DECIZIE Nr.
229 din 4 martie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. (3) si (7) si ale art. 11
alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 298 din 16 aprilie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (3) şi (7) şi ale art. 11
alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie
ridicată de Direcţia Regim Permise de Conducere şi Inmatriculare a Vehiculelor
din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative în Dosarul nr.
4.116/2/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin
consilier juridic Marina Moise, cu delegaţie la dosar, constatându-se lipsa
celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
1.548D/2007, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie
ridicată de Lucia Florescu în Dosarul nr. 1.749/2/2007 al Curţii de Apel
Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei,
avocat Luminiţa Mareş, cu delegaţie la dosar, constatându-se lipsa celorlalte
părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere identitatea parţială de obiect
a excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele susmenţionate,
pune în discuţie, din oficiu, problema conexării
cauzelor.
Reprezentanţii părţilor prezente sunt de acord cu
conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de
acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, având în vedere identitatea parţială de obiect
a dosarelor menţionate, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea
nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.548D/2007 la Dosarul nr.
1.423D/2007, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Direcţiei Regim Permise de Conducere şi
Inmatriculare a Vehiculelor din Ministerul Internelor şi Reformei
Administrative solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 7 alin. (3) pentru motivele invocate la instanţa de judecată.
Cât priveşte excepţia referitoare la prevederile art. 7 alin. (7) din Legea nr.
554/2004, arată că la data invocării ei nu fusese pronunţată Decizia Curţii
Constituţionale nr. 797/2007, prin care au fost declarate neconstituţionale.
Referitor la art. 11 alin. (2) din legea criticată,
menţionează că acesta a fost modificat anterior sesizării, astfel că cererea a
rămas fără obiect.
Reprezentantul autorului excepţiei ridicate în Dosarul
Curţii Constituţionale nr. 1.548D/2007 solicită Curţii să se pronunţe cu
privire la dispoziţiile de lege modificate.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
inadmisibilă, cât priveşte dispoziţiile art. 7 alin. (3), şi ca devenită
inadmisibilă, cât priveşte dispoziţiile art. 7 alin. (7) care au fost declarate
neconstituţionale prin Decizia Curţii nr. 797 din 27 septembrie 2007, precum şi
ale art. 11 alin. (2), care au fost modificate ulterior sesizării Curţii
Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin încheierile din 26
septembrie 2007 şi din 24 septembrie 2007, pronunţate în dosarele nr.
4.116/2/2006 şi nr. 1.749/2/2007, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie -
Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Bucureşti -
Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7
alin. (3) şi (7) şi ale art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004. Excepţiile au fost invocate de Direcţia Regim
Permise de Conducere şi Inmatriculare a Vehiculelor din Ministerul Internelor
şi Reformei Administrative şi de Lucia Florescu în dosarele menţionate.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţin următoarele: art. 7 din lege, care condiţionează
admiterea acţiunii în contencios administrativ de respectarea unor proceduri
administrative ce pot fi efectuate doar într-un anumit termen - nu mai târziu
de 6 luni de la data emiterii actului -, şi introducerea acţiunii - nu mai
târziu de un an de la data emiterii actului -, constituie „o încălcare a
inalienabilităţii bunurilor care aparţin proprietăţii publice", prevăzută
de art. 136 alin. (4) din Constituţie; „inalienabilitatea bunurilor aparţinând
proprietăţii publice nu poate fi restrânsă prin lege, pe de altă parte,
inalienabilitatea nu poate fi asigurată dacă mijloacele judiciare de a o apăra
sunt limitate de către legiuitorul ordinar sau organic prin supunerea unor
termene sau condiţii"; „un bun aparţinând domeniului public nu este
inalienabil dacă el poate fi uzurpat de un terţ şi acesta îşi poate consolida
titlul său prin simpla trecere a timpului". Termenul de 6 luni de la data
emiterii actului, instituit de art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004,
contravine art. 21 şi 52 din Constituţie, prin aceea că după trecerea unei
perioade mai mari de 6 luni actul administrativ susceptibil de a fi declarat
nul este inatacabil, sub aspectul legalităţii, în dispreţul legii, iar persoana
vătămată într-un interes legitim nu poate obţine recunoaşterea acestuia. In
legătură cu art. 11 alin. (2) din legea criticată, „creează diferenţe între
drepturile procesuale ale părţilor faţă de terţi", întrucât părţile cunosc
actele administrative care îi privesc încă de la emiterea lor, pe când terţii
nu au această posibilitate decât de la data luării la cunoştinţă a actului
nelegal, care, dacă a fost întocmit fraudulos, fiind ascuns atât el, cât şi efectele produse, nu mai
poate fi atacat din motive obiective. Se încalcă astfel art. 21 alin. (2) din
Constituţie, deoarece „actele administrative emise în dispreţul legii şi
servind unor interese private" nu mai pot fi atacate ca nelegale.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
excepţia ridicată nu este întemeiată, „neputându-se constata existenţa vreunei
discriminări în sensul prevederilor Constituţiei României".
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 „este constituţional, întrucât
legiuitorul este cel abilitat să stabilească condiţii de exercitare a acţiunii
şi termenele în care aceasta poate fi înaintată instanţei."
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate
ridicate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în acord cu dispoziţiile constituţionale, neîncălcând
principiul liberului acces la justiţie. Invocă jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în materie, de exemplu, deciziile nr. 123/2007 şi nr. 409/2007.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (7) şi ale
art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 este inadmisibilă - în temeiul art. 29
alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 -, deoarece art. 7 alin. (7) din lege a
fost declarat neconstituţional prin Decizia Curţii nr. 797/2007, şi art. 11
alin. (2) a fost modificat „în substanţa sa" prin Legea nr. 262/2007, iar
excepţia privind neconstituţionalitatea art. 7 alin. (3) din aceeaşi lege este
neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile părţilor şi ale reprezentantului Ministerului
Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei,
precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art.2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 7 alin. (3) şi (7) şi ale
art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificările şi
completările ulterioare. Art. 11 alin. (2) din lege a fost modificat prin art. I pct. 16 din Legea nr. 262/2007 pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007.
- Art. 7 alin. (3) şi (7) prevăd: „(3) Este
îndreptăţită să introducă plângere prealabilă şi persoana vătămată într-un
drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu
caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a
luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa acestuia, în limitele termenului
de 6 luni prevăzut la alin. (7). [...]
(7) Plângerea prealabilă în cazul actelor
administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, şi peste termenul prevăzut la alin. (1),
dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni
este termen de prescripţie.";
- Art. 11 alin. (2) prevede: „(2) Pentru motive
temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai
târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data
introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după
caz."
Alin. (1), la care se face trimitere, prevede: „(1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ
individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi
repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:
a) data comunicării răspunsului la plângerea
prealabilă;
b) data comunicării refuzului nejustificat de
soluţionare a cererii;
c) data expirării termenului de soluţionare a
plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluţionare
a cererii;
d) data expirării
termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea
actului administrativ emis în soluţionarea favorabilă a cererii sau, după caz,
a plângerii prealabile;
e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a
procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative."
Autorul excepţiei susţine că textul de lege criticat
contravine prevederilor constituţionale ale art. 136 alin. (2)-„Proprietatea
publică este garantată şi ocrotită prin lege şi aparţine statului sau
unităţilor administrativ-teritoriale" şi alin. (4) -„Bunurile proprietate publică sunt inalienabile.
In condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome
ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea,
ele pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică",
art. 21 privind Accesul
liber la justiţie şi ale art. 52 referitor la Dreptul
persoanei vătămate de o autoritate publică.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea Constituţională constată următoarele:
Dispoziţiile art. 7 alin. (7) din legea criticată au
fost declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii nr. 797 din 27 septembrie
2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 19 octombrie 2007. Aşa
fiind, excepţia de neconstituţionalitate a art. 7 alin. (7) din Legea nr.
554/2004 urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă, având în vedere
prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cărora „Nu pot face obiectul
excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie
anterioară a Curţii Constituţionale", coroborate cu cele ale alin. (6)
din acelaşi articol, în sensul că excepţia este inadmisibilă dacă este contrară
alin. (3), precum şi pentru că în cauză încheierea de sesizare a Curţii este
anterioară publicării în Monitorul Oficial a deciziei menţionate, despre a
cărei existenţă nici autorul excepţiei şi nici instanţa judecătorească nu
puteau avea cunoştinţă.
Cât priveşte art. 11 alin. (2) din lege, anterior
sesizării Curţii Constituţionale, acest text a fost modificat prin art. I pct. 16 din Legea nr. 262/2007, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din
30 iulie 2007, astfel că, în actuala redactare,
stabileşte ca dată de referinţă pentru calcularea termenului de decădere de un
an data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cereri sau data încheierii
procesului-verbal de conciliere, după caz. Aşadar,
soluţia criticată a fost eliminată, în sensul că termenul de un an nu se mai
calculează prin raportare la data emiterii actului administrativ atacat. Intrucât textul de lege iniţial
criticat a căpătat, prin modificările aduse, o altă configuraţie juridică, şi
această excepţie a devenit inadmisibilă. In acest sens a statuat Curtea
Constituţională şi prin Decizia nr. 795 din 27 septembrie 2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 22 octombrie 2007, într-o cauză în care cu privire la
art. 11 alin. (2) erau formulate aceleaşi motive de neconstituţionalitate, In
plus, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.423D/2007, autorul excepţiei mai
invocă şi neconstituţionalitatea art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004,
motivată prin încălcarea art. 136 alin. (2) şi (4) din Constituţie, prin aceea
că „inalienabilitatea bunurilor aparţinând proprietăţii publice nu poate fi
restrânsă prin lege, pe de altă parte, inalienabilitatea nu poate fi asigurată
dacă mijloacele judiciare de a o apăra sunt limitate de către legiuitorul ordinar sau organic prin supunerea unor
termene sau condiţii", In realitate însă este citat alin. (1) al art. 7,
potrivit căruia, „Inainte de a se adresa instanţei de contencios
administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al
său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie
să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare,
dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia." Din analiza susţinerilor formulate nu rezultă existenţa vreunei
incidenţe între textul de lege criticat [fie el alin. (1) sau alin. (3) al art.
7 din Legea nr. 554/2004], care dispune cu privire la procedura prealabilă
sesizării instanţei de contencios administrativ competente, şi art. 136 alin.
(2) şi (4) din Constituţie, referitor la dreptul de proprietate publică.
Situaţia de fapt, precum şi modul în care sunt aplicate prevederile de lege
criticate nu reprezintă aspecte de constituţionalitate şi nu pot fi soluţionate
de Curtea Constituţională.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi
al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu
majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge ca inadmisibilă excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (3) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Direcţia Regim Permise de
Conducere şi Inmatriculare a Vehiculelor din Ministerul Internelor şi Reformei
Administrative în Dosarul nr. 4.116/2/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
- Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
2. Respinge ca devenită
inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (7)
din aceeaşi lege, excepţie ridicată de acelaşi autor în dosarul aceleiaşi
instanţe.
3. Respinge ca devenită inadmisibilă excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004,
excepţie ridicată de Direcţia Regim Permise de Conducere şi Inmatriculare a
Vehiculelor din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative în Dosarul nr.
4.116/2/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios
administrativ şi fiscal, precum şi de Lucia Florescu în Dosarul nr.
1.749/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 martie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Gabriela Dragomirescu