DECIZIE   Nr. 216 din 11 iulie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 13 alin. (1) si ale art. 14 alin. (1) din Legea nr. 133/1999 privind stimularea intreprinzatorilor privati pentru infiintarea si dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii, cu modificarile ulterioare

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 710 din 30 septembrie 2002

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Gabriela Ghita        - procuror
    Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 13 alin. (1) si ale art. 14 alin. (1) din Legea nr. 133/1999, cu modificarile ulterioare, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Ceram Material Construct" - S.R.L. din Tandarei in Dosarul nr. 2.417/2001 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V-a comerciala.
    La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, intrucat apreciaza ca dispozitiile de lege criticate nu incalca prevederile art. 16 si ale art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 19 martie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 2.417/2001, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V-a comerciala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 13 alin. (1) si ale art. 14 alin. (1) din Legea nr. 133/1999, cu modificarile ulterioare. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicata de Societatea Comerciala "Ceram Material Construct" - S.R.L. din Tandarei intr-o cauza avand ca obiect cererea formulata de aceasta pentru obligarea Societatii Comerciale "Soceram" - S.A., in temeiul Legii nr. 133/1999, la transformarea unui contract de inchiriere de mijloace fixe si teren aferent in contract de leasing, cu clauza irevocabila de vanzare.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 133/1999, potrivit carora "in intelesul prezentei legi se considera active disponibile activele care nu sunt utilizate", incalca prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie, "in masura in care, prin notiunea - active care nu sunt utilizate - se intelege numai activele care nu sunt utilizate de societatile comerciale sau companiile nationale cu capital majoritar de stat, in mod direct si efectiv". Incalcarea consta in aceea ca se "creeaza o inegalitate intre cetateni in fata legii, intrucat locatarul bunului inchiriat, caruia legea ii confera facilitati economice, este defavorizat fata de oricare alt solicitant care ar intentiona sa cumpere un pachet de actiuni, inclusiv bunul respectiv". Art. 14 alin. (1) din lege, stabilind ca autoritatile publice centrale si locale dau mandat reprezentantilor lor in adunarile generale ale societatilor comerciale la care statul este actionar majoritar sa determine vanzarea activelor aflate in situatia prevazuta la art. 12 alin. (1), este neconstitutional, intrucat "prin expresia - dau mandat - se intelege o posibilitate optionala", ceea ce incalca, de asemenea, art. 16 alin. (1) din Constitutie. Se mai arata ca textele de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie, "deoarece prin astfel de exprimari echivoce se ingradeste libertatea comertului, se blocheaza procedurile de privatizare si nu se valorifica factorii de productie".
    Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V-a comerciala apreciaza ca prevederile art. 13 alin. (1) si ale art. 14 alin. (1) din Legea nr. 133/1999 nu incalca dispozitiile constitutionale invocate de catre autorul exceptiei.
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata, intrucat prin reglementarea conditiilor si masurilor in care se pot aplica dispozitiile de acordare a unor facilitati intreprinderilor mici si mijlocii asupra activelor societatilor comerciale la care statul este actionar majoritar nu se incalca prevederile art. 16 alin. (1) si ale art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie. In acest sens, se arata ca in cauza nu se pune problema egalitatii de tratament intre o persoana titulara a unui contract de locatie a unui activ si vocatia acesteia de a cumpara activul respectiv si o persoana care prin cumpararea actiunilor unei societati, devenind actionar al acesteia, nu dobandeste proprietatea cu privire la activele cuprinse in patrimoniul societatii. De asemenea, se apreciaza ca nu sunt incalcate nici prevederile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie. Se mai arata ca, de altfel, din argumentele formulate reiese ca aspectele criticate privesc probleme de interpretare si de aplicare a dispozitiilor Legii nr. 133/1999, situatie in care exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibila.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului si dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 13 alin. (1) si ale art. 14 alin. (1) din Legea nr. 133/1999 privind stimularea intreprinzatorilor privati pentru infiintarea si dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii, cu modificarile ulterioare, dispozitii care prevad:
    - Art. 13 alin. (1): "In intelesul prezentei legi, se considera active disponibile activele care nu sunt utilizate. Societatile comerciale si companiile nationale cu capital majoritar de stat, precum si regiile autonome sunt obligate sa stabileasca si sa intocmeasca listele cuprinzand activele disponibile, in termen de 60 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi. Listele vor fi transmise la birourile de asistenta pentru constituirea si dezvoltarea societatilor comerciale, organizate in cadrul camerelor de comert si industrie judetene si a municipiului Bucuresti. Listele vor fi actualizate lunar. [...]";
    - Art. 14 alin. (1): "Fondul Proprietatii de Stat, ministerele sau autoritatile publice locale dau mandat reprezentantilor lor in adunarile generale si in consiliile de administratie ale societatilor comerciale, companiilor nationale la care statul este actionar majoritar, precum si regiilor autonome sa determine vanzarea activelor aflate in situatia prevazuta la art. 12 alin. (1)."
    In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, aceste texte de lege contravin prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si ale art. 134 alin. (2) lit. a), potrivit carora:
    - Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
    - Art. 134 alin. (2) lit. a): "Statul trebuie sa asigure:
    a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;"
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata urmatoarele: art. 13 alin. (1) si art. 14 alin. (1) din Legea nr. 133/1999, criticate ca fiind neconstitutionale, stabilesc masurile si conditiile pentru aplicarea dispozitiilor art. 12 din aceeasi lege, referitoare la caile de sprijin si accesul intreprinderilor mici si mijlocii la activele disponibile ale societatilor comerciale cu capital majoritar de stat si regiilor autonome. Astfel, potrivit art. 12 din lege, activele disponibile utilizate de intreprinderile mici si mijlocii in baza contractului de inchiriere, a contractului de locatie de gestiune sau a contractului de asociere in participatiune pot fi vandute, iar contractul in cauza va inceta sau se va transforma, la cererea detinatorului, in contract de leasing, cu clauza irevocabila de vanzare. In acest sens art. 13 alin. (1) precizeaza ce se considera active disponibile in intelesul legii, iar art. 14 alin. (1) reglementeaza obligatia autoritatilor competente de a da mandat reprezentantilor statului in adunarile generale si in consiliile de administratie "sa determine vanzarea activelor aflate in situatia prevazuta de art. 12 alin. (1)". In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, dispozitiile art. 12 sunt inaplicabile, in masura in care, in sensul art. 13 alin. (1) din Legea nr. 133/1999, prin "active disponibile care nu se utilizeaza" se "inteleg numai activele care nu sunt utilizate de societatile comerciale sau companiile nationale cu capital majoritar de stat, in mod direct si efectiv". Se considera ca astfel este incalcat art. 16 alin. (1) din Constitutie, deoarece "creeaza o inegalitate intre cetateni in fata legii, intrucat locatarul bunului inchiriat caruia legea ii confera facilitati economice este defavorizat fata de oricare alt solicitant care ar intentiona sa cumpere un pachet de actiuni, inclusiv bunul inchiriat".
    Analizand aceste sustineri, Curtea urmeaza sa le respinga, intrucat titularul contractului de locatie de gestiune a unui activ, cu vocatie legala de a cumpara activul respectiv, nu se afla intr-o situatie de egalitate cu persoana care prin cumpararea de actiuni la o societate comerciala devine actionar al acesteia, astfel ca la situatii diferite si tratamentul juridic este diferit. Acesta este si sensul jurisprudentei Curtii Constitutionale in materie, asa cum rezulta, de exemplu, din Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000. De altfel, Curtea constata ca, in realitate, critica formulata nici nu priveste constitutionalitatea art. 13 alin. (1) din Legea nr. 133/1999, ci interpretarea dispozitiilor acestuia. Sub acest aspect, Curtea nu este competenta sa se pronunte, intrucat art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, stabileste ca aceasta "nu se poate pronunta asupra modului de interpretare si aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constitutiei".
    Pentru acelasi considerent, Curtea nu poate retine nici critica potrivit careia art. 14 alin. (1) din Legea nr. 133/1999 este neconstitutional "in sensul in care prin expresia <<dau mandat>> se intelege o posibilitate optionala, textul facand loc unor inegalitati intre cetateni, in sensul art. 16 alin. (1) din Constitutie".
    In sfarsit, si sustinerea referitoare la incalcarea prin prevederile art. 13 alin. (1) si ale art. 14 alin. (1) din lege a dispozitiilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie urmeaza a fi respinsa, deoarece chiar in sensul acestor dispozitii constitutionale, prin stimularea vanzarii activelor sale disponibile, statul ia masuri pentru a realiza privatizarea, formarea economiei de piata, ca premise ale asigurarii libertatii comertului, protectiei concurentei loiale si crearii cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 13 alin. (1) si ale art. 14 alin. (1) din Legea nr. 133/1999 privind stimularea intreprinzatorilor privati pentru infiintarea si dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii, cu modificarile ulterioare, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Ceram Material Construct" - S.R.L. din Tandarei in Dosarul nr. 2.417/2001 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V-a comerciala.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 11 iulie 2002.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Gabriela Dragomirescu