Decizia Nr.227 din 22.04.2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Marin Melinescu în Dosarul nr. 36/90/2020/a1 al Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 395D/2020.2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, făcând referire la deciziile Curţii Constituţionale nr. 792 din 17 noiembrie 2015 şi nr. 12 din 17 ianuarie 2017.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea civilă nr. 48 din 27 februarie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 36/90/2020/a1, Tribunalul Vâlcea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia a fost ridicată de Marin Melinescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru datorate pentru introducerea unei cereri de revizuire a unei hotărâri judecătoreşti.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că instituirea unei taxe de timbru pentru fiecare motiv al cererii de revizuire reprezintă o măsură coercitivă ce are drept efect discriminarea justiţiabililor şi aduce atingere accesului liber la justiţie. Taxele respective nu ajung în bugetul Ministerului Justiţiei, ci în bugetul de stat, astfel încât plata lor este nejustificată. Cererea de revizuire ar trebui să fie scoasă de sub regimul timbrării deoarece este o cerere similară celor incidente, cum ar fi, spre exemplu, cererea de îndreptare a erorii materiale. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 reprezintă o imixtiune a Guvernului în competenţa de reglementare a Parlamentului, care nu a aprobat-o printr-o lege organică nici până în prezent.6. Tribunalul Vâlcea - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, făcând referire la considerentele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 45 din 4 februarie 2014 şi nr. 721 din 29 octombrie 2015.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost indicat de autorul excepţiei şi reţinut în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie prevederile art. 26 alin. (1) care reglementează taxarea cererilor de contestaţie în anulare din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013. În realitate, având în vedere critica autorului, precum şi faptul că taxa de timbru judiciar a cărei reexaminare se cere a fost stabilită pentru o cerere de revizuire, Curtea reţine că obiect al excepţiei îl formează Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în ansamblul său, şi, în special, dispoziţiile art. 26 alin. (2) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, care au următorul cuprins: „Cererea de revizuire se taxează cu 100 lei pentru fiecare motiv de revizuire invocat."11. În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor, alin. (5) referitor la obligativitatea respectării Constituţiei şi a legilor, art. 15 alin. (1) privind universalitatea, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 124 privind înfăptuirea justiţiei.12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că nu poate fi reţinută critica privind încălcarea art. 1 alin. (4) din Constituţie, în componenta sa referitoare la separaţia puterilor în stat. Astfel, prin Decizia nr. 11 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 25 aprilie 2017, paragraful 18, Curtea a statuat că „delegarea legislativă, consacrată expres de Legea fundamentală, presupune o excepţie de la principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat şi o derogare de la prevederile art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării». Dispoziţiile art. 115 din Constituţie atribuie Guvernului, autoritate constitutivă a puterii executive, dreptul de a legifera alături de Parlamentul României". Aplicând aceste considerente la prezenta cauză, se reţine că Guvernul nu a exercitat în mod neconstituţional atribuţii de legiferare, ci a adoptat o ordonanţă de urgenţă cu respectarea prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituţie. În preambulul acesteia s-au motivat existenţa unei situaţii extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată, precum şi urgenţa reglementării, respectiv existenţa unor condiţii noi în care urmează să se desfăşoare activitatea sistemului judiciar datorită adoptării noilor coduri, Codul civil şi Codul de procedură civilă, şi necesitatea finanţării optime a acestui sistem prin raportare la nevoile sale reale. Din fişa legislativă a proiectului de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 reiese că acesta se află la Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, în vederea legiferării. Curtea observă că, în ceea ce priveşte Camera decizională, Constituţia nu prevede un termen imperativ concret în care aceasta să se pronunţe (a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 45 din 4 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 15 aprilie 2014). 13. Curtea a constatat că nu poate fi reţinută nici încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitor la principiul egalităţii, deoarece atât obligaţia de plată a taxelor judiciare, cât şi excepţiile stabilite de lege se aplică deopotrivă tuturor cetăţenilor aflaţi în situaţii identice, precum şi tuturor litigiilor de aceeaşi natură, neexistând discriminări sau privilegii.14. Totodată, plata taxelor şi a impozitelor reprezintă o obligaţie constituţională a cetăţenilor, în temeiul dispoziţiilor art. 56 alin. (1), potrivit cărora „Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice". Îndeplinirea acestei obligaţii constituţionale impuse prin textul de lege criticat vine să dea expresie art. 1 alin. (5) din Constituţie, potrivit căruia „în România respectarea Constituţiei este obligatorie". Această obligaţie se încadrează între acelea la care face referire art. 15 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia „cetăţenii au obligaţiile prevăzute de Constituţie". Curtea a constatat că nu poate fi reţinută astfel o contrarietate între textul de lege criticat şi prevederile art. 1 alin. (5) şi ale art. 15 alin. (1) din Constituţie.15. În ceea ce priveşte accesul liber la justiţie, garantat de art. 21 din Constituţie, Curtea a statuat că acesta nu presupune gratuitatea actului de justiţie şi nici, implicit, realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit. Nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor judiciare de timbru, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. În cadrul mecanismului statului, funcţia de restabilire a ordinii de drept, ce se realizează de către autoritatea judecătorească, este de fapt un serviciu public ale cărui costuri sunt suportate de la bugetul de stat. În consecinţă, legiuitorul este îndreptăţit să instituie taxe judiciare de timbru pentru a nu afecta bugetul de stat prin costurile procedurii judiciare deschise de părţile aflate în litigiu. În acelaşi sens este, de altfel, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat că o caracteristică a principiului accesului liber la justiţie este aceea că nu este un drept absolut (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57). Astfel, acest drept, care cere, prin însăşi natura sa, o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăşi substanţa sa.16. Taxele judiciare de timbru constituie o contraprestaţie raportat la actul de justiţie, însă faptul că ele nu se fac venit la bugetul afectat sistemului justiţiei nu înseamnă automat că o asemenea taxă nu are un scop legitim. Statul poate să acorde o altă destinaţie sumelor de bani provenite din contraprestaţia efectuată la serviciul public prestat de instanţele judecătoreşti, respectiv ca acestea să se facă venit la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale în raza căreia debitorul îşi are domiciliul sau, după caz, sediul fiscal (a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 200 din 28 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 760 din 20 august 2020, paragrafele 33, 34, 37 şi 41).17. În ceea ce priveşte încălcarea art. 124 din Constituţie, Curtea observă că excepţia nu este motivată, iar din examinarea textului de lege criticat prin raportare la textul constituţional de referinţă nu se poate deduce vreo critică de neconstituţionalitate (a se vedea Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012).18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Marin Melinescu în Dosarul nr. 36/90/2020/a1 al Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă şi constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în ansamblul său, şi, în special, dispoziţiile art. 26 alin. (2) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 22 aprilie 2021.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu