa în unitatea unde îşi desfăşoară activitatea sau la altă unitate. Când instanţa face aplicarea art. 86¹ din Codul penal, dispozitivul va menţiona măsurile de supraveghere, prevăzute în art. 86³ alin. 1, la care trebuie să se supună condamnatul, precum şi obligaţiile stabilite de instanţa potrivit art. 86³ alin. 3.Dispozitivul trebuie să mai cuprindă, după caz, cele hotărâte de instanţa cu privire la:a)deducerea reţinerii şi arestării preventive, indicându-se partea din pedeapsa executată în acest mod;b)măsurile preventive;c)măsurile asigurătorii;d)cheltuielile judiciare;e)restituirea lucrurilor ce nu sunt supuse confiscării;f)rezolvarea oricărei alte probleme privind justa soluţionare a cauzei.Când instanţa pronunţa pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii cu executarea la locul de muncă, în hotărâre se face menţiune ca persoana condamnată este lipsită de drepturile arătate în art. 71 din Codul penal, pe durata prevăzută în acelaşi articol.Dispozitivul trebuie să cuprindă totdeauna menţiunea ca hotărârea este supusă apelului sau, după caz, recursului, cu arătarea termenului în care poate fi exercitat şi menţionarea datei când hotărârea a fost pronunţată şi ca pronunţarea s-a făcut în şedinţa publică. Articolul 358 Pronunţarea dispozitivului hotărâriiDispozitivul hotărârii se pronunţa potrivit art. 310 alin. 1.După pronunţare, preşedintele explică părţilor prezente ca pot declara apel sau, după caz, recurs. Articolul 359 Obligaţii ale instanţei în caz de condamnare cu suspendarea executării pedepsei sau cu executarea pedepsei la locul de muncăÎn caz de condamnare la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei sau cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere ori la executarea pedepsei la locul de muncă, preşedintele atrage atenţia celui condamnat asupra dispoziţiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sau a executării pedepsei la locul de muncă. În cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, preşedintele face cunoscut celui condamnat măsurile de supraveghere la care este supus şi obligaţiile pe care trebuie să le respecte.Dacă inculpatul nu este prezent şi instanţa apreciază că nu este necesară chemarea lui, face o comunicare scrisă, în care i se atrage atenţia potrivit alineatului precedent.În toate cazurile în care s-a pronunţat condamnarea cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei ori cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, instanţa de executare aduce aceasta la cunoştinţa unităţii unde condamnatul îşi desfăşoară activitatea, iar în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, şi organului de poliţie din localitatea unde domiciliază condamnatul. Articolul 360 Comunicarea hotărâriiCopii de pe dispozitivul hotărârii se comunică părţilor care au lipsit atât la judecata, cât şi la pronunţare.Inculpatului deţinut şi inculpatului militar în termen, care au lipsit la pronunţarea hotărârii, li se comunică copii de pe dispozitivul hotărârii.După redactarea hotărârii, inculpaţilor prevăzuţi în alineatul precedent li se comunică copii de pe aceasta. Capitolul III CĂILE DE ATAC ORDINARE Secţiunea I Apelul Articolul 361 Hotărârile supuse apeluluiSentinţele pot fi atacate cu apel. Nu pot fi atacate cu apel:a)sentinţele pronunţate de judecătorii privind infracţiunile menţionate în art. 279 alin. 2 lit. a);b)sentinţele pronunţate de tribunalele militare privind infracţiunile menţionate în art. 279 alin. 2 lit. a) şi infracţiunile contra ordinii şi disciplinei militare sancţionate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani;c)sentinţele pronunţate de curţile de apel şi Curtea Militară de Apel;d)sentinţele pronunţate de secţia penală şi secţia militară ale Curţii Supreme de Justiţie;e)sentinţele de dezînvestire.Încheierile date în prima instanţă pot fi atacate cu apel numai o dată cu fondul.Apelul declarat împotriva sentinţei se socoteşte făcut şi împotriva încheierilor, chiar dacă acestea au fost date după pronunţarea sentinţei. Articolul 362 Persoanele care pot face apelPot face apel:a)procurorul, în ce priveşte latura penală şi latura civilă;b)inculpatul, în ce priveşte latura penală şi latura civilă. Împotriva sentinţei de achitare sau de încetare a procesului penal, inculpatul poate declara apel şi în ce priveşte temeiurile achitării sau încetării procesului penal;c)partea vătămată, în cauzele în care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă, dar numai în ce priveşte latura penală;d)partea civilă şi partea responsabilă civilmente, în ce priveşte latura civilă;e)martorul, expertul, interpretul şi apărătorul, cu privire la cheltuielile judiciare cuvenite acestora;f)orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-o măsură sau printr-un act al instanţei.Apelul poate fi declarat pentru persoanele prevăzute la lit. b)-f) şi de către reprezentantul legal, de către apărător, iar pentru inculpat, şi de către soţul acestuia. Articolul 363 Termenul de declarare a apeluluiTermenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel.Pentru procuror termenul curge de la pronunţare. În cauzele în care procurorul nu a participat la dezbateri, termenul curge de la înregistrarea la parchet a adresei de trimitere a dosarului. După redactarea hotărârii, instanţa este obligată să trimită de îndată dosarul procurorului, iar acesta este obligat să-l restituie după expirarea termenului de apel.Pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare, termenul curge de la pronunţare. Pentru părţile care au lipsit atât la dezbateri, cât şi la pronunţare, precum şi pentru inculpatul deţinut ori pentru inculpatul militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei instituţii militare de învăţământ, ori pentru inculpatul internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ, care au lipsit de la pronunţare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.În cazul prevăzut în art. 362 lit. e), calea de atac poate fi exercitată de îndată după pronunţarea încheierii prin care s-a dispus asupra cheltuielilor judiciare şi cel mai târziu în 10 zile de la pronunţarea sentinţei prin care s-a soluţionat cauza. Judecarea apelului se face numai după soluţionarea cauzei, afară de cazul când procesul a fost suspendat. Articolul 364 Repunerea în termenApelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanţa de apel constata ca întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile.Până la soluţionarea repunerii în termen, instanţa de apel poate suspenda executarea hotărârii atacate. Articolul 365 Apelul peste termenPartea care a lipsit atât la judecata cât şi la pronunţare poate declara apel şi peste termen, dar nu mai târziu decât 10 zile de la data, după caz, a începerii executării pedepsei sau a începerii executării dispoziţiilor privind despăgubirile civile.Apelul declarat peste termen nu suspendă executarea.Instanţa de apel poate suspenda executarea hotărârii atacate. Articolul 366 Declararea apeluluiApelul se declara prin cerere scrisă. Cererea trebuie semnată de persoana care face declaraţia.Pentru persoana care nu poate să semneze, cererea va fi atestată de un grefier de la instanţa a cărei hotărâre se ataca sau de apărător. Cererea poate fi atestată şi de primarul sau secretarul consiliului local, ori de funcţionarul desemnat de aceştia, din localitatea unde domiciliază.Cererea de apel nesemnată ori neatestată poate fi confirmată în instanţa de parte ori de reprezentantul ei.Procurorul şi oricare dintre părţile prezente la pronunţarea hotărârii pot declara apel oral în şedinţa în care s-a pronunţat hotărârea. Instanţa ia act şi consemnează aceasta într-un proces-verbal. Articolul 367 Instanţa la care se depune apelulCererea de apel se depune la instanţa a cărei hotărâre se ataca.Persoana care se afla în stare de deţinere poate depune cererea de apel şi la administraţia locului de deţinere.Dacă apelul este declarat oral, aceasta se constata într-un proces-verbal.Cererea de apel înregistrată sau atestată în condiţiile art. 187 ori procesul-verbal întocmit de administraţia locului de deţinere se înaintează de îndată instanţei prevăzute în alin. 1. Articolul 368 Renunţarea la apelDupă pronunţarea hotărârii şi până la expirarea termenului de declarare a apelului, părţile pot renunţa în mod expres la aceasta cale de atac.Asupra renunţării, cu excepţia apelului care priveşte latura civilă a cauzei, se poate reveni înăuntrul termenului pentru declararea apelului.Renunţarea sau revenirea asupra renunţării poate să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special. Articolul 369 Retragerea apeluluiPână la închiderea dezbaterilor la instanţa de apel, oricare dintre părţi îşi poate retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se afla în stare de deţinere, printr-o declaraţie atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către conducerea locului de deţinere. Declaraţia de retragere se poate face fie la instanţa a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanţa de apel.Reprezentanţii legali pot retrage apelul cu respectarea, în ceea ce priveşte latura civilă, a condiţiilor prevăzute de legea civilă. Inculpatul minor nu poate retrage apelul declarat personal sau de reprezentantul sau legal.Apelul declarat de procuror poate fi retras de procurorul ierarhic superior.Apelul declarat de procuror şi retras poate fi însuşit de partea în favoarea căreia a fost declarat. Articolul 370 Efectul suspensiv al apeluluiApelul declarat în termen este suspensiv de executare, atât în ce priveşte latura penală, cât şi latura civilă, afară de cazul când legea dispune altfel. Articolul 371 Efectul devolutiv al apelului şi limitele saleInstanţa judeca apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat şi la persoana la care se referă declaraţia de apel şi numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces.În cadrul limitelor arătate în alineatul precedent, instanţa este obligată ca, în afară de temeiurile invocate şi cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept. Articolul 372 Neagravarea situaţiei în propriul apelInstanţa de apel, soluţionând cauza, nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel care a declarat apel.De asemenea, în apelul declarat de procuror în favoarea unei părţi, instanţa de apel nu poate agrava situaţia acesteia. Articolul 373 Efectul extensivInstanţa de apel examinează cauza prin extindere şi cu privire la părţile care nu au declarat apel sau la care acesta nu se referă, putând hotărî şi în privinţa lor, fără să poată crea acestor părţi o situaţie mai grea. Articolul 374 Motivarea apeluluiMotivele de apel se formulează în scris, prin cererea de apel sau printr-un memoriu separat, care trebuie să fie depus la instanţa de apel cel mai târziu până în ziua judecăţii. Motivele de apel se pot formula şi oral în ziua judecăţii. Articolul 375 Fixarea termenului de judecată şi prezenţa părţilorPreşedintele instanţei de apel, primind dosarul, fixează termen pentru judecarea apelului.Judecarea apelului se face cu citarea părţilor.Judecarea apelului nu poate avea loc decât în prezenta inculpatului, când acesta se afla în stare de deţinere.Dispoziţiile alineatului precedent nu sunt aplicabile în cazul judecării apelului declarat împotriva hotărârilor prin care s-a dispus restituirea pentru completarea urmăririi sau prin care s-a soluţionat un conflict de competenţa. Articolul 376 Prezenta procuroruluiParticiparea procurorului la judecarea apelului este obligatorie, oricare ar fi obiectul cauzei. Articolul 377 Ordinea în care se da cuvântulDacă la termenul fixat apelul este în stare de judecată, preşedintele completului da cuvântul apelantului, apoi intimatului şi în urma procurorului. Dacă între apelurile declarate se afla şi apelul procurorului, primul cuvânt îl are acesta.În cazul în care procurorul sau părţile invoca necesitatea administrării de noi probe, apelantul trebuie să arate aceste probe şi mijloacele de proba cu ajutorul cărora pot fi administrate.Procurorul şi părţile au dreptul la replică cu privire la chestiunile noi ivite cu ocazia dezbaterilor.Inculpatul are cel din urma cuvântul. Articolul 378 Judecarea apeluluiInstanţa, judecând apelul, verifica hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi, prezentate la instanţa de apel.În vederea soluţionării apelului, instanţa poate da o nouă apreciere probelor din dosarul cauzei şi poate administra orice noi probe pe care le considera necesare.Instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor de apel invocate. Articolul 379 Soluţiile la judecata în apelInstanţa, judecând apelul, pronunţa una dintre următoarele soluţii:1. respinge apelul, menţinând hotărârea atacată:a)dacă apelul este tardiv sau inadmisibil;b)dacă apelul este nefondat;2. admite apelul şi:a)desfiinţează sentinţa primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre şi procedează potrivit art. 345 şi urm. privind judecata în fond;b)desfiinţează sentinţa primei instanţe şi dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată, pentru motivul ca judecarea cauzei la acea instanţă a avut loc în lipsa unei părţi nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre aceasta imposibilitate, ori prin hotărâre nu a fost rezolvat fondul cauzei. Dacă hotărârea a fost desfiinţată pentru caz de incompetenţa, se dispune rejudecarea de către instanţa competentă. Articolul 380 Soluţii complimentareDacă hotărârea este desfiinţată pentru ca s-a constatat existenţa vreuneia din situaţiile arătate în art. 333, se dispune restituirea cauzei procurorului, pentru a lua măsuri în vederea completării urmăririi penale. Articolul 381 Chestiuni complimentareInstanţa, deliberând asupra apelului, face, când este cazul, aplicaţia dispoziţiilor privitoare la reluarea dezbaterilor şi a celor privitoare la repararea pagubei, la măsurile asigurătorii, la cheltuielile judiciare şi la orice alte probleme de care depinde soluţionarea completa a apelului. De asemenea, instanţa de apel verifica dacă s-a făcut o justa aplicare de către prima instanţă a dispoziţiilor privitoare la computarea reţinerii şi arestării şi adaugă, dacă este cazul, timpul de arestare scurs după pronunţarea hotărârii atacate cu apel.Instanţa deliberează şi hotărăşte asupra oricărei alte probleme de care depinde soluţionarea completa a apelului. Articolul 382 Desfiinţarea hotărâriiÎn caz de admitere a apelului, hotărârea atacată se desfiinţează în întregime, dar în limitele prevăzute în art. 371 şi 373.Hotărârea poate fi desfiinţată numai cu privire la unele fapte sau persoane, ori numai în ce priveşte latura penală sau civilă, dacă aceasta nu împiedica justa soluţionare a cauzei.Când prima instanţă a dispus arestarea inculpatului, instanţa de apel poate menţine măsura arestării în caz de desfiinţare a hotărârii. Articolul 383 Conţinutul decizieiDecizia instanţei de apel trebuie să cuprindă în partea introductivă menţiunile prevăzute în art. 355, iar în expunere, temeiurile de fapt şi de drept care au dus, după caz la respingerea sau admiterea apelului, precum şi temeiurile care au dus la adoptarea oricăreia dintre soluţiile prevăzute în art. 379 pct. 2. Dispozitivul trebuie să cuprindă soluţia dată de instanţa de apel, data pronunţării deciziei şi menţiunea ca pronunţarea s-a făcut în şedinţa publică.În cazul când inculpatul s-a aflat în stare de deţinere, în expunere şi dispozitiv trebuie să se arate timpul care se deduce din pedeapsa.Când s-a dispus rejudecarea, decizia trebuie să indice care este ultimul act procedural rămas valabil de la care procesul penal trebuie să-şi reia cursul.Când s-a decis restituirea cauzei pentru completarea urmăririi penale, la redactarea deciziei se ţine seama şi de dispoziţiile art. 333 alin. 2, care se aplică în mod corespunzător. Articolul 384 Procedura de rejudecareJudecarea în fond a cauzei de către instanţa de apel sau rejudecarea cauzei după desfiinţarea hotărârii atacate se desfăşoară potrivit dispoziţiilor cuprinse în partea specială, titlul II, capitolele 1 şi 2, care se aplică în mod corespunzător. Articolul 385 Limitele rejudecăriiInstanţa de rejudecare trebuie să se conformeze hotărârii instanţei de apel, în măsura în care situaţia de fapt rămâne cea avută în vedere la soluţionarea apelului.Dacă hotărârea a fost desfiinţată în apelul procurorului, declarat în defavoarea inculpatului, sau în apelul părţii vătămate, instanţa care rejudecă poate pronunţa şi o pedeapsă mai grea decât cea arătată în art. 372 alin. 2 şi art. 373 alin. 2.Când hotărârea este desfiinţată numai cu privire la unele fapte sau persoane, ori numai în ce priveşte latura penală sau civilă, instanţa de rejudecare se pronunţa în limitele în care hotărârea a fost desfiinţată. Secţiunea II Recursul Articolul 385¹ Hotărârile supuse recursuluiPot fi atacate cu recurs:a)sentinţele pronunţate de judecătorii în cazul infracţiunilor menţionate în art. 279 alin. 2 lit. a), precum şi în alte cazuri prevăzute de lege;b)sentinţele pronunţate de tribunalele militare în cazul infracţiunilor menţionate în art. 279 alin. 2 lit. a) şi al infracţiunilor contra ordinii şi disciplinei militare, sancţionate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani;c)sentinţele pronunţate de curţile de apel şi Curtea Militară de Apel;d)sentinţele pronunţate de secţia penală şi secţia militară ale Curţii Supreme de Justiţie;e)deciziile pronunţate, ca instanţe de apel, de tribunalele judeţene, tribunalele militare teritoriale, curţile de apel şi Curtea Militară de Apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.Încheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentinţa sau decizia recurată, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.Recursul declarat împotriva sentinţei sau deciziei se socoteşte făcut şi împotriva încheierilor, chiar dacă acestea au fost date după pronunţarea hotărârii.Nu pot fi atacate cu recurs sentinţele în privinţa cărora persoanele prevăzute în art. 362 nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede aceasta cale de atac. Împotriva deciziilor pronunţate în apel, persoanele prevăzute în art. 362, chiar dacă nu au folosit apelul, pot declara recurs. Articolul 385² Persoanele care pot face recursPot face recurs persoanele arătate în art. 362, care se aplică în mod corespunzător. Articolul 385³ Termenul de declarare a recursuluiTermenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel.Dispoziţiile art. 363-365 privind data de la care curge termenul, repunerea în termen şi declararea peste termen a căii de atac se aplică în mod corespunzător. Articolul 385⁴ Declararea, renunţarea şi retragerea recursuluiRecursul se declara în condiţiile prevăzute în art. 366 şi 367, care se aplică în mod corespunzător.Părţile pot renunţa la recurs potrivit dispoziţiilor art. 368 şi pot retrage recursul în condiţiile art. 369, care se aplică în mod corespunzător. Articolul 385⁵ Efectul suspensiv al recursuluiRecursul este suspensiv de executare atât în ce priveşte latura penală, cât şi latura civilă, afară de cazul când legea dispune altfel. Articolul 385⁶ Efectul devolutiv şi limitele saleInstanţa judeca recursul numai cu privire la persoana care l-a declarat şi la persoana la care se referă declaraţia de recurs şi numai în raport cu calitatea pe care recurentul o are în proces.Instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385⁹ .Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 385⁹ , iar instanţa este obligată ca, în afara temeiurilor invocate şi cererilor formulate de recurent, să examineze întreaga cauza sub toate aspectele. Articolul 385⁷ Efectul extensiv şi limitele saleInstanţa de recurs examinează cauza prin extindere şi cu privire la părţile care nu au declarat recurs sau la care acesta nu se referă, putând hotărî şi în privinţa lor, fără să poată crea acestor părţi o situaţie mai grea.Procurorul, chiar după expirarea termenului de recurs, poate cere extinderea recursului declarat de el în termen şi faţă de alte persoane decât acelea la care s-a referit, fără a se putea crea acestora o situaţie mai grea. Articolul 385⁸ Neagravarea situaţiei în propriul recursInstanţa de recurs, soluţionând cauza, nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel care a declarat recurs.În recursul declarat de procuror în favoarea unei părţi, instanţa de recurs nu poate agrava situaţia acesteia. Articolul 385⁹ Cazurile în care se poate face recursHotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri:1. nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei;2. instanţa nu a fost sesizată legal;3. instanţa nu a fost compusă potrivit legii ori s-au încălcat prevederile art. 292 alin. 2 sau a existat un caz de incompatibilitate;4. şedinţa de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;5. judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;6. urmărirea penală sau judecata a avut loc în lipsa apărătorului, când prezenta acestuia era obligatorie;7. judecata s-a făcut fără efectuarea anchetei sociale în cauzele cu infractori minori;8. când nu a fost efectuată expertiza psihiatrică a inculpatului în cazurile şi în condiţiile prevăzute de art. 117 alin. 1 şi 2;9. hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia ori motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înţelege;10. instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului;11. instanţa a admis o cale de atac neprevăzută de lege sau introdusă tardiv;12. când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni sau când instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecata, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 334-337;13. când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală;14. când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 din Codul penal sau în alte limite decât cele prevăzute de lege;15. când persoana condamnată a fost înainte judecata în mod definitiv pentru aceeaşi fapta sau dacă există o cauză de înlăturare a răspunderii penale, pedeapsa a fost graţiată ori a intervenit decesul inculpatului;16. când în mod greşit inculpatul a fost achitat pentru motivul ca fapta săvârşită de el nu este prevăzută de legea penală sau când, în mod greşit, s-a dispus încetarea procesului penal pentru motivul că există autoritate de lucru judecat sau o cauză de înlăturare a răspunderii penale ori ca a intervenit decesul inculpatului sau pedeapsa a fost graţiată;17. când faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică;17¹ . când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii;18. când s-a comis o eroare gravă de fapt;19. când judecătorii de fond au comis un exces de putere, în sensul că au trecut în domeniul altei puteri constituite în stat ;20. când a intervenit o lege penală mai favorabilă condamnatului;21. când judecata în prima instanţă sau în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi, sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa despre aceasta imposibilitate.Cazurile de casare prevăzute în alin. 1 pot fi invocate atât cu privire la soluţionarea laturii penale, cât şi a laturii civile a cauzei.Cazurile prevăzute în alin. 1 pct. 1-7, 10, 13, 14, 17¹ , 19 şi 20 se iau în considerare totdeauna din oficiu, iar cele de la pct. 11, 12, 15, 17 şi 18 se iau în considerare din oficiu numai când au influenţat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului.Când instanţa ia în considerare motivele de casare din oficiu, este obligată să le pună în discuţia părţilor. Articolul 385¹⁰ Motivarea recursuluiRecursul trebuie să fie motivat, fie în scris, fie oral în faţa instanţei.Motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată.Dispoziţiile alineatelor precedente nu se aplică în cazul prevăzut în art. 385⁶ alin. 3, când recursul poate fi motivat şi oral în ziua judecăţii. Articolul 385¹¹ Prezenta părţilor şi a procuroruluiJudecarea recursului se face cu citarea părţilor.Judecarea recursului nu poate avea loc decât în prezenta inculpatului, când acesta se afla în stare de deţinere.Dispoziţiile alineatului precedent nu sunt aplicabile în cazurile prevăzute în art. 375 alin. 4 şi nici în judecarea recursului împotriva încheierilor privind măsurile preventive.Participarea procurorului la judecarea recursului este obligatorie în toate cazurile. Articolul 385¹² Raportul scrisPreşedintele instanţei de recurs, primind dosarul, fixează termen pentru judecarea recursului şi poate delega, totodată, unul din judecători să facă un raport scris asupra recursului. La Curtea Supremă de Justiţie, raportul poate fi întocmit de un judecător sau un magistrat asistent.Raportul trebuie să cuprindă, pe scurt, obiectul procesului, soluţiile pronunţate de instanţe şi faptele reţinute de ultima instanţa, în măsura în care sunt necesare soluţionării recursului.Raportul trebuie să mai conţină observaţii asupra condiţiilor de admisibilitate a recursului, precum şi expunerea motivelor de recurs, cu referiri, dacă este cazul, la jurisprudenţă şi doctrină, fără a se arăta opinia raportorului.În raport se semnalează din oficiu şi cazurile de casare arătate în art. 385⁹ alin. 2.Magistratul raportor face în mod obligatoriu parte din compunerea instanţei de judecată, iar în caz de imposibilitate se numeşte un nou raportor, cu cel puţin 48 de ore înainte de judecată. Articolul 385¹³ Dezbaterea recursuluiDupă citirea raportului, când s-a dispus întocmirea acestuia, preşedintele completului da cuvântul recurentului, apoi intimatului şi în urma procurorului. Dacă între recursurile declarate se afla şi recursul procurorului, primul cuvânt îl are acesta.Procurorul şi părţile au dreptul la replică cu privire la chestiunile noi ivite cu ocazia dezbaterilor.Inculpatul are cel din urma cuvântul. Articolul 385¹⁴ Verificarea hotărâriiInstanţa, judecând recursul, verifica hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi, prezentate la instanţa de recurs.Instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor de recurs invocate de procuror şi de părţi. Articolul 385¹⁵ SoluţiileInstanţa, judecând recursul, pronunţa una din următoarele soluţii:1. respinge recursul, menţinând hotărârea atacată:a)dacă recursul este tardiv sau inadmisibil;b)dacă recursul este nefondat;2. admite recursul, casând hotărârea atacată şi:a)menţine hotărârea primei instanţe, când apelul a fost greşit admis;b)achita pe inculpat sau dispune încetarea procesului penal în cazurile prevăzute în art. 11;c)dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost casată pentru vreunul din cazurile de nulitate prevăzute în art. 197 alin. 2, cu excepţia cazului de incompetenţa, când se dispune rejudecarea de către instanţa competentă. Rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost casată se dispune şi în cazurile când judecarea la acea instanţă a avut loc în lipsa unei părţi nelegal citate, sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre aceasta imposibilitate ori unei părţi i s-a respins în mod nejustificat o cerere de amânare şi din aceasta cauza nu a putut să-şi facă apărarea sau prin hotărâre nu a fost rezolvat fondul cauzei.Când recursul priveşte atât hotărârea primei instanţe, cât şi hotărârea instanţei de apel, în caz de admitere şi dispunerea rejudecării de către instanţa a cărei hotărâre a fost casată, cauza se trimite la prima instanţă dacă ambele hotărâri au fost casate, şi la instanţa de apel când numai hotărârea acesteia a fost casată.În cazul în care admite recursul declarat împotriva deciziei pronunţate în apel, instanţa de recurs desfiinţează şi hotărârea primei instanţe, dacă se constata aceleaşi încălcări de lege ca în decizia recurată.Curtea Supremă de Justiţie, dacă admite recursul, când este necesară administrarea de probe, dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost casată sau, când interesele justiţiei o cer, de către o altă instanţă egală în grad;d)dispune rejudecarea de către instanţa de recurs în celelalte cazuri decât cele prevăzute la lit. c). Articolul 385¹⁶ Soluţii şi chestiuni complimentareCând instanţa de recurs casează hotărârea şi reţine cauza spre rejudecare potrivit art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d), se pronunţa şi asupra probelor ce urmează a fi administrate, fixând termen pentru rejudecare.Dispoziţiile art. 380 şi 381 se aplică în mod corespunzător. Articolul 385¹⁷ Desfiinţarea hotărârii şi conţinutul decizieiÎn caz de admitere a recursului, hotărârea atacată se casează în întregime, dar în limitele prevăzute în art. 385⁶ şi 385⁷ .Dispoziţiile art. 382 alin. 2 şi 3 se aplică în mod corespunzător.Decizia instanţei de recurs trebuie să cuprindă, în partea introductivă, menţiunile prevăzute în art. 355, iar în expunere, temeiurile de fapt şi cele de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea recursului, precum şi temeiurile care au dus la adoptarea soluţiilor prevăzute în art. 385¹⁵ pct. 2. Dispozitivul trebuie să cuprindă soluţia dată de instanţa de recurs, data pronunţării deciziei şi menţiunea ca pronunţarea s-a făcut în şedinţa publică.Dispoziţiile art. 383 alin. 2-4 se aplică în mod corespunzător.Dacă instanţa reţine cauza spre rejudecare, în decizie se menţionează probele ce urmează a fi administrate. Articolul 385¹⁸ Limitele rejudecăriiInstanţa de rejudecare trebuie să se conformeze hotărârii instanţei de recurs, în măsura în care situaţia de fapt rămâne cea avută în vedere la soluţionarea recursului.Când hotărârea este desfiinţată numai cu privire la unele fapte sau persoane, ori numai în ce priveşte latura penală sau civilă, instanţa de rejudecare se pronunţa în limitele în care hotărârea a fost casată. Articolul 385¹⁹ Procedura de rejudecareRejudecarea cauzei după casarea hotărârii atacate se desfăşoară potrivit dispoziţiilor cuprinse în partea specială, titlul II, capitolele I şi II, care se aplică în mod corespunzător. Capitolul IV CĂILE EXTRAORDINARE DE ATAC Secţiunea I Contestaţia în anulare Articolul 386 Cazurile de contestaţie în anulareÎmpotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:a)când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;b)când partea dovedeşte ca la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre aceasta împiedicare;c)când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute în art. 10 lit. f)-i), cu privire la care existau probe în dosar;d)când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi fapta. Articolul 387 Cererea de contestaţieContestaţia în anulare poate fi făcută de oricare dintre părţi, iar contestaţia pentru motivele prevăzute în art. 386 lit. c) şi d), şi de procuror.În cererea de contestaţie în anulare pentru motivele prevăzute în art. 386 lit. a)-c) trebuie să se arate toate cazurile de contestaţie pe care le poate invoca contestatorul şi toate motivele aduse în sprijinul acestora. Articolul 388 Termenul de introducereContestaţia în anulare pentru motivele arătate în art. 386 lit. a)-c) poate fi introdusă de către persoana împotriva căreia se face executarea, cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării, iar de către celelalte părţi în termen de 30 de zile de la data pronunţării hotărârii a cărei anulare se cere.Contestaţia pentru cazul prevăzut în art. 386 lit. d) poate fi introdusă oricând. Articolul 389 Instanţa competentăContestaţia în anulare pentru cazurile prevăzute în art. 386 lit. a)-c) se introduce la instanţa de recurs care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere.Contestaţia pentru cazul prevăzut în art. 386 lit. d) se introduce la instanţa la care a rămas definitivă ultima hotărâre. Articolul 390 Suspendarea executăriiPână la soluţionarea contestaţiei în anulare, instanţa sesizată, luând concluziile procurorului, poate suspenda executarea hotărârii a cărei anulare se cere. Articolul 391 Admiterea în principiuInstanţa examinează admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie prevăzute în art. 386 lit. a)-c), fără citarea părţilor.Instanţa constatând ca cererea de contestaţie este făcută în termenul prevăzut de lege, ca motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute în art. 386 şi ca în sprijinul contestaţiei se depun ori se invoca dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestaţia şi dispune citarea părţilor interesate. Articolul 392 Procedura de judecareLa termenul fixat pentru judecarea contestaţiei în anulare, instanţa, ascultând părţile şi concluziile procurorului, dacă găseşte contestaţia întemeiată, desfiinţează prin decizie hotărârea a cărei anulare se cere şi procedează fie de îndată, fie acordând un termen, după caz, la rejudecarea recursului, sau la rejudecarea cauzei după casare.Când condamnatul se afla în stare de deţinere, dispoziţiile art. 375 alin. 2 şi 3 se aplică în mod corespunzător.Judecarea contestaţiei prevăzute în art. 386 lit. d) se face cu citarea părţilor interesate în cauza în care s-a pronunţat ultima hotărâre. Instanţa, ascultând părţile şi concluziile procurorului, dacă găseşte contestaţia întemeiată, desfiinţează prin decizie sau, după caz, prin sentinţa, ultima hotărâre sau acea parte din ultima hotărâre cu privire la care există autoritate de lucru judecat.Sentinţa data în contestaţie este supusă apelului, iar decizia data în apel este supusă recursului. Secţiunea II Revizuirea Articolul 393 Hotărârile supuse revizuiriiHotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală cât şi cu privire la latura civilă.Când o hotărâre priveşte mai multe infracţiuni sau mai multe persoane, revizuirea se poate cere pentru oricare dintre fapte sau dintre făptuitori. Articolul 394 Cazurile de revizuireRevizuirea poate fi cerută când:a)s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţa la soluţionarea cauzei;b)un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;c)un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;d)un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;e)când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.Cazul de la lit. a) constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.Cazurile de la lit. b), c) şi d) constituie motive de revizuire, dacă au dus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice.În cazul prevăzut de lit. e), toate hotărârile care nu se pot concilia sunt supuse revizuirii. Articolul 395 Dovedirea unor cazuri de revizuireSituaţiile care constituie cazurile de revizuire prevăzute în art. 394 lit. b), c) şi d) se dovedesc prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanţa procurorului, dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei.Când organele arătate în alin. 1 nu pot sau nu au putut examina fondul cauzei, situaţiile menţionate se constata în procedura de revizuire. Articolul 396 Persoanele care pot cere revizuireaPot cere revizuirea:a)oricare parte din proces, în limitele calităţii sale procesuale;b)soţul şi rudele apropiate ale condamnatului, chiar şi după moartea acestuia.Procurorul poate din oficiu să iniţieze procedura revizuirii.Organele de conducere ale unităţilor la care se referă art. 145 din Codul penal care au cunoştinţa despre vreo fapta sau împrejurare care ar motiva revizuirea sunt obligate să sesizeze pe procuror. Articolul 397 Cererea de revizuireCererea de revizuire se adresează procurorului de la parchetul de pe lângă instanţa care a judecat cauza în prima instanţă.Cererea se face în scris, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază şi a mijloacelor de proba în dovedirea acestuia.Dacă cererea nu îndeplineşte condiţiile arătate în alin. 2, procurorul cheamă persoana care a făcut cererea în vederea completării sau precizării acesteia. Articolul 398 Termenul de introducere a cereriiCererea de revizuire în favoarea condamnatului se poate face oricând, chiar după executarea pedepsei sau după moartea condamnatului.Cererea de revizuire în defavoarea condamnatului, a celui achitat sau a celui faţă de care s-a încetat procesul penal, se poate face în termen de un an, care curge:a)în cazul prevăzut în art. 394 lit. a), precum şi în cazurile prevăzute la lit. b), c) şi d) când nu sunt constatate prin hotărâre definitivă, de la data când faptele sau împrejurările au fost cunoscute de persoana care face cererea;b)în cazurile prevăzute în art. 394 lit. b), c) şi d), dacă sunt constatate prin hotărâre definitivă, de la data când hotărârea a fost cunoscută de persoana care face cererea.Dispoziţiile din alineatul precedent se aplică şi în cazul când procurorul se sesizează din oficiu.Revizuirea în defavoarea inculpatului nu se poate face când a intervenit o cauză care împiedica punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal. Articolul 399 Efectuarea actelor de cercetareDupă introducerea cererii de revizuire procurorul asculta, dacă este cazul, potrivit art. 397 alin. 3, persoana care solicită revizuirea. În cazul când este necesară efectuarea de cercetări pentru a verifica temeinicia cererii de revizuire, procurorul dispune aceasta prin ordonanţa.Totodată, procurorul cere, dacă este necesar, dosarul cauzei.Pentru efectuarea actelor de cercetare procurorul poate delega organul de cercetare penală. Dispoziţiile art. 217 alin. ultim sunt aplicabile.Termenul de efectuare a actelor de cercetare este de 2 luni şi curge de la data introducerii cererii de revizuire.După efectuarea cercetărilor, procurorul înaintează întregul material împreună cu concluziile sale instanţei competente. Articolul 400 Suspendarea executăriiÎn tot timpul efectuării actelor de cercetare, procurorul ierarhic superior poate dispune suspendarea executării hotărârii, în limitele cererii de revizuire. Articolul 401 Instanţa competentăCompetenţa să judece cererea de revizuire este instanţa care a judecat cauza în prima instanţă. Când temeiul cererii de revizuire constă în existenţa unor hotărâri ce nu se pot concilia, competentă se determina potrivit dispoziţiilor art. 35. Articolul 402 Măsuri premergătoareLa primirea lucrărilor trimise de procuror, preşedintele instanţei fixează termen de judecată pentru examinarea cererii de revizuire, în vederea admiterii în principiu, dispunând citarea părţilor interesate.Când persoana în favoarea sau defavoarea căreia s-a cerut revizuirea se afla în stare de deţinere, chiar într-o altă cauză, preşedintele dispune încunoştinţarea acestei persoane despre termen şi la măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu.Persoana arestată este adusă la judecata numai dacă instanţa considera necesar. Articolul 403 Admiterea în principiuInstanţa, ascultând concluziile procurorului şi ale părţilor, examinează dacă cererea de revizuire este făcută în condiţiile prevăzute de lege şi dacă din probele stinse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu. Instanţa poate verifica oricare dintre probele pe care se întemeiază cererea sau poate, când este necesar, să administreze probe noi.Persoanele prevăzute în art. 394 lit. b) şi d) nu pot fi ascultate ca martori în cauza supusă revizuirii.Instanţa, în baza celor constatate, dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de revizuire sau, prin sentinţa, respingerea acesteia.Când cererea de revizuire a fost făcută pentru un condamnat decedat, sau când condamnatul care a făcut cererea ori în favoarea căruia s-a făcut revizuirea a decedat după introducerea cererii, prin derogare de la dispoziţiile art. 10 alin. 1 lit. g) procedura de revizuire îşi va urma cursul, iar în cazul admiterii în principiu, după rejudecarea cauzei, instanţa va hotărî potrivit dispoziţiilor din art. 13 alin. 2 şi 3 care se aplică în mod corespunzător. Articolul 404 Măsurile care pot fi luate după admiterea în principiuO dată cu admiterea în principiu a cererii de revizuire, precum şi în tot cursul judecării din nou a cauzei, instanţa poate menţine suspendarea acordată de procuror, ori poate suspenda motivat, în totul sau în parte, executarea hotărârii supuse revizuirii.Instanţa poate de asemenea lua oricare dintre măsurile preventive, dacă sunt întrunite condiţiile legale.În cazul admiterii în principiu a cererii de revizuire pentru existenţa unor hotărâri ce nu se pot concilia, cauzele în care aceste hotărâri au fost pronunţate se reunesc în vederea rejudecării. Articolul 405 RejudecareaRejudecarea cauzei după admiterea în principiu a cererii de revizuire se face potrivit regulilor de procedura privind judecarea în prima instanţă.Instanţa, dacă găseşte necesar, administrează din nou probele care au fost efectuate în cursul primei judecăţi sau cu ocazia admiterii în principiu a cererii de revizuire. Articolul 406 Soluţiile după rejudecareInstanţa, dacă constată că cererea de revizuire este întemeiată, anulează hotărârea în măsura în care a fost admisă revizuirea sau hotărârile care nu se pot concilia şi pronunţa o nouă hotărâre potrivit dispoziţiilor art. 345-353, care se aplică în mod corespunzător.De asemenea, dispoziţiile art. 373 se aplică în mod corespunzător.Totodată, instanţa dispune, dacă este cazul, restituirea amenzii plătite şi a averii confiscate, precum şi a cheltuielilor judiciare pe care cel în favoarea căruia s-a admis revizuirea nu era ţinut să le suporte, iar pentru cei condamnaţi la pedeapsa închisorii cu executarea la locul de muncă, restituirea cotei făcută venit la bugetul de stat şi calcularea ca vechime şi continuitate în muncă a duratei pedepsei executate.Dacă instanţa constată că cererea de revizuire este neîntemeiată, o respinge. Articolul 407 Calea de atacSentinţele instanţei de revizuire, date potrivit art. 403 alin. 3 şi art. 406 alin. 1, sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile la care se referă revizuirea, iar deciziile date în apel sunt supuse recursului. Articolul 408 Revizuirea dispoziţiilor civileRegulile cuprinse în prezenta secţiune se aplică în mod corespunzător şi în ce priveşte revizuirea hotărârii penale cu privire la latura civilă. Secţiunea III Recursul în anulare şi recursul în interesul legii Articolul 409 Recursul în anulareProcurorul general, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, poate ataca cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiţie orice hotărâre definitivă. Articolul 410 Cazurile în care se poate face recurs în anulareHotărârile definitive de condamnare, achitare şi încetare a procesului penal pot fi atacate cu recurs în anulare în următoarele cazuri:I. Cazurile în care recursul are efect cu privire la situaţia părţilor din proces:1. instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare;2. când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni sau când instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecata, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 334-337;3. când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală;4. când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 din Codul penal sau în alte limite decât cele prevăzute de lege;5. când persoana condamnată a fost mai înainte judecata în mod definitiv pentru aceeaşi fapta sau dacă există o cauză de înlăturare a răspunderii penale, pedeapsa a fost graţiată ori a intervenit decesul inculpatului;6. când, în mod greşit, inculpatul a fost achitat pentru motivul ca fapta săvârşită de el nu este prevăzută de legea penală sau când, în mod greşit, s-a dispus încetarea procesului penal pentru motivul că există autoritate de lucru judecat sau o cauză de înlăturare a răspunderii penale ori ca a intervenit decesul inculpatului;7. când faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică;7¹ . când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii de natură să influenţeze soluţia procesului;8. când s-a comis o eroare gravă de fapt;9. când judecătorii de fond au comis un exces de putere, în sensul că au trecut în domeniul altei puteri constituite în stat.II. Cazurile în care recursul poate fi declarat numai în favoarea condamnatului:1. nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei;2. instanţa nu a fost sesizată legal;3. instanţa nu a fost compusă potrivit legii ori s-au încălcat prevederile art. 292 alin. 2 sau a existat un caz de incompatibilitate;4. şedinţa de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;5. judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;5¹ . judecata a avut loc fără citarea legală a părţilor sau cu procedura de citare neîndeplinită;6. judecata a avut loc în lipsa apărătorului, când prezenta acestuia era obligatorie;7. judecata s-a făcut fără efectuarea anchetei sociale, în cauzele cu infractori minori;8. când nu a fost efectuată expertiza psihiatrică a inculpatului în cazurile şi în condiţiile prevăzute în art. 117 alin. 1 şi 2;9. instanţa a admis o cale de atac neprevăzută de lege sau introdusă tardiv.Hotărârile definitive, altele decât cele prevăzute în alin. 1, pot fi atacate cu recurs în anulare numai dacă sunt contrare legii.Instanţa, soluţionând recursul în anulare, verifica hotărârile atacate sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute în alineatele precedente, punându-le în prealabil în discuţia părţilor. Articolul 411 Termenul de declarareRecursul în anulare în favoarea celui condamnat poate fi declarat oricând, chiar după moartea acestuia, cu privire la latura penală, iar cu privire la latura civilă, numai dacă soluţionarea acesteia se răsfrânge asupra laturii penale.Dispoziţiile alineatului precedent se aplică şi în cazul când recursul în anulare se face în favoarea persoanei faţă de care s-a încetat procesul penal.În celelalte cazuri, recursul în anulare poate fi declarat numai în termen de un an de la data când hotărârea atacată a rămas definitivă.Instanţele de judecată sunt obligate ca în termen de 10 zile de la primirea cererii parchetului să trimită spre examinare dosarele în care hotărârile sunt definitive sau, după caz, să comunice, în acelaşi termen, situaţia judiciară a acestora. Articolul 412 Suspendarea executăriiProcurorul general poate dispune suspendarea executării hotărârii înainte de introducerea recursului în anulare.După sesizarea Curţii Supreme de Justiţie, aceasta poate dispune suspendarea executării hotărârii atacate sau să revină asupra suspendării acordate.Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi în cazul în care cel condamnat a început executarea pedepsei.Aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor de suspendare a executării hotărârii se face prin instanţa de executare. Articolul 412¹ Extinderea recursului în anulareJudecând recursul în anulare, instanţa examinează cauza prin extindere şi cu privire la părţile la care acesta nu se referă, putând hotărî şi în privinţa lor, fără a crea acestor părţi o situaţie mai grea. Articolul 413 Citarea părţilorLa judecarea recursului în anulare, declarat în defavoarea condamnatului, a celui achitat sau faţă de care s-a încetat procesul penal, părţile se citează. Dacă recursul este declarat în favoarea condamnatului, părţile se citează când Curtea Supremă de Justiţie considera necesar, precum şi în cazul când s-ar putea modifica despăgubirile civile.Părţile prezente la judecarea recursului în anulare au dreptul la cuvânt, chiar dacă nu au fost citate. Articolul 414 Retragerea recursului în anularePână la închiderea dezbaterilor, procurorul general poate retrage recursul în anulare.Retragerea recursului în anulare trebuie motivată. Articolul 414¹ Motivarea, judecarea şi soluţionarea recursului în anulareMotivarea, judecarea şi soluţionarea recursului în anulare se fac potrivit dispoziţiilor din capitolul III, secţiunea II, care se aplică în mod corespunzător şi se completează cu dispoziţiile din aceasta secţiune.Când condamnatul se găseşte în curs de executare a pedepsei, Curtea Supremă de Justiţie, admiţând recursul în anulare şi pronunţând casarea cu trimitere, dispune asupra stării de libertate a acestuia.Când recursul în anulare este făcut în favoarea unui condamnat decedat, sau când, după introducerea recursului în anulare, condamnatul în favoarea căruia a fost făcut recursul a decedat, prin derogare de la dispoziţiile art. 10 alin. 1 lit. g) recursul va fi judecat, iar în caz de admitere, Curtea Supremă de Justiţie, pe baza lucrărilor din dosar, sau instanţa de trimitere, când a fost necesară completarea probelor, va hotărî potrivit dispoziţiilor din art. 13 alin. 2 şi 3, care se aplică în mod corespunzător. Articolul 414² Recursul în interesul legiiProcurorul general, direct, sau ministrul justiţiei, prin intermediul procurorului general, are dreptul, pentru a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legilor penale şi de procedura penală pe întreg teritoriul ţării, să ceară Curţii Supreme de Justiţie să se pronunţe asupra chestiunilor de drept care au primit o soluţionare diferită din partea instanţelor de recurs.Deciziile prin care se soluţionează sesizările se pronunţa de Secţiile Unite şi se aduc la cunoştinţa instanţelor de Ministerul Justiţiei.Soluţiile se pronunţa numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese. Titlul III EXECUTAREA HOTĂRÂRILOR PENALE Capitolul I DISPOZIŢII GENERALE Articolul 415 Hotărâri executoriiHotărârile instanţelor penale devin executorii la data când au rămas definitive.Hotărârile nedefinitive sunt executorii atunci când legea dispune aceasta. Articolul 416 Rămânerea definitivă a hotărârii primei instanţeHotărârile primei instanţe rămân definitive:1. la data pronunţării, când hotărârea nu este supusă apelului şi nici recursului;2. la data expirării termenului de apel:a)când nu s-a declarat apel în termen;b)când apelul declarat a fost retras înăuntrul termenului;3. la data retragerii apelului, dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de apel;4. la data expirării termenului de recurs în cazul hotărârilor nesupuse apelului sau dacă apelul a fost respins:a)când nu s-a declarat recurs în termen;b)când recursul declarat a fost retras înăuntrul termenului;5. la data retragerii recursului declarat împotriva hotărârilor menţionate la pct. 4, dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de recurs;6. la data pronunţării hotărârii prin care s-a respins recursul declarat împotriva hotărârilor menţionate la pct. 4. Articolul 416¹ Rămânerea definitivă a hotărârii instanţei de apelHotărârile instanţei de apel rămân definitive:1. la data expirării termenului de recurs:a)când apelul a fost admis fără trimitere pentru rejudecare şi nu s-a declarat recurs în termen;b)când recursul declarat împotriva hotărârii menţionate la lit. a) a fost retras înăuntrul termenului;2. la data retragerii recursului declarat împotriva hotărârii menţionate la lit. a), dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de recurs;3. la data pronunţării hotărârii prin care s-a respins recursul declarat împotriva hotărârii menţionate la lit. a). Articolul 417 Rămânerea definitivă a hotărârii instanţei de recursHotărârea instanţei de recurs rămâne definitivă la data pronunţării acesteia când:a)recursul a fost admis şi procesul a luat sfârşit în faţa instanţei de recurs, fără rejudecare;b)cauza a fost rejudecată de către instanţa de recurs, după admiterea recursului;c)cuprinde obligarea la plata cheltuielilor judiciare, în cazul respingerii recursului. Articolul 418 Instanţa de executareHotărârea instanţei penale, rămasă definitivă la prima instanţă de judecată, la instanţa de apel sau la instanţa de recurs, se pune în executare de către prima instanţă de judecată.Hotărârile pronunţate în prima instanţă de către Curtea Supremă de Justiţie se pun în executare, după caz, de Tribunalul Municipiului Bucureşti sau de tribunalul militar teritorial cu sediul în Bucureşti.Când hotărârea rămâne definitivă în faţa instanţei ierarhic superioare, aceasta trimite de îndată instanţei de executare un extras din acea hotărâre, cu datele necesare punerii în executare.Dispoziţiile alineatelor precedente sunt aplicabile şi în cazul hotărârilor nedefinitive, dar executorii. Articolul 419 Judecătorul delegat cu executareaInstanţa de executare deleagă pe unul din judecătorii săi, pentru efectuarea punerii în executare.Dacă cu prilejul punerii în executare a hotărârii sau în cursul executării se iveşte vreo nelămurire sau împiedicare, judecătorul delegat poate sesiza instanţa de executare, care va proceda potrivit dispoziţiilor art. 460. Capitolul II PUNEREA ÎN EXECUTARE A HOTĂRÂRILOR Secţiunea I Punerea în executare a pedepselor principale Articolul 420 Punerea în executare a pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţăPedeapsa închisorii şi pedeapsa detenţiunii pe viaţă se pun în executare prin emiterea mandatului de executare. Mandatul de executare se emite de instanţa de executare, se întocmeşte în trei exemplare şi cuprinde: denumirea instanţei care a emis mandatul, data emiterii, datele privitoare la persoana condamnatului prevăzute în art. 70, numărul şi data hotărârii care se executa şi denumirea instanţei care a pronunţat-o, pedeapsa pronunţată şi textul de lege aplicat, timpul reţinerii şi arestării preventive care s-a dedus din durata pedepsei, menţiunea dacă cel condamnat este recidivist, ordinul de arestare şi de deţinere, semnătura preşedintelui, precum şi ştampila acelei instanţe. Articolul 421 Trimiterea spre executare a mandatuluiPentru aducerea la îndeplinire a mandatului de executare emis se trimit două exemplare, după caz, organului de poliţie, comandantului locului de deţinere când condamnatul este arestat, sau comandantului unităţii militare unde face serviciul militar cel condamnat. Articolul 422 Executarea mandatuluiPe baza mandatului de executare organul de poliţie procedează la arestarea condamnatului. Celui arestat i se înmânează un exemplar al mandatului şi este dus la locul de deţinere cel mai apropiat, unde organul de poliţie predă celălalt exemplar al mandatului de executare.Dispoziţiile art. 161 sunt aplicabile în mod corespunzător, obligaţia de încunoştinţare revenind organului de poliţie.Dacă persoana împotriva căreia s-a emis mandatul nu este găsită, organul de poliţie constata aceasta printr-un proces-verbal şi ia măsuri pentru darea în urmărire. Un exemplar de pe procesul-verbal împreună cu un exemplar al mandatului de executare se trimit instanţei care a emis mandatul.Comandantul unităţii militare, primind mandatul de executare, înmânează un exemplar condamnatului şi ia măsuri pentru trimiterea acestuia la locul de executare a pedepsei.Când condamnatul se afla arestat, un exemplar al mandatului de executare i se înmânează de către comandantul locului de deţinere.Comandantul locului de deţinere consemnează într-un proces-verbal data de la care condamnatul a început executarea pedepsei.O copie de pe procesul-verbal se trimite instanţei de executare. Articolul 422¹ Punerea în executare a pedepsei închisorii cu executarea la locul de muncăPedeapsa închisorii cu executarea la locul de muncă se pune în executare prin emiterea mandatului de executare. Mandatul se emite de instanţa de executare, se întocmeşte în 4 exemplare şi cuprinde, pe lângă menţiunile prevăzute în art. 420, care se aplică în mod corespunzător, şi următoarele date: denumirea, sediul unităţii unde se executa pedeapsa, dispoziţia de executare a pedepsei către conducerea unităţii şi de reţinere şi vărsare la bugetul de stat a cotei prevăzute de lege. Articolul 422² Trimiterea spre executare a mandatului şi a dispozitivului hotărâriiPentru aducerea la îndeplinire a mandatului de executare emis, se trimite câte un exemplar unităţii unde se va executa pedeapsa, condamnatului şi organului de poliţie din localitatea în care îşi are sediul unitatea.O copie de pe dispozitivul hotărârii se trimite de instanţa de executare consiliului local în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul condamnatul. Articolul 423 Obiecţii privind identitateaDacă persoana faţă de care se efectuează executarea mandatului ridica obiecţii în ce priveşte identitatea, se procedează potrivit dispoziţiilor art. 153, care se aplică în mod corespunzător. Articolul 424Abrogat. Articolul 425 Punerea în executare a amenzii penalePersoana condamnată la pedeapsa amenzii este obligată să depună recipisa de plată integrală a amenzii la instanţa de executare, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii.Când cel condamnat se găseşte în imposibilitate de a achita integral amenda în termenul prevăzut în alineatul precedent, instanţa de executare, la cererea condamnatului, poate dispune eşalonarea plăţii amenzii, pe cel mult 2 ani în rate lunare.În caz de neîndeplinire a obligaţiei în termenul arătat în alin. 1 sau de neplată a unei rate, instanţa de executare procedează la punerea în executare a amenzii după cum urmează:a)în cazul când cel condamnat este salariat, membru cooperator sau realizează alte venituri din muncă, ori este pensionar, comunică unităţii care face plata salariului sau a oricărui venit din muncă ori organului care dispune efectuarea plăţii pensiei, cuantumul amenzii de executat, precum şi dispoziţia de a efectua reţinerile în contul amenzii şi a le vărsa la bugetul de stat;b)în cazul când cel condamnat nu se găseşte în vreuna din situaţiile prevăzute la lit. a), comunică organului financiar al consiliului local al localităţii în care domiciliază condamnatul un extras de pe acea parte din dispozitiv care priveşte aplicarea amenzii.Dacă în raport cu cuantumul amenzii şi cu veniturile celui condamnat, în cazurile prevăzute la lit. a), rezultă ca amenda nu poate fi achitată în întregime în termen de 2 ani, executarea acesteia se face şi asupra altor bunuri ale condamnatului.În situaţia prevăzută în alineatul precedent, instanţa de executare comunică organului financiar al consiliului local al localităţii în care domiciliază condamnatul un extras de pe acea parte din dispozitiv care priveşte aplicarea amenzii. Secţiunea II Punerea în executare a pedepselor complimentare Articolul 426 Interzicerea exerciţiului unor drepturiPedeapsa interzicerii exerciţiului unor drepturi se pune în executare prin trimiterea de către instanţa de executare a unei copii de pe dispozitivul hotărârii, consiliului local în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul condamnatul şi organului care supraveghează exercitarea acestor drepturi. Articolul 427 Degradarea militarăPedeapsa degradării militare se pune în executare prin trimiterea de către instanţa de executare a unei copii de pe hotărâre, după caz, comandantului unităţii militare din care a făcut parte cel condamnat sau comandantului centrului militar în raza căruia domiciliază condamnatul. Articolul 428Abrogat. Secţiunea III Punerea în executare a măsurilor de siguranţă Articolul 429 Obligarea la tratament medicalMăsura de siguranţă a obligării la tratament medical luată printr-o hotărâre definitivă se pune în executare prin comunicarea copiei de pe dispozitiv şi a copiei de pe raportul medico-legal, direcţiei sanitare din judeţul pe teritoriul căruia locuieşte persoana faţă de care s-a luat această măsură. Direcţia sanitară judeţeană va comunica de îndată persoanei faţă de care s-a luat măsura obligării la tratament medical, unitatea sanitară la care urmează să i se facă tratament.Instanţa de executare comunică persoanei faţă de care s-a luat măsura obligării la tratament medical, că este obligată să se prezinte de îndată la unitatea sanitară la care urmează să i se facă tratamentul, atrăgându-i-se atenţia ca în caz de nerespectare a măsurii luate se va dispune internarea medicală.În cazul în care obligarea la tratament medical însoţeşte pedeapsa închisorii ori a detenţiunii pe viaţă sau priveşte o persoană aflată în stare de deţinere, comunicarea prevăzută în alin. 1 se face administraţiei locului de deţinere. Articolul 430 Obligaţii în legătură cu tratamentul medicalUnitatea sanitară la care făptuitorul a fost repartizat pentru efectuarea tratamentului medical este obligată să comunice instanţei:a)dacă persoana obligată la tratament s-a prezentat pentru a urma tratamentul;b)sustragerea de la efectuarea tratamentului după prezentare;c)când măsura dispusă de instanţa nu este sau nu mai este necesară, însă pentru înlăturarea stării de pericol pe care o prezintă persoana obligată la tratament este indicat un alt tratament;d)dacă pentru efectuarea tratamentului medical este necesară internarea medicală.În cazul când unitatea sanitară nu se afla în raza teritorială a instanţei care a dispus executarea, comunicarea prevăzută la lit. b)-d) se face judecătoriei în a cărei rază teritorială se află unitatea sanitară.Dispoziţiile alineatelor precedente se aplică în mod corespunzător şi în cazul arătat în art. 429 alin. 3. Articolul 431 Înlocuirea tratamentului medicalPrimind comunicarea, instanţa de executare sau instanţa prevăzută în art. 430 alin. 2, după ascultarea concluziilor procurorului, iar dacă considera necesar, şi a celui interesat, dispune fie înlocuirea tratamentului, fie internarea medicală.O copie de pe hotărârea definitivă a instanţei prevăzute în art. 430 alin. 2 se comunică instanţei de executare. Articolul 432 Internarea medicalăMăsura de siguranţă a internării medicale luată printr-o hotărâre definitivă se pune în executare prin comunicarea copiei de pe dispozitiv şi a unei copii de pe raportul medico-legal direcţiei sanitare din judeţul pe teritoriul căruia locuieşte persoana faţă de care s-a luat această măsură. Articolul 433 Obligaţii în legătură cu internarea medicalăDirecţia sanitară este obligată să efectueze internarea, încunoştinţând despre această instanţă de executare.Unitatea sanitară la care s-a făcut internarea are obligaţia, în cazul când considera ca internarea nu mai este necesară, sa încunoştiinţeze judecătoria în a cărei rază teritorială se găseşte unitatea sanitară. Articolul 434 Înlocuirea sau încetarea internării medicaleJudecătoria, după primirea încunoştiinţării prevăzute în art. 433 alin. 2, ascultând concluziile procurorului, ale apărătorului şi, dacă găseşte necesar, şi ale persoanei internate, dispune fie încetarea internării, fie înlocuirea acesteia cu măsura obligării la tratament medical.Încetarea sau înlocuirea măsurii internării poate fi cerută şi de persoana internată sau de procuror. În aceste cazuri instanţa cere avizul unităţii sanitare unde se afla cel internat.Dacă cel internat nu are apărător, i se asigură un avocat din oficiu.O copie de pe hotărârea definitivă prin care s-a dispus înlocuirea sau încetarea internării medicale se comunică instanţei de executare. Articolul 435 Măsuri de siguranţă provizoriiÎn cazul în care măsura obligării la tratament medical sau a internării medicale a fost luată în mod provizoriu în cursul urmăririi penale sau judecăţii, punerea în executare se face de către procuror sau de către instanţa de judecată care a luat această măsură.Dispoziţiile prevăzute în art. 430-434 se aplică în mod corespunzător. Articolul 436 Executarea altor măsuri de siguranţăMăsura de siguranţă a interzicerii unei funcţii sau profesii şi măsura de siguranţă a interzicerii de a se afla în anumite localităţi se pun în executare prin comunicarea unei copii de pe dispozitiv organului în drept să aducă la îndeplinire aceste măsuri şi să supravegheze respectarea lor.Acest organ are îndatorirea să asigure executarea măsurii luate şi să sesizeze organul de urmărire penală în caz de sustragere de la executarea măsurii de siguranţă.Măsura de siguranţă a interzicerii de a se afla în anumite localităţi poate fi amânată sau întreruptă de organul care are îndatorirea să asigure executarea acestei măsuri, în caz de boală sau pentru orice alt motiv care justifică amânarea sau întreruperea. Articolul 437 Revocarea măsurilor de siguranţăPersoana cu privire la care s-a luat una din măsurile prevăzute în art. 113-116 din Codul penal poate cere instanţei în a cărei rază teritorială locuieşte, revocarea măsurii, când temeiurile care au impus luarea acesteia au încetat.Revocarea poate fi cerută şi de procuror. Soluţionarea cererii se face cu citarea persoanei cu privire la care este luată măsura, ascultându-se şi concluziile apărătorului şi procurorului.Dacă cel internat nu are apărător, i se asigură un avocat din oficiu. Articolul 438 Executarea expulzăriiCând prin hotărârea de condamnare la pedeapsa închisorii s-a luat măsura de siguranţă a expulzării, se face menţiune în mandatul de executare a pedepsei închisorii ca la data liberării, condamnatul să fie predat organului de poliţie, care va proceda la efectuarea expulzării.Dacă măsura expulzării nu însoţeşte pedeapsa închisorii, comunicarea în vederea expulzării se face organului de poliţie, imediat ce hotărârea a rămas definitivă. Articolul 439 Executarea confiscării specialeMăsura de siguranţă a confiscării speciale luată prin ordonanţa sau hotărâre se executa după cum urmează:a)lucrurile confiscate se predau organelor în drept a le prelua sau valorifica potrivit dispoziţiilor legii;b)când s-a dispus distrugerea lucrurilor confiscate, aceasta se face în prezenta, după caz, a procurorului sau judecătorului, întocmindu-se proces-verbal care se depune la dosarul cauzei. Secţiunea IV Punerea în executare a dispoziţiilor privind înlocuirea răspunderii penale Articolul 440 Înlocuirea răspunderii penaleÎn cazul înlocuirii răspunderii penale, executarea mustrării şi a mustrării cu avertisment se efectuează conform art. 487, care se aplică în mod corespunzător, iar executarea amenzii se efectuează potrivit art. 442 şi 443. Articolul 441Abrogat. Secţiunea IV^1 Punerea în executare a dispoziţiilor prin care s-au aplicat sancţiunile prevăzute în art. 18¹ din Codul penal Articolul 441¹ Executarea sancţiunilorExecutarea mustrării şi a mustrării cu avertisment se efectuează conform art. 487, care se aplică în mod corespunzător, iar executarea amenzii se efectuează potrivit art. 442 şi 443. Secţiunea V Punerea în executare a amenzii judiciare şi a cheltuielilor judiciare avansate de stat Articolul 442 Amenzile judiciareAmenda judiciară se pune în executare de către organul judiciar care a aplicat-o.Punerea în executare se face prin trimiterea unui extras de pe acea parte din dispozitiv care priveşte aplicarea amenzii judiciare organului care, potrivit legii, executa amenda penală.Executarea amenzilor judiciare se face de organul arătat în alineatul precedent. Articolul 443 Cheltuielile judiciare avansate de statDispoziţia din hotărârea penală privind obligarea la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat se pune în executare potrivit art. 442 alin. 2.Când obligarea la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat s-a dispus prin ordonanţa, punerea în executare se face de procuror, aplicându-se în mod corespunzător dispoziţiile art. 442 alin. 2.Executarea cheltuielilor judiciare se face de către organele care, potrivit legii, executa amenda penală. Secţiunea VI Punerea în executare a dispoziţiilor civile din hotărâre Articolul 444 Restituirea lucrurilor şi valorificarea celor neridicateCând prin hotărârea penală s-a dispus restituirea unor lucruri care se afla în păstrarea sau la dispoziţia instanţei de executare, restituirea se face de către judecătorul însărcinat cu executarea, prin remiterea acelor lucruri persoanelor în drept. În acest scop, sunt încunoştiinţate persoanele cărora urmează să li se restituie lucrurile.Dacă în termen de 6 luni de la primirea încunoştiinţării, persoanele chemate nu se prezintă a le primi, lucrurile trec în patrimoniul statului. Instanţa constata aceasta prin încheiere şi dispune predarea lucrurilor organelor în drept a le prelua sau valorifica potrivit dispoziţiilor legii.Dacă restituirea lucrurilor nu s-a putut efectua, deoarece nu se cunosc persoanele cărora ar trebui să le fie restituite şi nimeni nu le-a reclamat în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii, sunt aplicabile în mod corespunzător dispoziţiile alineatului precedent.Când restituirea lucrurilor a fost dispusă de către procuror sau de către organul de cercetare penală, acesta procedează potrivit prevederilor din alineatele precedente. Articolul 445 Înscrisurile declarate falseDispoziţia hotărârii penale care declara un înscris ca fiind fals în totul sau în parte se executa sau se pune în executare de către judecătorul delegat.Când înscrisul declarat fals a fost anulat în totalitatea lui, se face menţiune despre aceasta pe fiecare pagină, iar în caz de anulare parţială, numai pe paginile care conţin falsul.Înscrisul declarat fals rămâne la dosarul cauzei.În cauza în care este necesar ca despre înscrisul declarat fals să se facă menţiune în scriptele unei unităţi dintre cele la care se referă art. 145 din Codul penal, i se trimite acesteia o copie de pe hotărâre.Instanţa poate dispune, când constata existenţa unui interes legitim, eliberarea unei copii, cu menţiunile arătate în alin. 2, de pe înscrisul sub semnătura privată falsificat. În aceleaşi condiţii, instanţa poate dispune restituirea înscrisului oficial parţial falsificat. Articolul 446 Despăgubirile civile şi cheltuielile judiciareDispoziţiile din hotărârea penală privitoare la despăgubirile civile şi la cheltuielile judiciare cuvenite părţilor se executa potrivit legii civile. Capitolul III ALTE DISPOZIŢII PRIVIND EXECUTAREA Secţiunea I Schimbări în executarea unor hotărâri Articolul 447 Revocarea sau anularea suspendării executării pedepseiAsupra revocării sau anulării suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute în art. 83 ori în art. 85 din Codul penal sau a suspendării executării pedepsei sub supraveghere prevăzută în art. 86⁴ ori în art. 86⁵ din Codul penal se pronunţa, din oficiu sau la sesizarea procurorului, instanţa care judeca ori a judecat în prima instanţă infracţiunea ce ar putea atrage revocarea sau anularea.Dacă până la expirarea termenului de încercare nu au fost respectate obligaţiile civile prevăzute în art. 84 sau cele prevăzute în art. 86⁴ alin. 1 din Codul penal, partea interesată sau procurorul sesizează instanţa care a pronunţat în prima instanţă suspendarea, în vederea revocării suspendării executării pedepsei. Articolul 447¹ Revocarea sau anularea executării pedepsei la locul de muncăRevocarea sau anularea executării pedepsei la locul de muncă, în cazurile prevăzute în art. 86⁹ şi 86¹⁰ din Codul penal, se dispune, după caz, de către instanţa de executare sau de către instanţa corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află unitatea unde se executa pedeapsa, ori de către instanţa care judeca sau a judecat în prima instanţă infracţiunea ce ar putea atrage revocarea sau anularea. Sesizarea instanţei se face din oficiu, de către procuror, de unitate sau de organul poliţiei. În cazul prevăzut în art. 86⁹ alin. 4, instanţa poate fi sesizată şi de către cel condamnat. Articolul 448 Înlocuirea pedepsei detenţiunii pe viaţăÎnlocuirea pedepsei detenţiunii pe viaţă cu pedeapsa închisorii se dispune, din oficiu sau la cererea procurorului ori a celui condamnat, de către instanţa de executare, iar dacă cel condamnat se afla în stare de deţinere, de către instanţa corespunzătoare în a cărei rază teritorială se afla locul de deţinere.Hotărârea de înlocuire, rămasă definitivă, se pune în executare potrivit dispoziţiilor art. 420-423. Articolul 449 Alte modificări de pedepsePedeapsa pronunţată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constata, pe baza unei alte hotărâri definitive, existenţa vreuneia dintre următoarele situaţii:a)concursul de infracţiuni;b)recidiva;c)acte care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni.Instanţa competenţa să dispună asupra modificării pedepsei este instanţa de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul când cel condamnat se afla în stare de deţinere ori în executarea pedepsei la locul de muncă, instanţa corespunzătoare în a cărei rază teritorială se afla locul de deţinere sau, după caz, unitatea unde se executa pedeapsa.Sesizarea instanţei se face din oficiu, la cererea procurorului ori a celui condamnat. Articolul 449¹ Înlocuirea pedepsei amenziiÎnlocuirea pedepsei amenzii în cazul prevăzut în art. 63¹ din Codul penal se dispune de instanţa de executare.Sesizarea instanţei se face din oficiu sau de către organul care, potrivit legii, executa amenda. Articolul 450 Liberarea condiţionatăLiberarea condiţionată se dispune, la cererea sau la propunerea făcută potrivit dispoziţiilor legii privind executarea pedepselor, de către judecătoria în a cărei rază teritorială se afla locul de deţinere, iar în cazul prevăzut în art. 62 alin 3 din Codul penal, de către tribunalul militar în a cărui rază teritorială se afla închisoarea militară.Când instanţa constata că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru acordarea liberării condiţionate, prin hotărârea de respingere fixează termenul după expirarea căruia propunerea sau cererea va putea fi reînnoită, termen care nu poate fi mai mare de un an.Instanţele prevăzute în alin. 1 se pronunţa şi asupra revocării liberării condiţionate, în cazul când instanţa care a judecat pe condamnat pentru o altă infracţiune nu s-a pronunţat în această privinţă.Termenul de apel şi cel de recurs sunt de 3 zile. Apelul şi recursul declarate de procuror sunt suspensive de executare.Instanţa în faţa căreia hotărârea a rămas definitivă este obligată să comunice locului de deţinere copie de pe dispozitivul prin care s-a dispus revocarea liberării condiţionate. Articolul 450¹ Încetarea executării pedepsei la locul de muncăÎncetarea executării pedepsei la locul de muncă se dispune de judecătoria în a cărei rază teritorială se află unitatea unde condamnatul executa pedeapsa.Dispoziţiile art. 450 alin. 2, 3 şi 4 se aplică în mod corespunzător.Instanţa în faţa căreia hotărârea a rămas definitivă este obligată să comunice unităţii unde se executa pedeapsa, precum şi organului de poliţie din localitatea în care îşi are sediul unitatea, copie de pe dispozitivul prin care s-a dispus încetarea executării pedepsei. Articolul 451 Înlocuirea executării pedepsei pentru militariÎnlocuirea executării pedepsei închisorii cu executarea în închisoare militară, în cazul condamnaţilor care au devenit militari în termen în cursul judecăţii la o instanţă civilă, precum şi pentru cei care au devenit militari în termen după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, se dispune de către tribunalul militar în a cărui rază teritorială se găseşte unitatea militară din care face parte cel condamnat, la sesizarea comandantului.Înlocuirea executării pedepsei închisorii într-o închisoare militară, cu executarea într-un loc de deţinere, în cazul condamnaţilor care au fost trecuţi în rezervă înainte de începerea executării pedepsei, se dispune de către instanţa prevăzută la alineatul precedent, din oficiu sau la sesizarea comandantului unităţii militare din care făcea parte cel condamnat. Articolul 452 Reducerea pedepsei pentru militariReducerea pedepsei ce se executa în închisoare militară în cazul şi în condiţiile prevăzute în art. 62 alin. 2 din Codul penal se face la sesizarea comandantului acelei închisori.Instanţa competenţa să reducă pedeapsa este tribunalul militar în a cărui rază teritorială se afla închisoarea militară. Secţiunea II Amânarea executării pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă Articolul 453 Cazurile de amânareExecutarea pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă poate fi amânată în următoarele cazuri:a)când se constata pe baza unei expertize medico-legale ca cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa. În acest caz, executarea pedepsei se amână până când condamnatul se va găsi în situaţia de a putea executa pedeapsa;b)când o condamnată este gravidă sau are un copil mai mic de un an. În aceste cazuri, executarea pedepsei se amână până la încetarea cauzei care a determinat amânarea;c)când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează. În acest caz, executarea poate fi amânată cel mult 3 luni şi numai o singură dată.Cererea de amânare a executării pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă poate fi făcută de procuror, de condamnat, de persoanele arătate în art. 362 alineatul ultim, iar în cazul de la lit. c) din prezentul articol, şi de către conducerea unităţii la care lucrează condamnatul.Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi în cazul celui condamnat la executarea pedepsei la locul de muncă. În situaţia prevăzută la lit. b), executarea pedepsei poate fi amânată pe perioada stabilită de normele legale cu privire la concediul ce se acordă salariatelor înainte şi după naştere. Articolul 454 Instanţa competentăInstanţa competentă să se pronunţe asupra acordării amânării executării pedepsei este instanţa de executare.Instanţa de executare ţine evidenţa amânărilor acordate şi la expirarea termenului ia măsuri pentru emiterea mandatului de executare, iar dacă mandatul a fost emis, ia măsuri pentru aducerea lui la îndeplinire. Secţiunea III Întreruperea executării pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă Articolul 455 Cazurile de întrerupereExecutarea pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă poate fi întreruptă în cazurile şi condiţiile prevăzute în art. 453, la cererea persoanelor arătate în alineatul 2 al aceluiaşi articol. Articolul 456 Instanţa competentăInstanţa competenţa să dispună asupra întreruperii executării pedepsei este instanţa de executare sau instanţa în a cărei rază teritorială se afla locul de deţinere sau, după caz, unitatea unde se executa pedeapsa la locul de muncă, corespunzătoare în grad instanţei de executare. Articolul 457 Evidenţa întreruperii executării pedepseiInstanţa care a acordat întreruperea comunică de îndată această măsură locului de deţinere sau, după caz, unităţii unde condamnatul executa pedeapsa şi organului de poliţie, iar dacă întreruperea a fost acordată de instanţa în a cărei rază teritorială se afla locul de deţinere sau unitatea, aceasta comunică măsura luată şi instanţei de executare.Instanţa de executare, administraţia locului de deţinere şi unitatea unde condamnatul executa pedeapsa ţin evidenţa întreruperilor acordate. Dacă la expirarea termenului de întrerupere cel condamnat la pedeapsa închisorii nu se prezintă la locul de deţinere, administraţia trimite de îndată o copie de pe mandatul de executare organului de poliţie, în vederea executării. Pe copia mandatului de executare se menţionează şi cât a mai rămas de executat din durata pedepsei. Dacă, la expirarea termenului de întrerupere, cel condamnat la pedeapsa închisorii cu executare la locul de muncă nu se prezintă la unitate, aceasta înştiinţează de îndată instanţa de executare.Administraţia locului de deţinere sau unitatea comunică instanţei de executare data la care a reînceput executarea pedepsei.Timpul cât executarea a fost întreruptă nu se socoteşte în executarea pedepsei. Secţiunea IV Înlăturarea sau modificarea pedepsei Articolul 458 Intervenirea unei legi penale noiCând după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare intervine o lege ce nu mai prevede ca infracţiune fapta pentru care s-a pronunţat condamnarea, ori o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară decât cea care se executa ori urmează a se executa, instanţa ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispoziţiilor art. 12, 14 şi 15 din Codul penal.Aplicarea dispoziţiilor din alineatul precedent se face din oficiu sau la cererea procurorului ori a celui condamnat, de către instanţa de executare, iar dacă cel condamnat se afla în executarea pedepsei, de către instanţa corespunzătoare în grad în a cărei rază teritorială se afla locul de deţinere sau unitatea unde condamnatul executa pedeapsa la locul de muncă. Articolul 459 Amnistia şi graţiereaAplicarea amnistiei, când intervine după rămânerea definitivă a hotărârii, precum şi aplicarea graţierii se fac de către un judecător de la instanţa de executare, iar dacă cel condamnat se afla în executarea pedepsei, de către un judecător de la instanţa corespunzătoare în a cărei rază teritorială se afla locul de deţinere sau unitatea unde se executa pedeapsa la locul de muncă. Capitolul IV DISPOZIŢII COMUNE Articolul 460 Procedura la instanţa de executareCând rezolvarea situaţiilor reglementate în prezentul titlu este data în competenţa instanţei de executare, preşedintele dispune citarea părţilor interesate şi ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu, în cazurile prevăzute în art. 171.Condamnatul arestat este adus la judecata numai în cazul când i s-ar putea agrava situaţia sau când instanţa considera necesară prezenta acestuia.Participarea procurorului este obligatorie.După concluziile procurorului şi ascultarea părţilor, instanţa se pronunţa prin sentinţa.Dispoziţiile cuprinse în partea specială, titlul II, care nu sunt contrare dispoziţiilor din acest capitol, se aplică în mod corespunzător.Dispoziţiile alineatelor precedente se aplică şi în cazul în care rezolvarea uneia din situaţiile reglementate în prezentul titlu este data în competenţa instanţei în a cărei rază teritorială se afla locul de deţinere sau unitatea unde cel condamnat executa pedeapsa. Soluţia se comunică instanţei de executare. Articolul 461 Contestaţia la executareContestaţia contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:a)când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;b)când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;c)când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se executa sau vreo împiedicare la executare;d)când se invoca amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauza de stingere ori de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării.În cazurile prevăzute la lit. a), b) şi d) contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută în alin. 1 sau 6 al art. 460, iar în cazul prevăzut la lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se executa.Contestaţia împotriva actelor de executare privind confiscarea averii se soluţionează de instanţa civilă, potrivit legii civile. Articolul 462 Rezolvarea contestaţieiProcedura de rezolvare a contestaţiei la executare este cea prevăzută în art. 460.În cazul arătat în art. 461 lit. d), dacă din hotărârea pusă în executare nu rezultă datele şi situaţiile de existenţa cărora depinde soluţionarea contestaţiei, constatarea acestora se face de către instanţa competentă să judece contestaţia. Articolul 463 Contestaţia privitoare la dispoziţiile civileContestaţia privitoare la executarea dispoziţiilor civile ale hotărârii se face, în cazurile prevăzute în art. 461 lit. a) şi b), la instanţa de executare prevăzută în art. 460, iar în cazul prevăzut în art. 461 lit. c) la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se executa.Procedura de rezolvare a acestei contestaţii este cea prevăzută în art. 460 alin. 1 şi 2.Contestaţia împotriva actelor de executare se soluţionează de către instanţa civilă potrivit legii civile. Articolul 464 Contestaţia privitoare la amenzile judiciareContestaţia contra executării amenzilor judiciare se soluţionează de către instanţa care le-a pus în executare. Titlul IV PROCEDURI SPECIALE Capitolul I URMĂRIREA ŞI JUDECAREA UNOR INFRACŢIUNI FLAGRANTE Articolul 465 Infracţiunea flagrantăEste flagrantă infracţiunea descoperită în momentul săvârşirii sau imediat după săvârşire.Este de asemenea considerată flagrantă şi infracţiunea al cărei făptuitor, imediat după săvârşire, este urmărit de persoana vătămată, de martorii oculari sau de strigătul public, ori este surprins aproape de locul comiterii infracţiunii cu arme, instrumente sau orice alte obiecte de natură a-l presupune participant la infracţiune.În cazurile de mai sus, orice persoană are dreptul să prindă pe făptuitor şi să-l conducă înaintea autorităţii. Articolul 466 Cazuri de aplicare a procedurii specialeInfracţiunile flagrante pedepsite prin lege cu închisoare mai mare de 3 luni şi de cel mult 5 ani, precum şi formele agravate ale acestor infracţiuni, săvârşite în municipii sau oraşe, în mijloace de transport în comun, bâlciuri, târguri, porturi, aeroporturi sau gări, chiar dacă nu aparţin unităţilor teritoriale arătate mai sus, precum şi în orice loc aglomerat, se urmăresc şi se judeca potrivit dispoziţiilor prevăzute în acest capitol, care se completează cu dispoziţiile din prezentul cod. Articolul 467 Constatarea infracţiuniiOrganul de urmărire penală sesizat întocmeşte un proces-verbal, în care consemnează cele constatate cu privire la fapta săvârşită. În procesul-verbal consemnează de asemenea declaraţiile învinuitului şi ale celorlalte persoane ascultate.Dacă este cazul, organul de urmărire penală strânge şi alte probe.Procesul-verbal se citeşte învinuitului, precum şi persoanelor care au fost ascultate, cărora li se atrage atenţia ca pot completa declaraţiile sau ca pot face obiecţii cu privire la acestea.Procesul-verbal se semnează de organul de urmărire penală, de învinuit şi de persoanele ascultate. Articolul 468 Reţinerea şi arestarea învinuitului sau a inculpatuluiÎnvinuitul este reţinut. Reţinerea durează 24 de ore. La sesizarea organului de cercetare sau din oficiu, procurorul poate emite mandat de arestare a învinuitului.Dacă procurorul apreciază că sunt suficiente dovezi pentru punerea în mişcare a acţiunii penale, da rechizitoriu prin care pune în mişcare acţiunea penală şi dispune trimiterea în judecata, emiţând totodată mandat de arestare a inculpatului. Articolul 469 Continuarea cercetării după restituireÎn cazul când procurorul a emis mandat de arestare a învinuitului şi a restituit cauza, organul de cercetare este obligat să continue cercetarea şi să înainteze dosarul procurorului o dată cu învinuitul, cel mai târziu în 3 zile de la arestarea acestuia.În cazul când nu s-a putut efectua complet cercetarea în termenul arătat în alineatul precedent, continuarea cercetării penale se face potrivit dispoziţiilor procedurii obişnuite. Articolul 470 Verificarea lucrărilor de cercetare penalăProcurorul, primind dosarul, procedează la verificarea lucrărilor urmăririi penale şi se pronunţa în cel mult 2 zile de la primire, putând dispune trimiterea în judecata, scoaterea de sub urmărire sau încetarea urmăririi penale, potrivit art. 262, ori restituirea cauzei potrivit art. 265.Când procurorul dispune trimiterea în judecata, întocmeşte rechizitoriu, emite împotriva inculpatului mandat de arestare şi înaintează de îndată instanţei de judecată dosarul cauzei.Dacă procurorul restituie cauza pentru completarea sau refacerea urmăririi penale, urmărirea se efectuează potrivit procedurii obişnuite. Dispoziţiile art. 267 şi 268 se aplică în mod corespunzător. Articolul 471 Instanţa competentăCompetenţa de judecată în cauzele privitoare la infracţiunile flagrante prevăzute în art. 466 este cea obişnuită.Pentru municipiile împărţite în sectoare, ministrul justiţiei poate desemna una sau mai multe judecătorii care să judece aceste cauze. Articolul 472 Măsuri pregătitoarePreşedintele instanţei fixează termenul de judecată, care nu poate depăşi 5 zile de la data primirii dosarului, dispunând totodată aducerea cu mandat a martorilor.Inculpatul este adus la judecata. Celelalte părţi nu se citează.Participarea procurorului la judecata este obligatorie.Instanţa verifica dacă în cauza sunt întrunite condiţiile prevăzute în articolul 466.Când instanţa constata ca în cauza nu sunt întrunite aceste condiţii, judecata se face potrivit procedurii obişnuite. Articolul 473 Judecata în prima instanţăInstanţa procedează la judecarea cauzei ascultând pe inculpat, martorii prezenţi, precum şi persoana vătămată dacă este de faţă. Judecata se face pe baza acestor declaraţii şi a lucrărilor din dosar.Instanţa poate dispune, din oficiu sau la cerere, administrarea de probe noi, în care scop ia măsurile corespunzătoare, pe care le aduce la îndeplinire în mod direct sau prin organele de poliţie.Pentru administrarea probelor instanţa poate acorda termene care în total nu trebuie să depăşească 10 zile. Articolul 474 Măsuri cu privire la starea de libertateCând instanţa se desesizează pentru incompetenţa sau reţine cauza pentru a fi judecata potrivit procedurii obişnuite, ori amână judecarea cauzei potrivit art. 473 alin. ultim, trebuie să dispună asupra stării de libertate a inculpatului. Articolul 475 Hotărârea instanţeiInstanţa este obligată să se pronunţe asupra cauzei în aceeaşi zi în care s-au încheiat dezbaterile, sau cel mai târziu în următoarele 2 zile.Inculpatul aflat în stare de deţinere este adus la pronunţare.Hotărârea trebuie redactată în cel mult 24 de ore.Când inculpatul a fost pus anterior în libertate, dacă instanţa pronunţa pedeapsa închisorii, poate dispune arestarea acestuia.Instanţa este obligată a dispune punerea în libertate a inculpatului arestat, în cazurile prevăzute în art. 350 alin. 2 şi 3, care se aplică în mod corespunzător. Articolul 476 Acţiunea civilăInstanţa examinează acţiunea civilă numai dacă persoana vătămată este prezentă şi se constituie parte civilă, iar pretenţiile acesteia pot fi soluţionate fără amânarea judecăţii.Dacă persoana vătămată este o unitate dintre cele la care se referă art. 145 din Codul penal ori o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, instanţa examinează acţiunea civilă chiar în lipsa acestora şi chiar dacă nu s-au constituit parte civilă, iar soluţionarea acţiunii civile nu duce la amânarea cauzei.Dacă nu sunt întrunite condiţiile alineatelor precedente, instanţa rezervă soluţionarea acţiunii pe calea unei acţiuni separate, care este scutită de taxe de timbru. Articolul 477 Apelul şi recursulTermenul de apel şi cel de recurs sunt de 3 zile de la pronunţare.Dosarul cauzei se înaintează instanţei de apel sau, după caz, instanţei de recurs în următoarele 24 de ore de la declararea apelului ori a recursului.Judecarea în apel şi în recurs se face de urgentă. Articolul 478 Cazul infracţiunilor concurente, indivizibile sau conexeÎn caz de concurs de infracţiuni, când procedura prevăzută în prezentul capitol se aplică numai unora dintre infracţiunile concurente, se procedează la disjungere, urmărirea şi judecarea infracţiunilor făcându-se separat.În caz de indivizibilitate sau conexitate, dacă procedura prevăzută în prezentul capitol se aplică numai unora dintre fapte ori unora dintre infractori, iar disjungerea nu este posibilă, urmărirea şi judecata se fac potrivit procedurii obişnuite. Articolul 479 Cazuri când se aplică procedura specialăProcedura prevăzută în prezentul capitol nu se aplică infracţiunilor săvârşite de minori.În cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, dacă acestea sunt flagrante şi săvârşite în condiţiile prevăzute în art. 466, constatarea săvârşirii lor este obligatorie şi se face potrivit art. 467. Procedura de urmărire şi judecare prevăzută în acest capitol se aplică numai în cazul infracţiunilor arătate în art. 279 alin. 2 lit. b) şi c) şi dacă persoana vătămată a introdus în termen de 24 de ore de la săvârşirea infracţiunii flagrante plângerea prealabilă la organul de urmărire penală. În acest scop, persoana vătămată este chemată şi întrebată de organul de urmărire penală dacă înţelege să facă plângere în termenul mai sus arătat. Capitolul II PROCEDURA ÎN CAUZELE CU INFRACTORI MINORI Articolul 480 Dispoziţii generaleUrmărirea şi judecarea infracţiunilor săvârşite de minori, precum şi punerea în executare a hotărârilor privitoare la aceştia, se fac potrivit procedurii obişnuite, cu completările şi derogările din prezentul capitol. Articolul 481 Persoanele chemate la organul de urmărireCând învinuitul sau inculpatul este un minor ce nu a împlinit 16 ani, la orice ascultare sau confruntare a minorului, dacă organul de urmărire penală considera necesar, citează pe delegatul autorităţii tutelare, precum şi pe părinţi, iar când este cazul, pe tutore, curator sau persoana în îngrijirea ori supravegherea căreia se afla minorul.Citarea persoanelor prevăzute în alineatul precedent este obligatorie la efectuarea prezentării materialului de urmărire penală.Neprezentarea persoanelor legal citate la efectuarea actelor arătate în alin. 1 şi 2 nu împiedica efectuarea acelor acte. Articolul 482 Obligativitatea anchetei socialeÎn cauzele cu infractori minori, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată are obligaţia să dispună efectuarea anchetei sociale.Ancheta socială constă în strângerea de date cu privire la purtarea pe care minorul o are în mod obişnuit, la starea fizică şi mintală a acestuia, la antecedentele sale, la condiţiile în care a fost crescut şi în care a trăit, la modul în care părinţii, tutorele sau persoana în îngrijirea căreia se afla minorul îşi îndeplinesc îndatoririle lor faţă de acesta şi în general cu privire la orice elemente care pot servi la luarea unei măsuri sau la aplicarea unei sancţiuni faţă de minor.Ancheta socială se efectuează de către persoane desemnate de către autoritatea tutelară a consiliului local în a cărui rază teritorială domiciliază minorul. Articolul 483 Compunerea instanţeiCauzele în care inculpatul este minor se judeca potrivit regulilor de competenţa obişnuită, de judecători desemnaţi de către ministrul justiţiei.Instanţa compusă potrivit dispoziţiilor alineatului precedent rămâne competenţa să judece şi face aplicarea dispoziţiilor procedurale speciale privitoare la minori, chiar dacă între timp inculpatul a împlinit vârsta de 18 ani.Inculpatul care a săvârşit infracţiunea în timpul când era minor este judecat potrivit procedurii obişnuite, dacă la data sesizării instanţei împlinise vârsta de 18 ani. Articolul 484 Persoane chemate la judecarea minorilorJudecarea cauzei privind o infracţiune săvârşită de un minor se face în prezenta acestuia, cu excepţia cazului când minorul s-a sustras de la judecata.La judecarea cauzei se citează, în afară de părţi, autoritatea tutelară şi părinţii, iar dacă este cazul, tutorele, curatorul sau persoana în îngrijirea ori supravegherea căreia se afla minorul, precum şi alte persoane a căror prezenţă este considerată necesară de către instanţa.Persoanele arătate în alineatul precedent au dreptul şi îndatorirea să dea lămuriri, să formuleze cereri şi să prezinte propuneri în privinţa măsurilor ce ar urma să fie luate.Neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedica judecarea cauzei. Articolul 485 Desfăşurarea judecăţiiŞedinţa în care are loc judecarea infractorului minor se desfăşoară separat de celelalte şedinţe.Şedinţa nu este publică. La desfăşurarea judecăţii pot asista persoanele arătate în articolul precedent, apărătorii părţilor, precum şi alte persoane cu încuviinţarea instanţei.Când inculpatul este minor sub 16 ani, instanţa după ce îl asculta poate dispune îndepărtarea lui din şedinţa, dacă apreciază ca cercetarea judecătorească şi dezbaterile ar putea avea o influenţă negativă asupra minorului. Articolul 486 Inculpaţi minori cu majoriCând în aceeaşi cauza sunt mai mulţi inculpaţi, dintre care unii minori şi alţii majori, şi nu este posibilă disjungerea, instanţa judeca în compunerea prevăzută în art. 483 şi după procedura obişnuită, aplicând însă cu privire la inculpaţii minori dispoziţiile cuprinse în acest capitol. Articolul 487 Executarea mustrăriiÎn cazul când s-a luat faţă de minor măsura educativă a mustrării, aceasta se executa de îndată, în şedinţa în care s-a pronunţat hotărârea.Când din orice împrejurări măsura mustrării poate fi executată îndată după pronunţare, se fixează un termen pentru când se dispune aducerea minorului, citându-se totodată părinţii, ori dacă este cazul, tutorele sau curatorul ori persoana în îngrijirea sau supravegherea căreia se afla minorul. Articolul 488 Punerea în executare a libertăţii supravegheateCând instanţa a luat faţă de minor măsura libertăţii supravegheate, această măsură se pune în executare chiar în şedinţa în care este pronunţată, dacă minorul şi persoana sau reprezentantul instituţiei sau unităţii speciale căreia i s-a încredinţat supravegherea sunt de faţă.Când punerea în executare nu se poate face în aceeaşi şedinţa, se fixează un termen pentru când se dispune aducerea minorului şi chemarea persoanelor prevăzute în alineatul precedent. Articolul 489 Revocarea şi înlocuirea libertăţii supravegheateRevocarea măsurii libertăţii supravegheate pentru vreuna din cauzele prevăzute în art. 108 din Codul penal, cu excepţia cazului când minorul a săvârşit din nou o infracţiune, precum şi înlocuirea libertăţii supravegheate se dispun de instanţa care a pronunţat această măsură. Articolul 490 Internarea minoruluiÎn cazul când s-a luat faţă de minor măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, instanţa poate dispune, prin aceeaşi hotărâre, punerea în executare de îndată a măsurii luate. Punerea în executare se face prin trimiterea unei copii de pe hotărâre organului de poliţie de la locul unde se afla minorul.Organul de poliţie ia măsuri pentru internarea minorului.Copia de pe hotărâre se predă centrului de reeducare în care minorul este internat.Centrul de reeducare comunică instanţei efectuarea internării. Articolul 491 Schimbări privind măsura internăriiLiberarea minorului dintr-un centru de reeducare înainte de a deveni major, revocarea liberării înainte de a deveni major, precum şi ridicarea sau prelungirea măsurii internării într-un centru de reeducare se dispun din oficiu sau la sesizare de judecătoria sau tribunalul care a judecat în prima instanţă pe minor.Aceeaşi instanţa este competentă să dispună ridicarea, prelungirea sau înlocuirea măsurii internării într-un institut medical-educativ. Articolul 491¹ Amânarea sau întreruperea executării măsurii internăriiExecutarea măsurii educative a internării într-un centru de reeducare poate fi amânată sau întreruptă în cazurile şi în condiţiile prevăzute în art. 453 şi 455. Articolul 492 Revocarea măsurilor luate faţă de minorRevocarea sau menţinerea măsurilor educative, precum şi a măsurii liberării minorului dintr-un centru de reeducare înainte de a deveni major, sau dintr-un institut medical-educativ, când minorul a săvârşit din nou o infracţiune, se dispune de instanţa competentă să judece acea infracţiune. Articolul 493 Dispoziţii privind apelul şi recursulDispoziţiile art. 483-489 se aplică în mod corespunzător şi la judecata în instanţa de apel şi de recurs, în cauzele privitoare la infracţiuni săvârşite de minori. Capitolul III PROCEDURA REABILITĂRII JUDECĂTOREŞTI Articolul 494 Instanţa competentăCompetenţa să se pronunţe asupra reabilitării judecătoreşti este fie instanţa care a judecat în prima instanţă cauza în care s-a pronunţat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instanţa corespunzătoare în a cărei rază teritorială domiciliază condamnatul. Articolul 495 Cererea de reabilitareCererea de reabilitare judecătorească se face de condamnat, iar după moartea acestuia, de soţ sau de rudele apropiate. Soţul sau rudele apropiate pot continua procedura de reabilitare pornită anterior decesului.În cerere trebuie să se menţioneze:a)adresa condamnatului, iar când cererea este făcută de altă persoană, adresa acesteia;b)condamnarea pentru care se cere reabilitarea şi fapta pentru care a fost pronunţată acea condamnare;c)localităţile unde condamnatul a locuit şi locurile de muncă pe tot intervalul de timp de la executarea pedepsei şi până la introducerea cererii, iar în cazul când executarea pedepsei a fost prescrisă, de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la introducerea cererii;d)temeiurile cererii;e)indicaţii utile pentru identificarea dosarului şi orice alte date pentru soluţionarea cererii.La cerere se anexează actele din care reiese ca sunt îndeplinite condiţiile reabilitării. Articolul 496 Măsuri premergătoarePreşedintele instanţei, fixând termenul pentru soluţionarea cererii de reabilitare, dispune citarea petiţionarului şi a persoanelor a căror ascultare o consideră ca ar fi necesară, ia măsuri pentru aducerea dosarului în care se găseşte hotărârea de condamnare şi cere o copie de pe fişa cu antecedente penale ale condamnatului. Articolul 497 Respingerea cererii pentru lipsa condiţiilor de formaCererea de reabilitare se respinge pentru neîndeplinirea condiţiilor de forma în următoarele cazuri:a)când a fost introdusă înainte de termenul legal;b)când lipseşte menţiunea prevăzută în art. 495 alin. 2 lit. a) şi petiţionarul nu s-a prezentat la termenul de înfăţişare;c)când lipseşte vreuna din menţiunile prevăzute în art. 495 alin. 2 lit. b)-e) şi petiţionarul nu a completat cererea la prima înfăţişare şi nici la termenul ce i s-a acordat în vederea completării.În cazul prevăzut la lit. a), cererea poate fi repetată după împlinirea termenului legal, iar în cazurile prevăzute la lit. b) şi c), oricând. Articolul 498 Soluţionarea cereriiLa termenul fixat instanţa asculta persoanele citate, concluziile procurorului şi verifica dacă sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru admiterea reabilitării. Când din materialul aflat la dosar nu rezultă date suficiente cu privire la îndeplinirea condiţiilor de reabilitare, instanţa dispune completarea materialului de către persoana interesată, iar dacă considera necesar, cere de la organele competente relaţii cu privire la comportarea celui condamnat. Articolul 499 Situaţii privind despăgubirile civileCând condamnatul sau persoana care a făcut cererea de reabilitare dovedeşte că nu i-a fost cu putinţă să achite despăgubirile civile şi cheltuielile judiciare, instanţa, apreciind împrejurările, poate dispune reabilitarea sau poate să acorde, în vederea soluţionării cererii, un termen pentru a achita în întregime sau în parte suma datorată. Acest termen nu poate depăşi 6 luni.În caz de obligaţie solidară, instanţa fixează suma ce trebuie achitată, în vederea reabilitării, de condamnat sau de urmaşii săi.Drepturile acordate părţii civile prin hotărârea de condamnare nu se modifica prin hotărârea dată asupra reabilitării. Articolul 500 Suspendarea examinării cereriiDacă înainte de soluţionarea cererii de reabilitare a fost pusă în mişcare acţiunea penală pentru o altă infracţiune săvârşită de condamnat, examinarea cererii se suspenda până la soluţionarea definitivă a cauzei privitoare la noua învinuire. Articolul 501 Apelul şi recursulHotărârea prin care instanţa rezolvă cererea de reabilitare este supusă apelului, iar hotărârea pronunţată de instanţa de apel este supusă recursului. Articolul 502 Menţiuni despre reabilitareDupă rămânerea definitivă a hotărârii de reabilitare, instanţa dispune să se facă menţiune despre aceasta pe hotărârea prin care s-a pronunţat condamnarea pentru care s-a admis reabilitarea. Articolul 503 Anularea reabilităriiAnularea reabilitării se hotărăşte la cererea procurorului, de către instanţa prevăzută în art. 494.Procedura prevăzută pentru soluţionarea cererii de reabilitare se aplică în mod corespunzător şi pentru soluţionarea cererii de anulare. Capitolul IV REPARAREA PAGUBEI ÎN CAZUL CONDAMNĂRII SAU AL LUĂRII UNEI MĂSURI PREVENTIVE PE NEDREPT Articolul 504 Cazuri care dau dreptul la reparaţieOrice persoană care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă în urma rejudecării cauzei s-a stabilit prin hotărâre definitivă că nu a săvârşit fapta imputată ori ca acea faptă nu există.Are dreptul la repararea pagubei şi persoana împotriva căreia s-a luat o măsură preventivă, iar ulterior, pentru motivele arătate în alineatul precedent, a fost scoasă de sub urmărire sau a fost achitată.Nu are dreptul la repararea pagubei persoana care, în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, cu intenţie sau din culpă gravă a stânjenit sau a încercat să stânjenească aflarea adevărului.Persoanelor arătate în alin. 1 şi 2, care înainte de arestare erau încadrate în muncă, li se calculează la vechimea în muncă şi timpul cât au fost arestate, iar persoanelor arătate în alin. 1 li se calculează la vechimea în muncă şi timpul cât au executat pedeapsa la locul de muncă. Articolul 505 Acţiunea pentru reparareAcţiunea pentru repararea pagubei poate fi pornită de persoana îndreptăţită potrivit art. 504, iar după moartea acesteia poate fi continuată sau pornită de către persoanele care se aflau în întreţinerea sa.Acţiunea poate fi pornită în termen de un an de la rămânerea definitivă a hotărârii de achitare sau de la data ordonanţei de scoatere de sub urmărire. Articolul 506 Instanţa competentăPentru obţinerea reparaţiei, persoana îndreptăţită se poate adresa tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază, chemând în judecata civilă statul.Statul este citat prin Ministerul Finanţelor. Articolul 507 Acţiunea în regresÎn cazul în care repararea pagubei a fost acordată potrivit dispoziţiilor art. 506, statul are acţiune în regres împotriva aceluia care cu rea-credinţă sau din gravă neglijenţă a provocat situaţia generatoare de daune. Capitolul V PROCEDURA ÎN CAZ DE DISPARIŢIE A ÎNSCRISURILOR JUDICIARE Articolul 508 Constatarea dispariţiei înscrisuluiÎn cazul dispariţiei unui dosar judiciar sau a unui înscris care aparţine unui astfel de dosar, organul de urmărire penală sau preşedintele instanţei la care se găsea dosarul sau înscrisul întocmeşte un proces-verbal prin care constata dispariţia şi arata măsurile care s-au luat pentru găsirea lui.Pe baza procesului-verbal se procedează potrivit dispoziţiilor prevăzute în prezentul capitol. Articolul 509 Obiectul procedurii specialeCând dosarul sau înscrisul dispărut este reclamat de un interes justificat şi nu poate fi refăcut potrivit procedurii obişnuite, procurorul prin ordonanţa sau instanţa de judecată prin încheiere dispune, după caz, înlocuirea sau reconstituirea dosarului ori înscrisului dispărut.Încheierea instanţei se da fără citarea părţilor, afară de cazul când instanţa considera necesară chemarea acestora. Încheierea nu este supusă nici unei căi de atac. Articolul 510 Efectuarea procedurii specialeÎnlocuirea sau reconstituirea se efectuează de organul de urmărire penală ori de instanţa de judecată înaintea căreia cauza se găseşte pendinte, iar în cauzele definitiv soluţionate, de instanţa la care dosarul se găseşte în conservare.Când constatarea dispariţiei s-a făcut de un organ de urmărire penală sau de o instanţă de judecată, altele decât cele arătate în alineatul precedent, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată care a constatat dispariţia trimite organului de urmărire penală sau instanţei de judecată competente toate materialele necesare efectuării înlocuirii ori reconstituirii înscrisului dispărut. Articolul 511 Înlocuirea înscrisuluiÎnlocuirea înscrisului dispărut are loc atunci când există copii oficiale de pe acel înscris. Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată ia măsuri pentru obţinerea copiei.Copia obţinută ţine locul înscrisului original până la găsirea acestuia.Persoanei care a predat copia oficială i se eliberează o copie certificată de pe aceasta. Articolul 512 Reconstituirea înscrisuluiCând nu există o copie oficială de pe înscrisul dispărut, se procedează la reconstituirea acestuia. Reconstituirea unui dosar se face prin reconstituirea înscrisurilor pe care le conţinea.În vederea reconstituirii pot fi folosite orice mijloace de proba.Rezultatul reconstituirii se constata, după caz, prin ordonanţa organului de urmărire penală confirmată de procuror sau prin hotărârea instanţei data cu citarea părţilor.Hotărârea de reconstituire este supusă apelului, iar hotărârea pronunţată de instanţa de apel este supusă recursului. Capitolul VI ASISTENŢA JUDICIARĂ INTERNAŢIONALĂ Secţiunea I Dispoziţii generale Articolul 513 Modalităţile de reglementareCondiţiile de realizare a asistenţei judiciare internaţionale în materie penală sunt cele stabilite prin dispoziţiile cuprinse în prezentul capitol, afară de cazul în care prin convenţii ori în lipsa acestora, pe bază de reciprocitate, s-a stabilit altfel. Secţiunea II Comisia rogatorie Articolul 514 Comisia rogatorie în străinătateOrganul de urmărire penală sau instanţa de judecată, când socoteşte necesară efectuarea unui act procedural în străinătate, se adresează prin comisie rogatorie organului de urmărire penală sau instanţei judecătoreşti din străinătate, care are posibilitatea să efectueze acel act.Dispoziţiile art. 134 sunt aplicabile. Articolul 515 Transmiterea comisiei rogatoriiComisia rogatorie se înaintează, după caz, procurorului general sau ministrului justiţiei, care la rândul lor intervin la Ministerul Afacerilor Externe pentru transmiterea comisiei rogatorii. Articolul 516 Valabilitatea actului efectuatActul procedural îndeplinit în ţară străină, potrivit legii acelei ţări, este valabil înaintea organelor judiciare române. Articolul 517 Comisia rogatorie din străinătateOrganul de urmărire penală sau instanţa de judecată poate efectua comisii rogatorii cerute de organe de urmărire penală ori de instanţe judecătoreşti din străinătate.Cererea pentru efectuarea comisiei rogatorii se trimite de către Ministerul Afacerilor Externe, după caz, procurorului general ori ministrului justiţiei, care sesizează organul de urmărire penală sau instanţa de judecată competentă. Articolul 518 Condiţiile de prezentare a materialelorCererea de comisie rogatorie adresată unei autorităţi străine, precum şi înscrisurile care o însoţesc trebuie să fie traduse şi legalizate potrivit regulilor privind înscrisurile oficiale ce urmează să fie prezentate unor autorităţi din străinătate. Secţiunea III Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine Articolul 519 Cazuri de recunoaştereHotărârile penale definitive pronunţate de instanţele judecătoreşti din străinătate, precum şi actele efectuate de organele judiciare penale din străinătate, dacă sunt de natură să producă, potrivit legii penale române, efecte judiciare penale, pot fi recunoscute.Recunoaşterea se poate face pe cale incidentală în cadrul unui proces penal în curs, de către procuror în faza de urmărire sau de către instanţa de judecată în faţa căreia cauza este pendinte.Recunoaşterea hotărârilor penale pronunţate de instanţele judecătoreşti din străinătate sau a altor acte judiciare străine se poate face şi pe cale principală, de către instanţa de judecată sesizată în acest scop. Articolul 520 Condiţiile de recunoaştereRecunoaşterea hotărârii sau a actelor judiciare străine are loc numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:a)hotărârea a fost pronunţată de o instanţă competentă sau actul emană de la un organ judiciar competent;b)hotărârea sau actul nu contravine ordinii publice din România;c)hotărârea sau actul judiciar poate produce efecte juridice în ţară, potrivit legii penale române.Îndeplinirea condiţiei prevăzute la lit. a) se constata pe baza certificării autorităţii competente a statului străin. Articolul 521 Recunoaşterea pe cale principalăRecunoaşterea pe cale principală a hotărârii judecătoreşti şi a actelor judiciare străine se face la sesizarea procurorului, de către judecătoria în a cărei rază teritorială se afla condamnatul.Condamnatul se citează, iar o dată cu citaţia i se comunică hotărârea străină împreună cu actele ce o însoţesc, în traducere română.Instanţa, ascultând concluziile procurorului şi declaraţiile condamnatului, dacă constata ca sunt întrunite condiţiile legale, recunoaşte hotărârea penală străină şi actele judiciare străine, iar în cazul când pedeapsa pronunţată prin acea hotărâre nu a fost executată sau a fost executată numai în parte, substituie pedepsei neexecutate sau restului de pedeapsa o pedeapsă corespunzătoare potrivit legii penale române. Articolul 522 Executarea dispoziţiilor civileExecutarea dispoziţiilor civile dintr-o hotărâre judecătorească penală străină se face potrivit regulilor prevăzute pentru executarea hotărârilor civile străine. DISPOZIŢII FINALE Articolul 523 Termenii explicaţi în Codul penalTermenii sau expresiile al căror înţeles este anume explicat în Codul penal au acelaşi înţeles şi în Legea de procedura penală. Articolul 524Prezentul cod intră în vigoare pe data de 1 ianuarie 1969.NOTĂ:Potrivit art. 3 din Legea nr. 141/1996, prevederile din prezentul cod referitoare la pedeapsa complimentară a confiscării averii, cu excepţia art. 406 alin. 3 şi art. 461 alin. 3, se abrogă.